Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Denisa si Teo' (afirmatori) vs 'Anca si Edwina' (negatori)

A1 ()

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (Edwina-Bertha Narita)

Introducere

Dorim să începem prin a spune că echipa afirmatoare a delimitat greşit spaţiul în care are loc această dezbatere, deoarece definiţia lor pentru „demnitari publici” include atât demnitari aleşi în mod direct prin vot universal, cât şi magistraţi care sunt aleşi în cadrul adunărilor generale ale judecătorilor şi chiar mai mult „înalţi funcţionari publici” a căror modalitate de numire în funcţie este diferită, creeându-se astfel o confuzie în privinţa celor care ar trebui să aibe acces la viaţa privată a demnitarilor. Specificăm că noi vom face referire doar la cei aleşi prin vot universal de către cetăţeni.

Vom păstra dezbaterea pe cei trei piloni stabiliţi de echipa afirmatoare, respectiv condiţia medicală,  materială şi caracterul persoanei.

Dreptul cetăţenilor de a cunoaşte condiţia medicală a candidaţilor.

Contraargument

Echipa afirmatoare a folosit informaţie incompletă şi neverificată pentru primul lor argument. Este adevarat că se ştia despre Rooselvelt că este o persoana bolnavă încă din timpul celui de-al treilea mandat, dar a fost totuşi reales pentru cel de-al 4-lea, chiar dacă a murit doar după câteva luni. Putem vedea în acest caz că în ciuda numeroaselor boli de care suferea, totuşi  Rooselvelt a reuşit în scurta perioadă din al 4-lea mantat să organizeze întâlnirea istorică cu Ibn Saud, care a reprezentat baza relaţiilor dintre SUA şi Arabia Saudită[1], demonstrând astfel că un candidat bolnav nu ar trebui să cedeze locul unuia mai puternic din punct de vedere medical, după cum afirmă echipa adversă, atâta timp cât se află în deplinătatea facultăţilor sale mentale.

O alta informaţie incompletă ne este oferită despre Dwight Eisenhower, spunând ca medicii i-au oferit doar şanse de 50% de a supravieţui celui de-al doilea mandat, dar istoria ne arată că Eisenhowen ar fi putut fi preşedintele SUA şi pentru un al 3-lea mandat, dacă nu l-ar fi împiedicat Constituţia, ţinând cont de faptul că el a murit după 8 ani de la încheierea celui de-al 2-lea mandat.[2]

Argument

Dacă luăm în considerare desecretizarea dosarelor medicale ale demnitarilor  trebuie să ne gândim şi la ameninţarea pe care o reprezintă aceste dezvăluiri. Spre exemplu, dacă despre un candidat s-ar ştii că suferă de reacţii alergice puternice la veninul de albină, atunci asasinarea acestuia ar putea fi orchestrată mult mai uşor, semănând cu un accident.

Pe de altă parte sănătatea unui demnitar nu implică neaparat şi capacitatea acestuia de a-şi finaliza un mandat, J.F. Kennedy, de exemplu, a fost asasinat înaintea încheierii mandatului.

Concluzie

Dincolo de faptul că previziunile medicilor nu sunt întotdeauna exacte (Eisenhower) sau de faptul că unele boli fizice nu influenţează puterea de luare a deciziilor a unei persoane (Roosenvelt) se mai gasesc şi situatii în care starea de sănătate a unei persoane nu asigură încheierea mandatului, fie că ne referim aici la atentate, accidente sau boli apărute în timpul exercitării unei funcţii, care se soldează cu moartea acestor oameni.

În concluzie, susţinem faptul că ar trebui să fie făcute publice avize medicale care să ateste capacitatea de luare a deciziilor, dar dosare medicale care conţin informaţii despre boli ce nu afectează facultăţile mentale ale demnitarilor ar trebui să rămână private.

Dreptul cetăţenilor de a cunoaşte condiţia materială a candidaţilor

Contraargument

Dan Voiculescu s-a retras din afaceri in 2001 [3], lăsând conducerea in mâinile fiicelor sale. Orice activitate ilegala prezentă în care sunt implicate fostele sale afaceri este responsabilitatea persoanelor majore care le coordonează.

