Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Catalina si Lucian' (afirmatori) vs 'Right on target' (negatori)

A1 (Catalina Ursache)

   E timpul ca dreptul cetatenilor la informare sa fie mai important decat dreptul demnitarilor la viata private?

 Informatia este considerată cea mai importantă resursă pe baza căreia se iau deciziile într-o societate democratică.

   Pentru cetatean, dreptul la informatie reprezinta nu numai posibilitatea, dreptul de a accepta informatia, dar si aptitudinea juridica de a pretinde o informatie de calitate, conforma cu criteriile adevarului si onestitatii, implicind obligatia corelativa ce revine statului, de a asigura cadrul material si juridic necesar realizarii liberului acces la orice informatie de interes public.

    Informarea este un mijloc de înștiințare, de găsire a unor răspunsuri sau explicații, într-un mod mai complet.Pentru orice problemă, preocupare, cetățeanul este urmărit de grija unei documentări căt mai ample, cât mai actuale, vrând să cunoască tradiția și noul în știință, artă, literatură, în orice domeniu de activitate umană.

    Referitor la accesul la informație, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a atras atenția statelor membre că orice informație trebuie să facă obiectul unei decizii într-un termen rezonabil. Autoritățile publice care refuză dreptul la informare trebuie să motiveze refuzul difuzării unei informații, iar orice refuz cu privire la o cerere poate face obiectul unui recurs. De exemplu, în Franța s-a instituit obligația organelor administrative de stat de a motiva în scris refuzul de a da curs unei cereri de informare. În caz de refuz, petentul are un drept la recurs la Comisia de acces la documente administrative.

     Totodată,  în art. 9 al Rezoluției nr. 1003/ (1993) cu privire la Etica ziaristică, a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, se dispune: "Autoritățile publice nu trebuie să se considere proprietare ale informației".
      La nivel național, Constitutia Romaniei dă o reglementare modernă dreptului la informație, cît și cadrului de restrîngere a exercitării acestui drept. Astfel, art. 31 pct.1 prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit". Obligațiile ce ii revin statului în vederea asigurării realizării acestui drept sunt stipulate la pct. 2: "Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor politice și asupra problemelor de interes personal". Desigur, informațiile de interes personal nu pot face decât obiectul informării persoanei direct interesate.

    Avem nevoie de acest drept pentru că trebuie sa fim informați, pentru că avem nevoie de informație pentru a supraviețui, pentru că trebuie sa fim responsabili, pentru că demnitarii sunt în slujba noastră și nu invers, pentru că fiecare cetățean plătește taxe și impozite, pentru că este un drept al fiecaruia dintre noi, alături de celelalte drepturi și libertăți fundamentale.

    Dreptul la informare trebuie sa fie mult mai important, iar nu dreptul demnitarilor la viața privată.Pentru că informarea modelează, dezvoltă caracterul și personalita umană.

http://www.dreptonline.ro/articole/articol.php?id_articol=18

http://www.lisr.ro/8-popescucr2.pdf


N1 (Carlan Nicolae Sergiu)

      Inainte de a ne incepe efectiv contraargumentarea,dorim sa definim "viata privata",lucru omis de echipa afirmatoare,chestiune care ne va ajuta sa mentinem un fir coerent si la obiect in expunerea noastra.

