Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Transilvania 3' (afirmatori) vs 'Scossa' (negatori)

A1 ()

Vom sustine dreptul cetăţenilor la informare in detrimentul dreptului demnitarilor la viaţa privată intelegand “dreptul cetatenilor la informare” dreptul de a cunoaste starea psihologica si psihiatrica a unei persoane si “dreptul a viata privata”: dreptul a entine confidentialitatea acestor date cu caracter personal. Altfel spus, propunerea noastra, ca echipa afirmatoare, este efectuarea unui control psihologic si psihiatric tuturor candidatilor la cele mai inalte functii electibile in stat, cea de Presedinte si cea de Parlamentar, si publicarea lor.

Practic, o data cu inceputul campaniei electorale dinaintea fiecarui scrutin si pana in ziua alegerilor, cetatenii vor avea dreptul sa consulte aceste date la Biroul Electoral competent (Central, Judetean sau de Circumscriptie) pe site-ul acestuia sau pe site-ul specific alegerilor1 si prin orice alte mijloace de informare in masa.

In prezent, aceasta masura nu exista in Romania, insa ea exista ca si propunere legislativa a 4 senatori, inregistrata in anul 20102. Sustinem aceasta propunere in detrimental dreptului nu doar a demnitarilor, dar a tuturor candidatilor la viata privata, considerand aceste date cu character personal mai putin improtante decat efectele masurii asurpa tuturor alegatorilor, pe care le vom prezenta in continuare.

Filozofia de la care plecam azi este ca dreptul nu este deplin, ci limitat, pentru a face loc execitarii altor drepturi. Delimitarea se face in functie de balanta avantajelor si dezavantajelor de fiecare parte. De exemplu, chiar in cazul de fata, candidatii la aceste functii trebuie sa-si declare identitatea, interesele, si ca deminitar chiar declaratia de avere, elemente care tin de vietile lor personale, insa publicarea lor nu aduce daune morale semnificative comparative cu efectele publicarii lor si anume, controlul averilor si a imbogatirii nejustificate, mai pe scurt furt si mita. Vom sustine, asadar, examinarea psihologica si psihiatrica pentru ca oamenii sa oata avea acces la aceste date inaintea alegerilor, cu mentiunea ca ele nu pot duce la pierderea dreptului de a fi ales, decat in cazuri foarte grave de boli care afecteaza discernamantul persoanei in cauza, fapt reglementat si acum.

Primul argument in sustinerea propunerii se refera la identificarea candidatilor cu probleme psihice si psihologice. Desi un om poate fi decazut din dreptul de a alege sau de a fi ales in cazuri de natura penala sau de boala psihica sau psihologica, insa efctuarea unei experitze medicale in acest sens nu este obligatorie. Prin urmare, un bolnav psihic, care nu a facut rau societatii, deci nu a fost identificata boala sa, poate candida pe cele mai importante functii din stat, existand sansa ca el sa ajunga acolo si sa decida in necunostiinta de cauza sau, in unele cazuri, chiar in lipsa de discernamant. Acest lucru nu doar ca nu este dorit, dar este atat de grav, incat acestor persoane trebuie sa li se interzica posibilitatea de a candida, ne existand posibilitatea ca oamenii sa ii aleaga, din diverse motive, nefiind stiut, poate nici macar de partidul care ii sustine, de problemele lor de sanatate.

