Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Voluntari-A' (afirmatori) vs 'Alexandra si Andreea' (negatori)

A1 (Teo)

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (Andreea Fanea)

Ceea ce echipa afirmatoare a dorit să demonstreze prin intermediul acestui discurs este faptul că dreptul cetăţenilor la informare primează în faţa dreptului demnitarilor la viaţa privată. În calitate de echipă negatoare, considerăm că s-au produs unele inadvertenţe legate de definirea şi explicarea unor concepte esenţiale pentru dezbaterea moţiunii de faţă. Într-o primă ordine de idei, echipa afirmatoare face o confuzie majoră atunci când susţine că dobândirea funcţiei publice impune anumite limitări de drepturi. Obligativitatea de a depune obligaţii de avere sau luarea unor decizii în privinţa rudelor nu au natura unor astfel de limitări. În viziunea noastră, aceste aspecte ţin de responsabilităţile demnitarilor în exercitarea propriu-zisă a funcţiei publice.

În primul rând, deşi dreptul de informare al cetăţenilor este un drept de valoare constituţională, totuşi se impun anumite limitări în măsura în care acesta aduce atingere altor drepturi subiective, în speţă dreptul demnitarilor la viaţa privată. Mai mult decât atât, dreptul la informare aşa cum este stipulat în articolul 31 din Constituţia României trebuie să vizeze un interes public sau personal, iar în opinia noastră viaţa privată a demnitarilor nu prezintă un astfel de interes, ea vizând strict intimitatea şi legăturile sociale ale acestora. Viaţa privată a demnitarilor nu prezintă în opinia noastră, relevanţă în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei publice, ea prezentând interes cel mult pentru presa de scandal. Aşadar, echipa negatoare va susţine prevalenţa dreptului demnitarilor la viaţa privată.

Pentru început, vom combate argumentul echipei afirmatoare potrivit căruia "anumite elemente ale vieţii private influenţeză exercitarea funcţiei publice". În primul rând, funcţia publică poate fi definită ca fiind ansamblul de atribuţii, competenţe şi răspunderi specifice, în scopul satisfacerii intereselor generale ale societăţii. În acest fel, demnitarii, prin funcţia cu care au fost investiţi de către cetăţenii statului, sunt cei în măsură să asigure satisfacerea interesului public, adică a binelui general. În această ecuaţie, în care se aduce în vedere interesul general al societăţii, viaţa privată a demnitarilor nu are importanţă. Istoria ne-a dovedit că au existat cazuri în care viaţa personală, cum este cazul familiei Kennedy, greu încercată de tragediile din familie, nu a afectat exerciţiul eficient al funcţiei publice, cu atât mai mult, s-a menţinut spiritul democraţiei şi buna guvernare. Un alt exemplu elocvent este cel al Evei Peron, care în ciuda cancerului cu care se lupta, a reuşit să menţină vie conştiinţa şi determinarea poporului argentinian.

În al doilea rând, viaţa privată a demnitarilor constituie într-o mare măsură o garanţie în ceea ce priveşte exercitarea eficientă a funcţiei publice. De-a lungul timpului, nu puţine au fost cazurile de hărţuire sau de şantaj asupra unui demnitar din partea altor persoane sau chiar a presei. În această categorie a demnitarilor intră atât magistraţi, cât şi funcţionarii publici. În acest context, vom susţine necesitatea imunităţilor şi ale privilegiilor care trebuie să se menţină de-a lungul exercitării funcţiei. În acest caz, poate fi exemplificată imunitatea parlamentară, o creaţie de natură constituţională, menită să asigure independenţa şi protecţia parlamentarului.

În concluzie, dreptul la viaţa privată a demnitarilor implică o protecţie asupra acestora, ei fiind în măsură să decidă sau nu ce activităţi personale pot prezenta un interes public. Totodată, acest drept este un drept pe care toţi cetăţenii trebuie să îl posede, importanţa lui neputând fi contestată.


A2 ()

Discurs:

       Este adevarat ca ceea ce echipa afirmatoare doreste să demonstreze prin intermediul acestui discurs este faptul că dreptul cetăţenilor la informare primează în faţa dreptului demnitarilor la viaţa privată, deoarece orice demnitar este direct raspunzator asupra faptelor sale in fata cetatenilor. El este ales prin vot astfel cetateanul are posibilitatea sa ia parte la conducerea societatii din care face parte, numind puterea .

       Dupa cum aproba si negatorul 1, dreptul de informare al cetăţenilor este un drept constitutional iar din momentul in care un cetatean este ales intr-o functie publica, atunci el se pune in serviciul societatii. Teoretic,el nu ar trebui sa aiba interese proprii, ci doar sa reprezinte cat mai bine cu putinta interesele con-cetatenilor sai.