   S-au elaborat numeroase definitii(i),printre care amintim definitia data de Alan Westin:"prerogativa de a alege noi insine cum,cand si ce categorii de informati care ne privesc vor fi comunicate altora"(1),precum si definitia data de William Parent care priveste aceasta chestiune ca fiind o "conditie de a nu poseda in mod nelegal informatii personale despre altii"(2).
     Trebuie sa mentionam faptul ca echipa afirmatoare s-a abatut de la motiune discutand despre informatiile de interes public(nedefinindu-le) si necoreland informatiile prezentate cu cazul in discutie .In ce masura o informatie care atinge dreptul la viata privata sau intra in sfera de aplicare a notiunii de viata privata este de interes public si care prevaleaza?Speram ca in "afirmatia 2",echipa afirmatoare va lamuri aceste chestiuni pentru a avea o dezbatere mai antrenanta.
     In primul rand,echipa afirmatoare aduce in discutie dreptul oricarui cetatean de a beneficia de informatii de interes public,asa cum sunt ele definite de Constitutie precum si de alte acte normative supranationale,chestiune pe care,bineinteles, o acceptam fara rezerve.
     Prin "probleme de interes personal"(aduse in discutie de echipa afirmatoare),legiuitorul a inteles acele probleme care il privesc pe petent si nu pe demnitarii publici sau pe ceilalti cetateni,asadar acest lucru nu atinge viata privata a altora.De asemenea,exemplele sugerate de catre echipa afirmatoare se refera  la proceduri administrative,respectiv judiciare,neaducand atingere vietii private a niciunui cetatean.
    Revenind, aceasi Constitutie  garanteaza dreptul persoanelor la viata intima,familiala si privata:"Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima,familiala si privata/Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi,daca nu incalca drepturile  si libertatile altora,ordinea publica sau bunele moravuri"(3)(s.a).
     In al doilea rand,  doua drepturi situate in aceasi categorie,si anume a drepturilor fundamentale, care se intersecteaza, necesita fara doar si poate o analiza mai mult decat legislativa pentru a cataloga prevalenta unuia fata de celelalt.
    Edward Bloustein considera dreptul la viata privata ca esenta oricarei fiinte si include demnitatea,integritatea,posibilitatea de a dispune de sine(4).Pe de alta parte dreptul la informare este o problema de optiune,de care cineva poate profita sau nu,in functie de "considerentele care ii anima existenta".Demnitarii publici reprezinta o categorie aparte de persoane publice,intrucat sunt pusi in slujba cetatenilor,care asemenea lor,beneficiaza de aceleasi drepturi si le revin aceleasi obligatii plus cele care decurg din exercitarea functiei.
     Problema care apare din ce in ce mai des in randul societatii este masura in care accesul presei la informatii de interes privat, precum viata sexuala,viata de familie si alte asemenea au o baza legitima si masura in care aceste informatii, pot interesa intr-un mod educativ opinia publica.In acest sens,trebuie mentionat faptul ca modul in care un demnitar isi desfasoara viata privata nu aduce atingere obligatiilor cu care acesta este investit in functia publica si in plus, nu este prevazut un control a acelei parti a vietii,lucru care nu legitimeaza presa sa-si aroge drepturi suplimentare.Acest haos care genereaza atatea discutii in ultima vreme nu are nici caracter educativ,nici eficienta in randul progresului,dimpotriva creeaza agitatie si dezordine in randul cetatenilor,precum si prejudicii morale demnitarilor.
     In cele din urma, echipa afirmatoare aminteste in finalul expunerii  o serie de motive pentru care avem nevoie de informatie.Adevarat,avem nevoie de informatie pentru a ne satisface anumite necesitati,dar asta  nu inseamna ca avem nevoie de informatii de ordin privat care au ca tinta demnitarii publici(gen viata sexuala,relatii de familie s.a) "pentru a supravietui, pentru că trebuie sa fim responsabili,... pentru că fiecare cetățean plătește taxe și impozite".Putem trai linistiti atat noi cat si ei fara a avea acces la aceste informatii private.
     Asadar,conchidem fara echivoc ca dreptul demnitarilor la viata privata prevaleaza in raport cu dreptul cetatenilor la informare atunci cand acestea intra in conflict, din considerentele amintite mai sus.

(i)traducerea definitiilor in romana a fost facuta de noi.

1.Westin, A., 1967, Privacy and Freedom, New York: Atheneum;

2.Parent, W., 1983, “Privacy, Morality and the Law”, Philosophy and Public Affairs 12: 269-88;

3.Constitutia Romania revizuita,2003,Titlul II,articolul 26 si urmatoarele.

