Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Voluntari-A' (afirmatori) vs 'Patricia si Ada' (negatori)

A1 (Teo)

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (Patricia Boit)

E timpul ca dreptul cetatenilor la informare sa fie mai important decât dreptul demnitarilor la viata privata?

Nu! Este timpul ca aceste doua drepturi sa tinda spre egalitate. E timpul ca orice persoana(indiferent de pozitia pe care o ocupa in societate) sa poate beneficia de aceste doua drepturi.
Vorbim in acest moment de o invazie a tabloidelor, a informatiilor de tipul "X a dansat pe masa" sau "Y si-a vizitat vecinii".

Haideti sa studiem aceasta problema des intalnita in societatea actuala : Este sau nu dreptul cetatenilor  la informare mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Vom incepe prin a contraargumenta rationamentul echipei afirmatoare, care pleca de la premisa urmatoare: Existenta unui drept il anuleaza pe celalalt. Rationament pe care il vom dovedi ca rationament gresit in randurile ce vor urma.

Argumentul 1 se refera la importanta unor anumite informatii, de exemplu fisa medicala, cazierul sau declaratia de avere, lucru cu care suntem de acord. Intr-adevar, aceste informatii sunt esentiale. Nu putem trimite un debil mintal sau un criminal in serie pentru a ne reprezenta. Aici este si "partea " dreptului cetatenilor la informare. Insa de aici pana la informatii de tipul celor de mai sus (vezi numeroase tabloide) e o diferenta mare, si se incalca 2 bariere: una e reprezentata de dreptul demnitarilor ( a unui OM la o adica) la viata privata si a doua e bariera bunului simt.

Argumentul 2 reprezenta ideea "resemnarii" demnitarilor si anume ca, daca ai ales candidatura sau acceptarea unui post important in societate automat renunti la viata privata. Premisa total eronata! Avand in vedere ca in acest moment ca si demnitar iti sunt cerute: fisa medicala, cazierul si declaratia de avere, te astepti ca in momentul acceptari unui post sa publici aceste informatii, dar in nici intr-un caz nu te astepti ca , de exemplu, fiica ta sa apara ca subiect de discutii intr-un tabloid , fara acordul tau sau al ei. Cum spuneam si mai sus, si cum vom spune si in continuare, aceste drepturi ar trebui sa co-existe. Ar trebui sa fie imbinate in asa fel incat ambele parti sa fie satisfacute: demnitarii sa publice informatii esentiale (cazier, fisa medicala, declaratia de avere) si tot demnitarii sa poate pleca la munte, fara a sti vecina de la 2.

Argumentul 3 este un argument nefondat, sustinut tocmai de contraargumentarea prezentata mai sus. Nu putem spune ca daca acesti demnitari isi fac publice declaratiile de avere nu vor mai exista abuzuri ale presei. Dovada este chiar societatea actuala! Desi de fac publice aceste informatii( de exemplu declaratiile de avere : 1) tabloidele exista in continuare si nu au nicio legatura cu subiectele abordate.

Acestea fiind spuse echipa negatoare doreste sa va prezinte un argument care doreste sa sustina egalitate drepturilor si care va demonstra ca acest dezechilibru, existent in momentul de fata (importanta mai mare a dreptului la informare), poate aduce consecinte grave si anume argumentul victimelor colaterale.
Daca acest "exces" de drept la informare nu ar afecta cu nimic bunul demers al vietii unui om, in cazul de fata un demnitar, nu ar fi in nici intr-un caz negativ. Dar nu este asa. In lupta aceasta a societatii  de aflare a picanteriilor sunt prinsi din ce in ce mai multi oameni: demnitarii si apropiatii lor. Vorbim in acest caz de sot/sotie, fiica/fiu, prieteni, parinti etc. care sunt urmariti de catre paparazii doar pentru ca au o legatura cu demnitarul D. Unde e relevanta acestor informatii in legatura cu corectitudinea respectivului individ in meseria pe care o practica? Nicaieri. Tocmai de aceea consideram ca aceste drepturi ar trebui sa fie egale, pentru a exclude victimele colaterale.