In al doilea rand, starea psihologica a candidatilor poate deveni pentru cetateni un criteriu de selectie al candidatilor. In ceea ce priveste bolile mai putin grave sau perturbarile neuronale de natura psihica sau psihologica ele sunt parte active in procesul de constiinta a unei persoane si determina partial mentalitatea acesteia, iar in cele mai grave cazuri se pot agrava sau pot produce deficiente de gandire. De exemplu, un om care a suferit in copilarie , de exemplu care a avut parinti asupriti de regimul communist s-ar putea sa refuze inconstient orice masura economica de stanga, de teama revenirii la piata comuna, la dependenta de stat, avand mereu in minte aceste 2 instrumente extreme ale dictaturii comuniste. Ceea ce poate duce inclusiv la respingerea masurilor rezonabile de centru-stanga sau la promovarea excesiva a celor de dreapta sau extrema-dreapta, in detrimentul beneficiarilor actuali de masuri sociale. Aceste tipuri de afectiuni ale proceselor cognitive nu duc la excluderea candidatului din competitia electorala, dar ne dorim sa atragem atentia alegatorilor asupra existentei lor. Ramane la latitudinea fiecaruia daca va vota in continuare cu acel candidat, considerandu-l in continuare cel mai bun.

Avand in vedere aceste 2 motive, consideram ca initiativa legislativa a celor 4 senatori merita votata, respective sustinem examinarea psihologica si psihiatrica a candidatilor la alegerile parlamentare si prezidentiale din Romania.

 

1 http://www.bec2009p.ro/ http://www.bec2004.ro/ http://www.becparlamentare2008.ro/

2 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=15689

 


N1 (Constantin Grigoraş)

            Membrii echipei Scossa sunt onoraţi să dezbată contra Echipei Afirmatoare, mulţumind acesteia pentru abordarea propusă şi pentru susţinerile învederate, însă dorim să revelăm următoarele incongruenţe majore din conţinutul tezei afirmatoare, în ordinea primordialităţii:

1) Moţiunea organizatorilor are în vedere conceptul de demnitar şi nu de candidat, fapt în antiteză cu întregul discurs afirmator care impune în mod eronat conceptul de candidat, eludând conceptul cheie: demnitar. Această distincţie este vitală întrucât priveşte obiectul dezbaterii noastre, iar impunerea termenului de candidat ne-ar poziţiona în afara moţiunii şi practic am discuta pe o altă temă. Drepturile din titlul moţiunii (dreptul cetăţeanului la informare şi dreptul demnitarului la viaţă privată) care suscită prezenta polemică, aparţin aşadar fie cetăţeanului, fie demnitarului, dar nu îl privesc pe candidat, deoarece candidatul deşi este de facto un cetăţean obişnuit, acesta nu şi-a însuşit de iure statutul de demnitar, ci se află într-o cursă electorală, alături de alţi candidaţi, cursă caracterizată de probabilitatea de a fi sau nu ales. Tocmai de aceea, până la faptul ipotetic de a fi ales ca demnitar, persoana aflată în cursa electorală are calitatea de cetăţean, cu precizarea că un demnitar aflat în exerciţiul funcţiei şi care candidează pentru un nou mandat (de pildă, demnitarul Traian Băsescu care a candidat pentru un nou mandat de preşedinte) se va afla tot pe poziţia de candidat, căci, pe de o parte, mandatul a fost deja câştigat în urma unui vot de încredere în baza căruia îşi încheie actualul mandat – deci mandatul curent nu are legătură, nu este condiţionat şi nici nu condiţionează noua sa candidatură, iar pe de altă parte, exemplul nostru – Traian Băsescu, pentru a avea acces în această nouă conjunctură electorală trebuie să treacă de la calitatea de simplu cetăţean la cea de candidat (căci, pentru a fi candidat, deci protagonsit în cursa electorală, legislaţia electorală obligă la strângerea unui număr minim de semnături, precum şi întrunirea altor condiţii şi criterii – sarcini care îi incumbă şi lui Traian Băsescu, întrucât în acest context electoral el nu este privit ca demnitar, ci ca simplu candidat, deci poziţia sa de demnitar nu-l exonerează de îndatoririle legale pentru a accede la poziţia de candidat). Constatăm indubitabil metamofozarea din calitatea de cetăţean în cea de candidat, nefiind posibilă însă metamofozarea din demnitar în candidat, căci aşa cum am învederat mai sus, un demnitar se transformă ma întâi cetăţean, iar dacă îndeplineşte condiţiile legale devine candidat, unde se va afla pe o poziţie de egalitate alături de ceilalţi adversari aflaţi în competiţie, calitatea de demnitar nedându-i oportunitatea de a trece automat la calitata de candidat – demnitar fiind trebuie să respecţi aceleaşi reguli ca şi un cetăţean obişnuit, deci te transformi în simplu cetăţean.