4.Bloustein, E., 1964, “Privacy as an Aspect of Human Dignity: An Answer to Dean Prosser”, New York University Law Review 39:962-1007;

 


A2 (Lucian Cojocaru)

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Pornind de la acest titlu putem observa ca de fapt se face o paralela intre cetateni si demnitari, dar noi am incercat sa evidentiem legatura directa prin asa numita informatie care trebuie sa circule intre cele 2 personaje.

Mergand pe deviza “Unde-i lege nu-i tocmeala”, ecipa afirmatoare se bazeaza pe o documentatie clara, legislativa, si nu parerile anumitor personaje care dea lungul istoriei si-au spus parerile.

Echipa Negatoare nu a facut decat sa aprobe ceea ce am spus noi fara a aduce ceva clar si la subiect. A fost in 80 % de acord cu noi la ceea ce s-a afirmat in A1.

Ideea care sta în spatele dreptului la informare este aceea ca cetatenii trebuie sa

aiba informatii corecte despre evenimentele care le afecteaza viata. Garantarea accesului

publicului la informatia de mediu este însa doar o parte a ecuatiei. De aceea

exista cerinte care obliga autoritatile publice sa asigure informarea populatiei într-un

mod pro-activ. Aceasta distinctie ar putea parea putin relevanta dar este important ca

sarcina informarii sa fie împartita între emitent Si receptor. ONG de mediu pot juca un

rol important în tot acest proces daca se informeaza permanent asupra evenimentelor

din comunitatea lor Si dezvolta un sistem prin care transmit aceasta informatie catre

public. De aceea este necesar ca ONG sa se familiarizeze cu diferitele surse de informare

disponibile.

DEMNITÁR ~i m. Persoană care deține o demnitate; înalt funcționar de stat. /<fr. Dignitaire

Plecand de la aceasta definitie putem observa clar ca acesti oameni sunt reprezentanti ai poporului (ales), si scopul sau este urmarirea intereselor publice  prin puterea investita in el, fara ca acesta sa faca abuz de putere sau sa foloseasca aceste mijloace in scopuri personale.

Orice cetatean are dreptul de a vedea daca prin contributia  sa la stat (taxe,impozite,etc), alesul/reprezentantul ii poate oferii o serie de instiintari.

In Afirmarea anterioara am dorit sa scoatem in evidenta privind Dreptul la informaţie ARTICOLUL 31 din Constitutia Romaniei, informatii asupra carora s-au facut din partea echipei negatoare doar abateri de la exactitatea informatiei. Astfel am decis sa postam citate exacte.
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

Deasemeni echipa Negatoare mentioneaza de Libertatea de exprimare Articolul 30 din CR in care se spunea (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine  si (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

Cert este faptul ca noi nu am facut nici o referire la viata personala a demnitarilor cum ar fii viata sexuala, de familie etc din exemplele date de catre echipa Negatoare. Ci s-a mers clar pe pasii legii 144 / 2007 prin care fiecare demnitar avea obligatia de a declara bunurile/averile dobandite dea  lungul timpului, prin care sa se faca dovada.

In tarile respectate ale lumii putem observa cum institutiile de stat gen FISC, intervin atunci cand orice demnitar chiar si cetatean isi permite mai mult decat poate castiga dpdv legal, astfel tot ce este nedovedit se transforma in castiguri ilicite.

            Presa nu face decat o imprimare a micii realitati din pacate, si nu adevarul im complex al demnitarilor, a banilor si a bunurilor materiale, care apartin statului.