Dorim sa incheiem prin a va aduce aminte ca aceste drepturi ar trebui sa fie egale tocmai pentru o bunastare a societatii si chiar pentru a exclude victimele colaterale si prin a va aduce in atentie celebrul caz al printesei Daiana, care a murit la varsta de 36 de ani, in urma unui accident de masina, cauzat de viteza si de dorinta de a scapa de paparazii prea insistenti.(2)
Orice dezechilibru aduce doar consecinte negative!


1: http://www.presidency.ro/?_RID=avere&exp4=adm
2: http://ro.wikipedia.org/wiki/Diana,_Prin%C8%9Bes%C4%83_de_Wales#Moartea


A2 ()

E timpul ca dreptul cetatenilor la informare sa fie mai important decât dreptul demnitarilor la viata privata?

In primul rand haideti sa ne gandim la efectul pe care ascunderea informatiilor despre acesti oameni din functiile mai inalte ar avea-o asupra populatiei. Oare oamenii vor fi bine informati cu privire la capabilitatea acestui membru al parlamentului sau guvernului, magistrat sau inalt functionar public de a ocupa acel post? Vor avea oamenii siguranta ca el le va indeplini dorintele cu adevarat si pe intreaga perioada a mandatului?

Voi incepe prin a contraargumenta cazul nagator si apoi voi resustine cazul afirmator, aratand ca argumentele aduse de echipa afirmatoare raman inca in picioare.

Inca de la inceput, echipa negatoare ne prezinta o parte irelevanta a dezvalurii vietii publice a unei personae, referindu-se la tabloide si la articole, mai putin importante in cazul unei alegeri. Argumentul adus nu poate fi demonstrat prin exemple variate si nici nu prezinta o imagine reala a societatii de azi. In primul rand, revistele de scandal si paparazzi sunt deseori preocupati de scandaluri publice si nu cred ca doar o prietenie stransa sau un grad de rudenie cu un candidat i-ar putea determina sa acorde acestor “victime colaterale”o importanta mai mare decat unor celebritati care comit deseori greseli mult mai grave decat o simpla legatura cu cineva. Mai pe scurt, tabloidele nu sunt interesate de personae calculate si diplomate, cum ar trebui sa fie un parlamentar, sau un om politic de succes, cat si familia si apropiatii acestuia.

Acum voi trece la resustinerea cazului afirmator.

Primul nostru argument se refera la importanta conditiei medicale a unui condidat, lucru cu care si echipa negatoare este de accord, rezulta ca argumentul este inca valid.

Al doilea argument sustine faptul ca un candidat este perfect constient de datoria pe care o are fata de cetateni, si aici ne referim la cateva obligatiuni care trebuie respectate (cum ar fi declaratia de avere) si de care un candidat este instiintat la inceputul candidaturii. Cu lucrul acesta a fost din nou de acord echipa negatoare. Si sa ne gandim(cum spun negatorii) ca acest candidat va fi foarte nemultumit cand o va vedea pe fiica sa intr-un tabloid, acuzata de X fapt, chiar daca faptul ca el a fost de acord cu publicarea unor informatii publice nu are nici cea mai mica legatura cu ceea ce face fiica sa. In concluzie, argumentul este in continuare sustinut, contraargumentarea negatorilor nereferindu-se la consecintele directe pe care declaratia de avere, de exemplu, le-ar putea avea.

Al treilea argument al afirmatorilor se refera la interesul si hartuirea presei, care vor scadea in cazul prezentarii publice a unor aspecte personale din viata candidatilor. Societatea actuala ar trebui sa fie in mare parte multumita avand in vedere ca unii oameni isi expun o parte a vietii private, tocmai pentru a ne demonstra noua unele lucruri, cum ar fi ca putem avea incredere in capabilitatea lor fizica si psihica de a ne conduce.

