Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Ioana si Bianca' (afirmatori) vs 'miriam si vlad' (negatori)

A1 (Bianca Prunea)

Orice televiziune este educationala. Întrebarea care se pune este: ce ne invata? (Nicholas Johnson). Asadar, totul depinde de modul în care sunt folosite mijloacele TV.

Pentru clarificarea discutiei, prin responsabilitati educationale, echipa afirmatoare întelege programe efective care sa contribuie la dezvoltarea culturii generale si care sa influenteze într-un mod benefic modul de gândire al publicului. Post privat este cel detinut si finantat de o persoana privata. În prezent, doar televiziunea publica are responsabilitati educationale fata de public, reglementate prin Legea nr. 41/1994, printre obiectele de activitate gasindu-se, potrivit art. 15: “realizarea programelor [...] cu scop informativ, cultural, educativ si de divertisment;”.

În contextul caderii libere a nivelului de educatie a populatiei, ideea de baza a echipei afirmatoare este ca educatia trebuie promovata folosind toate resursele disponibile, o societate sanatoasa fiind compusa din oameni având cel putin un minimum de educatie, fiind capabili sa înteleaga fenomenele la care sunt subiecte.

Pentru a ne sustine punctul de vedere vom arata de ce exista o problema la nivel educational, care sunt efectele televiziunii asupra publicului, iar în ultimul rând vom demonstra de ce si televiziunea privata trebuie sa îsi asume responsabilitati.

În momentul actual, nivelul educational în România lasa de dorit. Un studiu PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study) realizat de IEA în anul 2007, axat pe abilitatea de întelegere si interpretare a unui text citit a elevilor din clasele primare, arata ca România se afla pe locul 36 din cele 45 de state participante. Astfel, doar 4% dintre copiii români au atins nivelul avansat, în scadere fata de procentul, de asemenea mic, din 2001 – 9%, România clasându-se sub nivelul mediocritatii internationale.(1)

Efectele la nivel cognitiv ale vizionarii emisiunilor televizate asupra oamenilor, în special a copiilor, sunt extrem de puternice. În momentul vizionarii, privitorul intra într-o stare de transa hipnotica si activitatea cerebrala din emisfera stânga a creierului (cea responsabila cu analiza informatiilor si filtrarea critica a acestora) este mult redusa. În lipsa unei analize critice a informatiilor receptionate, acestea ajung direct în subconstient. Asadar, ceea ce vedem la televizor ne influenteaza gândirea si perspectiva asupra realitatii înconjuratoare. Inevitabil vor exista repercursiuni si la nivelul educatiei, acest lucru fiind deja o problema în România. Studiile releva ca elevii care petrec mult timp în fata televizorului prezinta urmatoarele simptome: slabirea capacitatii de a asculta si de a se concentra, abilitatea scazuta de a se exprima în scris sau oral, scaderea cunostintelor de vocabular sub nivelul clasei a patra sau chiar dificultatea de a întelege frazele mai lungi.(2)

Dat fiind impactul pe care vizionarea emisiunilor îl are asupra asupra psihicului, rezultatele variaza, evident, în functie de informatia receptionata. În momentul de fata, posturile TV private nu au nici un fel de obligatie în ceea ce priveste caracterul educational al materialului transmis. Marea majoritate a programelor promoveaza anumite principii si non-valori care deformeaza caracterul privitorilor, violenta si lipsa culturii. Însa, datorita impactului televizorului, pot fi transmise la fel de bine idei pozitive. Asadar, raul poate fi transformat într-un bine prin responsabilizarea posturilor TV cu privire la materialul difuzat si difuzarea materialelor educative la televizor, mai ales ca s-a constatat ca nicio alta modalitate nu capteaza atât de rapid si de eficient atentia.(3)

 Aceasta responsabilizare va consta în obligativitatea posturilor de a aloca un numar de minim 3 ore pe saptamâna emisiunilor cu continut educational, în caz contrar fiind sanctionate de catre CNA.