Din pacate, insa, de cele mai multe ori, chiar si in conditiile in care informatiile prezentate sunt publice, de multe ori accesul liber la ele este ingradit

Accesul facil la informatie existent de ani buni in strainatate, accesul incepe sa apara si in tara noastra, desi mai sunt imens de multi pasi in acest sens (sa nu uitam ca nimeni nu poate studia dosarele din Depozit, daca nu are procura speciala in acest sens, refuzandu-se astfel accesul liber al cetateanului la informatii care sunt publice, asa cum sunt si sedintele de judecata).

In final putem spune ca dreptul cetatenilor la informare este mult mai important decat viata privata a demnitarilor, pentru ca totusi acest lucru sa functioneze, demnitarii trebuie sa urmareasca interesele cetatenilor, iar acestia la randul lor sa isi faca datoria de cetatean al statului.

Intr-un stat in care oamenii sunt multumiti....demnitarii sunt respectati !!!

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2

http://archive.rec.org/REC/programs/NGO_support/PDF/Romanian/RightToKnowRomanian.pdf

http://www.dreptonline.ro/articole/articol.php?id_articol=18

http://dexonline.ro/definitie/demnitar


N2 (Eusebiu Ioan Radulescu)

      Ideea acestei motiuni vine tocmai in contradictie cu deviza pe care echipa afirmatoare  o sustine  ca argument . Problema este ca aici avem "si lege si tocmeala" , intrucat aceasi Constitutie  incadreaza atat dreptul cetatenilor la informare cat si dreptul la viata privata in aceasi categorie si anume a drepturilor si libertatilor fundamentale.Ceea ce incearcam sa demonstram este ca , desi sunt doua drepturi fundamentale in contradictie , viata privata vine inaintea dreptului de informare al cetatenilor din considerente de moralitate , ordine si siguranta publica , ocrotirea integritatii si a demnitatii fiintei umane .
      Dreptul la informare reprezinta o prerogativa , o posibilitate , o modalitate de satisfacere a anumitor necesitati,o modalitate de responsabilitate,un element social,in timp ce dreptul la viata privata reprezinta,asa cum spunea Bloustein,o insusire a fiecarei fiinte umane,un drept inerent demnitatii fiecarui cetatean,am putea spune ca este "aproape un drept natural",deoarece orice atingere a acestui drept prin implicarea mass-mediei sau chiar prin implicarea legislativului prin acte normative  neconstitutionale ,aduce prejudicii morale,precum si sociale demnitarului in cauza,la fel oricarui alt cetatean.Nu putem spune acelasi lucru despre dreptul la informare.Lipsa unei informatii cu caracter privat in ce-l priveste pe un anume demnitar, nu aduce niciun prejudiciu cetateanului lipsit de respectiva informatie.
      Informatia trebuie sa slujeasca progresului, sa fie corecta si oferita in limitele constitutionale.Dreptul cetatenilor la informare se opreste acolo unde incepe dreptul cetatenilor(demnitarilor) la viata privata.Altfel spus,acest drept la informare se rezuma,fara a i se aduce atingere,la informatiile de interes public,care aduc un plus de progres,un plus de regularizare sociala,dincolo de aceasta linie,neaducand decat prejudicii anumitor categorii de cetateni(demnitarii).
      O scurta paranteza dorim sa facem si anume ca lucrul pe care l-am aprobat,departe de a atinge procentul de 80% este,bineinteles,prevederea constitutionala amintita de echipa afirmatoare si anume ca orice cetatean are dreptul la informatii de interes public.Si avand in vedere  ca echipa afirmatoare a discutat despre acest subiect in prima expunere,am fost nevoiti sa aducem in discutie anumite exemple de activitati care tin de natura vietii private,pentru a  putea dezbate motiunea(care se refera tocmai la aceste informatii care tin de viata privata).
      Revenind,echipa afirmatoare sustine in a doua afirmatie,desi in prima nu s-a adus in discutie acest subiect, ca pentru a se evita abuzul de putere si pentru a exista transparenta in cheltuirea banului public,cetateanul,in baza contributiei la stat,are dreptul de a pretinde o serie de instiintari cu privire la averile anumitor demnitari.
      Nu putem fi de acord cu aceasta afirmatie intrucat nu exista o relatie coerenta intre averea demnitarilor si cheltuirea banului public(acest lucru are ca finalitate raspunderea juridica,care este exceptia).Proiectele de buget,respectiv realizarile efectuate in baza acestor proiecte pot fi accesate de catre cei interesati pentru a sti unde anume se cheltuiesc banii publici.Pentru a se evita cheltuirea necorespunzatoare a banilor publici de catre anumite categorii de demnitari,exista organe specializate de control,care in urma desfasurarii activitatii lor,vor lua masurile corespunzatoare(teoretic).In cazul in care se gasesc nereguli,lucru foarte des in Romania,sesizarile trebuiesc adresate instantelor competente,care in baza puterii ce le-a fost atribuita,vor servi in slujba cetatenilor.Asadar,nu se poate concepe o incalcare a dreptului la viata privata,doar pt a satisface "capriciul excesului de informatie".Aici am dori sa amintim si haosul creat in ultima perioada privind neconstitutionalitatea legii Agentiei Nationale de Integritate(raspunzatoare cu inregistrarea declaratiilor de avere),cu privire la care Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii,Lidia Barbulescu,a solicitat in 2008 Curtii Constitutionale sa analizeze faptul ca nu doar publicarea,chiar si completarea declaratiilor de avere este neconstitutionala.Numeroase alte exceptii de neconstitutionalitate au fost ridicate in privinta acestei agentii,multe dintre ele fiind acceptate.          