În ceea ce priveşte licitaţiile, contractele şi finanţările obţinute de firme aflate sub conducerea unor demnitari publici acestea trebuie să fie verificate şi validate de către ANRMAP [4], iar în cazul unor ilegalităţi aceştia ar trebui pedepsiţi conform legii. Competenţa acestor instituţii ar trebui să fie independentă de demnitarii publici, partidele politice şi conducerea statului.

Argument

Afacerile înfloritoare ale unor demnitari pot fi considerate dovezi relevante ale capacităţilor lor administrative.

Pe de altă parte, referindu-ne stric la contextul politic românesc oamenii politici de acum sunt tinerii implicaţi în Revoluţia din 1989, care au întâlnit un cadru favorabil începerii unor afaceri în perioada 1990-2000. Astfel, mulţi dintre cei aflaţi acum la putere deţin afaceri de diferite forme, care oferă locuri de muncă unui important număr de persoane. Renunţarea la aceste afaceri ar însemna fie încetarea activităţilor comerciale, fie transferarea lor în conducerea altor persoane, de a căror acţiuni nu s-ar face responsabili. Obligativitatea renunţării la afaceri, pe care o propune echipa afirmatoare, ar putea influenţa negativ decizia de a candida a unor persoane datorită beneficiilor materiale pe care le-ar pierde sau ar putea accentua gradul de corupţie din dorinţa păstrării aceloraşi beneficii.

Concluzie

Proaspata democraţie în care se află România face dificilă o delimitare clară între viaţa politică şi mediul de afaceri. Noi susţinem urmărirea legală a activităţilor economice desfăşurate de către demnitari şi pedepsirea ilegalităţilor conform legilor în vigoare, dar consideram că administraţia defectuasă şi corupţia nu sunt rezultatul acestor afaceri, ci a lipsei de competenţă a instituţiilor şi organelor naţionale care ar trebui să fie apolitice.

Dreptul cetăţenilor de a cunoaşte caracterul persoanei

Argument

Caracterul nu este o noţiune care poate fi cuantificată. Atunci când vorbim despre părţile pozitive sau cele negative ale unei persoane totul se rezumă la unghiul din care privim. Pentru a argumenta această afirmaţie ne folosim, în primul rând, de exemplul oferit de echipa adversă, cel al preşedintelui Africii de Sud, unde putem remarca că în ciuda unor importante defecte, totuşi oamenii l-au judecat pe Jocob Zuma din punct de vedere profesional, el fiind ales preşendinte, ceea ce este un argument pentru care viaţa privată a demnitarilor ar trebui să rămână exact aşa-privată. In plus rolul presei în aceste dezvăluiri este extrem de important. Acuzaţiile de viol aduse preşedintelui african, care s-au dovedit a fi false, au creat un adevarat scandal în viaţa politică, el fiind supus unor calomnii care au deviat atenţia de la deciziile politice luate de ceilalţi membrii ai Parlamentului, Zuma fiind parlamentar în 2005[5].

Un alt exemplu, tot din această gamă, este reprezentat de scandalul Clinton-Lewinsky. Desi mulţi au fost de acord că viaţa privată a preşedintelui american nu îi interesa, neavând implicaţii asupra politici, totuşi cetăţenii se gândeau la modul în care va fi privit preşedintele de către demnitarii străini, argumentând faptul că dacă această problemă era soluţionată la nivelul familiei, ca şi în cazurile comune de infidelitate, atunci Bill Clinton şi SUA nu ar fi avut de suferit.[6][7]

În concluzie, afirmăm că ar trebui făcute publice doar acele informaţii (medicale, materiale şi care vorbesc despre caracterul demnitarului) care pot influenţa capacitatea de decizie a persoanelor în cauză, în toate celelalte situaţii, în care deciziile sunt imorale sau ilegale, democraţia, principiul separării puterilor în stat, existenţa unei ierarhi şi a aparatelor de decizie alcătuite din mai multe persoane ar putea controla puterea demnitarilor, iar alegerea acestora ar trebui făcute doar pe considerente de ordin profesional.

