Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Voluntari-A' (afirmatori) vs '164 kg de Bogdan' (negatori)

A1 (Teo)

E timpul ca dreptul cetăţenilor la informare să fie mai important decât dreptul demnitarilor la viaţa privată?

Dorim o suma de calitati de la demnitari (membri ai parlamentului sau guvernului, magistrati sau inalti functionari publici): eficienta, profesionalism, o imagine curata si schimbarile dorite. Dreptul cetatenilor la informare este mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata pentru ca acestia din urma decid in numele populatiei, prin urmare cetatenii trebuie sa detina garantii in vederea unei reprezentari corecte si adecvate. Daca elemente ale vietii private pot constitui astfel de garantii sau intervin in procesul de guvernare, atunci aceste elemente devin de interes general si trebuie dezvaluite.

Cand vorbim despre dezvaluirea unor elemente din viata privata, relevante sunt doar acele informatii din viata privata care ar putea afecta exercitarea functie publice, precum conditia medicala, cea materiala si caracterul persoanei. Vom demonstra ca lipsa acestor informatii poate dauna societatii si ca publicitatea informatiei este necesara pentru ocuparea unei functii publice, la care persoanele vizate consimt cand aleg sa candideze.

.

Argumentul 1. Anumite elemente ale vietii private influenteaza exercitarea functiei publice.

Pentru inceput, afirmam ca cetatenii aleg politicienii prin vot direct si trebuie sa dispuna de toate instrumentele pentru a evalua competenta unei persoane in a exercita functia publica, mai ales cand exista putine posibilitati de a reveni asupra deciziei.

  1. Conditia medicala a unui candidat conteaza la fel de mult ca pregatirea lui profesionala. Despre Roosevelt se stia inca inainte de al treilea mandat ca este foarte bolnav si nu va rezista [1], iar lui Eisenhower doctorii ii dadeau 50% sanse sa supravietuiasca unui nou mandat [2]. Paul Tsongas, rivalul lui Bill Clinton, a ascuns presei existenta unui cancer si nu a lasat loc unui candidat mai puternic in locul sau [3]. Robert Dole ar fi suferit operatii si hemoragii cerebrale in timpul mandatului daca ar fi castigat alegerile.[4] Thomas Eagleton a trebuit sa se retraga cand s-a aflat ca sufera de depresie.[5]

Este important sa stim dinainte daca demnitarii au probleme medicale care ar putea dauna sau chiar impiedica exercitarea eficienta a atributiilor pentru perioade indelungate. Pentru a inlatura din timp orice impedimente viitoare, cetatenii trebuie sa ia o decizie informata.

  1. Este important ca demnitarii sa faca publice informatii cu privire la afacerile lor si a familiei pe tot parcursul candidaturii si mandatului, pentru ca cetatenii si institutiile abilitate sa poata urmari si sanctiona cazurile de conflict de interese. Sunt cunoscute situatii precum ale lui Silviu Prigoana, Dan Voiculescu[6], o serie de prefecti sau primari care au reusit sa obtina contracte si finantari de la stat fara sa existe licitatii publice[7], fara sa sufere consecintele desi au fost descoperiti[8]. Publicarea informatiilor inca din timpul candidaturii si renuntarea la activitatile comerciale inainte de investirea in functie ar inlatura mare parte din coruptia si administrarea defectuoasa actuala.

  1. Este important ca populatia sa cunoasca demnitarii, chiar daca le iarta greselile. Jacob Zuma, presedintele Africii de Sud, a candidat fiind in mod deschis poligam, fusese acuzat de viol, avusese cateva escapade, desi milita pentru reducerea partenerilor sexuali pentru a proteja contra HIV. A fost ales pentru puncte sale tari si populatia are incredere in el datorita deciziilor populiste.[9]

Argumentul 2. Candidatul la o functie publica consimte sa indeplineasca cerintele acestei functii

Persoanele care candideaza pentru functiile publice opteaza liber pentru acest lucru, astfel incat orice limitare a drepturilor lor se face cu consimtamantul acestora. Regimul aparte al demnitarilor presupune deja limitari de drepturi: de a detine o alta functie privata sau publica [10], de a lua decizii in privinta rudelor[11], obligativitatea de a depune declaratii de avere[12]. Este characteristic astfel functiei publice sa impuna limitari de drepturi pentru asigurarea transparentei si corectitudinii.