2) Vom cita din discursul afirmator pasajele relevante care evocă termenul de candidat:

a)  “... efectuarea unui control psihologic si psihiatric tuturor candidaţilor la cele mai înalte funcţii electibile în stat ...”;

b) “Primul argument în susţinerea propunerii se referă la identificarea candidaţilor cu probleme psihice şi psihologice ...“;

c)  “acestor persoane trebuie să li se interzică posibilitatea de a candida” – chiar afirmatorii admit ideea că astfel de persoane nici măcar nu merită calitatea de candidat, devreme ce nu li se permite accesul în cursa electorală, astfel încât calitatea de demnitar nici nu poate fi pusă în discuţie în absenţa unui vot popular care să permită accesul la funcţia publică;

d) “... starea psihologică a candidaţilor poate deveni pentru cetăţeni un criteriu de selecţie al candidaţilor”:

e)  “Aceste tipuri de afecţiuni ale proceselor cognitive nu duc la excluderea candidatului din competiţia electorală ...”;

f)    “... susţinem examinarea psihologică şi psihiatrică a candidaţilor la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din România”.

3) Dacă am continua dezbaterea plecând de la premisa falsă a afirmatorilor vom ajunge să comparăm efectele pozitive şi negative ale introducerii dreptului cetăţenilor la informare în raport cu dreptul cetăţenilor-candidaţi la viaţă privată, în loc de a discuta despre dreptul cetăţenilor la infomare în contrast cu dreptul demnitarilor la viaţă privată. Aceeaşi categorie, în speţă cetăţenii, sunt introduşi într-un ring unul împotriva celuilalt. Ar fi elucubrant a aduce argumente într-o dezbatere al cărui obiect este lichidat şi se încearcă brutal impunerea unui concept care ne împinge în haos absolut – şi asta pentru că raţionamentele emise nu-şi mai găsesc locul, deşi ele sunt formulate coerent aparţin altui puzzle.

4) Pe de o parte, conţinutul proiectului legislativ indicat de afirmatori ca o probă în sprijnul celor susţinute nu poate fi citit, nu există pe site-ul indicat, iar pe de altă parte, tocmai titlul proiectului legislativ ne arată că examinarea psihologică şi psihiatrică se doreşte a se impune “celor ce candidează”, aşadar în nici un caz demnitarilor în exerciţiul funcţiei.

5) Reclamăm absenţa definiţiilor a două concepte cheie care converg la ideea centrală: starea psihologică şi psihiatrică a unei persoane. Ne abţinem de la propunerea unor definiţii întrucât la momentul prezent obiectul dezbaterii a fost deturnat de afirmatori.

Membrii echipei Scossa achiesează la scopul nobil al afirmatorilor – acela de a da posibilitatea cetăţenilor de a fi reprezentaţi de persoane stabile psihic, însă le recomandă respectuos cercetarea altor variante prin care să fie înfăptuit dezideratul, astfel încât să se menţină obiectul moţiunii propuse de organizatori!

 


A2 (Random)

In calitate de vorbitor 2 al echipei afirmatoare, voi incepe prin a contraargumenta ideile negatoare aratand faptul ca ele sunt irelevante si ca evita dezbaterea, apoi voi face unele clarificari, si, voi incheia sustinand argumentele noastre care raman in continuare valide.