 

Bibliografie:

[1] Franklin D. Roosenvelt

http://en.wikipedia.org/wiki/Franklin_D._Roosevelt

[2] Dwight Eisenhower

http://en.wikipedia.org/wiki/Eisenhower

[3] Dan Voiculescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Voiculescu_%28politician%29

[4]Autoritatea Nationala pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

www.anrmap.ro

[5] Jacob Zuma

http://en.wikipedia.org/wiki/Jacob_Zuma

[6] Bill Clinton

http://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Clinton#Lewinsky_scandal

[7] The Relevance of Private Life to Public Office

http://www.raison-publique.fr/article206.html

 


A2 (Denisa Neamtiu)

Doar cunoscand cu adevarat o persoana poti sa alegi in cunostinta de cauza, acest fapt fiind unul decisiv pentru populatie in ansamblul ei si ceea ce sustine echipa afirmatoare este ca daca este sa vorbim despre politicieni, ei pot manipula oamenii in dezbateri in campanii electorale, dar nu-si pot schimba viata personala pentru a pastra niste aparente si tocmai de aceea e important ca publicul sa aiba acces la viata privata a politicienilor.

In primul rand v-am vorbit despre cele 3 aspecte ale informatiilor care ar trebui sa fie publice: sanatate, aspectul material si caracterul persoanei. In ceea ce priveste aspectul sanatatii ni se spune ca  ştia despre Rooselvelt că este o persoana bolnavă încă din timpul celui de-al treilea mandat, dar a fost totuşi reales pentru cel de-al 4-lea, chiar dacă a murit doar după câteva luni si ca a si contribuit foarte mult la imbunatatirea relatiilor externe ale Americii. In regula, dar echipa afirmatoare nu a spus in niciun moment ca ii vom impiedicasa candideze, ci pur si simplu, oferim sansa alegatorilor sa vada toate datele problemei. Ni se spune in schimb ca am putea expune politicienii, dar in fond totul ramane o simpla supozitie pentru ca daca exista aceste intentii , cei care vor sa afle oricum vor afla acele detalii.

 Cat despre al doilea aspect , ni se spune doar ca exemplul Voiculescu nu este relevant pentru ca vorbim despre afacerile familiei, dar nu ni se explica in niciun un moment de ce publicul nu ar trebui sa aiba acces la aceste informatii si dupa cum am explicat deja, este foarte important sa cunoastem afacerile respectivilor politicieni , sa analizam pozitia lor financiara si nu numai pentru a analiza posibilele conflicte de interese, dar mai mult decat atat in aceasta modalitate ar fi mult mai usor sa ii monotorizam(in sensul in care se stie care era suma pe care o detineau in campanie si suma castigata in timpul cat au fost alesi) astfel se pot limita actele de coruptie sau cel putin exista mai multe sanse ca opinia publica sa isi poata face o imagine corecta asupra faptelor. Ni se spune in schimb ca acestia oricum ar fi pedepsiti in cazul unor ilegalitati, poate da poate nu, dar oricum faptul ca li se expune viata privata e un avantaj in plus in sensul in care astfel ei ar sti sigur ca orice ar face s-ar afla, adica e o motivatie in plus sa se renunte la coruptie. Apoi se aduce in discutie faptul ca nu este corect ca acesti politicieni inteligenti, care au reusit sa isi construiasca niste afaceri sa renunte la ele, in acest caz insa vorbim despre alegerea fiecaruia, iar faptul ca anumite functii nu sunt compatibile cu anumite afaceri e un adevar care nu poate fi schimbat. Din nou , e alegerea individului daca isi alege o meserie in care trebuie sa respecte niste conditii.

