Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Adina si Lidia' (afirmatori) vs 'Iulia si Voluntar' (negatori)

A1 (Lidia Cercega)

Echipa afirmatoare işi propune prin acest caz demonstrarea faptului că este timpul ca dreptul cetăţenilor la informare sa fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată.

Înainte de a trece la argumentarea propriu-zisă, vom explica anumite cuvinte-cheie. Prin drepturi vom înţelege libertăţi, când vorbim despre demnitari ne referim la înalţi funcţionari ai statului.Privat înseamnă particular, individual.

În prezent,  în România este interzisă difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau reportaje audiovizuale privind viata privata si de familie a persoanei fara acordul acesteia.Excepţie fac  situatiile în care sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:  existenta unui interes public justificat,  existenta unei legaturi semnificative si clare intre viata privata si de familie a persoanei si interesul public justificat, efectele amestecului in viata privata si de familie a persoanei sa nu intre sub incidenta prevederilor [1]. Potrivit articolului 31 din Constituţia României, Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit,

Ideea centrală a cazului este : demnitarii au o responsabilitate faţă de populaţie şi trebuie să aibe o conduită morală şi profesională adecvată .

Un prim argument ce susţine motiunea este că cetăţenii ar trebui să îi cunoască pe cei au putere asupra lor. Pornim de la premisa că trebuie să existe o legătură bazată pe adevăr între demnitari si cetăţeni, pentru că aceştia îi controlează , prin Guvern, îi reprezintă  prin Parlament, le afectează viaţa cu fiecare decizie, prin legile promulgate pe cei din urmă. Oamenii îi susţin pe aceşti demnitari, salariile lor fiind plătite practic prin impozite şi taxe. Ar trebui ca aceşti oameni să işi poată forma o părere proprie despre acesti funcţionari ai statului, să îi judece dupa propriile criterii. De exemplu, în cazul preşedintelui Băsescu, care a folosit apelative rasiste la adresa unei ziariste, eu mi-aş putea forma o părere proastă despre acesta. Sau, în campaniile electorale dar nu numai, oamenii politici tind să promoveze o imagine ideală, perfectă. De exemplu, o poză cu un parlamentar alături de familia sa. Dacă presa relevă faptul că parlamentarul respectiv şi-a înşelat soţia, această imagine ideală cu rol manipulator este pusă sub semnul întrebării de catre cetăţean. Dreptul acesta este important, deoarece preşedintele, şi toti demnitarii de altfel, în momentul ocupării funcţiilor au semnat un fel de contract cu populaţia, prin care aceştia ar trebui să le apere interesele. Tot prin acest  “contract”, demnitarul  este conştient că viaţa sa privată nu ar mai fi atât de închisă. De exemplu, în cazul în care se descoperă o boală gravă a unui preşedinte, se pun urmatoarele întrebări: Mai poate acesta să işi execute meseria? Dacă este o boală psihică, este periculos ca acesta să ia unele decizii greşite?Ce se întamplă dacă acesta îşi părăseşte funcţia? Ei bine, în acest caz, raspunsurile acestor întrebări reprezintă problem de interes naţional, chiar daca boala în sine este o chestiune intimă. Aşadar, cand este vorba despre viaţa celor care ne conduc, dreptul la informaţie este mai important decât viaţa intimă a acestora.

Un al doilea argument al cazului afirmator se referă la evitarea abuzurilor. Un raport efectuat de Comisia Europeană ne dezvăluie faptul că România are probleme cu corupţia la nivel înalt.[2]După cum ştim, presa are rolul de a informa populaţia. De pildă, publicarea faptului că un parlamentar deţine 7 vile şi 5 maşini duce la întrebarea: “Cum işi poate permite un parlamentar aceste lucruri din punct de vedere financiar din moment ce în momentul în care şi-a declarat averea clar nu-şi putea permitea?” Acest tip de informaţii date cetăţenilor conduc la o monitorizare mai atentă a oamenilor politici, pentru că este implicată opinia public, ce naşte dezbateri .Astfel, poliţia este constrânsă să investigheze cazul, să ia măsuri, împiedicând abuzurile de acest tip. Prin acest lucru, presa are rol indirect de prevenire a corupţiei, de transparentizare a sistemului politic.

Prin urmare, echipa afirmatoare v-a demonstrat cât de important este ca cetăţenii să işi cunoască demnitarii, şi că publicarea anumitor aspecte din viaţa privată a acestora conduce la evitarea unor abuzuri.În concluzie, echipa afirmatoare v-a arătat că a venit timpul ca dreptul cetăţenilor la informatie este mai presus decât viaţa privată a demnitarilor.

