Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Denisa si Teo' (afirmatori) vs 'Alina si Cornelia' (negatori)

A1 ()

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (Cornelia Giurgiuman)

Ce înseamnă viaţă privată?

 

Dreptul la viaţa privată este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, aşa cum au fost ele statuate prin convenţii internaţionale[1]. Conceptul a fost explicat mai întâi ca “dreptul de a fi lăsat în pace”, însă el a evoluat până în zilele noastre într-un concept mai larg, care ar putea fi definit prozaic ca dreptul unei persoane fizice de a decide câtă informaţie personală să divulge, cui şi pentru ce anume

                Dreptul la informare al cetăţenilor nu poate fi mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată. Omul, ca individ, are nevoie de spaţiul lui, de locul care să îi aparţină în exclusivitate, are dreptul de a fi lăsat singur în anumite momente[2], indiferent de funcţia pe care o deţine în societate. La fel cum o persoană obişnuită poate merge liniștită oriunde, de exemplu vara la mare, fără să îi pese de ce vor crede ceilalţi sau ce consecinţe va avea acest lucru, la fel și un demnitar/ funcţionar public ar trebui să resimtă această libertate. Viaţa privată o considerăm în accepţiunea sa completă și nu doar prin selectarea componentelor care sunt mai reprezentative. O persoană care nu dispune de o viaţă privată este o persoană descoperită în întregime social, fără pic de individualitate, lucru care nu poate fi decât sub limita valorilor umane.

Încep prin a spune că schimbările dorite nu sunt o calitate, ci capacitatea demnitarilor de a face aceste schimbări, pe care le dorim să le vedem, odată ce i-am ales.

Noi, ca cetăţeni, da, avem nevoie de garanţii în privinţa tipului de om pe care îl reprezintă o anumită persoană publică, dar astfel de lucruri trebuie să le verificăm prin modul în care ei își duc la îndeplinire obligaţiile în cadrul mandatului și nu în funcţie de starea lor de sănătate sau de dispoziţia cu care s-au trezit într-o zi oarecare.

Dacă sunt lucruri care implică preluarea acestei funcţii ce trebuie făcute publice pentru a conferi credibilitate, precum declaraţia de avere, atunci este normal și de preferat atât pentru ei, cât și pentru noi, ca aceste lucruri să fie cunoscute. Dar în momentul în care un înalt funcţionar public, sau orice funcţie publică ar avea, alege să reprezinte interesele cetăţenilor, garantez că ei nu dau consimţământ de a-și anula orice drept la viaţa privată. Dimpotrivă, în măsura în care ceea ce fac afectează sau implică cetăţeni deopotrivă, aceștia fac din proprie iniţiativă unele mărturii. Însă în România aș zice, de fapt susţin cu tărie, ideea că ziarele de scandal , pentru a atrage audienţă, fac din aceste lucruri știri de ultimă oră, punctele cele mai fierbinţi pentru rubricile lor de divertisment. Dreptul la informare al cetăţenilor, informare pe care se presupune că o doresc, este transformată în subiect de bârfă pentru cafeaua de dimineaţă. Din această așa-zisă „informare” se nasc critici, polemici, care în loc să ne asigure o vedere clară, realistă, a omului care încearcă să își facă munca, ajungem să punem la îndoială tot ce face și prin asta să generăm ceea ce aș numi buzz negativ, care nici pe departe nu poate fi constructiv, ci derizoriu.

Când vorbim de viaţa privată a unei persoane publice nu mai putem spune că luăm în considerare doar informaţiile relevante pentru exercitarea acelei funcţii. O persoană devenită publică aduce cu sine un bagaj de curiozităţi încă nesatisfăcute ale cetăţenilor. Aceste curiozităţi au rolul doar de a da sentimentul de supracunoaștere a indivizilor, dar nu de a folosi la ceva precis, care să conteze în vreun fel pentru a determina o schimbare sau o luare de atitudine influenţată de un asemenea comportament.

În consecință, demnitarii care aleg să îi reprezinte pe cetățeni iau în considerare gradul de încredere care le este acordat pentru a-și exercita funcția și mizează pe atitudinea lor deschisă în momentul în care pot acționa în favoarea lor fără să resimtă vreo presiune din exterior. Dreptul lor la viața privată nu poate fi contestat, la fel ca al oricărui alt individ.

