Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Bogdan si Teo' (afirmatori) vs 'Ioana si Laura' (negatori)

A1 ()

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (grama cezara)

„Fiecare are dreptul de a-i fi respectata viata privata” scria inca din 1950 in Conventia europeana a drepturilor omului1.

Consideram ca dreptul cetatenilor la informare nu poate si nu trebuie sa ingradeasca in niciun fel dreptul demnitarilor la viata privata, intrucat acesta  face parte din categoria drepturilor fundamentale ce trebuie respectate intocmai cum sunt  prevazute de legile interne,de tratatele internationale, indiferent de meseria sau functia individului.

Primul argument afirmator justifica invadarea vietii private a demnitarului prin faptul ca ar trebui expuse doar aspectele “relevante”, care, ramase necunoscute, ar dauna societatii. Practic, publicarea aspectelor considerate relevante de afirmatori are multe lipsuri, devenind un  drept discretionar, neexistand o limita clara  intre relevant si irelevant, populatia fiind formata din indivizi cu principii si nevoi diferite. S-ar ajunge in situatia in care ar trebui expuse toate aspectele din viata privata a unui demnitar iar fiecare cetatean ar alege ce considera “relevant”. Problema apare aici, caci din multitudinea de aspecte legate de viata privata a unei persoane publice, “relevant” are un inteles diferit de la persoana la persoana.Sa luam, de exemplu, situatia unui parlamentar homosexual 2. Daca declara acest lucru in mod public, ar putea exista consecinte negative asupra electoratului, care ar putea deveni reticent. S-ar ajunge la o situatie de discriminare. Unii alegatori ar putea uita sa analizeze competentele profesionale ale demnitarului, care il recomanda neindoielnic pentru functia respectiva, cedand in fata unor rezerve ce tin de alegerile demnitarului in viata  personala.

 

Analizand argumentele cu privire la conditia medicala a unui candidat constatam faptul ca sustinerea acestora este in contradictie cu interpretarea formulata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului3 care a statuat in numeroase decizii faptul ca respectul caracterului confidential al informatiilor referitoare la sanatatea persoanei constituie un principiu esential al sistemului juridic din statele semnatare ale Conventiei. In contextul condamnarii Romaniei in numeroase cauze la aceasta Curte, consideram ca este util sa avem in vedere pozitia acesteia.

In ceea ce priveste informatiile cu privire la afacerile demnitarilor, mentionam ca aceste aspecte tin eminamente de viata publica intrucat  aceste informatii sunt publice , conform legii. Afacerile demnitarilor,  atata vreme cat ele sunt legale, sunt inregistrate in documente publice. Cazurile demnitarilor care au reusit sa obtina finantari sau contracte fara licitatii publice nu sunt aspecte relevante pentru dezbaterea noastra caci ele tin in principal de felul in care justitia sau administratia gestioneaza si sanctioneaza astfel de comportamente. Nu publicarea informatiilor in legatura cu afacerile demnitarilor ar putea sa atenueze coruptia ci numai o mai buna organizare a organelor de justitie. Cetatenii, chiar daca ar cunoaste aceste aspecte, nu ar avea resorturile sa actioneze.

Nu putem fi de acord nici cu argumentul ce sustine faptul ca demnitarul consimte sa isi ingradeasca dreptul la viata privata atunci cand candideaza pentru o functie publica. Intr-adevar el consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii, insa cu siguranta renuntarea la intimitate nu face parte din „fisa postului”. Esential este ca, acesti demnitari sunt, mai intai de toate, cetateni, oameni care se bucura de toate drepturile si libertatile prevazute in Constitutie, in articolul 26 sau alte tratate internationale precum articolul 8 CEDO5. Faptul ca ei au de indeplinit in numele electoratului anumite sarcini nu justifica diminuarea sau chiar violarea drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult, demnitarii indeplinesc o functie publica o perioada determinata insa consecintele publicarii anumitor informatii legate de viata lor privata pot fi permanente si il pot urmari pe acesta mult timp dupa ce va parasi functia.