In plus, pentru functionarii publici si magistrati, corectitudinea morala si rigoarea din viata privata sunt imperative, intrucat ei reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, orice discreditare a persoanei afectand si perceptia asupra statului; in acest sens, functionarii corupti maresc neincrederea populatiei in institutiile publice.[13]

Argumentul 3.: Dezvaluirea acestor informatii inlatura parte din abuzurile presei

Pentru ca aceste informatii trebuie furnizate de demnitarii insisi, speculatiile si zvonurile din presa vor fi inlaturate, lasand loc unor informatii certificate. De asemenea, interesul populatiei s-ar abate mai degraba spre considerente de o reala valoare in procesul electoral, dubland informatia deja cunoscuta despre competenta si orientare politica.

Asadar, pentru ca demnitarii sunt alesi de cetateni, pentru ca exercita puterea statului, pentru ca aleg singuri sa se supuna unui regim restrictiv si mai ales pentru ca aspecte ale vietii private pot afecta exercitarea functiei publice, dreptul cetatenilor de a sti e mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Surse:

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. A President’s age should concert Americans, Herbert Abrams, Center for International Security and Cooperation

http://cisac.stanford.edu/news/abrams_presidency_too_demanding_to_not_have_upper_age_limit_for_candidates_20080324/

  1. The Health of the President and Presidential Candidates- The Public’s Right to Know George J. Annas, J.D., M.P.H., the New England Journal of Medicine, October 1995

http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199510053331420

  1. “Cati bani iei daca faci afaceri cu statul”, Vremea Noua, decembrie 2010 http://www.vrn.ro/cati-bani-iei-daca-faci-afaceri-cu-statul

  2. A. HARTA politicienilor locali şi afacerile lor cu statul, Gandul, Gabriela Stefan, ianuarie 2011, http://www.gandul.info/news/harta-politicienilor-locali-si-afacerile-lor-cu-statul-prefect-aduc-bani-iau-bani-plus-mesajul-unui-politician-cu-afaceri-spuneti-guvernului-sa-imi-dea-banii-7881864

B. Copiii politicienilor invartesc afaceri de milioane de euro EVZ, septembrie 2007 http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-politicienilor-invartesc-afaceri-de-milioane-de-euro-778345.html

  1. President’s sex life makes headlines in South Africa, China Daily, februarie 2010 http://www.chinadaily.com.cn/world/2010-02/02/content_9415982.htm

  2. “Prigoana ramane cu Puterea si afacerile. Si-a dat demisia din partid, dar va active in grupul deputatilor PDL”, Antena 3, mai 2010 http://www.antena3.ro/politica/prigoana-ramane-cu-puterea-si-afacerile-si-a-dat-demisia-din-partid-dar-va-activa-in-grupul-deputatilor-pdl-100493.html

  3. Art. 81-93 si urmatoarele ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  1. Art. 68-79 ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/leg_pl220_03.pdf

  2. Art. 2 al Legii nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,
    functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, modificata, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php

  3. Nu mai credem in stat http://www.qmagazine.ro/articole/7721/nu-mai-credem-in-stat.html

B. Presedentia, Parlamentul, Guvernul si partidele pe ultimele locuri la increderea populatiei http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintia-parlamentul-guvernul-si-partidele-pe-ultimele-locuri-in-increderea-populatiei-201302.html


N1 (Bogdan Gliga)

          Echipa negatoare crede cu tarie ca nicio democratie nu ar trebui sa conditioneze serviciul public cu sacrificarea drepturilor personale, cu atat mai mult cu cat consecintele ar putea sa fie permanente si sa afecteze individul mult dupa parasirea serviciului public. Noi consideram ca ,in fond si la urma urmei, si demnitarii sunt cetateni, iar simplul fapt ca ocupa o functie publica nu ar trebui sa insemne renuntarea la viata personala.