 




A2 (Denisa Neamtiu)

Tot ceea ce ne spune echipa negatoare astazi se rezuma la doua lucruri: in primul rand ca dreptul politicienilor la viata privata este inalienabil si in al doilea rand ca populatia nu are neaparat nevoie de acces la viata privata a politicienilor pentru a-si forma o parere si ca  mai mult decat atat aceasta expunere ar putea duce la afisarea vietii private in tabloide , fapt care nu este de dorit. Voi incerca in cele ce urmeaza in primul rand sa resustin cazul afirmator, pentru ca in final sa contraargumentez cazul negator.

In primul rand ni se spune ca politicianul ca si orice alta persoana are dreptul la viata privata, ca acest drept este unul foarte important, fiecare individ avand nevoie de anumite momente in care sa fie singur si ca e inuman sa ii expui intreaga viata electoratului. Privind acest aspect trebuie clarificate doua aspecte:nevoia de aceste informatii si dreptul populatiei de a avea acces la ele. In primul rand dupa cum s-a demonstrat si la nivel de afirmator 1 populatia are nevoie de aceste informatii pentru a-si putea face o imagine mai corecta asupra celui pe care il vor alege. Vorbim despre informatii generale si de maxima importanta precum starea de sanatate , situatia financiara si aspecte care privesc caracterul lui. Intr-adevar nu este important pentru mine ca alegator sa stiu ca politicianul X bea dimineata le micul dejun marca Y de cafea, dar este important sa stiu lucrurile majore din viata lui, lucruri care imi pot oferi o perspectiva mai ampla asupra problemei. Pentru ca daca totul ramane la nivel de campanii electorale, la nivel de discursuri si dezbateri, politicienii pot foarte usor sa manipuleze, sa se prezinte ca ceea ce nu sunt. In schimb viata personala nu o poti schimba , nu poti sa pretinzi ca esti cineva daca actele tale spun cu totul altceva (degeaba afirmi ca nu ai nicio legatura cu lumea afacerilor si ca esti un om corect, daca seara iesi la un pahar de wiskey cu una din cele mai importante persoane din lumea afacerilor – cazul Geoana – Vantu) . Cu alte cuvinte contactul cu viata privata a politicienilor inseamna contactul cu persoana reala, sincera si nu doar cu o imagine promovata de un partid. Atsfel ca atat la nivel de prim discurs cat si acum am demostrat ca singura si cea mai eficienta metoda de a putea compara niste politicieni si a face o alegere buna depinde de accesul la viata lor.

In al doilea rand trebuie sa vedem ce este mai important : dreptul cetatenilor la o opinie corecta sau dreptul politicienilor la o viata privata. In momentul in care o persoana decide sa candideze la o  functie publica stie ca dreptul sau la viata privata poate fi compromis, este alegerea lui sa faca asta si trebuie subliniat ca – da in general  - acest drept e important pentru un om obisnuit. Dar politicianul are un statut special, e o meserie care impune niste conditii pe care individul poate sa le refuze, dar in momentul in care o accepta trebuie sa se conformeze, asta se intampla si cu artistii sau in cazul celor care lucreaza in domeniul serviciilor secrete sau sunt spioni (intr-o masura sau alta li se suprima  viata privata), dar e o decizie pe care si-au asumat-o deja. Dar mai mult decat atat, daca este sa vorbim despre drepturi , un drept poate fi incalcat daca el afecteaza drepturile celorlalti cetateni si dupa cum am dovedit, incalcarea acestui drept este esential pentru democratie, pentru o alegere corecta a politicianului, o alegere gresita poate avea un impact negativ foarte mare asupra cetatenilor, deci respectarea dreptului la informare e si din acest punct de vedere superior dreptului la viata privata. De altfel chiar si echipa negatoare recunoaste ca sunt informatii, care da , ar trebui sa ajunga la public, informatii care dupa cum am demonstrat nu afecteaza neaparat in mod negativ candidatul, ci pur si simplu ofera o imagine de ansamblu.

Mai departe ne spune echipa negatoare ca daca politicienii ar oferi aceste informatii acestea ar aparea in tabloide si ca ar fi manipulate. Nimic mai fals, in general acest tip de presa cauta senzationalul, dar daca un politician a recunoscut ceva deschis, acest fapt nu mai e un material atractiv pentru aceste reviste, din contra clarificandu-se aspectele vietii private a politicienilor, ei chiar vor fi feriti de aceste tabloide.

Asadar dat fiind ca am demonstrat ca accesul la viata privata a politicienilor e necesara pentru formarea unei imagini corecte, ca politicienii isi asuma incalcarea acestui drept in momentul in care candideaza si ca interesul majoritatii in acest caz primeaza, consideram ca dreptul cetatenilor la informare este mai presus decat dreptul demnitarilor la viata privata.