Primele 2 puncte ale discursului negator (si cele mai consistente) se refera la diferenta dintre candidat si demnitar. Suntem de acord ca exista aceasta diferenta, insa ea nu afecteaza deloc dezbaterea. Demintarii sunt alesi dintre candidati, de unde rezulta, in termeni logico- matematici, ca multimea candidatilor include multimea demnitarilor. Consideram ca, poate din exces de fair-play, am largit numarul de persoane care ar trebui evaluate psihologic si psihiatric, lasand loc echipei negatoare sa dezbata si la acest nivel, insa n-au facut-o. Limitarea la acest tip de contraargumentare nu are decat un singur impact minim sesizat de catre noi, anume existent unui conflict la nivel de definitii intre ce inseamna cetatean si candidat si ca ele se pot confunda. Ei bine, cetatenii sunt si candidatii (si viitorii demnitari dintre acestia) si cei care nu candideaza (si nu vor devein demnitari). Ceea ce inseamna ca e de bun simt sa consideram inca de la ciitrea motiunii ca se face o delimitare intre cetateanul cu functie importanta in stat, pe care il vom numi in continuare demnitar, termenul de cetatean referindu-se la fiecare membru al societatii, care nu e demnitar. Analog, prin largire, vom face o delimitare intre cetetanul candidat si cetateanul care nu candideaza, propunand sa dezbatem pe fondul problemei, nu pe forma.

Concluzionez prin a spune ca da, am propus sa “comparăm efectele pozitive şi negative ale introducerii dreptului cetăţenilor la informare în raport cu dreptul cetăţenilor-candidaţi la viaţă privată” pentru ca dintre cetatenii candidate se vor alege demnitarii. Iar noi dorim evaluarea lor, inainte de a ocupa functia, cu eventualele dezavantaje, considerate inexistente in lipsa prezentarii lor de catre negatori. Astfel raspundem si punctului 3 al acestora.

Punctul 4 este valid, insa nu ne-am propus prezentarea textului legii aflat acum in dezbatere la Senat cat evidentierea faptului ca exista deja astfel de propuneri, chiar in randurile alesilor, ceea ce inseamna ca nu ar exista o adversitate din partea lor. Nu sustinem mot-a-mot acel text de lege si purtam o dezbatere mai degraba valorica, decat despre implementare, daca dreptul candidatilor (din care vor fi alesi demnitarii, subliniem inca o data acest lucru) la pastrarea acestor date cu character personal este mai important sau nu decat dreptul cetatenilor la a cunoaste aceste trasaturi psihologice ale potentialilor lideri, pentru a vota intr-o mai mare cunostiinta de cauza.

Ramane in continuare de stabilit daca ar trebui sa nu realizate aceste evaluari. Nefiind prezentat nici un dezavantaj al masurii propuse, consideram ca ea merita propusa pentru avantajele prezentate, cu mentiunea ca orice dezavantaj prezentat in al doilea discurs negator nu mai poate fi contraargumentat de catre noi. Si chiar daca un sceptic ar zice ca nu e suficient sa nu facem nimic rau, ar trebui sa facem si ceva bine, asa cum am prezentat in primul discurs, masura propusa ajuta la identificarea persoanelor cu problem de natura psihica sau psihologica care afecteaza discernamantul acestora si poate deveni un criteriu de selectie al candidatilor pentru cetateni. De exemplu, acum ca europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor a reusit sa denigreze public un executor judecatoresc de sex feminin si a aruncat un pahar cu apa peste ea, probabil ca unii oameni nu vor mai vota cu dansul, insa o evaluare a acestuia inainte de alegeri ar fi fost benefica.

Inchei prin a clarifica faptul ca starea psihologica si starea psihiatrica este definita de cadrul legal actual si stabilita de persoane abilitate sa evalueze in acest sens. Lipsa acestor definitii este irelevanta, asa cum a sesizat si echipa negatoare ne-propunand altele, adica nu afecteaza deloc dezbaterea.

Avand in vedere cele prezentate, consideram ca masura merita votata si propunem adoptarea motiunii.


N2 (Constantin Grigoraş)

 Prezentului caz de valoare propus de organizatori trebuie să-i acordăm o deosebită atenţie atât formei – care vizează conceptele cheie din obiectul moţiunii, cât şi substanţei – care vine să sprijine cu argumente valoarea conţinută în obiectul moţiunii.

