Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Amalia si Andreea' (afirmatori) vs 'Stripeless Origami Invaders ' (negatori)

A1 (Andreea Popescu)

"E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public"

Aşa cum suntem liberii arbitri atunci când alegem mediul din care ne informăm, ar trebui ca şi acele informaţii pe care le obţinem să fie relevante pentru educaţia noastră, dacă şi numai dacă alegerea noastră este relativă la posturile de televiziune. Problema necesităţii informaţiilor relevante se pune atunci când noi dorim să ne construim cultura generală, dar şi cea specializată. Pentru a putea fi dezbătută această moţiune, trebuie să clarificăm conceptele cheie.

Televiziunea, în paralel cu internetul sau televiziunea pe internet, este unul dintre cele mai vaste medii de telecomunicaţie utilizat pentru a transmite informaţii, noutăţi, şi e în acelaşi timp o incontestabilă sursă de divertisment. Prin urmare televiziunea ocupă un rol foarte important în viaţa multor persoane, indiferent de vârstă. Responsabilităţile educaţionale fac referire la etica unui post tv de a contribui la educarea publicului. O persoană poate deprinde informaţiile cu caracter educaţional, şi nu numai, mult mai uşor din cadrul unor emisiuni prezentate pe un post de televiziune prin diversitatea, faţă de alte surse de informare, a mijloacelor prin care acestea sunt transmise. În această dezbatere vom lua în considerare caracterul educaţional/informaţional transmis de către televiziuni în cadrul emisiunilor şi în paralel cu posturile axate pe informaţiile specializate. În prezent, responsabilităţile educaţionale pe care ar trebui să le implementeze posturile de televiziune, sunt de 3 ore săptămânal, iar în cazul în care operatorul tv trasnimte 28 de ore continuu, atunci celor 3 ore li se vor suplimenta câte ½ minute. Postul de televiziune care transmit acest tip de program trebuie să fie însoţit de un sistem de „avertizare” pe tot parcursul difuzării acestuia.

Ideea centrală a cazului afirmator este faptul că televiziunile trebuie să se orienteze către publicul care doreşte un anume nivel de informare, dar şi atragerea celor care nu fac parte din acest public ţintă.

În primul rând, multe dintre posturile de televiziune privată difuzează emisiuni informative/educative în ore foarte puţin accesibile, cum ar fi după ora 10 a.m. timp când copiii cât şi adulţii sunt la şcoală, respectiv la servici. Prin urmare publicul ţintă nu poate absorbi eficient aceste emisiuni, deci e timpul ca programul acestor emisiuni, deja existente, să fie restructurat/ reorganizat. Emisiunile de acest tip, pot stimula comportamentul persoanelor, una faţă de cealaltă, implicit educarea lor prin informaţiile transmise prin intermediul acelor programe.

Ca un al doilea argument, luând exemplu de la posturile specializate, în care informaţiile transmise sunt prezentate într-un mod mai antrenant şi accesibil unui mai mare de vizualizatori. Drept urmare, un rol foarte important este şi modul în care aceste emisiuni sunt concepute. E timpul ca unele posturi de televiziune să-şi regândească modul în care sunt absorbite aceste emisiuni. Acestea ar trebui să pună accentul pe a ridica gradul de cultură a unor persoane, şi nu pentru a-l diminua, drept urmare emisiunile încep să fie conturate în jurul calităţii informaţiei.

În concluzie, problema este de fapt modul în care sunt transmise emisiunile educaţionale către public, precum şi orele de difuzare a acestora, dar rezolvarea ei este aceea că posturile tv doresc să îşi modeleze emisiunile transmise, ţinând cont de responsabilităţile educaţionale.


N1 (Andrei A)

Doamnelor si domnilor, suntem pusi in fata unei situatii dificile. Intr-adevar, la cantitatea de influenta pe care o are televizunea, respectiv mass media in general, ar fi bine sa contina si un caracter educativ mai mare.Problemele la care va raspunde echipa negatoare vor fi cele ale educarii prin televiziune ca proces si ca mecanism, a consecintelor de ordin economic ale unei asemenea masuri, dar si a dorintei oamenilor de a fi educatiin timp ce se uita la televizor.