In concluzie, toate argumentele afirmatoare raman inca in picioare, iar cazul negator ( rezumat la doar 1 argument) nu este relevant, avand in vedere ca un om politic de succes ar trebui sa aiba un comportament decent si calculat, caz in care argumentul tabloidelor hartuitoare nu are nici o baza relevanta, lucru care l-am demonstrat si mai sus in discursul meu.


N2 (ada arnold)

Demnitarul este un OM care are totusi dreptul la o viata privata.Pentru a-si forma o parere,unui cetatean ii este mai mult decat suficient faptul ca are acces liber la cazierul,fisa medicala si declaratia de avere a candidatului,acestea fiind niste informatii relevante,cetateanul neavand nevoia sa stie de exemplu ca acest candidat va merge a2a zi la munte sau la mare. 

 Dupa cum sustine si echipa afirmatoare prezenta tabloidelor este irelevanta atunci cand vine vorba de alegeri avand in vedere ca  de multe ori aduc informatii eronate,acestea dorind sa isi faca vandute "produsele" mai bine. Aici intrevine defapt"infiltrarea"in viata privata, care, dupa cum sustine si echipa afirmatoare ,prezinta informatii irelevante. Daca am vorbi doar de momentul alegerii ar fii o anumita problema, dar vorbim despre cel putin un mandat, existand posibilitatea de a fi cautati si dupa , aparand articole cu titlu " fostul demnitar X" . De aici rezultand ca aceste informatii defapt au efect pe termen lung.Nu ar ajuta cu nimic sa stim faptul ca un demnitar si-a cumparat ieri 5 cafele si o savarina sau ca a mers sa isi viziteze mama.  

  Incepand cu primul argument adus de echipa afirmatoare,intr-adevar sustinem faptul ca cetatenii trebuie sa aiba dreptul la cateva informatii despre viata personala a demnitarilor dar totul cu o anumita limita,aceasta fiind limita bunului simt.Aceste informatii reprezinta "partea" din dreptul cetatenilor la informare.

  Trecand la al 2-lea argument adus de guvern precizam faptul ca echipa afirmatoare neaga existenta tabloidelor in viata mondena si sustine ca nu avem destule exmple.Contestam aceasta afirmatie si va aducem si cateva exemple din ziua de azi:CANCAN,OK,STAR si multe altele care nu inceteaza sa se bage in viata politicienilor.Prezenta acestora afecteaza oricum intr-o anumita masura dreptul politicienilor la o viata privata si odata cu viata lor este afectata si intimitatea persoanelor din anturajul lor(familie,parteneri de afaceri,prieteni,etc.).Avand in vedere ca in acest moment ca si demnitar iti sunt cerute: fisa medicala, cazierul si declaratia de avere, te astepti ca in momentul acceptari unui post sa publici aceste informatii, dar in nici intr-un caz nu te astepti ca , de exemplu, fiica ta sa apara ca subiect de discutii intr-un tabloid , fara acordul tau sau al ei. Aceste drepturi(informarea cetatenilor si dreptul la o viata privata) ar trebui sa co-existe. Ar trebui sa fie imbinate in asa fel incat ambele parti sa fie satisfacute: demnitarii sa publice informatii esentiale (cazier, fisa medicala, declaratia de avere) si tot demnitarii sa poate pleca la munte, fara a sti vecina de la 2. 

   In priviinta celui de-al 3-lea argument adus de afirmatori, daca ar fi sa mergem pe linia acestora de gandire,acest argument este total irelevant si cade din start avand in vedere ca echipa sustine faptul ca prezenta tabloidelor este irelvanta si ca nu exista.Dar nu mergem pe linia lor, si bazandu-ne pe exemplul existent al declaratiilor de avere (1)care nu imbunatatesc cu nimic situatia actuala, sunt in continuare hartuiti.Un bun exemplu ar fi cel al doamnei Udrea.(2) 