 
 

Chiar si in situatia in care nu presa face publice aceste informatii ci demnitarii, afirmatorii uita un lucru important : trivializarea situatiilor6 si faptul ca se ajunge la o grava manipulare a electoratului, sensibil la chestiuni ce tin de viata personala a alesilor si care consuma zilnic si cu mult interes ziarele de scandal ,chestiunile intime din familiile diverselor persoane publice.Totodata, presa va abuza de aceste informatii, le va intepreta ,le va readuce cu fiecare ocazie potrivita in atentia publicului si il va impiedica pe ales sa isi exercite drepturile in mod competent si util.

In concluzie, n-ar trebui oare sa ne punem intrebarea daca nu cumva aceste informatii despre viata privata a demnitarilor ar dauna mai mult decat ar dauna daca nu le-am cunoaste, atat pentru demnitari cat si pentru electorat ?

Bibliografie :

1.Conventia European a Drepturilor Omului

http://provitabucuresti.ro/docs/lex/CEDO.pdf 

2.Australian Media Controversy: Is outing a gay politician in the public's interest?

http://www.stinkyjournalism.org/editordetail.php?id=753 

3.“Conventia Europeana  a Drepturilor Omului.Comentariu pe articole “ Corneliu Birsan,Editura C.H Beck ,2010, articolul 8, pag. 616-726

4.Constitutia Romaniei

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 

5.Conventia European a Drepturilor Omului

http://provitabucuresti.ro/docs/lex/CEDO.pdf 

  6. “The Private Life of Politicians” 6 February 2010” Dennis F. Thompson

     http://www.raison-publique.fr/article206.html

           “Privacy of Wife's Fortune Casts a Shadow Over Kerry” Katherine Q. Seelye  and David E. Rosenbaum; April 25th 2004

   http://www.nytimes.com/2004/04/25/politics/campaign/25DISC.html?pagewanted=1

 “The Personal Lives of Public Officials”

http://www.scu.edu/ethics/practicing/focusareas/government_ethics/introduction/personal-lives.html#q2


A2 (Bogdan Gliga)

In primul rand, trebuie sa fim constienti de puterea si responsabilitatea pe care o au demnitarii in mainile lor. Trebuie sa fim constienti de faptul ca ei ne decid viitorul, astfel trebuie ne asiguram ca cei care ajung acolo ne reprezinta in totalitate si impartasesc parerile noastre si pentru a face asta trebuie sa stim anumite aspecte relevante vin viata lor.

La nivelul argumentului sanatatii, observam o mare greseala, in sensul in care echipa negatoare vine si ne spune ca nu putem face asta datorita unui anume tratat, neaducand argumente care sa le sustina cauza. Eu exemplu asemanator ar fi ca si libertatea este un drept fundamental aparat de CEDO, insa orice drept, daca are o justificare solida poate fi ingradit. Dreptul la libertate poata fi ingradid daca ai comis o fapta ilegala si esti un pericol pentru societate. Astfel, justificarea publicarii informatiilor medicale ale demnitarilor isi are ca justificare faptul ca sanatatea unei persoana afecteaza intr-o pondere foarte mare capabilitatile lui. Astfel trebuie sa avem o modalitate de a ne asigura ca demnitarul ales este capabil sa reprezinte oamenii care l-au votat, iar acea modalitate este aflarea starii lui de sanatate.

O alta chestiune importanta este si activitatea la nivel de afacaeri a demnitarilor, deoarece ea denota lista de prioritati a politicienilor. Observam astfel ca, daca s-ar pune accent si pe afacerile demnitarilor, unele dintre ele fiind cunoscute datorita faptului ca au obtinut bani de la stat in moduri ilicite, acest informatii s-ar putea interpreta pentru a afla tipul si caracterul demnitarului. De exemplu, daca s-ar mediatiza faptul ca firma X a demnitarului Y a obtinut bani ilegal de la stat, cel mai probabil demnitarul Y nu va mai fi ales, astfel se paote observa foarte clar cum chestiuni legate de afaceri pot ajuta cetatenii sa isi aleaga demnitarii.