Argumentul 1

            In primul rand nu consideram ca si exemplu ce intra in motiune un demnitar cu probleme psihiatrice. Constitutia Romaniei prevede ca aceasta categorie de indivizi nu poate vota sau fi ales ca demnitar.

            In al doilea rand, vedem ca problemele ramase in discutie nu afecteaza deciziile politice ale oamenilor. Echipa afirmatoare nu ne-a aratat in nici un moment cum faptul ca o persoana este bolnava afecteaza in sine sistemul politic intr-un mod negativ.

            In al treilea rand, consideram ca informatiile legate de propriul fisier medical ca si proprietate intelectuala privata. Un exemplu a efectelor grave a diseminarii informatiei este cazul bolnavilor de HIV/SIDA. Ei sunt discriminati chiar daca boala lor nu le efecteaza procesul de luare a deciziilor. Putem de asemenea face referire la clauza de confidentialitate pe care medicii trebuie sa o semneze in contractul cu pacientul. Observam deci ca afirmatorii vor sa incalce un drept cu consicinte grave, de excludere din societate, pentru a proteja avantaje ce nu exista, deoarece nu ne-au aratat nici o legatura dintre patologie si viata politica.

Argumentul 2

           Intr-adevar, exista anumite conditionari ale ocuparii unei functii publice, insa cu siguranta renuntarea la viata persoanla nu e una dintre ele. Consideram ca celelalte limitari au o justificare valida, intrucat afecteaza intr-o mare masura bunastarea statului, insa aici nu poate fi vorba de o temelie puternica, deoarece nu exista o legatura solida intre viata de demnitar si cea personala. Chiar daca ar fi sa ii tragem la raspundere, ar trebui sa o facem pe baza deciziilor sale politice, care intr-adevar sunt de interes general si sunt relevante in vederea capabilitatilor lui politice, si nu pe baza deciziilor sale private, sau chiar morale.

           Intr-adevar ar fi de preferat un demnitar capabil si moral in acelasi timp, insa daca ar fi sa alegem pe baza unui criteriu, ar trebui sa il facem pe baza capabilitatii si nu al moralitatii, deoarece a fi moral e bine, dar nu este un criteriu essential al unui demnitar capabil. Si exact datorita faptului ca avem informatii in ceea ce priveste capabilitatea demnitarului, si aceasta e informatia cea mai importanta, nu ar trebui sa intervenim si la nivel personal.

Argumentul 3:

         Rationamentul din spatele acestui argument este fundamental si in totalitate gresit. A spune ca exista o diferenta in ceea ce priveste reactia presei daca sursa informatiei se schimba e gresita, prin simplul fapt ca, indifferent daca o aflam de la demnitarul X sau de la un informator anonim ca demnitarul X a avut o relatie extraconjugala acum 3 ani, presa tot la fel o va interpreta, si in loc sa se concentreze pe deciziile respectivului demnitar, se va concentra pe aceasta informatie total irelevanta. Acest lucru va avea un efect invers celui preconizat de afirmatori, intrucat va mari abuzurile presei.

          De exemplu, relatia Clinton-Lewinsky a dominat discutiile in presa in primele 6 luni de la aflarea informatiei, deci in acel moment se discutau propuneri politice cum ar fi securitate sociala, asigurari medicale, pozitia SUA in razboiul din Iraq. Astfel vedem cum chestiuni total irelevante eclipseaza chestiuni de interes general.

Argumentul 1: Evaluarea eronata a demnitarilor

            Exista o serie de criterii dupa care orice ocupant a oricarei functii publice este evaluat. Acele criterii sunt in totalitate de natura politica si la nivel de cunostintele pe care le are respectivul demnitar. Echipa negatoare crede ca este de ajuns ca populatia sa aiba acces doar la informatiile actuale, cu privire la eficienta respectivului individ pentru a-i evalua capabilitatile, deoarece ele sunt cele care ne arata cat de bun este un anumit demnitar.