In primul rand, vom analiza aceasta dorinta. Considerand normele pe care le incurajeaza societatea de astazi si chiar programele si canalele TV, observam o tendinta clara a faptului ca omul nu vrea sa fie educat in timpul sau liber. Daca ar fi vrut sa fie educat prin tv, atunci ratingul la emisiunile educationale deje existente ar fi fost mai mare. In consecinta posturile de televiziune ar fi acordat mai multa relevanta acestora, poate chiar ar fi imbogatit grila. Nu simtim nevoia mentionarii faptului ca televiziunea privata ini doreste ratinguri, in cosecinta profit. In orice caz, ratingurile acestea nu sunt mai mari decat la emisiuni de genul “Acces direct” sau “Dansez pentru tine” care au scopul de a relaxa, isi indeplinesc functia de a “distra” omul.  De ce? Din 2 motive. 

1)      Televiziunea nu este fortata sa educe, nu pentru asta a fost conceputa,deci nici posturile private nu au aceasta datorie. Mai degraba au optiunea de de a educa. Insa optiunea lor depinde in special de ceea ce isi doresc oamenii. Si aici voi adresa dorinta oamenilor de a fi educati dar si primul argument al cazului afirmator. Observam ca in cadrul televiziunii predomina o anumita categorie de divertisment, spcifica maselor, care nu pare a avea un scop precis, ci pare chiar a irosi timpul telespectatorului, bombardandu-l cu informatii din categoria barfelor despre mondenitati sau cu stiri aproximativ nefolositoare, in anumite cazuri. Acest lucru nu s-ar petrece daca oamenii in sine nu si-ar fori asemenea informatii! Si tocmai fiindca genul asta de programe sunt vizionate ar duce la o ineficienta a mecanismului de educare, datorita faptului ca, pana la urma, nu televiziunea face pe om, ci omul pe televiziune. El alege si el judeca, considera, analizeaza ceea ce vede la televizor, pentru a ajunge la o concluzie de genul “imi place” sau “nu imi place”. De unde si aceasta grila diversificata de care beneficiem.

2)      In al doilea rand, presupunem prin absurd ca omul ar deveni interesat de educatie prin TV. Presupunem chiar ca ceea ce si-ar dori afirmatorii intr-un mod necunoscut noua si neexplicat de ei, si anume o modificare a stilului de difuzare al emisiunilor cu caracter educativ pentru influentarea dorintei de cultura, se intampla. Dar chiar si asa, ar fi degeaba. De ce? Pentru ca: odata, omul are acces la posturile cu informatie specializata, cum presupun si afirmatorii, dar mai mult, are acces chiar la modalitati mai variate si mai largi prin intermediul carora se pot educa! Aceste medii, precum internetul, precum scoala in cazul elevilor, precum bibliotecile, nu doar ca sunt mai eficiente decat educatia prin televizor, dar ar fi chiar mai accesibile, precum internetul, care are o gama mult mai mare de informatie (si nu ne referim doar la televiziunea pe internet) si o accesibilitate aproape egala cu cea a televiziunii. Desi presupunem ca daca ar exista un beneficiu,nu doar ca acesta in minor, insa el nici macar nu justifica consecintele de ordin economic pe care le vom analiza in urmatorul nostrum argument.

Privind aceasta problema a responsabilizarii mass-mediei televizate din prisma unei perspective socio-economice observam ca profitul tine televiziunea in viata. Adica anumite emisiuni/seriale sunt scoase de pe post daca nu au destula audienta. Astfel, pentru a putea implementa programe educationale, ar trebui ca oamenii sa vrea asa ceva. Dar ei nu vor. Dupa cum am demonstrate mai sus. Sa zicem ca am putea trece peste asta, dar ar trebui sa fie cel putin viabil si cu cateva avantaje semnificative. Dar nu este. Deoarece ar presupune nu doar o schimbare a mentalitatii populatiei, care se petrece pe un timp nedeterminat, dar si o anume scadare a profiturilor canalului de televiziune, scadere nedorita. De nimeni. Si nimeni nu si-ar permite sa piarda bani pe un timp nedeterminat. In special pe timp de criza.