Legat de argumentul 2, echipa afirmatoare crede ca demnitarii trebuie si ar trebui sa constientizeze importanta functiei lor. Datorita acestui lucru, ei ar trebui sa constientizeze ca exista anumite cerinte necesare pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a ajunge acolo, si anume de a asigura transparent totala. Mai mult decat atat, este in interesul lor sa faca asta, intrucat daca sunt eficienti si asigura transparenta, practic inlatura orice urma de dubiu sau de incertitudine asupra persoanei lor, astfel ei isi vor asigura votantii. In plus, este impetuos necesar sa ne asiguram ca demnitarii votati nu fac actiuni imorale, cum ar fi violenta domestica sau alte actiuni similare. Este foarte important sa facem acet lucru, deoarece daca in trecut acest indivizi au facut activitati imorale, inseamna ca au o inclinare spre asemenea chestiuni, deci pe viitor nu avem nicio garantie ca vor fi morali si corecti cu publicul. Mai mult decat atat, avand in vedere ca oamenii dau votul de incredere politicienilor, este important ca ei sa nu aleaga pe cineva care nu le este asemanator, care nu le impartaseste ideile si care nu tinde spre aceleasi valori spre care tind cetatenii.

La nivelul argumentului 3, noi credem ca intotdeuana informatiile certificate sunt mai sigure si mai putin daunatoare decat acele informatii care ajung sa fie speculative si interpretate. In momentul actual, orice informatie persoanala o unui parlamentar ajunsa in presa este foarte speculata si interpretata intrucat este considerata ceva tabu. Dar, daca acest lucru ar fi la ordinea zilei, cu siguranta am inlatura abuzurile presei, intrucat interesul publicului va scadea dramatic.

Astfel, datorita faptului ca vom informa publicul cu privire la conditia medicala a demnitarilor, factor important in evaluarea capabilitatilor lor, datorita faptului ca avem nevoie de alegerea unor lideri morali care au inteles ca este in favoarea lor sa asigura transparenta si datorita faptului ca abuzurile presei vor fi inlaturate, credem ca dreptul la informare a cetatenilor este mai important ca si dreptul la viata privata a demnitarilor.


N2 (Ioana Cioclei)

        Intr-adevar, demnitarii au o responsabilitate deosebita. Aceasta afirmatie nu este insa in contradictie cu sustinerea noastra: dreptul demnitarilor la viata privata nu poate fi inferior dreptului cetatenilor la informare.
 
           In ceea ce priveste situatia medicala a demnitarilor,  argumentul care ne sustine cauza este intocmai interpretarea pe care o ofera CEDO cu privire la dreptul la viata privata. Astfel, acest tratat – de o importanta covarsitoare pentru Romania  intrucat  stabileste un control supranational al drepturilor omului - include in notiunea de viata privata informatiile privind sanatatea persoanei. In ceea ce priveste ingradirea unor drepturi trebuie sa facem precizarea ca, intr-o  societate democratica nu se poate vorbi despre limitarea unui anumit drept, asa cum o face echipa afirmatoare. Intotdeauna ne vom referi la limitarea exercitiului unui anumit drept. In cazul dreptului la viata privata, publicarea informatiilor medicale nu poate fi acceptata ca limita a exercitiului acestui drept.  Curtea accepta, ca ingradire a acestui drept, numai ipoteza in care informatiile sunt « necesare intr-o societate democratica » sau ele sunt de interes public. Consideram  ca informatiile despre anumite afectiuni ale demnitarilor nu pot fi informatii de interes public. Mai mult, publicarea unor asemenea informatii nu poate folosi la nimic, poate doar la a vinde un numar cat mai mare de ziare, ele neaducand vreun beneficiu alegatorilor.