Televiziunea trebuie sa aiba un rol activ în educarea oamenilor, însa contributia posturilor publice nu este suficienta, fiind necesara si cooptarea celor private. În primul rând, este important mesajul transmis populatiei. Pentru a avea rezultate concrete este nevoie de un mesaj unitar din partea tutoror posturilor, inclusiv a celor private, care sunt “la moda”. În lipsa acestei unitati de perspectiva, emisiunile educationale ale TVR-ului sunt ineficiente, deoarece este ca si cum unui copil i se spune pe strada ca este rau sa arunce ambalajele pe jos, dar parintii sai îl lasa liber sa faca tot ce doreste. În al doilea rând, posturile private dispun de mult mai multe fonduri si resurse pentru a încorpora în programa lor materiale educationale de calitate, fiind mult mai capabile sa tina pasul cu modernizarea emisiunilor TV si aducând idei inovative care sa atraga publicul. Momentan, emisiunile TVR, cum ar fi Tele-enciclopedia, pastreaza un format învechit si neatractiv, neavând acelasi interes sau resurse ca si televiziunile private de a atrage un public cât mai numeros.

În concluzie, consideram ca e momentul ca posturile private sa le însoteasca pe cele publice în scopul de a promova cultura si valorile pozitive, valorificând întreg potentialul acestora de a influenta populatia. Dorim ca, în imposibilitatea de a convinge oamenii sa renunte la televizor si sa citeasca o carte, sa aducem întrucâtva cartea în fata lor, macar parte din informatiile transmise fiind unele pozitive si folositoare.

Bibliografie

  1. Andreea Pora, 15 septembrie 2008, HotNews.ro, recuperat pe 03.11.2010 de pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-4366337-studiu-pirls-educatia-romania-sub-nivelul-mondial-mediocritatii.htm
  2. Virgiliu Gheorghe, 17.09.2008, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Editura Prodomos, vol. 1
  3. Virgiliu Gheorghe, 17.09.2008, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Editura Prodomos, vol. 1

N1 (vlad dragnea)

E adevarat ca totul depinde de modul in care sunt folosite mijloacele, dar sa nu uitam ca e vorba de Romania, si e clar ca la noi nu toate televiziunile au caracter educativ, ci cauta sa atraga atentia publicului fie cu muzica de proasta calitate, care, spre surprinderea mea, are atat de mult succes, fie cu emisiuni, unde, cu cat sunt mai penibili protagonistii, cu atat este ratingul este mai mare, si, de aceea parintii ar trebui sa fie aceia care sa puna interdictie asupra vizionarii posturilor respective.

Chiar discutia despre rolul pe care trebuie sa si-l asume televiziunile asupra educatiei copiilor imi aduce aminte de reprosurile aduse de Cristian Tudor Popescu lui Mircea Badea, unde Badea ii sugera ca nu este datoria lui de a proteja copiii altora, ci acestia ar trebui sa-i fereasca de emisiunile daunatoare.

Totul tine de audienta. Daca orice televiziune ar adopta modelul difuzarii programelor culturale, atunci audienta ar scadea, banii din publicitate ar fi aproape inexistenti, iar postul s-ar inchide. Putem spune ca exista macar doua televiziuni de stiri care abordeaza fenomenul politic din pespectiva deontologica, dar care sunt blamate pana si de principalul formator de opinie, Presedintele Romaniei. Sunt bagate la inaintare altele care apartin cercului de interese prezidential. Pana si TVR-ul a devenit instrument politic.

Este adevarat ca in momentul actual nivelul educational în România lasa de dorit, dar ma gandesc, ca vina nu apartine nici televiziunilor private, nici celorlalte. Ne putem gandi ca institutiile de invatamant nu au fost inventate degeaba, si nici cei sapte ani de acasa nu au legatura cu televizorul.

Ca in cazul cazinourilor, unde lumina este slaba, muzica te face sa te relaxezi, sunetul aparatelor care anunta cate un castigator te fac sa joci mai mult si mai mult, asa si televizorul te face sa te uiti mai mult si mai mult. Orice lucru in cantitate mare te poate face sa suferi. Luand in discutie temele date in scoala generala, teme care ne-au facut pe multi sa ne blestemam zilele, sa nu mai avem timp si de altceva, ne-au fost oare benefice? Profesorii credeau ca ne ajuta. Parintii se bucurau ca nu sunt nevoiti sa caute ei modalitati de a ne ocupa timpul. Este oare corect sa lasam copiii pe mana televiziunilor?