                In concluzie, echipa negatoare a sustinut motiunea prin faptul ca omul nu doreste sa fie educat in timp ce se uita la tv, si chiar daca ar dori, el are deja posibilitatea, dar are si alte medii mai eficiente din care se poate educa. Iar mai mult, o asemenea masura, care poate ar avea un effect pozitiv minor, nu este viabila datorita consecintelor economico-sociale.


A2 (Amalia Paula Lupasteanu)

Ideea principală pe care se bazează negatorii este cea de a pune in valoare funcţia de divertisment a televiziunii. Noi dorim să le aducem în vedere faptul că televiziunea, în particular, şi mijloacele de comunicare de masă, în general îndeplinesc şi alte funcţii (după L. Thayer sau M. Mathien) precum cea de identitate (ritmează existenţa cotidiană), de mitologizare (creează modele simbolice de profunzime ale culturii), de informare (distribui date despre realitate) şi funcţia la care se referă  moţiunea dezbătută, cea de educaţie, deoarece contribuie la modelarea individuală. Echipa afirmatoare susţine, în continuare, faptul că posturile de televiziune private ar trebui să aibă  o responsabilitate educaţională faţă de publicurile sale.

            Difuzarea pe scară largă a unor informaţii sau produse înseamnă progres în cazul în care ceea ce este oferit unor largi audienţe/publicuri este benefic (sau măcar nu dăunează). Giovanni Sartori susţine faptul că o constatare a unei îmbunătăţiri de tip cantitativ, fără un progres esenţial în ordinea raţionalului şi a cognitivului nu aduce nici un beneficiu oamenilor și societății. A te distra şi amuza poate fi plăcut, însă atrofierea înţelegerii este un preţ prea mare pentru un beneficiu atât de superficial. Televiziunea, fiind mijlocul cel mai accesibil şi mai seducător ar trebui să aibă un grad mare de responsabilitatea faţă de publicurile sale, din perspectivă educaţională, ceea ce încearcă a fi implementat de către acestea.

În primul rând, negatorii afirmă faptul că oamenii, dacă vor pot să se educe prin alte modalităţi, precum şcoala sau bibliotecile. Dorim să venim în întâmpinarea punctului de vedere susţinut de echipa negatoare cu un exemplu concret. Giovanni Sartori a organizat o cercetare pe baza acestui subiect. Rezultatele au fost următoarele: din doi italieni, unul nu citeşte nici măcar o carte pe an; între 1970 şi 1993, presa scrisă cotidiană din SUA a pierdut un sfert din numărul consumatorilor iar audienţa TV în aceeaşi ţară, din 1954 până în 1994, a crescut de la 3 la 7 ore pe zi. Prin urmare televiziunea, cu emisiunile sale educaţionale existente, are un impact şi o influenţă foarte mare asupra publicurilor sale, având în vedere că oamenii renunţaseră la alte modalităţi de educare. Prin urmare, televiziunile adoptă emisiuni bazate pe responsabilităţi educaţionale, iar important este că acestea trebuiesc promovate mai mult şi transmise la ore optime vizionării.

În al doilea rând, negatorii pun la îndoială capacitatea oamenilor de a alege ceea ce doresc să vizioneze. De asemenea pun sub semnul întrebării şi dorinţa acestora de a se educa prin televiziune, fără ca afirmaţiile făcute să aibă un fond ştiinţific şi dovedit. Este şi normal pentru că la început avem tendinţa  de a ne limita la ceea ce ne oferă societatea şi să punem accentul pe factorii economici. Însă uităm că ne referim la oameni şi la gradul ridicat de responsabilitate pe care îl are televiziunea faţă de aceştia, iar pentru oameni un mod de relaxare este vizionare unor emisiuni cu tentă educativă, cel puţin eu cunosc persoane care fac asta.