[1]  http://www.cna.ro/Decizia-nr-1144-din-23-11-2010.html

[2] http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6443252,00.html


N1 ()

Echipa negatoare va demonstra astazi ca dreptul demnitarilor la viata privata ar trebui sa primeze in fata dreptului cetatenilor la informare.

Dreptul unui cetatean se opreste cand incepe sa incalce libertatea altuia.Desigur ca ambele drepturi sunt importante,totusi nu a trebui sa abuzam de un anumit drept pentru a satisface curiozitatea sau setea de senzational a populatiei.

Ideea echipei negatoare este aceea ca publicul poate fi bine informat ,iar dreptul demnitarilor la viata privata respectat in continuare.

Echipa afirmatoare sustine faptul ca anumite detalii din viata privata a oamenilor statului constituie o informare a electoratului.Lucru complet fals.Cu toate ca unele aspecte ale vietii unei persoane pot avea diferite semnificatii in opiniile cetatenilor de rand(ex: un demnitar este casatorit si are copii,deci putem intelege ca este un familist convins), aceste rationamente sunt de cele mai multe ori false. Aici intervine evident exemplul Presedintelui Bill Clinton,a carui cariera politica a fost impecabila,fiind unul dintre marii presednti americani.Totusi ,extrem de cunoscuta este si relatia sa extraconjugala cu Monica Lewinsky,acesta fiind un aspect din viata sa privata care nu interfereaza deloc cu viata sa profesionala. Practic atentia ne este distrasa de la ceea ce conteaza ,anume competentele unei persoane,catre interpretari speculative si inecerte.Activitatea profesionala ar trebui sa indice daca un candidat este sau nu potrivit penrtu a deveni demnitar.

 Mai mult decat atat ,aceste speculatii subliniaza de fapt o slabiciune a electoratului,care pe baza acestora poate fi mai usor manipulat.Gesturile demintarilor devin false si ostentative,dar totusi ele impresioneaza. Cauza este evident setea romanului penrtu stirile senzationale(sa nu uitam faptul ca ziarul de scandal Cancan este cel mai vandut din Romania).Acestea ne demonstreaza ca practic se produce un abuz supra drepturilor demnitarilor. Ceea ce ne conduce la al doilea argument.Suntem de acord cu existenta unei declaratii de avere sau de interese a politicienilor,fiindca totusi acesta este un aspect asumat,cunocut dinainte si este o masura contra coruptiei.Transparenta la locul de munca nu are legatura cu viata privata.De aceea nu este normal ca ea sa reprezinte satisfacerea unui moft.Si demnitarii sunt cetateni,iar drepturile lor nu ar trebui sa fie mai prejos.

In concluzie,dreptul de informare al cetatenilor nu este mai important decat dreptul politicienilor la viata privata,atunci cand aceasta informare inseamna o speculatie sau un motiv de barfa.


A2 (Adina Fometescu)

"Vox Populi, Vox Dei" (Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu)

                În această dezbatere, echipa afirmatoare trebuie să vă dovedească faptul că informaţiile de interes public sunt mai presus decât respectarea vieţii private a persoanelor cu funcţii înalte în stat.Ambele echipe ne dorim un public informat şi evitarea eventualelor abuzuri de drepturi atât din partea mass-mediei, cât şi din partea demnitarilor.Ambele echipe am facut restrângere la România, deci în cele ce urmeaza voi face referire la legislaţia românească şi ambele echipe am interpretat noţiunea de „demnitar”, ca fiind om politic.De asemenea şi echipa afirmatoare consideră ambele drepturi importante, însă în cele ce urmează vă voi demonstra faptul că dreptul la viaţă privată al demnitarilor ar trebui încălcat dacă este în interesul populaţiei.

                Cele două argumente propuse de echipa afirmatoare au fost urmatoarele:

1)Cetăţenii au dreptul să cunoască persoanele care îi reprezintă;

2)Mass-media oferă o monitorizare mai eficientă a vieţii politice a demnitariilor;

                Primul argument a fost contraargumentat cu ideea că o persoană poate fi diferită pe plan personal decât pe plan profesional. Suntem de acord cu această idee, însă noi nu am propus ca alegatorii sa voteze în funcţie de viaţa personală a candidatului, ci să aleagă în cunoştiintă de cauză.Fiecare alegător votează candidatul pe care îl consideră îndreptăţit să îl reprezinte.Criteriile după care votează un cetăţean rămân la alegerea acestuia, în sensul că dacă doreşte să voteze în funcţie de moralitatea candidatului, este liber să o facă. Datoria unui candidat este să ofere o imagine reală asupra personalitaţii lor, iar dacă se dovedeşte contrariul , cetăţenii au dreptul să fie informaţi.