Cea mai daunatoare idee este ca CNA-ul vegheaza la buna functionare a posturilor tv. Abuzurile facute in timp de aceasta institutie,unde membrii sai au rang de ministru, sunt nenumarate. Cum sa ne asteptam sa inchida chiar posturile care sunt servante intereselor celor la conducere? Ne putem totusi astepta sa inchida posturile care spun lucrurilor pe nume, pentru ca cetatenii nu trebuie sa aiba acces in niciun fel la instrumentele care pot forma o opinie corecta.

Nu le putem cere televiziunilor sa faca eminisiuni de protectia muncii, cum nici nu le putem cere sa aduca modele de conduita. Oricum, copiii din ziua de azi isi aleg mai des un model de conduita pe care il vad intr-un joc pe calculator sau intr-o revista, decat unul de la televizor. Si violenta nu o invata din niciunul din cazurile astea, nici din ce vad ca se petrece in familie, ci natura umana este una violenta. Aportul intelectual  adus de Teleenciclopedia este unul redus, informatiile se pot afla din multe alte surse, intr-o cantitate mult mai mare, mai ales de cand toata lumea are acces la internet. Chiar si in cazul in care s-ar difuza mai des si ar fi mai atragatoare, este mai lejer sa dai un click decat sa lasi tot ce ai de facut numai pentru a nu rata emisiunea la ora respectiva.

In concluzie, cred ca este nevoie de toate tipurile de posturi tv, cu toate tipurile de emisiuni, pentru ca doar asa putem da exemple negative. Doar nu vrem sa ajungem iar in comunism…


A2 (Ioana Georgescu)

Daca a difuza la televizor si emisiuni educationale, in afara celor existente, reprezinta o intoarcere in comunism, echipa afirmatoare este prima dornica sa faca aceasta trecere.

Prima idee prezentata de echipa negatoare este aceea a protejarii copiilor impotriva influentei emisiunilor televizate, responsabilitatea apartinand parintilor, nu posturilor TV. Echipa afirmatoare este perfect de acord cu importanta prezentei parentale, iar responsabilizarea posturilor nu elimina interventia parintilor, ci presupune participarea la acest proces. Prin urmare, nu sustinem ca educatia trebuie facuta in totalitate de catre televiziuni, copii fiind lasati pe mana acestora. Emisiunile educationale vor oferi informatii culturale, un plus fata de actuala muzica de proasta calitate si emisiunile cu protagonisti penibili.

Un alt atac vizeaza fiabilitatea planului, fiind pusa in discutie competenta CNA-ului de a gestiona problema. Negatorii afirma ca institutia este una corupta, lansandu-se in supozitii peste supozitii. In primul rand, rolul CNA este acela de a garanta interesul public si repectarea cadrului cadrului legislativ. Din moment ce difuzarea celor 3h saptamanal va avea un caracter obligatoriu, CNA nu va putea deroga de la aplicarea sanctiunilor. In al doilea rand, chiar daca am presupune ca in cazul televiziunilor “privilegiate” CNA-ul nu s-ar sesiza din oficiu, exista intotdeauna posibilitatea sesizarii acestui organism de catre oricine constata incalcarea legii. Mai mult, celelalte posturi vor critica eventualele abateri, aducand problema in centrul atentiei.

Echipa negatoare sustine ca nu ne putem astepta sa inchida chiar posturile care sunt servante intereselor celor de la conducere, fiind inchise cele care spun lucrurilor pe nume. Retragerea licentei are loc doar in situatiile prevazute de Legea audiovizualui la art.95(1). In cazul nerespectarii celorlaltor dispozitii ale mentionatei legi se aplica contraventii corespunzatoare. (Ne)respectarea prevederilor cuprinse in planul afirmator este un fapt clar, neinterpretabil, neputandu-se pune problema favorizarii anumitor posturi. In plus, nu vedem de ce educarea populatiei ar contraveni oricaror interese de natura politica.