Ar trebui să recunoaştem alături de cercetătorul italian, că cel mai persuasiv mijloc al comunicării îl recompensează regeşte pe homo ludens (prin privilegierea spectacolului) şi inversează raportul dintre sensibil  şi inteligibil  în favoarea primului, astfel că homo sapiens devine homo videns.

În concluzie, reafirmăm că televiziunile trebuie să aibă un anumit grad de responsabilitate educaţională  faţă de publicurile sale, deoarece acestea au renunţat la vechile mijloace de educare în favoarea televizorului conform studiilor enumerate mai sus.

 

  1. Charaudeau, Patrick, Rodolphe, Ghiglione, Talk show-ul. Despre libertatea cuvântului ca mit,  Editura Polirom, Bucureşti, 2003
  2. Luhan, Mc. M., Q., Fiore, Media este mesajul,  Editura Humanitas, Bucureşti, 1967
  3. Sartori, Giovanni, Homo videns, Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005

N2 (Smaranda Sava)

                In acest ultim discurs, vom continua contra-atacul adresand urmatoarele puncte relevante ale discutiei: studiul lui Giovanni Sartori, functia televizunii, si liberul arbitru.

                Intai, simtim nevoia sa mentionam ca acest studiu facut in Italia nu se aplica in mod neaparat si Romaniei. Iar daca s-ar aplica, ar trebui demonstrat cum anume se aplica, si nu doar enuntat aiurea. Apoi, in Romania mai avem si programele de culturalizare initiate de catre Jurnalul National si Adevarul, care in anumite editii vand si carti, si care totusi sunt cumparate!(37,6 milioane carti vandute), deci prezumtia pe care o sugereaza afirmatorii este falsa. Apoi, observam ca televiziunea nu este singurul mediu prin care oamenii pot accesa informatii noi. Vezi scoala, internet( Google), biblioteci. Iar daca oamenii intr-adevar ar vrea, atunci cu siguranta au de unde.

                In al doilea rand, noi accentuam improbabilitatea acceptarii si implementarii acestei masuri, nu neaparat din pofida functiei de divertisment a televiziunii. Cat despre acest lucru, observam ca aceste functii sunt percepute diferit de oameni diferiti, deci daca acei 2 autori spun ca “acestea sunt functiile” nu inseamna neaparat ca viziunea lor este cea la care ar trebui sa ne raportam. Ci mai degraba aici trebuie sa ne raportam la definitiile date de afirmatori. Chiar daca am ignora aceste considerente, ne-am izbi de ucigatoarele consecinte de ordin pragmatic. Grila TV a fost alcatuita in urma unor studii specializate, nu putem ignora acest aspect indesand educatia cu pumnul in locuri unde nu are neaparat locul. In plus, deja exista programe educative. Deci daca totusi exista oameni care vor cu adevarat sa fie educati prin televizor si nu prera sa fie educati in alte moduri, atunci au de unde! Si sa nu uitam de posturile specializate, care acopera o arie semnificativa de domenii. Ca un ultim punct aici, mai exista problema de ordin economic. Datorita situatiei actuale, nicio televiziune, dar nici macar una, nu isi permite sa investeasca in acest domeniu obscur al educatiei, in care deja se face treaba, deoarece nu sunt pregatiti si nici dornici sa isi asume genul acesta de riscuri.