        Echipa afirmatoare  spunea ca "dosarele din depozit"  de la instantele de judecata ar trebui sa fie accesibile,intrucat sunt de interes public,asemenea sedintelor.Intrucat spatiul nu ne permite,ne vom rezuma la a spune ca nu exista niciun stat al lumii in care se intampla acest lucru,intrucat acele date sunt de stricta confidentialitate.Sedintele sunt publice deoarece acolo se discuta cazul,nu persoana.
      Asadar,concluzia noastra ramane acceasi,si anume ca in spiritul democratiei,in baza Constitutiei,in baza moralei si a normelor de convietuire sociala,prevaleaza respectul demnitatii si integritatii fiintei umane,dreptul persoanei de a dispune de ea insasi,dreptul la imagine si la viata privata ...in raport cu dreptul cetatenilor la informare.
PS:Intr-un stat in care demnitatii nu sunt respectati,insasi cetatenii nu sunt respectati.









Decizia:

Ildiko knop

În acest meci am asistat la prezentarea a două puncte de vedere foarte diferite, astfel principala mea sarcină a fost stabilirea unei interpretări valide a acestei moțiuni, aceasta fiind una din cele mai importante arii de conflict în dezbatere. La finalul discuțiilor s-au conturat două interpretări: cea a afirmatorilor clarificata de A2, conform căreia din motive personale demnitarii rețin informații de interes public, ceea ce nu ar fi corect şi este neîntemeiat, şi cea a negatorilor, care afirma că şi demnitarul este un cetăţean ca oricare altul, cu drepturi egale şi nu există motive pentru care ar trebui să fie trataţi în mod diferit, în ceea ce priveşte dreptul lor la viaţă privată.

Afirmatorul 1 prezintă în expunerea sa sumară importanta dreptului la informare şi informație a cetățeanului, prezentând cadrul legal naţional şi internaţional din acest domeniu. Din păcate este omisă definirea termenului viaţă privată, mai mult de atât, nu se aduce deloc în discuţie problema intimității, lucru de altfel foarte bine punctat în discursul N1. Echipa negatoare introduce definiţia: dreptul la viaţa privată este prerogativa de a alege noi înşine cum, când şi ce categorii de informații care ne privesc vor fi comunicate altora. Această definiţie nu este refuzată de A2, în consecința am luat-o în considerare la evaluarea argumentării echipei afirmatoare. Din păcate, în prisma acestei definiţii şi a lipsei comparaţiei celor doi termeni din moţiune (subliniată de echipa negatoare), am ajuns la decizia că modul de abordare ales de echipa afirmatoare este eronat/netopical.