O alta discutie a fost: televiziune vs. Internet. Echipa afirmatoare are de facut 3 precizari. In primul rand, emisiunile interesante, dar educative in acelasi timp, ar ajunge la un public mult mai larg decat informatia de pe internet, care probabil nici nu ar fi accesata. In al doilea rand, negatorii sustin ca e mai usor sa dai un click decat sa astepti o emisiune la tv, la o anumita ora. Din moment ce vor fi difuzate emisiuni pe fiecare post, va exista o gama larga de optiuni, fiind difuzate la diferite ore. Nu vedem nici o problema in cautarea informatiilor pe Internet, difuzarea emisiunilor televizate venind ca o completare pentru cei ce manifesta deja un interes pentru acest domeniu, insa adresandu-se si celor care nu au asemenea initiative.

Nu in ultimul rand, echipa negatoare afirma ca televiziunea nu trebuie blamata pentru educatia precara si ca nu e de datoria acesteia sa ofere modele. Din contra, echipa afirmatoare este de parere ca posturile TV trebuie si pot sa educe, deoarece parte din efectele negative ale televizorului se rasfrang in educatie, mai exact, influenteaza capacitatea intelectuala a individului. Vom dezvolta ideea responsabilitatii la nivelul resustinerii cazului propriu.

Prima mentiune care se impune se refera la ideea de baza – educatia este un factor extrem de important si care necesita sustinere. Un studiu efectuat de cercetatori de la Universitatea din Houston, Texas, arata ca vizionarea emisiunilor educationale la televizor imbunatateste performanta scolara a copiilor, comparativ cu cei care vizioneaza preponderent emisiuni de divertisment. Studiul subliniaza contributia importanta pe care programele TV cu continut educational o pot aduce in asigurarea unei baze pentru educatia copiilor.(1)

Din pacate, acest potential nu este exploatat la maxim la ora actuala, singurele posturi responsabile de a difuza astfel de emisiuni fiind cele publice. Probleme economice si organizationale au contribuit la scaderea drastica a audientei posturilor publice si caderea lor in desuetudine. Posturile private, pe de alta parte, sunt cele mai vizionate.(3) Acestea stabilesc trend-ul la nivel european, avand posibilitatile sa ofere materiale mai competitive si de calitate – au atat fondurile necesare, cat si o strategie mult mai agresiva de auto-promovare.(2) Astfel, emisiunile educationale, difuzate si pe posturile private, ar avea un impact mai puternic asupra populatiei. In plus, mesajul educational transmis de toate posturile ar contribui la popularizarea emisiunilor.

In concluzie, la sfarsitul zilei conteaza daca lumea devine mai buna prin implementarea acestei masuri. De partea afirmatoare, exista atat motivele, cat si metodele unei schimbari, in timp ce partea negatoare sustine ca ar fi preferabil ca lucrurile sa ramana asa cum sunt. Din moment ce exista necesitatea unei asemenea actiuni, care nu produce niciun fel de dezavantaje, dar si posibilitatea de a ameliora starea de fapt, nu vedem niciun motiv pentru care planul afirmator nu ar trebui pus in aplicare.

Bibliografie:

1. Educational TV May Boost Intellectual Development, Sursa: Center for Media Literacy, recuperat 08.11.2010: http://www.medialit.org/reading-room/educational-tv-may-boost-intellectual-development

 2. Nu-i asa ca toti ne pricepem la TVR?, 20.04.2010, Sursa: Ziarul de Iasi, C.Rogozanu: http://www.ziaruldeiasi.ro/suplimentul-de-cultura/nu-i-asa-ca-toti-ne-pricepem-la-tvr~ni6ae0

3. Public urban, ianuarie-martie 2008 Sursa: GfK Romania, 14 aprilie 2008 de Sorina Iordan:   http://old.standard.money.ro/articol_39408/primul_trimestru_de_audiente_tv_din_2008.html


N2 (bujanovschi eva miriam)

Televiziunea nu este modalitate de cultura, ci o modalitate de informare.

