Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Bogdan si Teo' (afirmatori) vs 'Beatrice-Gabriela si Lorena-Elena e68' (negatori)

A1 ()

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (Lorena-Elena Siriteanu)

Interogaţia din moţiune: ”E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?” include în cuprinsul său o serie de drepturi constituţionale, recunoscute, totodată, la nivel internaţional. Pentru a aprecia dacă o violare a dreptului la viaţa privată poate fi, în cazul demnitarilor, permisă sau nu, este necesară o scurtă clarificare a conţinutului  acestor drepturi.

Dreptul cetăţenilor la informaţie este consacrat în Constituţia României la art. 31 prin care se interzice restrângerea dreptului  persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public şi se prevede obligaţia autorităţilor statului să informeze corect cetăţeanul asupra ”treburilor publice şi asupra aspectelor de interes personal”.

Prin noţiunea de ”viaţă privată”  se înţelege ”dreptul de a fi lăsat singur” , ”dreptul la propria persoană”  -  de a dispune o persoană de ea însăşi, fără intervenţia altor persoane în deciziile sale şi fără a le da explicaţii[1]. Dreptul la viaţa privată, consacrat în Constituţie la art. 26 prevede că ”autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”.

În lumina interpretărilor date dispoziţiilor legislative şi a valorilor conţinute de dreptul oricărei persoane la demnitate şi de a fi tratată cu respect în societate,  apreciem că dreptul demnitarilor la viaţa privată nu poate fi restricţionat sau anulat de dreptul cetăţenilor la informare. 

Privitor la primul argument al echipei afirmatoare, considerăm că nu numai anumite elemente, ci chiar întreaga viaţa privată influenţează activitatea profesională a unui om, inclusiv a unui demnitar. Totuşi, nu suntem de părere că putem prestabili şi eticheta anumite evenimente personale drept informaţii de interes public.

Obligaţia unei persoane de a-şi face publică starea de sănătate nu ni se pare nici pe de parte la fel de importantă ca şi condiţia competentei profesionale. Atât timp cât demnitarul are capacitatea fizică şi psihică corespunzătoare exercitării în mod deplin a atribuţiilor sale, orice alte curiozităţi sunt de prisos. Lupta publică cu cancerul i-a adus lui Rudy Giuliani aprecierea publicului pentru eroismul sau şi pentru calităţile sale de lider, revista Time numindu-l Personalitatea Anului în 2001[2].

Ceea ce propunem noi, luând în considerare imposibilitatea de a enumera acele aspecte ale vieţii private care ar trebui să fie publice, este să aducem în discuţie natura voulntara a acestui proces. Cetăţeanul va aprecia mai mult o persoană care mărturiseşte ,,greşelile trecutului”, decât una care răspunde că urmare a unei obligaţii legale. Barack Obama şi-a mărturisit public problemele sale legate de droguri în cartea sa ,,Dreams From My Father”, onestitatea lui fiind apreciata de electorat.

În privina condiţiei materiale a unui funcţionar menţionam că acesta este cunoscută cetăţenilor prin obligaţia impusă de legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor si a altor personae publice, precum şi prin instituirea de  incompatibilităţi[3].

Calificarea caracterului uman drept instrument “pentru a evalua competenta unei persoane în a exercita funcţia publica” este utopica, având în vedere faptul că nu putem cunoaşte o persoană nici dacă îi suntem alături o viaţă, a priori, dezvăluirile din presă pot manipula opinia publică[4]

Prin urmare, instrumentele cetăţeanului de a analiza eficienta unei persoane într-o funcţie publica nu se regăsesc în tabloide[5], ele pot fi desprinse din activitatea profesională a respectivei persoane până în momentul accederii în funcţie şi, ulterior, în rezultatele obţinute, şi  ne referim la cele din clasamentele relevante politic.

Înainte de a permite accesul publicului în viaţa unei persoane cunoscute, trebuie să analizate două chestiuni: caracterul temporar al funcţiei şi reacţia publica la aflarea unei “picanterii” din viaţa privată a unei personae - poate leza pentru o perioadă mai îndelungată integritatea fizică şi psihică a acesteia[6], precum şi relaţiile acesteia cu membrii familiei sau cu prietenii.

 Cel din urmă argument “dezvăluirea acestor informaţii înlătura parte din abuzurile presei” nu ni se pare întemeiat pentru ca o situaţie ilegală, chiar dacă va fi acceptată la nivel normativ, îşi va păstra caracterul abuziv întrucât nu beneficiază de legitimitate, adică, nu se întemeiază pe raţiuni obiective şi pe dreptate.