                Iar ca un ultim punct al acestui discurs, vom resustine liberul albitru. Vom resustine mecanismul care ne tine societatea in viata. Vom resustine dorinta oamenilor si libertatea oamenilor de a viziona anumite programe. Trebuie sa luam in calcul si dorinta celor care totusi “fac rating” televiziunilor. Obisnuit fiind cu emisiuni de divertisment, aceste persoane vor continua sa le urmareasca pe acestea,ba mai mult, observam ca numarul acestor emisiuni se inmultesc, de unde si deductia noastra. Cat despre cei care doresc sa se uite la documentare, au posibilitatea sa o faca, ba mai mult chair o fac, si in acest fel, toata lumea este fericita, nu avem nevoie de niciun fel de masura care sa perturbe acest echilibru si sa renege insasi libertatea oamenilor de alege dintr-o grila mai larga.

                Astfel, observam ca nu doar prin televiziune se poate obtine o societate care sa iubeasca si sa imbratisese anumite valori. Observam ca cei care totusi insista pe acest mod, au cum sa o faca. Observam de asemenea ca nu avem nevoie de acest grad de responsabilitate la nivelul televiziunilor, deoarece televiziunea a fost conceputa in asa fel incat sa faca mai bine o anumita slujba, sa fie “buna” in domeniul divertismentului. Ca o ultima remarca, enuntarea unor studii nu reprezinta o dovada. Simpla existenta a acestora nu reprezinta un argument. Pentru a deveni o dovada, un studiu trebuie intai analizat si raportat la situatia in care urmeaza a fi aplicat. 



Decizia:

Sabin Ciornea

Din punctul meu devedere meciul nu a fost unul foarte clar, intrucat afirmatorii uita sa imi defineasca exact datoria pe care vor sa o indeplineasca. In acest sens, echipa afirmatoare nu imi arata exact ce se intampla in momentul de fata, care sunt rezultatele concrete ale starii de fapt, si CUM ANUME VREM SA SCHIMBAM ACEST LUCRU. Faptul ca discutia s-a purtat la un nivel filozofic nu inseamna neaparat ca trebuia ignorata partea aplicabila, practica a dezbaterii.

In ceea ce priveste ariile de conflict

  1. 1.       Avem sau nu emisiuni cu caracter educativ?

Din ce mi se explica de catre echipa afirmatoare, inteleg ca problema pe care ei o identifica nu este neaparat absenta acestor emisiuni cu valoare educativa, ci mai degraba vizibilitatea lor, in conditiile in care ele sunt plasate in grila de programe la ore foarte putin accesibile publicului larg. Negatorii continua aceasta linie prin a imi explica modalitatea in care functioneaza canalele de televiziune privata. Chiar daca aceste emisiuni educative sunt cat se poate de valoroase, plasarea lor intr-o anumita pozitie a grilei tine foarte mult de dorinta telespectatorilor. Daca cetatenii cer acest tip de divertisment facil si in consecinta il consuma, atunci el intra in prime-time. Mai mult decat atat, negatorii imi spun ca in momentul de fata insasi faptul ca pot alege intre a ma uita sau a nu ma uita la o anumita emisiune cu un continut calitativ indoielnic este in sine o forma de educare, intrucat imi aleg continutul in functie de necesitatile personale. La sfarsitul acestei discutii, ca arbitru ma intreb: oare problema pe care o ridica afirmatorii este ca nu se regaseste caracterul educativ in continutul programelor din grila televiziunilor private sau ca din contra aceste emisiuni sunt prezente, insa nu se bucura de o vizibilitate foarte mare? Indiferent despre ce au ales afirmatorii sa vorbeasca, pentru ca in a doua parte a dezbaterii argumentul referitor la vizibilitate s-a transformat radical, si se vorbea deja de posibilitatea in care aceste programe nu numai ca sunt greu accesibile din perspectiva tronsonului orar al difuzarii, ci nu exista cu totul, negatorii imi spun ca atata timp cat ele exista, indiferent de ora de difuzare si atata timp cat televiziunile private sunt orientate catre cerere, nu vad o anumita problema in a lasa starea de fapt neschimbata. Din acest punct de vedere negatorii imi explica existenta unor programe si canale de nisa care difuzeaza emisiuni cu caracter educativ, astfel  incat cei care doresc sa consume astfel de emisiuni o pot face in prezent. Din acest motiv, prima arie de conflict este castigata de negatori.