Astfel că, într-o dezbatere în care “din exces de fair-play” – susţin afirmatorii, au “lărgit numărul de persoane care ar trebui evaluate psihologic şi psihiatric” şi în care “există un conflict la nivel de definiţii între ce înseamnă cetăţean şi candidat” se poate sesiza indubitabil inconsecvența formei obiectului moţiunii promovată de afirmatori iar înaintarea intr-o astfel de dezbatere presupune riscuri majore, întrucât deşi ambele echipe pleacă laolaltă la drum, ajung să meargă pe traiectorii diverse şi să discute aparte ca urmare a neînţelegerii conceptelor cheie avute în vedere de obiectul moţiunii promovat de organziatori.

Acest aspect privind impunerea abuzivă a conceptului de candidat, care este echivalent cu cel de demnitar – conform tezei afirmatoare, va fi reflectat de arbitru, prealabil însă, revelăm că “mulţimea candidaţilor include mulţimea demnitarilor ” – susţin afirmatorii. Aferim! Faptul identificării de către afirmatori a celor 2 categorii – candidat şi cetăţean - ne validează nescontat teza propagată prin discursul anterior. Mai putem lesne deduce cămulţimea cetăţenilor include mulţimea candidaţilor, deci mulţimea cetăţenilor include mulţimea demnitarilor. Deşi toţi îşi au obârşia în popor, se delimitează printr-o calitate aparte şi astfel trebuie să vorbim fie despre cetăţean, fie despre candidat, fie despredemnitar.

Din complezenţă pentru publicul din mediul virtual vom continua periplul polemicii civilizate (în varianta imprudendă a afirmatorilor), demonstrând succint nevalabilitatea argumentelor care ne-au fost înfăţişate:

  1. Probabilistic, şansa unui candidat de a fi ales demnitar este infinitezimală în raport cu sumedenia de candidaţi, deci nu vorbim de un fapt cert. Ca atare, dacă afirmatorii susţin teza în orice condiţii şi în mod special pe fond de ce nu au propus-o directdemnitarilor în funcţie? Asta ar fi demonstrat cu atât mai mult dorinţa reală a afirmatorilor de a evalua starea psihică şi psihiatrică, stare care conform afirmatorilor are efecte asupra actului de conducere, deci este trebuincios a se aplica imediat măsura, chiar în timpul mandatului. Subterfugiul utilizat prin supunerea la acest test numai a candidaţilor rezolvă dilema: nici măcar afirmatorii nu cred cu ardoare în cazul de valoare avansat şi se limitează a lua în colimator nişte amorse (momeli) – susţinem aceasta întrucât numai supunerea demnitarilor la acest test ar putea avea un oarecare impact, o relevanţă concretă (acolo unde se poate verifica incontestabil existenţa unor instabilităţi psihice), însă in nici un caz supunerea unei puzderii de candidaţi, candidaţi care nu au influenţă asupra actului de conducere, deci nu influenţează viitorul societăţii. Pe această linie sesizăm cu uşurinţă: ineficacitatea şi inoportunitatea propunerii afirmatoare.

  2. Cum afirmatorii n-au propus definiţii, le vom aduce noi în discuţie. Starea psihiatrică  o echivalăm cu acele patologii referitoare la bolile mintale, iar pe ceapsihologică o asimilăm problemelor sufleteşti ale unei persoane1. Problema: Profesorul universitar doctor Florin Tudose2, medic psihiatru şi şeful secţiei de Psihiatrie a Spitalului Universitar Bucureşti subliniează că o astfel de acţiune ar fi inutilă deoarece nimeni nu poate anticipa, cu cea mai mare siguranţă, starea mentală a unei persoane, fiind posibil ca stabilitatea psihică să dureze doar 48 de ore şi practic examinarea ar trebui realizată aproape zilnic pentru a preîntâmpina eventuale pericole în actul de guvernare.