           In ceea ce priveste afirmatia cu privire la afacerile demnitarilor, echipa negatoare considera ca argumentele echipei adverse nu au legatura cu dezbaterea. Dupa cum am mai aratat, afacerile demnitarilor sunt chestiuni ce tin de viata lor publica. Desigur, putem fi de acord ca mediatizarea acestora i-ar putea ajuta pe cetateni in luarea unor decizii. Insa mediatizarea afacerilor publice ale demnitarilor este o optiune ce apartine strict presei si nicidecum nu este o ingerinta in viata privata a demnitarilor, menita sa aduca un avantaj dreptului cetatenilor la informare. In cazul in care presa alege sa prezinte in detaliu aspecte ce tin de afacerile demnitarilor, ea nu interfereaza in niciun fel cu dreptul demnitarului la viata privata, afacerile lui nefacand parte din aceasta “viata”. Dupa cum am mai aratat, informatiile despre afacerile demnitarilor sunt publice, deschise oricui are vreun interes in a le verifica.

          

In ceea ce priveste al treilea argument, consideram ca exista criterii mai importante in privinta  profilului politicianului decat cele legate de viata lui personala. Un aspect ce nu trebuie  neglijat este faptul ca statutul demnitarilor s-a schimbat in mod esential in ultimele 5 decenii. Astfel, se considera astazi, de catre  faimosi analisti poltici precum LaBerge ca in profilul politicianului comun ,caracteristica morala nu mai este ceva “esential”, ci ceea ce se cauta mai degraba este capacitatea intelectuala , specializarea lui intr-un domeniu sau altul, se cauta mai degraba ceea ce astazi se numeste « tehnocrat » “.

In plus, exista situatii  in care transparenta totala, adica publicarea „acelor informatii necesare fara de care s-ar dauna societatii” asa cum sustin adversarii nostri, poate face mai mult rau decat bine. Asa cum am mai sustinut in primul discurs, aspecte privind orientarea sexuala, originile familiei pot fi in detrimentul demnitarului, in functie de context si de valorile, nu totdeauna cele mai corecte si morale ale electoratului. Acestea sunt argumente pe care echipa afirmatoare nu a incercat sa le combata.Astfel, argumentul afirmatorilor legat de necesitatea ca cetatenii sa simta ca impart aceleasi valori cu politicienii lor devine extrem de subred si relativ intrucat, tocmai pentru ca reprezinta un grup mare de indivizi, nu pot fi pe placul tuturor.

 

       Echipa afirmatoare mai  sustine ca tocmai pentru ca aceste informatii vor fi furnizate de politicieni insisi ,vor fi inlaturate speculatiile presei. Chiar si in situatia in care, nu presa este cea care face publice aceste informatii ci demnitarii, echipa afirmatoare uita un lucru important : trivializarea situatiilor si faptul ca se ajunge la o grava manipulare a electoratului, sensibil la chestiuni ce tin de viata personala a alesilor.  Este o metoda prin care se distrage atentia oamenilor de la modul in care demnitarii  isi indeplinesc atributiile, punandu-se accentul pe aspecte legate de viata lor personala, irelevante pentru politica.    

       In concluzie, consideram ca nu putem accepta posibilitatea ierarhizarii drepturilor fundamentale ale omului doar de dragul unei democratii aparent mai decomcratica; dreptul demnitarului la viata privata trebuie privit ca fiind egalul dreptului cetatenilor la informare.


Bibliografie  

1.“Conventia Europeana  a Drepturilor Omului.Comentariu pe articole “ Corneliu Birsan,Editura C.H Beck ,2010, articolul 8, pag. 616-726

2. “The Personal Lives of Public Officials”

http://www.scu.edu/ethics/practicing/focusareas/government_ethics/introduction/personal-lives.html#q2

3.Australian Media Controversy: Is outing a gay politician in the public's interest?

http://www.stinkyjournalism.org/editordetail.php?id=753



Decizia:

Radu Stoita

Fara indoiala, avem aici un meci bun, cu idei care s-au dus pana la capat, au fost atacate, resustinute, din nou atacate, adica marca unei lupte de idei. Bravo ambelor echipe!