     Cand discutam de o persoana publica, déjà avem un nivel de cunostinte despre aceasta pe care nu-l are o presoana obisnuita si este imperios necesara ,,publicarea’’  detaliilor astfel incat alegatorul sa stie ce a ales.[1] E ca si cum te-ai duce la magazine si ai cere o ciocolata ,,Rom’’(senzatii tari din 67’) si dup ace o cumperi, ai vedea ca e expirata din 67’ asa ca sanatatea este iarasi un motiv esential pentru stabilirea capacitatii de indeplinire a functiei respective. [2] Daca tot discutam despre importanta sanatatii, de ce nu privesc negatorii jumatatea cea mai goala a paharului exemplelor?pentru ca,de exemplu nero era un pic nebun, in termini medicali o afectiune foarte grava ce afecteaza capacitatea individului de a putea judeca corespunzator(asta daca incendierea unui oras e un lucru de blamat).

       Facand referire la contra-argumentarea celui de-al doilea argument, noi nu sustinem retragerea imunitatii in niciun caz, deoarece asa orice om care nu are cele mai curate ganduri poate ingreuna activitatea unui demnitar/functionar de aceea ei trebuie protejati de asemnea posibile intamplari prin lege. Dar asta nu inseamna ca  legea trebuie sa le facilitateze actele de coruptie, protejandu-le. Este de fapt, o chestie relativ tragic-comica, legea protejandu-i pe acea ce sunt suspectati de corputie, ca nu cumva sa se afle orice de oricine. E incorect pentru cetateni, astfel daca o astfel de persoana este vinovata,legea ascunde acest lucru. Coruptie,coruptie.. dar daca e corupt macar sa stim si noi.  Institutiile statului trrebuie sa isi indeplineasca activitatea prin oamenii ce lucreaza in ele, inseamna ca fiecare angajat trebuie sa isi indeplineasca sarcinile ceea ce inseamna ca daca se comit acte de coruptie, ei vor putea sa treaca drept cetateni onorabili ceea ce este total gresit.

Nu este posibil ca lucrurile sa continue intr-un asemenea mod. Intr-o societate decenta este anormal sa existe mai multi milionari decat firme. Nu se justifica serii de averi , nu se explica mersul societatii, dar mai ales nu se aplica legea decat relativ. E timpul pentru o schimbare,asa nu.

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Cam este timpul.

Surse: www.wikipedia.com

www.ziare.ro

www.realitatea.ro

www.9am.ro

www.google.ro


N2 (Alexandra Frunza)

Echipa negatoare va încerca să evidenţieze faptul că dreptul demnitarilor la viaţa privată este mai important decât dreptul cetăţenilor la informare, chiar dacă demnitari sunt răspunzători în faţa cetăţenilor care l-au ales.

În primul rând, atât dreptul la viaţă privată cât şi dreptul la informare sunt drepturi constituţionale, garantate de către stat, însă ambele cunosc anumite limitări. Dreptul la viaţă privată a demnitarului este limitat din momentul în care acesta alege să candideze pentru o funcţie publică devenind astfel o persoană publică, iar dreptul la informare al cetăţenilor este limitat, printre altele, de faptul că nu au acces la toate aspectele ce ţin de persoana demnitarului ales. Mai mult, aceste limitări există tocmai pentru a se putea garanta exerciţiul acestor drepturi, care aparent sunt contradictorii.

Candidaţii la funcţiile publice sunt obligaţi să asigure, în general, anumite informaţii despre modul de gândire, scopurile care doreşte să le atingă prin exercitarea funcţiei şi mijloacele prin care îşi propună să atingă acele scopuri, personal cred că aceste informaţii ar trebui să fie suficiente pentru ca cetăţenii să decide dacă aleg sau nu o persoană, nefiind necesare detalii despre viaţa privată. Aceste detalii nu au ca scop informarea cetăţeniilor cu privire la calitatea persoanei şi nici nu demonstrează dacă o persoană este capabilă sau nu să exercite funcţia de demnitar, ci servesc doar ca o sursă de „scandal” in cadrul mass-mediei care are ca scop influenţarea cetăţeniilor, iar uneori chiar naşterea unor idei preconcepute care vor afecta sau vor favoriza numarul voturilor primite de fiecare canditat.

În ceea ce priveşte starea de sănătate a funcţionarilor publici, în articolul 54 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici se prevede faptul că pentru a ocupa o funcţie publică este necesară dovedirea unei stări de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează printr-un examen medical de specialitate. De asemenea, în aceeaşi lege se prevăd şi alte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoana care doreşte să devină funcţionar public (de exemplu: „poate ocupa funcţia publică persoana care [...] nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, statului [...]ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice”) astfel considerându-se că persoana care candidează este capabilă ,din toate punctele de vedere, să îşi îndeplinească îndatoririle ce rezultă din funcţia pe care o va ocupa.

În al doilea rând, imunitatea nu are ca scop protejarea celor consideraţi corupţi, iar legea a instituit deja o procedură în cazul în care o persoană este suspectată ca fiind coruptă şi modul de sancţionare a acesteia, astfel legea nu favorizează corupţia, mai mult, procesele de judecată sunt publice, ceea ce înseamnă că cetăţenii pot afla dacă un demnitar este judecat pentru corupţie, sau pentru orice altă infracţiune.