  3. Afirmatorii sunt ezitanţi, susţinând pe de o parte îngrădirea dreptului la a mai candida dacă se constată probleme la respectivul cetăţean, iar pe de alta, în eventualitatea unor astfel de probleme, candidatul poate candida neobstaculat, însă va depinde de votul cetăţeanului, cetăţean care prealabil s-ar fi informat cu privire la starea tuturor candidaţilor, pentru toate scrutinele desfaşurate în spaţiul temporal respectiv. Am fi inocenţi dacă am crede că cetăţeanul român lehămetisit de viaţa politică autohtonă (fapt dovedit prin absenţa masivă de la vot) ar începe propriile investigaţii asupra sumedeniei de candidaţi (de la cele 5 partide parlamentare, cel puţin 15 neparlamentare + independenţi) pentru funcţia de consilier local al oraşului în care trăieşte, consilier judeţean, primar, preşedinte de Consiliu Judeţean, parlamentari, preşedinte, etc. Evident că sarcina îi va incumba mass-mediei partizane şi neechidistante, acesta ocupându-se doar de candidaţii care trebuie să nu fie aleşi – fiind posibile ştiri false (de pildă palma lui Băsescu asupra unui copil3), din această luptă de gherilă între mass-media şi candidaţi, dar şi între trusturile de media (care au propria politică editorială) cetăţeanul va ieşi dezorientat total, nefiind capabil a chibzui şi a discerne adevărul absolut, astfel încât candidatul discreditat dar capabil profesional nu va fi ales iar societatea va stagna datorită obscurantismului şi manipulării.

  4. Marea masă a candidaţilor provin din partide politice, partide care fac propria selecţie a candidaţilor, selecţie ce are la bază capacităţile profesionale – ca element de ordin obiectiv, dar şi elemente subiective – ca experienţa în cadrul partidului, fapt relevant pentru a descoperi instabilitatea psihică a unei persoane, căci aceasta s-ar sesiza neîntârziat de colegii de partid, în ipoteza existenţei. Nici un partid nu ar veni cu o propunere hazardată – o persoană cu probleme, întrucât: partidul ar pierde de facto o funcţie/ poziţie în care ar fi fost aleasă persoană propusă (un primar, deputat, etc ... căci ar fi constrâns să demisioneze sau ar fi demis de iure) şi astfel s-ar descredita imaginea propriului partid.

  5. Ilustrarea lui Corneliu Vadim Tudor o apreciem ca infantilă (pe lângă faptul că raţionamentul logic şi dovada lipsesc), deoarece în speţă constatăm doar un comportament caracterizat de exces de zel într-un moment tensionat şi provocator, cum este şi cazul vorbelor de duh rostite de Traian Băsescu la adresa unui jurnalist4– acţiune pentru care preşedintele a fost sancţionat, deci nu putem vorbi despre probleme psihiatrice.

  6. Propunerea legislativă amintită de afirmatori nu are susţinerea Parlamentului României5.

  7. Vedem cu scepticism: lipsa prezentării unor nume însoţite de probe concrete care să le susţină teza afirmatorilor, imparţialitatea autorităţii care va realiza aceste examinări asupra unui număr numeros de candidaţi, autenticitatea examinărilor, modul în care rezulatele vor parveni cetăţenilor şi mass-mediei, relevanţa concretă a examinării, probabile influenţe asupra medicilor ale unor candidaţi cu deficit de intransigenţă, “analiza” ulterioară realizată de cetăţean, dar şi prezumţia de la care porneşte teza afirmatoare, conform căreia candidaţii ar avea unele probleme psihice, fapt care ne exclude dintr-un context democratic european.