Dar pentru ca doar una poate sa castige, aceasta este echipa Afirmatoare, si-o sa va arat mai departe de ce, si ce-ar fi putut fiecare vorbitor sa faca mai bine.

 

Afirmatorii prezinta 3 mari idei, una o pierde pe jumatate iar celelalte doua le castiga:

  • Importanta informatiilor despre viata privata in exercitarea functiei publice.

Principalul atac negator a fost existenta unei decizii CEDO in aceasta privinta. Apararea afirmatorilor a fost ca drepturile se pot limita, dand exemple. Negatorii reconstruiesc atacul, demonstrand ca de vreme ce functia publica se detine o perioada limitata de timp, efectele dezvaluirilor privind viata privata te pot urmari toata viata. Aceasta idee o castiga Negatorii, dar conteaza prea putin in economia meciului. De ce: atacul din acest punct de vedere e o decizie strategica gresita. Spiritul dezbaterilor este argumentarea unei schimbari in status quo de catre Afirmatori, si apararea status quo-ului de catre Negatori. Nu e in spiritul unei lupte de idei argumentarea circulara, de genul: acest lucru trebuie interzis, pentru ca el este deja interzis.

Acest argument contine 3 idei mari, care privesc conditia medicala a candidatului, afacerile in care se poate sa fie implicat si faptul ca uneori nu conteaza pentru alegatori dezvaluirea unor aspecte care contravin convingerilor populare. Negatorii arata ca impartirea informatiilor din viata privata in doar doua categorii e simplista, pentru ca nevoile fiecaruia (dintre alegatori) sunt diferite, fiecare vrea sa afle altceva. Dar nu valorifica acest atac la potentialul pe care l-ar fi putut avea.  A treia idee a acestui argument, faptul ca uneori alegatorii trec cu vederea, daca sunt convinsi de capacitatea candidatului. Afirmatorii dau un exemplu pro, Negatorii vin cu unul contra. Ambele, in lipsa unei resustineri, au aceeasi valoare, si pe acest plan avem un joc cu suma zero.

  • Renuntarea la dreptul la intimitate vine cu decizia de-a candida

Negatorii explica de ce nu e acceptabil, deoarece efectele il vor urmari pe respectiv toata viata, pe cand functia o ocupa doar momentan. Afirmatorii explica insa ca decizia de a candida e voluntara, nimeni nu-l poate obliga, drept urmare trebuie sa fie impacat si cu aceste consecinte.

  • Presa n-ar mai face din aceste informatii un obiect de scandal

Atacul Negator la acest argument e o simpla negatie: nu, presa tot ar mai insista pe subiect. Afirmatorii arata insa ca in prezenta asumarii de catre candidat/functionar/demnitar/etc a informatiilor, nemaifiind tabu, publicul isi va pierde interesul, iar presa nu va mai alimenta subiectul, deoarece nu va mai avea cautare pe piata de informatii.

 

Asadar, Afirmatorii castiga.

Observatii individuale:

 

A1:  foarte bine structurat discursul, atentie mai mare la generalizari si legaturile premisa-concluzie (vezi arg.2).

N1: Excelenta structura a contraargumentarii. Pe viitor, nu mai folosi simpla negatie ca sa raspunzi unui argument: Nu, nu e asa. Incearca: Nu e asa, pentru ca… Desi a fost un singur caz ( la argumentul cu presa), restul discursului fiind solid, merita mentionat.

A2:  Ai lasat cateva idei aduse de N1 in aer, si n-ai reconstruit tot cazul vostru.

N2: Aceeasi problema ca la A2, puteai reconstrui mult mai bine, sesizand punctele care v-ar fi putut aduce castig de cauza.

A1 -> 26 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Bogdan si Teo (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.