            Mai mult decat atat, populatia ar putea sa fie distrasa de la informatiile relevante daca incepem sa ii bombardam cu informatii despre trecutul lor, care nu au nicio importanta in status quo. Acest lucru ar duce fara dar si poate la o evaluare gresita a demnitarilor, caci chiar daca un individ a avut zeci de relatii extraconjugale, chiar daca a luat 3 amenzi de circulatie in 2003 si chiar daca a luat un credit de la banca pe care nu l-a putut achita, el poate sa vina cu idei excelente in ceea ce priveste economia, sistemul juridic, sistemul educational si asa mai departe. Astfel intre viata personala si capabilitatile de lucru are demnitarilor nu exista nici cea mai mica legatura.

        In concluzie, datorita faptului ca propunerea echipei afirmatoare incalca drepturi cu consecinte grave, datorita faptului ca demnitarii nu ar trebui si nu trebuie sa renunte la acest drept pentru a ocupa o functie publica, datorita faptului ca aceasta masura va mari abuzurile presei si are ca efect direct bombardarea publicului cu informatii irelevante care le vor afecta in mod eronat parerea despre un anume demnitar, credem astazi ca dreptul demnitarilor la viata private e mai important ca dreptul cetatenilor la informare.


A2 ()

                Dreptul de a candida este un drept, nu o obligatie sau un privilegiu, astfel ca nimeni nu este obligat sa renunte la viata sa personala, ci aceasta renuntare provine din anumite obligatii pe care cetateanul si le asuma responsabil cand face alegerea de a candida. De exemplu, sportivii sunt nevoiti sa faca controale anti-doping pentru a isi desfasura activitatea sau un angajat este obligat sa fie la o ora fixa la serviciu. Acest fapt este foarte important sa fie clarificat inca de la inceput.

                De asemenea, in introducere, primul vorbitor al opozitiei a spus “simplul fapt ca ocupa o functie publica”, ceea ce este total gresit deoarece functia de demnitar este cea mai importanta functie in cadrul unei societati, iar cei care o obtin trebuie sa fie printre cei mai buni.

Argument 1

                Primul argument al echipei afirmatoare, a fost Influenta vietii publice, iar resustinand-ul, consideram ca motivul pentru care trebuie facute publice aceste detalii din viata personala, este pentru ca desi constitutia nu permite cetatenilor cu probleme psihiatrice sa candideze, din pricina prezentei conceptului de “viata personala”, in momentul candidaturii nu se afla aceste probleme si in acest fel se ajunge la demnitari cu probleme psihiatrice. De asemenea, consideram ca este de bun simt ca echipa negatoare se accepte faptul ca un functionar, respectiv demnitar ce sufera de o boala, cu atat mai grav daca este una ce afecteaza ratiunea, sa accepte faptul ca aceasta stare afecteaza mandatul. De exemplu, un demnitar ce sufera de o boala ce necesita tratament, va fi conditionat de aceasta; un demnitar ce sufera de probleme psihiatrice, va avea ratiunea afectata si in acest mod va fi afectata inclusiv si societatea. In ultimul rand, echipa afirmatoare considera ca este important sa se cunoasca pana si bolile virale de genul HIV/SIDA, deoarece acestea arata lucruri despre viata pe care o duce demnitarul respectiv. Cat despre clauza de confidentialitate pe care o semneaza medicii, consideram ca ruperea acesteia este acceptata de catre suferind in momentul in care candideaza in cunostiinta de cauza.

Argument 2

                Resustinand acest argument, consideram ca este important sa nu ajungem in situatia in care cineva sa fie tras la raspundere pentru decizile politice gresite pe care le-a luat, decizii ce pot fi cauzate si din pricina acestor probleme medicale sau de interes propriu. Suntem de acord in privinta faptului ca demnitarii trebuie in primul rand sa fie capabili, iar noi sustinam ca exact acesta este motivul pentru care trebuie ca anumite aspecte din viata lor personala trebuie facute publice. Mai precis evitandu-se cazurile in care avem conflicte de interes sau decizii luate sub influenta unor probleme psihice, se va ajunge, in general, la demnitari mai capabili.