Apoi se afirma ca daca e sa vorbim despre caracter totul depinde de unghiul din care privim lucrurile si ca anumite aspecte ale vietii private poate afecta imaginea politicienilor si implicit imaginea tarii. Totusi trebuie mentionat aici ca desi publicul din Africa de Sud aflase defectele conducatorului , l-a judecat din punct de vedere profesional. Asta inseamna ca publicul si-a stabilit grila de valori si ca a considerat ca acele aspecte nu contau, dar asta nu inseamna ca alegatorii nu trebuiau sa cunoasca adevarul despre el. Si singura majora problema care s-a adus in discutie este ca se afecteaza imaginea politicienilor si asta ar putea dauna inclusiv pe plan extern. Dar insasi exemplul cu ce s-a intamplat cu  presedintele din Africa de Sud e un contraexemplu perfect. Mai mult decat atat , Berlusconi a fost implicat in nenumarate scandaluri si cu toate acestea imaginea Italiei nu a fost afectata. In schimb ar fi o problema daca oamenii nu ar sti si aceste aspecte. Mai mult decat atat dupa cum am afirmat si la inceput, este foarte important ca oamenii sa cunoasca cu adevarat persoana pe care o aleg, pentru ca in fond de adta depinde viitorul lor, iar politicienii sunt figuri publice, care atrag atentia, care nasc curiozitatea publicului si este perfect normal sa oferim acest drept la informare cetatenilor

Asadar am demonstrat ca in primul rand este dreptul cetatenilor sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza si ca acest fapt se poate realiza doar avand tangente cu viata privata a politicianului, ca politicienii in momentul in care candideaza la o astfel de functie stiu foarte bine ca isi asuma niste obligatii si ca in fond nu avem niciun dezavantaj concret ,ci pur si simplu intarim relatia alegator-politician si monitorizam mai bine ceea ce fac alesii nostri.


N2 (Anca - Nicoleta Anastasiu)

Introducere

Niciodată nu ajungi să cunoşti pe cineva cu adevărat, cu atât mai puţin cu cât legătura cu acea persoană este făcută prin intermediul mass-mediei. Presa vrea să vândă, televiziunea să aibă rating, iar scandalurile îndeplinesc aceste obiective. Din această cauză „ţânţarul va fi întotdeauna armăsar” atunci când vine vorba de detaliile vieţii private ale persoanelor publice.

Dreptul cetăţenilor de a cunoaşte condiţia medicală a demnitarilor publici

Contraargument

Roosevelt[2] suferea de poliomelită, paralizându-i picioarele, tensiune arterială crescută, insuficienţă cardiacă, cancer al pielii – o combinaţie care l-ar face pe Roosevelt exemplu perfect pentru argumentul echipei afirmatoare care spunea „ar fi trebuit să cedeze locul unui candidat mai puternic”, dar nu numai că nu şi-a cedat locul, ba mai mult este unul dintre oamenii răspunzători de modul în care lumea arată astăzi, datorită contribuţiei sale la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial şi a politicii externe a SUA.

Argument

Starea de sănătate a politicienilor nu ar trebui să devină subiect public, atâta timp cât aceştia se află în deplinătatea facultăţilor mentale, şi cu atât mai puţin criteriu de selecţie pentru diferite funcţii, deoarece acesta ar însemna o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului. Revenind la exemplul lui Roosevelt, deşi a fost o incontestabilă forţă politică, el se simţea intimidat de paralizia sa şi le cerea adesea ziariştilor să nu îi fotografieze handicapul, ceea ce demonstrează că deşi oamenii sunt profesionişti, totuşi, nimănui nu-i place să pară sau să fie considerat inferior. Dezvăluirile dosarelor medicale nu numai că i-ar expune unor atentate datorită evidenţierii punctelor fizice slabe, după cum menţionam cazul alergiilor, ci i-ar face şi vulnerabili în faţa oponenţilor.

Dreptul cetăţenilor de a cunoaşte condiţia materială

Contraargument

Exemplu lui Dan Voiculescu avea mai multe dimensiuni. Pe de-o parte vorbim despre modalităţi de evitare a sistemului, prin transferarea conducerii firmelor pe numele altor persoane, pe de altă parte nu este normal să devină publice afacerile familiei, deoarece copiii majori nu sunt răspunzători de decizia tătălui  de a intra sau nu în politică. Mai mult, chiar dacă Voiculescu nu mai este proprietarul firmelor din 2001, numele lui este în continuare asociat cu acestea.