N2 (Alina Mihaes)

„Vedetismul”

Întrucât aparent, pe alocuri, însăşi echipa afirmatoare ne-a dat oarecum dreptate din anumite puncte de vedere, echipa negatoare afirmă în continuare, cu tărie, că viaţa privată a demnitarilor este mult mai importantă decât dreptul la informare al cetăţenilor şi continuă să susţină argumentele aduse în favoarea acestei poziţii.

De ce am ales acest titlu pentru discursul nostru? Pentru că, rămânând fără viaţă privată, demnitarii sunt astfel transformaţi într-un soi de vedete, nevoiţi fiind să se comporte ca atare.  Din oameni obişnuiţi, care au un alt fel de loc de muncă, ajung să îşi schimbe poate involuntar şi inconştient comportamentul, doar pentru a fi pe placul cetăţenilor. Cum ajung să decurgă la asta? Din cauza faptului că, atunci când eşti o persoană publică importantă, devii poate model pentru unii oameni şi trebuie să îţi asumi responsabilitatea pentru ce vor face acei oameni sub influenţa deciziilor tale.

În primul rând, la un politician, ce trebuie să conteze cel mai mult este profesionalismul de care dă dovadă. Dacă este eficient în ceea ce face, anumite detalii din viaţa privată nu ar trebui să conteze pentru cetăţeni. Poate fi chiar şi un ipocrit, cât timp este suficient de convingător încât să îndemne la lucruri pozitive. Nu este interesată populaţia de ceea ce face un politician cu secretara sau consiliera lui, cât timp susţine proiecte bune. Nu are nicio valoare semnificativă nici ce job are verişorul unui candidat sau oricare altă rudă a acestuia, cât timp lucrul acesta nu este relevant pentru alegeri.

În al doilea rând, foarte important este, într-adevăr, dacă un demnitar încalcă o anumită lege. În special dacă este vorba de o lege pe care el însuşi a propus-o sau votat-o. Dacă are amante, de exemplu, este strict problema lui. A trata politica din punct de vedere personal constituie o dovadă de superficialitate şi de îndepărtare de la temele importante. Se poate ca acel politician, aşa imoral cum este el aparent, sa aducă în discuţie chestiuni extrem de importante pentru bunăstarea cetăţenilor, dar care sunt trecute cu vederea doar pe motiv că un tabloid l-a fotografiat la braţ cu o persoană de sex feminin care nu era soţia lui.

Nu există niciun motiv pentru care demnitarii ar trebui să dezvăluie în faţa poporului toate aspectele vieţii lor private, inclusiv pe cele mai intime, cu atât mai mult cu cât există legi care îi protejează din acest punct de vedere. Un fapt cunoscut este acela că în luna mai 2010, Senatul a aprobat noua lege a ANI (Agenţia Naţională de Integritate), care vine în favoarea vieţii private a demnitarilor. Printre cele mai importante modificări ce au fost aduse acesteia se numără:

v     eliminarea din lege a comisiilor de cercetare a averilor pe lângă Curţile de Apel; 

v     declararea bijuteriilor şi a colecţiilor de artă a căror valoare însumată depăşeşte 5.000 de euro vor rămâne confidenţiale;

v     persoanele care vor candida pentru funcţiile publice nu vor mai trebui să depună declaraţii de avere şi de interese înainte de a fi alese; 

v     deasemenea, s-a decis şi eliminarea amendamentului care prevede verificarea liderilor de sindicat de către agenţii de integritate, motivând acest lucru prin faptul că organizaţiile sindicale sunt organizaţii private şi nu ţin de stat.[1]

Aşadar, ca o concluzie, echipa negatoare îi apără pe demnitari, considerând că dreptul la viaţa privată este unul cu care se nasc, care nu ar trebui să le fie încălcat pentru a fi satisfăcută simpla curiozitate a cetăţenilor, cu atât mai mult cu cât ei lucrează în favoarea acestora. Nu ar trebui sa fie făcuţi să se simtă vinovaţi de faptul că au optat pentru o carieră în politică, pentru care au anumite aptitudini şi abilităţi deosebite, din cauză că aceasta ar presupune privarea de intimitate.

 





[1] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7261974-update-noua-lege-ani-adoptata-parlament



Decizia:

Radu Stoita

Meciul il castiga echipa Afirmatoare. Dezbaterea e interesanta, a mers insa in paralel in prea multe puncte importante, acesta fiind principalul motiv pentru care Negatorii pierd.