                Vorbind putin mai pe subiect, dorim sa subliniem ideea foarte importanta a acestui argument, respectiv faptul ca nimeni nu este obligat sa detina o functie de demnitar si sa renunte implicit sa viata sa personala.

Argument 3

                Consideram ca modul cel mai sigur si putin interpretabil de catre presa, societate, de a transmite o idee este transmitand-o tu, ca persoana. Astfel, daca demnitarii vor avea obligatia de a isi expune aspecte din viata personala, se va evita cazul in care presa aude de la informatori o veste si o interpreteaza in cele mai denigratoare feluri. In fond, niciodata presa, informatorii sau alte surse nu vor sti mai bine adevarul decat demnitarii.

Contra - Argument 1

                In inceputul primului discurs am sustinut ca detaliile din viata personala ce vor trebui facute publice sunt strict conditia medicala si starea medicala, lucruri ce vor duce la dezvoltarea unei adevarate imagini asupra demnitarului. Intr-adevar exista si pericolul ca demnitarii sa fie judecati din prisma vietii lor private, doar ca aceasta nu este o problema neaparat deoarece asa cum am spus si anterior exista o stransa legatura intre viata privata si viata de demnitar. Consideram ca aceste informatii despre viata demnitarilor ar ajuta in special la formarea unui bun potret asupra lor, portret ce poate fi atat bun cat si rau.

In consecinta, avand in vedere ca viata publica este influentata permanent de viata privata, avand in vedere ca pot exista cazuri de conflict de interese, avand in vedere ca nimeni nu e obligat sa doreasca aceast functie de demnitar si ca aprobarea motiunii ar duce la o evaluare mai corecta a demnitarilor, in special de catre presa, propunem aprobarea acesteia.


N2 (Bogdan Morosanu)

Ideea de baza a afirmatorilor a fost ca decizia de a ocupa o functia publica, de a candida este una voluntara si deci prin candidare demnitari ar fi implicit doritori sa isi expuna trecutul medical. Acest lucru este fundamental fals. Demnitarii doresc o slujba in guvern fara a fi nevoiti sa publice detalii personale. Atunci cand le impui sa isi publice detalii personale, majoritatea celor ce vor fi afectati de excluziune sociala vor alege sa nu candideze. Vedem deci ca au revenit asupra deciziei, au optat pentru altceva decat optasera ei prima data. Fiind deci fortati sa isi schimbe parerea, nu au intreprins o actiune voluntara. Mai mult, pentru ca aceasta afirmatie a echipei adverse sa poata sa fie macar plauzibila, ar fi trebuit sa demonstreze ca functia de demnitar si publicarea datelor personale sunt atat de strans legate incat una sa nu aiba sens fara cealalta (cum de exemplu eu vreau sa postez acest discurs si implicit, vreau si sa platesc curentul si internetul pentru calculator, etc). Nu putem accepta un rationament care pleaca de la ideea ca motiunea a fost deja decisa.

Argumentul 1. Legat de problema bolilor psihice: nici un om care a fost diagnostificat cu probleme mintale nu este “lasat liber”. Ori este tinut intr-un azil ori tratamentul pe care el il ia ii asigura capacitati cognitive suficiente pentru a-l considera sanatos mintal. Nu putem pune speculatiile afirmatorilor impotriva rationamentul psihiatrului.

In cele ce urmeaza imi voi resustine si argumentul meu, cel negator, fiindca cele doua argumente sunt in directa contradictie. In celelalte cazuri, in special celor infestati cu HIV, exemplele din trecut [1] sunt cat se poate de clare si ne arata ca persoanele suferinde de aceasta conditie sunt excluse din societate in mod consistent, in special in comunitatile mici, rurale. Nu putem pune ca si conditie de a candida (!fiindca ei cu siguranta nu vor fi alesi!) renuntarea la viata sociala si automat la toate drepturile ce provin de aceasta (dreptul de a te exprima, dreptul de a intra in grupuri sociale, dreptul la alegere, etc). Ceea ce va propun afirmatorii astazi este sa le oferim o iluzie iar apoi sa pornim un domino ce rastoarna drept dupa drept, ajunga la excluderea din societate in unele cazuri. Chiar si limbajul folosit de ei (virusul HIV) “arata lucruri despre viata pe care o duce” reflecta o discriminare frumos formulata. Infestarea cu HIV ar putea arata si neglijenta asistentei medicale ce ti-a facut o injectie. A fi judecat dupa o boala e acelasi lucru cu a fi judecat dupa culoarea pielii. Este discriminare, iar echipa negatoare vrea ca oamenii sa fie judecati dupa propriile calitati si defecte, iar nu dupa eticheta pusa pe ei de catre un diagnostic.