                Al doilea argument a fost contraargumentat cu ideea că presa ar putea să abuzeze de acest drept, oferind publicului speculaţii nefondate şi „motive de bârfă”.Pentru a se evita aceste abuzuri,în cazul în care presa oferă informaţii false despre un demnitar, acesta are tot dreptul sa îi dea în judecată pentru calomnie.De asemenea, dacă o informaţie difuzată de mass-media nu este în interes public, demnitarul are voie să îi dea în judecată pentru încălcarea dreptului de viaţă privată [1] .Pentru că presa poate să fie trasă la răspundere pentru informaţiile publicate, putem să presupunem că va evita acele abuzuri prezentate de echipa negatoare.

                Demnitarii au o funcţie importantă, dobândită prin votul populaţiei. Pentru că un număr mare de persoane l-au ales să-i reprezinte, acesta are responsabilitatea să fie atât un model moral cât şi profesional.Ei sunt persoanele care reprezintă ţara pe plan mondial şi ar trebui să aibă o conduită morală adecvată, pentru că imaginea pe care o oferă, este atribută întregii populaţii.

                Echipa afirmatoare doreşte ca viaţa politică a demnitarului să fie cât mai transparentă.De cele mai multe ori, aceasta se împleteşte cu cea personală, adică dacă un demnitar are peste noapte o multitudine de achiziţii , care pe baza declaraţiei de avere nu ar fi posibile, înseamnă că este probabil sa le deţină în urma unui act de corupţie.Dacă un caz este în atenţia opiniei publice, justiţia este constransă să ia măsuri şi să investigheze acel caz, pentru că populaţia va cere răspunsuri din partea justiţiei referitoare la un posibil act de corupţie.Faptul că presa monitorizează viaţa demnitarilor, ajută la rezolvarea anumitor cazuri de corupţie şi la evitarea acestora, deoarece demnitarilor le va fi mult mai greu să comită infracţiuni dacă ştiu că sunt în atenţia presei în permanenţă.

                Concluzia este că dreptul cetăţenilor la informare este necesar pentru a avea parte de un sistem politic transparent şi de un echilibru în exercitarea celor 2 drepturi discutate în această dezbatere.Prin toate acestea sper că v-am demonstrat că dreptul cetăţenilor la o informare cât mai detailată este mai important decât dreptul demnitarilor la viaţă privată.

[1]  http://www.cna.ro/Decizia-nr-1144-din-23-11-2010.html


N2 (Iulia)

Libertatea unui cetatean,se intinde pana acolo unde incepe libertatea celorlalti cetateni.

In aceasta dezbatere, dupa cum observa si echipa afirmatoare,am fost de acord cu definitile, restrangerea si cu faptul ca punem in balata doua drepturi foarte importante.Aceste drepturi nu ar trebui sa se surclaseze unul pe celalalt.

In cadrul primului argument,surprinzator cele doua echipe sunt din nou de acord cu faptul ca viata privata nu influenteaza viata profesionala.Iar intr’o Romanie in care cel ma mare tiraj il are un ziar de scandal (Cancan),ziar ce deformeaza realitatea,afirmatorii ne sugereaza sa’i lasam pe cetateni sa ‘si aleaga reprezentantul dupa propriile criterii,fie ele si eronate.E adevarat ca intr’o societate democratica, un demnitar este validat doar de votul cetatenilor, totusi, presa alimenteaza o conceptie gresita a criteriului pe care ar trebui sa il foloseasca acestia.Incalcand libertatea demnitarlor la viata privata si publicand amanunte cu care suntem toti de acord ca sunt irelevante, presa educa publicul spre a vota bazandu’se pe alte criterii ,decat pe competentele profesionale ale unui demnitar.Acest aspect este nesanatos si pentru cetatean, educat politic intr’un mod eronat, dar si pentru dezvoltarea tarii.

In al doilea argument discutam despre cat de vulnerabli si de usor influentabili sunt cetatenii,iar ca anumite gesturi pe care demnitarii le fac,desi nu au absolut nicio legatura cu calitatile sale profesionale ,sunt false, fatarnice si destinate cetateanului care voteaza pe baza unor criterii irelevante(ex:un demnitar isi ia copilul de la scoala si il saruta pe frunte in bataia bliturilor). Nu ne refeream la informatii false, ci la fapte adevarate dar care nu ar trebui sa infuenteze in niciun moment oamenii de rand.Aici se produce un abuz asupra acestui drept nu de partea presei, ci de cea a respectivului om politic.

In ceea ce priveste al treilea argument , am fost de acord ca ar trebui sa existe transparenta la locul de munca.De asemenea declaratiile de avere si  de interese sunt complet justificate,pentru ca ajuta la demascarea cazurilor de mica sau mare coruptie.Acestea sunt lucrurile asumate de oamenii politici care isi doresc sa fie un model in viata profesionala,nu invadarea vietii de familie.