Apreciem nerealistă teza promovată de afirmatori – propăşirea democraţiei şi progresul într-o societate nu se realizează printr-o mega-selecţie a unui număr colosal de candidaţi doar ca urmare a simplei presupuneri că aceştia ar fi instabili psihic, ci se va înfaptui doar prin promovarea valorilor reale pe care cu toţii ar trebui sa ni le însuşim: integritatea, prezumţia de bună-credinţă şi încrederea în persoane.

Avem nădejdea în respingerea moţiunii avansate de afirmatori, atât pe formă – ca urmare a inechităţii extinderii obiectului promovat de către organizatori, cât şi pe fond – pe baza ansamblului de argumente învederate.



SURSE:

  1. Psihiatrie, de pe site Wikipedia, ultima modificare 5 martie 2011
  2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihiatrie

    Psihologie, de pe site Wikipedia, ultima modificare 28 februarie 2011

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie

  3. autor anonim, 09 februarie 2011, Dr.Florin Tudose: ”Femeile din mass-media ar trebui controlate psihiatric”, în -RomaniaPress.ro
  4.  

    http://www.romaniapress.ro/actualitate/4709-drflorin-tudose-femeile-din-mass-media-ar-trebui-controlate-psihiatric.html

     

  5. autor anonim, 02 decembrie 2009, Avizul INEC: Filmul in care Traian Basescu ar fi lovit un copil este trucat, de pe site Ziare.com
  6.  

    http://www.ziare.com/basescu/stiri-traian-basescu/avizul-inec-filmul-in-care-traian-basescu-ar-fi-lovit-un-copil-este-trucat-964790

  7. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - Decizie de sancţionare cu avertisment pentru Traian Băsescu pentru fapte comise în viaţa privată, cu referire la consideraţii calomnioase şi denigratoare asupra unei jurnaliste
  8. http://miris.eurac.edu/mugs2/do/blob.pdf?type=pdf&serial=1185461301086

  9. Arătăm conţinutul informaţiei din 3 cotidiene naţioanale
  10. http://www.evz.ro/detalii/stiri/guvernul-nu-vrea-ca-seful-statului-si-parlamentarii-sa-fie-examinati-psihiatric-920429.html

     

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/comisia-pentru-drepturile-omului-din-senat-nu-este-de-acord-cu-testarea-psihiatrica-a-demnitarilor.html

    http://www.cotidianul.ro/138759-Examinarea-psihologica-si-psihiatrica-a-candidatilor-la-alegeri-avizata-negativ-la-Senat



Decizia:

Ildiko knop

Am asistat la o dezbatere atipică din toate punctele de vedere, care de obicei este catalogată în deciziile arbitrilor un meci interesant. La prima vedere cazul prezentat de către echipa afirmatoare pare într-adevăr deplasată, dar nu din cauza interpretării moțiunii (principala linie de contraargumentare a echipei negatoare), ci mai degrabă prin natura argumentelor aduse şi a măsurilor propuse, mai exact: candidaţii la alegerile parlamentare şi prezidențiale ar trebui supuşi unor teste psihologice şi psihiatrice.

În primul rând, echipa afirmatoare are obligaţia în acest caz să demonstreze că există o problemă majoră în starea de fapt pe motiv că în parlament sau în fruntea ţării sunt aleşi persoane instabile psihic sau demnitari care au nevoie de tratament psihiatric. Realizarea acestei sarcini, la prima vedere, este improbabilă, deşi nu imposibilă. Dar în mod straniu, echipa negatoare alege calea mai dificilă: contraargumentarea procedurală şi fiind sigură de la bun început de succesul acestei abordări sofiste nu se osteneşte să discute problemele majore apărute în argumentarea echipei afirmatoare. Raţionamentul negator este valid din punct de vedere logic, candidatul nu este încă demnitar, iar moţiunea propune să se discute despre persoane care ocupă aceste funcţii publice. Stricto-senso negatorii au dreptate, dar cum în istoria gândirii juridice există distincţia între spiritul legii şi litera legii, în acesta caz nu mi se pare inacceptabil să se vorbească despre dreptul la viaţa privată a „demnitarului în devenire”, spiritul acestei moţiuni nu exclude discuţia despre intimitatea candidaţilor şi despre limitele dreptului la informare. În consecinţă, se poate purta o dezbatere chiar şi pe o astfel de interpretare, dacă echipa afirmatoare prezintă justificarea necesară şi suficientă.