În concluzie, echipa negatoare consideră că dreptul la informare al cetăţeniilor cât şi accesul la informaţie este respectat şi garantat de lege, însă este limitat strict la aspectele relevante  pentru exerciţiul funcţiei publice pentru a asigura şi proteja dreptul la viaţă privată a demnitarilor, şi în final pentru a asigura un echilibru între cele doua drepturi şi o bună funcţionare a unei societaţi democratice.



Decizia:

Anca Pascu

A1 deschide dezbaterea cu un discurs structurat, facand pozitia echipei afirmatoare clara de la bun inceput: informatiile care trebuie facute publice despre viata privata a demnitarilor sunt: conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Aceste trei aspecte sunt detaliate in primul argument. Nu voi insista asupra primelor doua, deoarece acestea nu constituie miezul dezbaterii (N1 le accepta), ci asupra celui de-al treilea – caracterul – care este un aspect relevant insa prea putin explicat. Se aduce practic un singur exemplu in sustinerea afirmatiei ca este relevant sa tinem seama de caracterul unui politician atunci cand il votam. Argumentul 2 decurge logic din sectiunea precedenta, odata ce s-ar implementa noul model, politicienii sunt liberi sa aleaga sau nu sa mai profeseze in functie de masura in care sunt de acord cu “invaziunea” in viata lor privata. Problema este ca felul in care aceasta “invaziune” are loc nu este clar explicat. Cu alte cuvinte, lipseste un model, o analiza practica a CUM se va intampla aceasta in privinta celui de-al 3-lea aspect al primului argument – caracterul politicianului. Isi va face el o “fisa de caracter” in care se va prezenta cetatenilor? Ar fi asta relevant? De ce? Sunt intrebari la care s-ar cere un raspuns din partea lui A1, al carui rol principal este sa seteze cadrul pentru deszbatere, nu sa prezinte o strategie cat mai putin riscanta/ diferita de status quo. Deoarece aceste detalii nu sunt date in acest discurs, intreaga dezbatere o ia pe un fagas nefericit, pentru ca N1 plaseaza focusul pe tabloide, desi practiceA1 le-a eliminat din ecuatie prin strategia furnizarii informatiilor de catre politicienii insisi.

CONTINUT: 12

STRATEGIE 7

STIL 5

TOTAL 24

N1 demonstreaza ca nu exista o legatura intre viata privata a demnitarilor si eficienta lor profesionala, prin urmare acestia au dreptul la o viata privata. Exemplele (Kennedy, Peron) sustin argumentul. Se duce analiza mai departe explicandu-se cum tocmai negarantarea dreptului la viata privata interfereaza negativ cu capacitatea politicienilor de a-si duce la bun sfarsit sarcinile. Se aduce in discutie necesitatea imunitatii cu caracter protectiv. Problema cu discursul lui N1 este contraargumentarea doar in linii mari a discursului A1; este de recomandat sa iei argumentele pe rand si sa explicit de ce nu sunt valide; contraargumentarea in bloc poate fi riscanta deoarece de obicei de pierd din vedere detalii semnificative ale cazului oponentilor.

CONTINUT: 12

STRATEGIE 8

STIL 5

TOTAL 25

A2 are, dupa discursul lui N1, datoria de a explica relevanta vietii private asupra capacitatii politicienilor de a-si face treaba. Insa, din pacate, se pierde in detalii excesiv retorice (exemplul cu Nero si ciocolata Rom) si subargumentul imunitatii. A2 trebuia, de asemenea, sa reconstruiasca discursul A1, lucru pe care nu l-a realizat intr-o maniera satisfacatoare. Ai grija la scrierea/ ortografierea corecta – acestea pot avea un impact stilistic negativ asupra cititorului.

CONTINUT: 10

STRATEGIE 6

STIL 3

TOTAL 19

N2 continua linia de argumentare a lui N1aratand diferenta intre informatii necesare pentru ca cetatenii sa poata vota si informatii private, nerelevante, care pot, cel mult, sa constituie subiecte de scandal in mass media.Se contraargumenteaza linia implicata de A2 prin exemplul cu Nero prin paragraful referitor la starea de sanatate a functionarilor publici si se arata diferenta intre imunitate si protejarea coruptiei. Se poate lucra putin la structura; o mai atenta urmarire a argumentelor prezentate inca de la inceputul dezbaterii de catre A1.

CONTINUT: 12

STRATEGIE 8

STIL 5

TOTAL 25

Consider ca negatorii au castigat dezbaterea deoarece afirmatorii nu reusesc sa demonstreze relevanta vietii private a politicienilor – aspectele cu adevarat private, nu cele referitoare la sanatate etc, care sunt oricum prezente in status-quo - pentru capacitatea cetatenilor de a vota informat. Negatorii au avut si ei probleme de contraargumentare detaliata a cazului afirmator, insa consider ca au atins problemele esentiale.

 

A1 -> 24 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 19 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Alexandra si Andreea (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.