Argumentul 2. Consideram in primul rand ca echipa afirmatoare ar trebui sa ne demonstreze, sau macar sa ne ilustreze printr-un un exemplu cum poate sanatatea sa afecteze clar in mod negativ deciziile politice. Noi am mentionat ca daca rationamentul este incetosat de catre factori psihici, respectivii suferinzi nu se vor bucura de libertate pentru a candida in primul rand (indiferent de (ne)publicarea diagnosticului).

Argumentul 3.Ideea gresita din spatele argumentului este ca numarul de dezvaluiri este acelasi in ambele lumi. Aceasta este una falsa si este de bun simt sa presupunem ca vor fi mai multe secrete daca fiecare individ le-ar publica pe ale sale, in comparatie cu o lume in care sunt dezvaluite doar cele descoperite de o terta parte. Prin urmare, efectele denigratoare nu vor aparea in majoritatea din cazuri, pe cand nu exista nici o garantie ca cei care isi vor publica de buna-voie informatiile nu vor fi denigrati. Aceeasi jurnalisti, aflati in aceleasi conditii vor scrie acelasi fel de articole, precum i-au descris afirmatorii.

In concluzie putem pune in balanta cele doua lumi. Putem sa alegem o lume in care demnitarii afectati sunt obligati sa renunte si la slujba (nu vor fi alesi) si la viata sociala, o lume in care se fac sacrificii absolute pentru a atinge scopuri inca neclare si probabil inexistente. Sau putem alege o lume buna in care dreptul dreptul individului la viata este respectat. Sper ca impreuna cu mine, sa deveniti negatori.

[1]http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Ramnicu_Valcea-_Persoanele_bolanve_de_HIV_sunt_discriminate_0_210579063.html



Decizia:

Serban Pitic

De la bun inceput, consider ca echipa Afirmatoare are o problema prin neclaritatea definirii sferei vietii private, acest concept trebuie sa fie bine delimitat de viata publica a demnitarului. In primul discurs, Afirmatorii incep prin a arata cum calitatea de demnitar este una importanta si ca implica decizii si raspundere fata de toti cetatenii. Consider ca acesta este un punct relevant, insa nu apare implicatia prin care acest lucru justifica intrarea in viata privata a demnitarului. In prima parte a discursului A1 se prezinta o serie de situatii in care demnitarii au ascuns probleme personale, insa nu se argumenteaza relevanta acestora pentru indeplinirea functiei in sine. Se vorbeste de situatii in viata personala a unor diversi candidati in care “ar fi putut exista un efect”, dar nu se prezinta situatii concrete in care efectul a avut loc. 

 

In privinta exemplelor oferite cu privire la politicieni romani care au facut afaceri cu statul, nu se explica relevanta informatiilor care ar fi fost dezvaluite sau care sunt acestea (informatii cu caracter privat). Ba chiar afirmatorul 1 spune ca problema a existat cu toate ca informatiile despre afaceri fusesera cunoscute. Referitor la exemplul  “Jacob Zuma”, din nou doar se insinueaza un impact al informatiei cunoscute de public. Ar fi fost necesara o evidentiere a situatiei preferabile care s-a produs pentru ca informatia a fost publica si o analiza comparativa despre ce s-ar fi intamplat daca aceasta nu se cunostea. Al doilea argument reprezinta un punct bun al afirmatorilor, acestia arata ca exista precedente de obligatii asumate odata cu functiile de demnitate, iar al treilea argument puncteaza un mic avantaj potential dar nu reuseste sa fie persuasiv in sensul eliminarii speculatiilor din presa, ci doar o eventuala diminuare a acestora.