Din fericire, pentru echipa negatoare, atacul procedural l-a luat pe nepregătite pe Afirmatorul 2, care a reuşit să răspundă doar parțial la problemele ridicate de către Negatorul 1, ceea ce nu a fost suficientă pentru terminarea acestei discuții inutile şi neproductive din punctul de vedere al dezbateri. Unele obiecţii superficiale al negatorilor ca inexistența proiectului de lege invocat în discursul A1 au fost înlăturate cu uşurinţă de A2.

În final, în discursul N2 apar şi contraargumente de fond la cazul afirmator, care pun întotdeauna arbitrul într-o situaţie dificilă. Dar după cum regulamentul specifică faptul că „în cadrul acestui discurs nu pot fi aduse argumente noi, care nu au mai fost prezentate în dezbatere până în momentul respectiv”, aceste contraargumente, dealtfel bune, nu se pot lua în considerare.

În consecinţă, pe motiv că exhipa afirmatoare nu a putut prezenta o justificare acceptabilă (alta decât excesul de fair-play), din care să reiasă de ce este vital discutarea acestei probleme, dezbaterea este câştigată de echipa negatoare.

Observaţii personale:

A1

După cum am precizat înainte, la introducerea unei interpretări de acest fel este nevoie de o fundamentare mult mai solidă a poziţiei afirmatorilor, acesta este una dintre cele mai mari lipsuri ale discursului prezentat. Argumentarea este dusă la limitele acceptibiltăţii: vezi exemplul copilul-victima-comunismului. La formularea unui caz să vă străduiţi la o argumentare fluidă, firească şi să evitaţi concluziile trase de păr.

În ceea ce priveşte forma, vă rog ca pe viitor să folosiţi diacriticele, să fiţi mai exigenţi în redactarea textelor.

N1

În dezbatere este un lux să pui totul pe o singură carte. Acest exerciţiu de gândire presupune calcule, anticiparea raţionamentului adversarului, şi chiar şi a arbitrilor. Invocarea norocului, nu este o strategie productivă, mai ales în poziţia de negator. Echipa negatoare trebuie să caute toate punctele slabe ale afirmatorilor, trebuie să exploreze toate căile de atac.

Mi-a plăcut modul în care aţi evidenţiat sintagmele cheie ale discursului, este un mod eficient de a atrage atenţia cititorilor şi a arbitrilor, dar structura prezentării nu a fost potrivită, numerotarea ideilor poate fi practică în anumite cazuri dar în eseuri argumentative folosirea acestora este în detrimentul stilului. Stil care mi s-a părut un pic prea sarcastic pentru această discuţie.

A2

Contraargumentarea din păcate a fost una greşită şi insuficientă, încercaţi pe viitor să vă prezentaţi poziţia mai pe larg, pentru că aceasta nu este clară pentru toată lumea la prima vedere, citire. (Atrag atenţia şi aici la lipsa diacriticelor, care îngreunează citirea şi înţelegerea textului)

N2

Contraargumentele aduse sunt bune, dar această argumentare tardivă a fost inutilă. Strategia de a lăsa la sfârşit discuţia de fond a fost una greşită. Sugerez şă renunţaţi la numerotarea ideilor, paragrafelor, astfel cititorul nu va avea impresia că citeşte o ciornă.

Punctajele care urmează reflectă argumentele de categoria B formulate de către membrii celor două echipe şi strategiile greşite abordate în acestă dezbatere.

A1 - 18

N1 - 19

A2 - 16

N2 - 18

A1 -> 18 puncte
N1 -> 19 puncte
A2 -> 16 puncte
N2 -> 18 puncte
Castiga echipa:

Scossa (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.