Chiar şi în aceste condiţii, a apărut cea de-a doua arie de conflict, referitoare la existenţa situaţiilor în care demnitarii reţin din motive personale informaţii publice. Aceasta a fost câştigată de echipa negatoare, N2 demonstrând că în cazuri în care nu se comunică anumite informaţii, aceasta sunt tocmai pentru a apărea dreptul la intimitate a cetăţenilor, şi acestea nu sunt informaţii publice.

Observaţii generale la fiecare discurs: referitor la corectitudinea şi claritatea textelor, vă rog să folosiți consecvent diacriticele, nu doar în anumite părţi ale expunerilor (A1, A2) sau chiar deloc (N1, N2). Nu este tot una dacă folosiţi ş.a. (şi altele) sau s.a. (societate pe acţiuni). Să evitaţi elemente de stil colocvial cum ar fi gen sau abrevieri cum ar fi dpdv.

A1

Structura cazului şi principalele argumente trebuie evidenţiate mult mai bine. Sugerez ca pe viitor, dacă doriţi să atrageţi atenţia asupra unor neajunsuri sau probleme care se regăsesc în starea de fapt să fiţi mult mai expliciţi, să aduceţi exemple concrete pe care se poate purta o discuţie şi să evitaţi aluziile fine, care pot fi uşor interpretate de echipa negatoare, astfel multiplicându-se exponenţial suprafeţele de atac.

Formulați clar poziția pe care o susțineți în dezbatere chiar cu riscul de a fi redundanţi, este foarte important să se înțeleagă „din prima” ce doriţi să demonstraţi. Aduceţi argumente solide, de multe ori existenta unui cadru legal nu este suficient pentru demonstrarea validității unui punct de vedere. Cea mai simplă metodă este ca fiecare paragraf să răspundă la întrebarea de ce este mai important dreptul la dreptul la informație decât dreptul la viaţa privată.

N1

Argumentarea a fost corectă, punctuală, dar nu şi exhaustivă, singurele probleme majore au fost la stil şi la redactare. O regulă de bază a redactării de text este ca fiecare semn de punctuație – cu excepția ghilimelelor – este urmat de un spaţiu alb, pauză. Ignorarea acestei reguli trebuie sancționata, în acest caz mai puțin sever ca în cazul coechipierului tău.

A2

La o moţiune comparativă cum este aceasta, cei doi termeni trebuie să fie confruntati. În argumentare trebuie să găsiţi argumentele care demonstrează că unul este mai important, mai presus de cealalt, doar în acest mod se poate câştiga dezbaterea. Nu este suficient să dovediţi că una dintre cele două valori puse în balanţă este necesară, aceasta în sine nu demonstrează că cealaltă nu ar fi importantă. Ar fi trebuit să prezentaţi cum abuzează demnitarii de dreptul lor la viaţa privată în scopul de a reţine informaţii de interes public.

Ca sfat, vă propun să citiţi încă o dată expunerea după ce o finalizați, să o faceţi mai compactă şi mai clară din punct de vedere stilistic. De exemplu, mi-a fost foarte greu să înţleg ce aţi urmărit să comunicaţi prin exemplul ONG-ului de mediu.

N2

Ultimele două paragrafe ale discursului nu au fost luate în considerare, datorită erorilor de tehnoredactare prezentate la coechipierul tău. Cu corectarea acestor erori, discursul a depăşit cadrul de 500-700 de cuvinte. Argumentarea a fost foarte bună, structura argumentelor precum şi strategia urmată au dus la câștigarea acestei dezbateri de către echipe negatoare.

A1 -> 18 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 19 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Right on target (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.