 In argumentarea  echipei afirmatoare a fost amintita ideea responsabilitatii.  Noi suntem de parere ca televiziunea nu ar trebui facuta responsabila pentru lipsurile societatii. Individul, in sine, este responsabil pentru educatia pe care si-o dezvolta si pe care, cu timpul, o formeaza copiilor sai.

De ce omul are nevoie de cineva anume, sau ceva, pentru a-l indruma? In opinia noastra, omul ar trebui sa aiba ca tinta o morala autoimpusa. Avand acest scop, influenta televiziunii nu ar mai fi negativa, ci din contra, negativismul difuzat l-ar ajuta in dezvoltarea sa intelectuala!

Spuneati ca televiziunea publica este obligata de lege sa difuzeze emisiuni educative, dar cred ca nu ati vazut partea in care aceasta este obligata sa reflecte realitatea sociala.Il vedem pe Presedinte in largul sau, criticand intrebarile putin intepatoare ale moderatorilor, care lasa capul in jos, cu jena, pentru greseala facuta, dar cand vine vorba de a merge intr-o emisiune unde se pun intrebari concrete, unde trebuie date raspunsuri pertinente, acesta eschiveaza. Noua ni se pare ca are multe de ascuns si ca adevarul nu va iesi la suprafata daca se practica cu atata nonsalanta idolatrizarea sefului suprem si a protejatilor lui.

Noi consideram ca ceea ce am afirmat in privinta CNA-ului nu sunt supozitii, deoarece exista fapte concrete ce sustin ideea prezentata. Dam ca exemplu postul de televiziune Antena3, care a primit nenumarate amenzi date din interese politice, care au ajuns in instanta de judecata si care au fost castigate pe buna dreptate de partea amendata. Acesta este unul din lucrurile ce au determinat protestul din fata sediului CNA din data de 9 noiembrie anul curent, protest la care s-a strigat dupa 20 de ani de la Revolutie: “Libertate”. Acest fapt nu demonstreaza abuzul de putere al CNA-ului? In deosebi, faptul ca postul de televiziune OTV a fost inchis, pentru ca mai apoi sa ii fie data permisia de redeschidere, tocmai pentru a servi interese politice? De aceea, echipa negatoare isi sustine ferm punctul de vedere indreptat impotriva CNA-ului.

In  legatura cu discutia purtata pe tema Internetului, noi suntem in continuare de parere ca Internetul poate fi folosit in mai mare masura decat televiziunea. Afirmam acest lucru, deoarece, asa cum am precizat la inceputul discutiei, televiziunea este o modalitate de informare, nicidecum o modalitate de cultura, prin urmare, Internetul poate fi folosit in mod eficient cautandu-se doar informatia dorita. Ce se intampla cu cei care sunt la serviciu in momentul difuzarii de programe educationale? Pentru ca stim cum functioneaza ratingul: nu poti difuza o emisiune de cultura la o ora de inalta audienta, decat fortat. Dar am vazut ca echipa afirmatoare nu are nimic impotriva dictaturii unei institutii a Statului si a Comunismului.

Pe de alta parte, din afirmatiile echipei opozante reiese ideea ca televiziunea nu ofera decat emisiuni de divertisment, neluandu-se in calcul educatia ce ar trebui oferita. Vrand sa negam aceasta idee, dam spre exemplu emisiunea lui Dan Negru “ Te pui cu blondele”, emisiune ce se presupune a fi atat de divertisment cat si educativa. Vreti sa spuneti ca asa trebuie sa arate toate emisiunile, ca Teleenciclopedia are un format prea invechit?

Un alt punct subliniat de afirmatori a fost acela in care sustin ca posturile publice au suferit o decadere a audientei din cauza problemelor economice. Daca televiziunea publica intampina probleme de factura finaciara, banii platiti de cetateni pentru taxa pe audiovisual unde ajung?

In concluzie, noi, echipa negatoare, sustinem ideea afirmata la inceput, si anume: televiziunea nu este modalitate de cultura, ci una de informare. Iar in ceea ce priveste responsabilitatea, individul trebuie sa fie responsabil pentru faptele sale, nicidecum sa caute vinovati, spre exemplu televiziunea.