Argument

În legătură cu facerea publică a datelor firmelor pe care oamenii politici le deţin, politicienii nu au obligaţia de a le uşura munca organelor abilitate pentru a le urmări mişcările economice. Corupţia poate fi înfăptuită, la nivele extrem de ridicate, şi de oameni apolitici, care ar trebui să fie la fel de bine verificaţi ca şi cei de la conducere. Compenteţa şi corectitudinea acestor instituţii nu este subiectul acestei dezbateri, aşadar nu putem decât să presupunem că sistemul funcţionează.

Considerăm că în cazul facerii publice a condiţiei materiale nivelul corupţiei ar creşte semnificativ, pentru că dorinţa oamenilor de a face bani îi va împinge pe aceştia să facă ilegalităţi prin intermediul altor firme, asociaţii sau intreprinderi, ceea ce va face mai greu de urmărit activitata economică şi mai greu de descoperit infracţiunile.

De asemenea, facerea publică a unor astfel de informaţii (obiectul de activitate, producţia, cifra de afaceri, capitalul, etc) despre o anumită firmă ar fi în detrimentul acesteia, deoarce ar aduce un avantaj concurenţei. Chiar dacă firma ar funcţiona legal, competitorii ar ştii fiecare mişcare a acesteia.

Dreptul cetăţenilor de a cunoaşte caracterul persoanei

Contraargument

Greşelile, escapadele, jignirile şi ilegalităţile lui Silvio Berlusconi[1] sunt cunoscute în întreaga lume. Ele au fost sancţionate la nivel naţional, prin numeroase adrese, plângeri, critici, acuzaţii şi procese legale, la nivel internaţional, prin pierderea respectului demnitarilor străini, a popoarelor şi raselor pe care le-a insultat şi prin răcirea relaţiilor dintre Italia şi puterile mondiale, precum Germania, dar şi la nivel personal, prin divorţul de soţia sa. Dar nu viaţa privată este cea care a adus comentarii negative pentru Italia, nu infidelităţile lui Berlusconi, ci ilegalităţile acestuia, întreţinerea de relaţii sexuale cu minore, şi ofensele faţă de alte state sau alte popoare, comentariile la adresa preşedintelui Obama ca fiind “bonzat”. Acesta este un foarte bun exemplu că viaţa privată a demnitarilor nu prezintă interes, ci cea profesională.

Argument

Dacă faptul că preşedintele African avusese unele escapade, era poligam şi acuzat de viol nu reprezintă o grila de valori a vieţii persoanale a unui candidat pentru postul de cel mai mare demnitar al statului, atunci ce se înscrie în această grilă de valori? În aceste condiţii singurul lucru care ar trebui ştiut despre candidaţi este dacă sunt sau nu criminali.

Concluzie

În urma argumentării noastre se poate vedea că un om nu este inutil doar pentru că este bolnav, că un demnitar public nu este nevoit să renunţe la activităţile sale economice atâta timp cât instituţiile statului îşi fac treaba şi că viaţa privată nu influenţează modalitatea de votare a cetăţenilor. Oamenii vor să ştie cât sunt de capabili reprezentanţii lor şi nu ceea ce se întâmplă în spatele uşilor închise, mai ales că de cele mai multe ori scandalurile acoperă în general alte evenimente.

Bibliografie:

[1]Silvio Berlusconi

http://en.wikipedia.org/wiki/Silvio_Berlusconi

[2]Moartea lui Roosevelt

http://www.lovendal.net/wp52/misterul-mortii-presedintelui-roosevelt/



Decizia:

Radu Cotarcea

Acesta a fost intr-adevar un meci foarte reusit si tin sa felicit ambele echipe pentru acest lucru. Decizia mea merge catre echipa negatoare:

1)      Starea medicala nu afecteaza neaparat performanta si uneori pronosticurile sunt chiar inexacte

  1. Mai mult decat atat, publicarea dosarelor medicale implica anumite riscuri pentru demnitari (vezi N1)
  2. Boala/handicapul facut public pot afecta negativ starea psihica a demnitarului si implicit capacitatea sa de a-si efectua munca eficient

2)      Desi afirmatorii au accentuat importanta transparentei economice, nu au reusit sa demonstreze ca institutiile incredintate la ora actuala cu aceste tipuri de controale ar esua si ar fi necesara evaluarea publica

3)      Discutia la nivelul importantei evaluarii caracterului mi-a parut plina de supozitii de ambele parti si, implicit, niciuna dintre echipe nu m-a convins aici.