Principalele idei discutate de-a lungul celor 4 discursuri au fos:

  • Unele aspecte ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice

Argumentul Afirmator e bine structurat, garnisit din plin cu exemple,  si usor de urmarit, impartit in 3 idei secundare: doua despre conditia medicala si legaturile directe cu mediul de afaceri si una despre cum, in ciuda dezvaluirilor, populatia a ales sa nu le ia in calcul.

In relatie cu aceasta idee Negatorul 1 comite eroarea de argumentare care in manuale se numeste Omul de Paie. Ia argumentul afirmator si-l minimalizeaza brutal, ii reduce complexitatea analizei la ideea: “dispozitia cu care s-au trezit intr-o zi oarecare”. Afirmatorul 1 puncteaza clar cele 2 mari aspecte ale vietii private care trebuie dezvaluite, dar N1 ignora distinctia si incearca sa trateze totul la pachet.

A2 sesizeaza, si puncteaza foarte bine in prima parte a discursului: “informatii de maxima importanta”.

Din pacate, discursul N2 merge in paralel cu ideile de pana atunci din dezbatere, nu reia aceasta problema, iar aceast argument este castigata de echipa Afirmatoare.

  • Candidatul la o functie publica trebuie sa fie de acord cu dezvaluirea aspectelor susmentionate, pentru ca e important (cum s-a stabilit mai sus), si nu-l obliga nimeni sa candideze, e decizia sa.

Dincolo de detalierea argumentului, A1 l-ar fi putut pune mai bine in legatura cu primul argument. De asemenea, ultima parte a argumentului contine prea putine legaturi logice, substituite cu presupuneri avansate drept argumente( functionarii corupti), generalizari fortate (orice discreditare a functionarului afecteaza imaginea statului). N1 contraargumenteaza spunand ca el/ea (N1) garanteaza ca acel candidat nu doreste sa renunte la viata privata. Insa garantia personala a unuia dintre vorbitori nu este un argument valid intr-o dezbatere.  N1 puncteaza  efectele pe care le-ar putea avea dezvaluirile din viata privata, ce ne-ar putea distrage atentia de la lucrurile importante si am duce discutiile in trivial. O idee care vine sa contraargumenteze si al treilea argument afirmator:

  • Relatia dintre detaliile vietii private si presa de scandal

Ideea e continuata de A2, care demonstreaza ca presa e in cautare de senzational, dar daca insusi candidatul/functionarul face aceste dezvaluiri si nu mai trebuie constrans sa recunoasca, subiectele de acest gen vor disparea, si agenda publica va fi construita din subiecte serioase.  N2 nu discuta direct despre aceasta idee.  N1 trebuia sa verifice validitatea argumentului afirmator, legaturile logice pe care se bazeaza, nu sa spuna, in esenta “nu asa se va intampla”, pentru ca negatia simpla nu e un contraargument.

Asadar, de vreme ce Afirmatorii castiga ideea conform careia detaliile vietii personale sunt importante pentru demnitari, iar Negatorii nu contraargumenteaza eficient celelalte doua argumente, nu demonstreaza potentialele dezavantaje, meciul il castiga Afirmatorii.

Observatii individuale:

A1: foarte bine structurat discursul, atentie mai mare la generalizari si legaturile premisa-concluzie (vezi arg.2).

N1: atentie mai mare la nuante. Ai preferat sa tratezi la pachet ideea de viata privata, n-ai luat in considerare distinctiile facute de A1. De asemenea, exemplele sau garantiile personale n-au valoare de argument in dezbaterile academice. Exceptand, desigur, situatia in care vorbitorul e chiar Nelson Mandela, de exemplu, si ar zice “garantez eu ca 20 de ani de inchisoare nu sunt usori” J

A2: lipseste structura foarte clara de la A1. Si cand ai in fata contraargumente in paralel, care nu se intersecteaza cu argumentele voastre, fa acest lucru cat se poate de clar. Altfel, destul de  buna reconstructia.

N2: discursul tau a fost destul de departe de ideile discutate. Desi ai vorbit despre aceleasi lucruri – presa de scandal, viata privata – ai facut-o dintr-o alta perspectiva si n-ai reconstruit complet  atacul colegului tau. Iar in dezbateri e crucial ca perspectiva adusa de afirmatori sa se pastreze, ca sa poata avea loc o dezbatere. Ce puteai face era, eventual, sa demonstrezi ca este mai important sa privim situatia dintr-un alt unghi.

A1 -> 26 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Denisa si Teo (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.