Aşadar, sunt necesare anumite limite atunci când vorbim despre cunoaşterea vieţii unui om, fie chiar şi persoană publică, nu trebuie să uităm că înainte de a fi reprezentant al nostru, este ”semenul” nostru, împărtăşim aceeaşi umanitate, poate aceleaşi slăbiciuni şi vicii, dar trebuie păstrat anonimatul acelor evenimente din viaţa unui om public, dacă ele nu sunt de interes public.



[1] Http://plato.standford.edu/entries/privacy/

[2] http://lenmac.tripod.com/celebrities.html, http://www.tampagov.net/dept_mayor/mayors_alliance/famous_persons/people_A_thru_E.asp .

[3] Legea nr. 188/1999 a Statului functionarilor publici.

[4] http://www.cancan.ro/showbiz/sexy/udrea-pe-furis-la-cotroceni-in-ajunul-pastelui-23.html.

[5] http://www.7est.ro/stiri/international/8895_emil-boc-in-topul-celor-mai-sexy-politicieni-din-lume.html

[6] http://en.wikipedia.org/wiki/Death_of_Diana,_Princess_of_Wales.


A2 (Bogdan Gliga)

Cand vine vorba de functii atat de importante cum ar fi cea de demnitar sau politician, trebuie sa facem tot posibilul sa ne asiguram ca doar cei mai competenti oameni ajung sa ne reprezinte, oamenii care intr-adevar impartasesc aceleasi pereri cu noi. Astfel este impetuos necesar sa aflam unele chestiuni foarte relevante despre aceasta chestiune.

La nivelul primului argument, contraargumentarea este lacunara, in sensul in care prin simplul fapt ca exista chestiuni mai importante care stabilesc capacitatea unui demnitar, nu inseamna ca starea lui medicala nu este importanta. Exact dupa acelasi principiu, prin simplul fapt ca presedintele are un rol mai important ca primul ministru, nu inseamna ca primul ministru nu e important. Astfel, credem ca starea sanatatii are o pondere extreme de mare in ceea ce priveste capabilitatea unui politician,deci alegatorii lui sunt indreptatiti sa afle daca intr-adevar un individ are resursele necesare sa ii reprezinte . Mai mult decat atat, cum si echipa negatoare afirma, publicul va fi foarte corect in aceasta privinta, intrucat ori va considera ca nu sunt eligibili sa ii conduca, ori ii va aprecia pentru eroismul lor. Deci nu avem niciun dezavantaj la acest nivel.

In ceea ce priveste afacerile demnitarilor, desi este adevarat ca ele trebuie facute publice prin lege, noi credem ca ar trebui sa se puna accent pe ele. Trebuie facut acest lucru fiindca astfel putem afla diferite chestiuni si orientari ale demnitarilor, in sensul in care, daca punem accent pe o informatie care zice ca firma Y a demnitarului X a luat bani de la stat, cu siguranta imaginea acelui demnitar va fi patata, astfel ne vom asigura ca acel demnitar nu va ajunge sa ne conduca. In acest mod, putem afla diferite aspecte relevante despre politicieni care ne vor ajuta in evaluarea lor.

Legat de argumentul 2, credem ca demnitarii intr-adevar ar trebui sa fie constienti de puterea pe care o investesc oamenii in ei si de cerintele pe care o astfel de functie le are. E foarte important ca acei politicieni sa se identifice cu alegatorii lor, astfel trebuie sa asigura o transparenta totala, pentru a asigura o cat mai buna reprezentativitate. Intr-adevar, nu putem cunoaste pe deplin o persoana, insa cu cat stim mai multe despre ea, putem sa ne dam seama daca ea impartaseste aceleasi valori cu noi, aceleasi ideologii, si daca intr-adevar este eligibila sa ne conduca. Mai mult decat atat, avem nevoie de cat mai multe informatii pentru a ne da o idee despre moralitatea individului. Credem ca toti demnitarii ar trebui sa fie morali si corecti in tot ceea ce fac. Astfel, daca avem acces la informatii privind trecutul lor, vom afla daca in trecut au avut o inclinatie spre valori gresite sau lucruri imorale, dandu-ne o idee despre caracterul lor.