 

Primul discurs negator incepe cu prezentarea unei filosofii de caz coerenta, insa se simte lipsa unei elaborari a ideii de viata personala si de ce este contra-productiv ca aceasta sa fie sacrificata pentru ocuparea unei demnitati publice. In contra-argumentarea primului argument afirmator, negatorii puncteaza evidentiind lipsa unei sustineri puternice de partea propunatoare a ideii ca sanatatea ar afecta actiunea politica a demnitarilor. Ar fi fost utila o analiza punctuala a exemplelor folosite de primul afirmator. O alta idée importanta subliniata in acest punct de contra-argumentare este faptul ca dezvaluirea problemelor medicale poate conduce la efecte grave care sa afecteze atat procesul politic cat si demnitatea persoanei (ex: discriminarea personanelor infectate cu HIV). In al doilea punct de contra-argumentare, negatorul 1 arata intr-un mod destul de persuasiv cum argumentul afirmator referitor la consimtamant este valid dar nu se aplica in situatia vietii private tocmai din cauza lipsei unei relevante a acestui criteriu privitor la activitatea politica. In al treilea punct de contra-argumentare, negatorul 1 marcheaza aratand ca reactia presei nu este dependenta de sursa informatiei, iar o buna parte din efectele negative ale scandalurilor de presa se vor resimti si daca informatiile personale ar fi facute publice. Argumentul constructiv negator prezinta (din perspectiva mea cu succes) ideea ca populatia ar putea fi usor distrasa de prezenta unor informatii de viata privata care nu ar fi in realitate relevante alegerii politice. Argumentul ar fi putut fi dezvoltat mai mult, avand in vedere ca este un punct essential al dezbaterii.

 

Al doilea afirmator incearca o resustinere a tuturor argumentelor echipei sale. Din pacate, aceasta resutinere se bazeaza mult prea mult pe reiterarea presupunerilor initiale din cazul afirmator. In plus, se aduce o perspective curajoasa si anume ca publicul ar trebui sa cunoasca si detaliile legate de boli precum HIV/SIDA si sa judece candidatul in consecinta. Pe de alta parte, aceasta pozitie nu este sustinuta destul de argumentat lasand loc negatorului 2 sa invoce acelasi principiu al discriminarii. Afirmatorul 2 prezinta din nou pozitia afirmatoare conform careia chestiunile personale sunt criterii relevante. Pe de alta parte lipseste din nou analiza impactului asupra activitatii politice.

 

Negatorul 2 face o treaba foarte buna din a creea o perspectiva clara a dezbaterii in favoarea echipei sale. Acesta continua intr-un mod persuasiv analiza conform careia anumiti membri ai societatii ar fi exclusi de la demnitati publice prin aceasta masura, fundamenteaza foarte clar perspectiva si pericolele discriminarii pe baza starii de sanatate si reuseste sa puna in perspectiva “burden-ul” echipei afirmatoare aratand ca aceasta nu a reusit in final sa demonstreze relevanta vietii personale in ceea ce priveste activitatea politica a demnitarilor, avand in vedere sacrificiul unor libertati esentiale care ar trebui protejate.

 

Decizia mea merge catre echipa Negatoare pe baza faptului ca Afirmatorii nu au reusit sa demonstreze relevanta vietii personale fata de activitatea politica (era datoria lor esentiala), pe de alta parte pentru ca echipa Afirmatoare a depus foarte putine eforturi in 

a arata de ce importanta dreptului la viata privata argumentata de negatori nu se sustine.

 

Echipa Neagatoare a reusit per total sa domine meciul si sa aduca mai multa claritate si analiza chestiunilor dezbatute.

Ambele echipe au avut discursuri structurate si au abordat coerent motiunea, decizia mea a tinut cont in special de calitatea, claritatea si impactul argumentarii.

A1 -> 21 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

164 kg de Bogdan (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.