  Resustinem Argumentul victimelor colaterale si mentionam ca viata de familie devine transparenta odata cu aceatsa invazie a tabloidelor in ea. Un exemplu de victima colaterala ar fi si fiul lui Nastase si anume Andrei Nastase care s-a vazut nevoit sa circule pe DN1 cu o viteza de 163 km/h deoarece era urmarit de paparazzi.(3)

  Mentionam faptul ca echipa afirmatoare neaga existenta tabloidelor in viata personala a demnitarilor de aceea venim cu exemplul unui demnitar si anume Traian Basescu care a fost urmarit de paparazzi si in scurta sa vacanta la mare.Chiar daca nu au fost aduse vorbe rele la adresa acestuia,demnitarul nu a putut sa se relaxeze si sa profite de putinele zile din cauza prezentei acestora. (4)  

  Dorim sa incheiem acest discurs prin sublinierea faptului ca argumentul nostru ramane in picioare deoarece exista victime colaterale care nu trebuie sa fie afectate pentru ca  persoana apropiata lor face parte din lumea politicii si care ar trebui aparate odata cu punerea in egalitate a acestor 2 drepturi.Tabloide hartuitoare nu inseamna neaparat articole defaimatoare.Simpla urmarire a unui demnitar in vacanta este deja o incalcare a dreptului la viata privata, informatii pe care le-am sustinut, si le-ati sustinut ca fiind irelevante pt integritatea ca si angajat "al poporului" al OMULUI, demnitar. 

  Orice dezechilibru aduce doar consecinte negative!

Surse:

1. http://www.presidency.ro/?_RID=avere&exp4=admcare

2. http://www.click.ro/vedete/romanesti/sot-priceput-sandale-elena-udrea_0_967703358.html

3. http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Baiatul_lui_Adrian_Nastase-in_topul_vitezomanilor_din_Capitala_0_200380034.html

4. http://www.ziare.com/basescu/presedinte/presedintele-basescu-isi-petrece-vacanta-pe-litoral-299726



Decizia:

Anca Pascu

A1 deschide dezbaterea cu un discurs structurat, facand pozitia echipei afirmatoare clara de la bun inceput: informatiile care trebuie facute publice despre viata privata a demnitarilor sunt: conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Aceste trei aspecte sunt detaliate in primul argument. Nu voi insista asupra primelor doua, deoarece acestea nu constituie miezul dezbaterii (N1 le accepta), ci asupra celui de-al treilea – caracterul – care este un aspect relevant insa prea putin explicat. Se aduce practic un singur exemplu in sustinerea afirmatiei ca este relevant sa tinem seama de caracterul unui politician atunci cand il votam. Argumentul 2 decurge logic din sectiunea precedenta, odata ce s-ar implementa noul model, politicienii sunt liberi sa aleaga sau nu sa mai profeseze in functie de masura in care sunt de acord cu “invaziunea” in viata lor privata. Problema este ca felul in care aceasta “invaziune” are loc nu este clar explicat. Cu alte cuvinte, lipseste un model, o analiza practica a CUM se va intampla aceasta in privinta celui de-al 3-lea aspect al primului argument – caracterul politicianului. Isi va face el o “fisa de caracter” in care se va prezenta cetatenilor? Ar fi asta relevant? De ce? Sunt intrebari la care s-ar cere un raspuns din partea lui A1, al carui rol principal este sa seteze cadrul pentru deszbatere, nu sa prezinte o strategie cat mai putin riscanta/ diferita de status quo. Deoarece aceste detalii nu sunt date in acest discurs, intreaga dezbatere o ia pe un fagas nefericit, pentru ca N1 plaseaza focusul pe tabloide, desi practiceA1 le-a eliminat din ecuatie prin strategia furnizarii informatiilor de catre politicienii insisi.