La nivelul argumentului 3, consideram ca cu cat un lucru este mai cert, cu atat posibilitatea sa il speculezi scade. Din acest motiv, momentan de fiecare data cand apare vreo veste picanta despre un oarecare demnitar toata presa il speculeaza si incearca sa il interpreteze intr-un mod cat mai favorabil ei, insa daca acest lucru nu ar mai fi atat de tabu, ci ar fi la ordinea zilei, consideram ca interesul publicului va scadea dramatic, deci abuzurile presei vor scadea,intrucat isi vor pierde auditoriul.

Deci, in concluzie, datorita faptului ca starea medicala are un cuvant greu de spus in evaluarea capabilitatilor demnitarilor, datorita faptului ca trebuie sa cunoastem cat mai bine demnitarii pentru a asigura o reprezentativitate crescuta, datorita faptului ca trebuie sa ne asiguram ca demnitarii sunt morali si corecti si fiindca abuzurile presei vor inceta, credem ca dreptul cetatenilor la informare este mai important ca dreptul demnitarilor la viata privata.  


N2 (Beatrice-Gabriela Roman)

Dreptul cetăţenilor la informare reprezintă un drept civil, „o prioritate a instituţiilor europene”[1] şi o garanţie a democraţiei, cu toate acestea, restricţionarea ori anularea dreptului  demnitarilor la viaţă privată ar însemna o încălcare a drepturilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor şi aceasta ar produce consecinţe negative la nivelul întregii societăţi.

Nu negăm importanţa condiţiei de sănătate a unui demnitar, însă, în opinia noastră, publicitatea dosarului medical nu reprezintă un criteriu în obţinerea unei funcţii publice. Printre condiţiile de eligibilitate nu ar trebui să fie şi publicarea fişei medicale a candidaţilor, întrucât, din activitatea acestora, declaraţiile de presă sau apariţiile televizate, un cetăţean îşi poate forma o opinie atât în ceea ce priveşte competenţa profesională, cât şi condiţia fizică şi psihică a demnitarului.

Astfel, trebuie luate în considerare două aspecte: limita pâna la care starea de sănătate a unei astfel de persoane publice constituie o problemă a societăţii şi prejudiciul suferit de către persoana bolnavă de bulimie, diabet, ulcer, etc. ce ia zilnic contact  cu oameni necunoscuţi pentru ea, dar care îi cunosc până şi tratamentul medical. Presiunea la care ar fi supusă această persoană ar afecta nu numai starea ei psihică sau modul de relaţionare cu oamenii, dar şi pe cetăţeni, în general, pentru că ar risca să piardă oameni competenţi şi profesionişti în administrarea intereselor populaţiei, dar care refuză să-şi facă publice bolile. Se merită riscul?

Cu privire la publicitatea situaţiei financiare, datele despre averile, proprietăţile sau afacerile demnitarilor pot fi accesate[2] de către oricine interesat, astfel, fiecare îşi va forma opinia singur şi nu influenţat de modul în care mass-media îşi „vinde ştirea”.

Prin legalizarea obligaţiei de a face publice evenimente din viaţa privată a demnitarilor, întreaga societate ar avea de pierdut. Cum? Fie chiar şi pentru o perioadă temporară de timp, demnitarul se identifică, în mare parte, cu funcţia sa. Prin urmare, imaginea pozitivă sau negativă creată prin divulgarea unor detalii din viaţa de familie[3] va avea influenţă pozitivă sau negativă asupra persoanei vizate, dar mai mult, va leza prestigiul funcţiei pe care o ocupă. 

Un titlu precum: „...presupusa amantă a premierului italian Silvio Berlusconi” reţine atenţia prin alăturarea a două substantive: „amantă” şi „premier”, mesajul receptat de public nefiind:  „Silvio Berlusconi are o amantă” , ci „premierul Italiei este amator de”, cum s-a scris în presa britanică,  „bunga bunga”[4] .  În plus, expresivitatea acestui exemplu, facilitează demonstraţia faptului că ceea ce interesează publicul nu trebuie confundat cu informaţia de interes public sau naţional.

Au cetăţenii aşteptări iluzorii de la înalţii funcţionari publici? Formulări precum: „transparenţă totală”, „toţi demnitarii ar trebui să fie morali şi corecţi în tot ceea ce fac”, fără să fi avut nici măcar, fie şi în trecut, vreo „înclinaţie spre valori greşite sau lucuri imorale”  nu sunt în concordanţă cu realitatea şi ne este greu să le apreciem ca fiind trăsăturile unui demnitar. Din cele expuse de echipa afirmatoare reiese că viciile unui om reprezintă un impediment la accederea într-o funcţie publică, cu toate că acestea nu influenţează activitatea demnitarului sau relaţia dintre acesta şi cetăţean.