Consideram ca daca suntem de acord ca viata privata nu interfereaza cu cea profesionala(ex: Bill Clinton), nu ar trebui sa oferim niciun fel de informatie despre viata privata a unui politician,pentru ca aceasta sa nu poata influenta in niciun fel electoratul.Acest lucru ar duce intr’adevar la o alegere cat mai corecta,bazata pe competente profesionale si arelimina abuzurile care au loc si de partea presei si de cea a demnitarilor.



Decizia:

Liviu Gajora

Felicit ambele echipe pentru o dezbatere deosebit de clara si de bine structurata.

Verdictul meu merge la echipa afirmatoare, pentru ca:

(1)    Prin scenariile oferite reusesc sa ma convinga ca exista elemente din viata personala care pot influenta viata profesionala a demnitarilor.

(2)    Acceptarea punctului de vedere afirmator aduce ca avantaj un instrument suplimentar de control al coruptiei. Negatorii nu reusesc sa arate ca acest instrument este fie ineficient fie inutil.

(3)    Argumenteaza ca sistemul actual permite un control reciproc mass-media – demnitari care poate duce la evitarea manipularilor de catre presa. Raspunsul negatorilor nu este suficient de ferm pentru a ma convinge ca in ciuda acestui sistem manipularile se vor produce oricum si vor avea un impact semnificativ.

Cred ca echipa negatoare ar trebui sa se concentreze mai mult pe a arata de ce mecanismele existente de prevenire a coruptiei (declaratiile de avere) sunt suficiente, iar mecanisme aditionale (articole de presa) nu sunt necesare. Totodata, trebuie sa argumentati de ce publicul alegator trebuie sa aiba doar anumite criterii de votare. Care este impactul faptului ca un candidat este ales pe criterii personale si nu pe criterii de competenta profesionala?

Afirmatorii ar fi mai convingatori pe viitor daca s-ar concentra pe mai multe scenarii in care (1) viata privata afecteaza competenta profesionala a demnitarilor sau (2) nereguli in viata profesionala pot fi depistate numai/mai usor prin cercetarea vietii personale.

O observatie pentru ambele echipe: Incercati sa fiti mai atenti la premisele la care va raportati argumentele. De multe ori, acele premise trebuie sa fie si ele argumentate si contrastate cu premisele la care apeleaza echipa oponenta (ex.: publicul trebuie sa voteze in cunostinta de cauza vs. publicul trebuie aiba criterii adecvate de decizie).

Cateva observatii individuale:

A1 (681 de cuvinte): Incercati sa gasiti exemple concrete de cazuri de coruptie in care fenomenul a fost depistat pornindu-se de la viata privata a demnitarului (iar declaratiile de avere nu au fost suficiente). Totodata, e important sa detaliati de ce criteriile de vot ale alegatorilor trebuie respectate indiferent care sunt ele.

N1 (370 de cuvinte): Porniti de la o premisa foarte buna ("publicul poate fi bine informat, iar dreptul demnitarilor la viata privata respectat in continuare"), pe care insa nu o argumentati suficient in continuarea discursului. Exemplele la care faceti apel nu raspund in mod direct argumentelor prezentate in primul discurs afirmator. Totodata, explicatia primului argument este ca publicul nu are nevoie sa fie informat asupra aspectelor private, pentru ca acestea sunt irelevante. Ce lipseste de aici este argumentarea premisei ca doar competenta profesionala este/ar trebui sa fie relevanta pentru electorat, nu si calitatea morala a demnitarului.

A2 (605 de cuvinte): Atentie la (dez)acordurile gramaticale ("Ambele echipe ne dorim..." vs. "Ambele echipe isi doresc..."/"Si noi si negatorii ne dorim..."). Incercati sa raspundeti cu atentie argumentelor propuse de oponenti. De ce nu ar trebui sa ne pese de educarea publicului intr-un anumit spirit electoral? Totodata, incercati sa dati mai multe exemple - si chiar dovezi concrete - de scenarii in care viata privata devine relevanta pentru viata profesionala (in contextul in care exista deja declaratiile de avere care pot servi drept instrument de control al coruptiei).

N2 (403 de cuvinte): Fiti atenti la afirmatiile nesustinute de dovezi (ex.: "ziar ce deformeaza realitatea"). Este foarte posibil sa aveti dreptate, insa este nevoie de dovezi clare in acest sens (sau opinii ale expertilor in domeniu). Fiti mai determinati in sustinerea starii de fapt: explicati de ce declaratiile de avere sunt suficiente pentru ca sistemul de justitie sa controleze in mod eficient nivelul de coruptie al demnitarilor.

Punctaje:

A1 – 25 (13, 8, 4)

N1 – 24 (13, 7, 4)

A2 – 26 (13, 9, 4)

N2 – 24 (13, 7, 4)

A1 -> 25 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Adina si Lidia (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.