CONTINUT: 12

STRATEGIE 7

STIL 5

TOTAL 24

N1 prezinta un discurs semnificativ mai putin structurat decat al lui A1, bazat pe contraargumentul tabloidelor. Demnitarii sunt invadati de ele si aceasta nu este comfortabil, deci sa nu le invadam viata privata – astfel poate fi rezumata contraargumentarea negatorilor. Cea mai mare problema cu aceasta linie este neplierea pe cazul afirmator, care nu a adus in discutie taboidele, ba chiar le-a eliminat (desi printr-o argumentare relativ slaba). In plus, nu se duce contraargumentarea departe (exemplele cu dansatul pe masa si vecina de la 2 nu ajuta retoricii discursului sau calitatii argumentului) la o eventuala analiza a cum ar avea de suferit cetatenii sau calitatea politicii daca demnitarii sunt astfel hartuiti. Ideea ca orice dezechilibru strica este generala/truistica si neexplicata suficient in contextul dezbaterii. Argumentul victimelor colaterale este bun, insa nu sta in picioare prin comparatie cu pozitia afirmatoare a tuturor alegatorilor “dezorientati/ indusi in eroare” de o insuficienta informare.

CONTINUT: 10

STRATEGIE 6

STIL 4

TOTAL 20

A2 remarca problema contraargumentarii exclusive bazata pe tabloide a lui N1 si neplierea pe cazul afirmator, insa in loc sa o prezinte ca atare in contextul dezbaterii, insista pe faptul ca tabloidele nu sunt representative pentru societatea romaneasca. Faptul ca sunt sau nu representative nu este subiectul acestei dezbateri, pentru ca A1 oricum  nu prin tabloide dorea sa implenteze strategia afirmatoare! A2 continua prin a explice cum primele 2 argumente sunt acceptate de N1, insa cand ajunge la punctele contentioase ale dezbaterii nu ofera o analiza suficienta. Afirmatia este:“Al treilea argument al afirmatorilor se refera la interesul si hartuirea presei, care vor scadea in cazul prezentarii publice a unor aspecte personale din viata candidatilor”. Iar explicatia este: “Societatea actuala ar trebui sa fie in mare parte multumita avand in vedere ca unii oameni isi expun o parte a vietii private, tocmai pentru a ne demonstra noua unele lucruri, cum ar fi ca putem avea incredere in capabilitatea lor fizica si psihica de a ne conduce.” De ce ar trebui sa fie societatea multumita? Va fi multumita societatea cu certitudine? Cum anume se vor expune detaliile private? Lipsesc verigi esentiale in argumentare.

 

CONTINUT: 11

STRATEGIE 7

STIL 4

TOTAL 22

N2 reia faptul ca ar trebui sa fie suficient accesul la cazier, fisa medicala si declaratia de avere, dar nu se arata de ce informatiile referitoare la caracterul demnitarului ar strica cuiva; in conexiune cu aceasta, se face urmatoarea afirmatie: “cetateanul neavand nevoia sa stie de exemplu ca acest candidat va merge a2a zi la munte sau la mare”, ceea ce reprezinta o reinterpretare subiectiva/inexacta si excesiv retorica a aspectului caracterului. Se reia problema tabloidelor, la care m-am referit mai sus ca fiind irelevanta in contextul setat de A1. Se resustine argumentul victimelor colaterale, dar fara a fi relationat de restul dezbaterii. Parti pozitive: se merge consecvent pe linia lui N1, neexistand neconcordante in cadrul echipei negatoare

CONTINUT: 10

STRATEGIE 7

STIL 4

TOTAL 21

Consider ca echipa afirmatoare a castigat dezbaterea, in ciuda problemelor din discursul lui A1 si lipsei de focus a lui A2. Gresala afirmatorilor a fost aceea de a nu contura suficient de bine cadrul dezbaterii si de a nu detalia punctele care ar fi putut genera o dezbatere mai aprinsa. Insa problema negatorilor a fost oarecum mai grava: s-a interpretat gresit punctual de vedere afirmator, nu s-a inteles strategia oponentilor si s-a limitat cazul propriu la un singur argument insificient analizat.

 

A1 -> 24 puncte
N1 -> 20 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

Voluntari-A (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.