Conform raţionamentului colegilor nostri, dintre o persoană care bea în fiecare seară trei pahare de whiskey, o alta implicată în relaţii extraconjugale şi o a treia care lucrează mult şi consumă rar alcool, persoana cea mai potrivita pentru o funcţie publică este ultima.  Prima persoană poate fi Churchill, cea de-a doua, Eisenhower şi cea de-a treia, Hitler[5].

Din argumentul cel de-al treilea al echipei afirmatoare, „abuzurile presei vor scădea, întrucât îşi vor pierde auditoriul ” se deduce că interesul cetăţeanului nu a existat, cel puţin nu un interes motivat de dorinţa de a se asigura de „o cât mai bună reprezentativitate”. În pofida diminuării publicului, încălcarea vieţii private a unui cetăţean, fie el persoană publică, fără existenţa unei justificări legitime[6] constituie un abuz.

În concluzie, analizând prejudiciile ce s-ar crea prin ingerinţele în sfera valorilor cuprinse de conceptul de  „viaţă personală” a unui demnitar, apreciem că în lipsa unei motivaţii rezonabile, nu este timpul ca dreptul la informare a cetăţenilor să fie mai important ca dreptul demnitarilor la viaţă privată. 



[1] http://www.civica-online.ro/cetatenie_europeana/cetatenie_europeana.html.

[2] http://www.sgg.ro/index.php?interes_public_declaratii_de_avere.

[3] http://www.ziare.com/elena-basescu/stiri-elena-basescu/cu-ce-se-lauda-beizadelele-politicienilor-994943.

[4] http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-12325796.

[5] http://news.bbc.co.uk/2/hi/talking_point/1654331.stm.

[6] Măsura restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, art 53 din Constituţia României.



Decizia:

Radu Jakab

Doresc sa incep prin a felicita cele doua echipe pentru calitatea apreciabila a meciului disputat. Voi face cateva observatii tehnice generale inainte de a prezenta evaluarea meciului.

In particular imbucuratoare a fost masura in care discursurile au fost sustinute de dovezi, lucru pe care il incurajez si pe viitor.

Discursul afirmatorului 1 este foarte bine structurat si aduce doua argumente puternice in sustinerea motiunii, in timp ce al treilea pare sa aiba mai mult rol de provizie de siguranta. Stilul este de calitate ridicata, de la expunerea argumentelor la separarea discursului in introducere, continut si concluzionare.

In cazul conditiei medicale consider ca accentul contra-argumentarii trebuia pus pe dezvaluirea doar acelor boli care pot avea repercursiuni directe asupra functiei obtinute, in loc de a incerca punerea in balanta cu competenta. Aceasta concesie restransa nu este suficienta pentru a afirma motiunea.

Lasand argumentul medical la o parte, primul negator face o contra-argumentare destul de completa si solida la cazul afirmator. De asemnea important este faptul ca aduce un argument propriu prin care prezinta dezavantajele masurii.

Afirmatorul doi este cel care vine cu o resustinere idealista a cazului propriu, una bazata pe alegatori subiectivi, greseli recunoscute si iertate, reprezentativitate adevarata etc. Discursul este nesustinut de dovezi, iar argumentul adus de primul negator nu este luat in considerare.

Negatorul doi concluzioneaza meciul printr-o evaluare pragmatica a situatiei curente si o estimare a efectului real al masurii discutate. Chiar daca nu toate argumentele sale conving, unele au avut impact puternic, cum ar fi exemplul despre Churchill, Eisenhover si Hitler.

In cele din urma, avem doua echipe care ar putea la fel de bine castiga meciul – afirmatorii intr-o lume mai utopica sau ideala decat in cea care traim, iar negatorii intr-o lume mai realista.

Intr-adevar, daca aletgatorii ar fi subiectivi si informatiile de ordin privat nu ar face deliciul mediei de scandal si a auditoriului acesteia, masura prezinta avantaje. Atata timp insa cat acestea sunt mai degraba opusul starii de fapt, decizia mea merge catre echipa negatoare.

A1 – 25

Continut – 13

Strategie – 8

Stil – 4

N1 – 25

Continut – 13

Strategie – 9

Stil – 3

A2 – 22

Continut – 11

Strategie – 8

Stil – 3

N2 – 27

Continut – 14

Strategie – 9

Stil – 4

A1 -> 25 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 27 puncte
Castiga echipa:

Beatrice-Gabriela si Lorena-Elena e68 (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.