Decizia:

Serban Pitic

 Consider ca de la bun inceput echipa afirmatoare a reusit sa isi exprime mai clar ideea centrala.

 Echipa negatoare a ridicat putine argumente impotriva motiunii si impotriva propunerii afirmatoare. Foarte multe din sustinerile echipei negatoare au un caracter anecdotic, prin care nu se trag niste consecinte imediate, relevante motiunii. Spre exemplu: dar sa nu uitam ca e vorba de Romania, si e clar ca la noi nu toate televiziunile au caracter educativ, ci cauta sa atraga atentia publicului fie cu muzica de proasta calitate, care, spre surprinderea mea, are atat de mult succes, fie cu emisiuni, unde, cu cat sunt mai penibili protagonistii, cu atat este ratingul este mai mare"

Mult din spatiul de discurs a fost pierdut pe asemenea abordari fapt ce a condus la o contra-argumentare neconvingatoare a pozitiei afirmatoare.

De asemenea am considerat ca echipa afirmatoare a conturat atat o pozitie clara valorii de raspundere , in timp ce negatorii au subliniat lipsa de raspundere din prezent ca argument pentru neimplementarea raspunderii in viitor. Ceea ce ar fi fost mai convingator din partea acestora fiind o negare a necesitatii sau moralitatii unei asemenea raspunderi.

In ceea ce priveste nefezabilitatea unei asemenea masuri am considerat ca cele 3 ore impuse de modelul afirmator nu vor duce in mod credibil la o falimentare a televiziunilor private , deci am vazut argumentarea afirmatoare ca fiind mai convingatoare.

In acelasi mod am vazut si discutia cu privire la C.N.A. Afirmatorii au clarificat ca masura lor este una fara echivoc care ar fi greu susceptibila coruptiei.

Problema internetului a fost aspectul cel mai puternic din cazul negator. Consider ca negatorii au reusit sa il prezinte ca o alternativa viabila la televiziune ca sursa de informare si educatie, insa nu am considerat ca acest punct a facut destula diferenta incat sa le castige acestora dezbaterea.

Acestea fiind spuse decizia mea merge catre echipa AFIRMATOARE.

FEEDBACK VORBITORI SI PUNCTAJE:

A1:

Continut: 12

Stil: 6

Strategie: 4

Total: 22

Un discurs destul de bun. La nivel de stil au fost folosite elemente de retorice, insa consider ca ar ajuta o mai buna retorica introductiva. Prea mult spatiu a fost folosit pentru descrierea situatiei actuale din legea audiovizualului, spatiu ce putea fi utilizat pentru o mai buna analiza a contextului relevant al dezbaterii si valorile implicate

N1:

Continut: 7

Stil: 7

Strategie: 2

Total: 16

Discursul a fost avut o buna utilizarea a retoricii insa a avut foarte multe lipsuri in ce priveste argumentarea. S-a pierdut foarte mult spatiu de discurs pe prezentari anecdotice. Ar fi fost foarte utila o contra-argumentare mai directa a valorii centrale a echipei Afirmatoare.

A2:

Continut: 13

Stil: 7

Strategie: 4

Total: 23

Un discurs bun. A raspuns eficient la majoritatea atacurilor venite dinspre Negatorul 1. Ar fi fost utila o punere in perspectiva a argumentelor in functie de relevanta acestora in dezbatere. Care este esenta dezbaterii?

N2:

Continut: 8

Stil: 7

Strategie: 3

Total: 18

Raspunsurile fata de resustinerea Afirmatorului 2 nu au fost foarte convingatoare. As sugera o pozitionare mai curajoasa. Acceptarea explicita a ideii ca televiziunea publica este un instrument educativ iar cea privata un fel de divertisment de proasta factura este daunatoare echipei. Acest gen de acceptare este o vina pentru ambii vorbitri negatori.

A1 -> 22 puncte
N1 -> 16 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 18 puncte
Castiga echipa:

Ioana si Bianca (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.