  1. 2.       Din punct de vedere economic dezbaterea este castigata tot de catre echipa negatoare, intrucat reuseste sa imi explice foarte clar cum riscurile financiare, atat timp cat vorbim de sectorul privat, sunt nejustificate, intrucat in momentul de fata ratingul este indicele de baza in ceea ce priveste profitul televiziunilor private. Mai mult decat atat, imi explica cum in momentul de fata, persoanele care vor sa fie educate via TV o pot face (fapt pe care tardiv il accepta si afirmatorii chiar din enuntarea propriului caz) si imi aduc in discutie si existenta canalelor de nisa care au ca scop primordial educarea cetatenilor prin intermediul emisiunilor specifice.  

Din punctul meu de vedere, atat timp cat afirmatorii sunt de acord cu faptul ca un anumit continut educativ exista in momentul de fata, datoria lor principala era sa imi explice cum exact dar si de ce ar trebui sa crestem continutul educativ din prezent. In ce tronson orar vrem sa fie difuzate aceste emisiuni astfel incat eficienta lor sa se faca simtita, cat de multe astfel de emisiuni am dori sa avem in grila de programe ca ele sa ajunga la public? Senzatia pe care am avut-o dupa primul discurs afirmator era ca discutam despre cum faptul ca televiziunile private au emisiuni cu continut educativ in tronsoane orare greu accesibile este un dezavantaj si nu neaparat despre motiunea data si anume daca televiziunile private ar trebui sau nu sa educe publicul.

A1 – structura discursului a fost foarte buna,in schimb dupa discursul tau am avut impresia ca echipa afirmatoare nu isi indeplineste neaparat burden of proof, sau daca o face isi alege sa vorbeasca despre un anumit tronson din acel burden, ceea ce in sine nu era un lucru rau, in schimb nu l-am vazut materializandu-se pe intreg parcursul cazului; 24 puncte

N1 – discurs bun, structurat, din punctul meu de vedere ai atins punctele importante din dezbatere; 27 puncte

A2 – inteleg ca ai citit foarte mult si ca ai folosit dovezi; in schimb mi-ar placea sa vad cum imi si explici legatura dintre dovezile pe carele-ai mentionat si meciul de dezbatere; chiar daca pare superficial ceea ce spun, pentru un arbitru faptul ca inglobezi rezultatele studiilor mentionate in firul dezbaterii este mult mai important decat sa vada ca il citesti pe Sartori; mai mult decat atat, mi-ar placea sa vad si partea de argumentare; niciodata un studiu sau o dovada nu va tine locul unui argument; ori pe parcursul discursului tau nu am vazut decat o insiruire de autori, studii si structuri latine; din punctul meu de vedere puteai sa te folosesti de discursul afirmator precedent mult mai bine, intrucat am avut impresia ca ai pierdut vremea pe lucruri foarte putin sau deloc relevante in dezbaterea de fatasi oarecum ai schimbat linia de argumentare a echipei; nu uita ca dezbaterile, fie ele si online, au la baza procesul de argumentare si nu neaparat stilul eseistic pe care l-am simtit in discursul tau; 22 puncte

N2 – “studiul enuntat aiurea” cu siguranta nu este o expresie academica, demna de dezbateri academice online; in afara de acest lucru, din punctul meu de vedere discursul  tau a fost unul la obiect; am apreciat ca ai continuat procesul de argumentare inceput in discursul precedent negator si ca mi-ai explicat ca in momentul de fata cei care doresc sa se informeze o pot face fara absolut nicio problema; as fi vrut sa vad mult mai clar evidentiata linia echipei negatoare; inteleg ca probelma din punctul de vedere al echipei negatoare referitoare la aceasta discutie nu exista, insa vroiam sa vad acest lucru scris si spus foarte clar in ceea ce priveste cazul afirmatorilor; 26 puncte

Castiga: NEGATORII

 

A1 -> 22 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Stripeless Origami Invaders (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.