A1: Ai inceput foarte bine prin a sublinia ce va angajati sa dovediti in aceasta dezbatere (burden of proof) “Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare”. Argumentul prim a fost construit ‘ca la carte’ atat in ceea ce priveste contentul (multitudinea de exemple te-a ajutat mult in analiza) cat si structura si claritatea. Faptul ca la argumentul doi ai folosit un text de lege nu a fost extreme de convingator (tind sa prefer un rationament bazat pe principii..sau macar sa aud de ce a fost introdusa legea respective***). Argumentul trei mi-a parut foarte interesant dar putin subdezvoltat la nivelul analizei.

N1: Am apreciat enorm ca ai jucat atat “defensiv” cat si “ofensiv”. Specific, la argumentul 1 nu te-ai rezumat la a arata ca aceste boli nu afecteaza neaparat perfomantele si ca previziunile nu sunt 100% exacte. Ai facut un pas in pluc, aratand ca exista si riscuri considerabile in a dezvalui conditia medicala si ai si oferit o alternative non-intrusiva.  La argumentul doi, desi te-ai rezumat la a ataca exemplul dat si nu rationamentul, am apreciat ca din nou, ai adus material constructiv pentru a-ti sustine pozitia (rationamentul economic).  La argumentul 3 ai dovedit ca dezvaluirea unor informatii cu caracter personal ar putea afecta puternic un demnitar altfel “performant”...si ca daca nu s-ar afla imaginea sa nu ar avea probleme. Din pacate, asta nu-mi dovedeste ca cetatenii nu ar trebui sa fie  informati (eventual ca nu i-ar interesa in unele situatii, dar nu mi-ai oferit un rationament prin care sa nu-i lasam pe ei sa decida)

A2: Desi am apreciat idea de decizie informata la nivelul performantei, nu am fost convins in argumentul 1 de asumptia conform careia “daca exista aceste intentii, cei care vor sa afle oricum vor afla acele detalii”. Un mecanism trebuia oferit pentru a dovedi acest lucru. La argumentul 2 ai subliniat foarte corect faptul ca “ nu ni se explica in niciun un moment de ce publicul nu ar trebui sa aiba acces la aceste informatii si dupa cum am explicat deja, este foarte important sa cunoastem afacerile respectivilor politicieni, sa analizam pozitia lor financiara si nu numai pentru a analiza posibilele conflicte de interese”. La argumentul 3 ai evidentiat cum publicul poate sa-si prioretizeze o grila de valori si sa judece daca vor pune accent pe aspectele din viata privata a demnitarului sau nu, dar ai lasat doar la nivel de afirmatie idea conform careia este crucial sa le cunoasca.

N2: Punctul pe care l-ai adus la nivelul discutiei pe starea medicala mi-a placut enorm. Din nou, un rationament “ofensiv” in care mi-ai explicat cum punerea sub lumina a unor boli/handicapuri ar putea avea un efect negativ puternic asupra performantei demnitarului. Rationamentul de la argumentul 2 insa mi-a parut putin exagerat: că în cazul publicarii condiţiei materiale, nivelul corupţiei ar creşte semnificativ, pentru că dorinţa oamenilor de a face bani îi va împinge pe aceştia să facă ilegalităţi prin intermediul altor firme, asociaţii sau intreprinderi, ceea ce va face mai greu de urmărit activitata economică şi mai greu de descoperit infracţiunile”. Aplicata altfel, aceasta logica ar elimina orice fel de control pentru a nu ‘impinge spre ilegalitati’. Ai oferit insa alte parghii de control existente in sistem, ceea ce pentru mine a fost suficient. In ultimul rand, mi-a parut o simpla asumptie faptul ca Berlusconi nu a insultat si prin actiunile sale imorale, ci strict prin cele ilegale.

A1 -> 23 puncte
N1 -> 26 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Anca si Edwina (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.