Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Alina si Ioana' (afirmatori) vs 'AS' (negatori)

A1 (Ioana Felicia Rosca)

Pentru ințelegerea moțiunii, considerăm că este necesar definirea conceptelor care o compun, precum și delimitarea raportului dintre acestea.

  Așadar ințelegem prin cetățenie acea calitate a persoanei fizice condiționată de relațiile permanente social-economice, politice și juridice dintre persoana fizică și stat, atribuind acesteia posibilitatea de a fi titular al tuturor drepturilor și indatoririlor prevăzute și garantate de constituție și de legi1

  Funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct prin alegeri organizate, sau indirect prin numire2. In virtutea acestei funcții, persoana fizică este imputernicită cu competențe in vederea satisfacerii interesului general și a scopului pentru care s-a realizat funcția.3 

Dreptul la respectarea vieții private cuprinde ocrotirea dreptului la viață privată personală, socială și dreptul persoanei de a dispune de ea insăși, potrivit art. 8 Conventia Europeana a Drepturilor Omului.  

Dreptul la informare este un drept social-politic, reglementat in art. 31 din Constitutia Romaniei, ce garanteaza accesul persoanei la orice informatie de interes public. 

Asigurand dreptul la informație, Constituția stabilește obligații corelative in sarcina autorităților publice, și anume accea de a informa corect cetățenii asupra problemelor de ordin public, dar și de ordin personal. De precizat că dimensiunile acestui drept cuprind numai informațiile de interes public, și anume orice informație care privește activitățile sau care rezultă din activitățile unei autorități publice ori instituții publice, indiferent de suportul ei.4 

Fară a face o judecată de valoare față de importanța drepturilor, este necesar să privim prioritatea acestora. Inainte de a-și exercita dreptul de a alege, cetățeanul trebuie să fie informat, așa cum inainte de a-și exercita dreptul de a fi ales, demnitarul consimte la divulgarea vieții private in fața cetățenilor.

  Raportul dintre cetățean și demnitar este unul de reprezentare, astfel incât demnitarul se subroga in favoarea cetățeanului pentru a duce la indeplinire interesul general. Legitimitatea pe care demnitarul o dobândește este rezultatul acordării votului de către cetățeni, iar competența sa este de natură decizională și ii conferă puteri care exced voinței sale.5

  In contextul actual, in vederea respectarii dreptului la informare a cetățenilor, demnitarii trebuie să–și declare averea și să depună in termenul prevăzut de lege declarația la autoritatea competentă. Nevoia informării cetățenilor asupra reprezentanților primează asupra interesului lor privat.

  Ideea centrală pe care o subliniază echipa afirmatoare este prioritatea dreptului cetățenilor la informare pentru ca unii cetățeni să devină demnitari. Transparența funcției de demnitate este o condiție asupra căreia, cei care iși exercită dreptul de a fi aleși au consimțit.

  In primul rând reprezentarea implică informare, iar aceasta este numai una dintre formele de participare a cetățenilor. Dacă exercitarea dreptului la vot este periodic, dreptul la informare se manifestă continu, pe intreaga durată a mandatului. 

  Dreptul la informare in cazul analizat nu trebuie privit ca o ingerinta. Exercițiul acestui drept nu presupune săvârșirea de infracțiuni sau de contravenții, nu presupune o violare a vieții private, ci este posibilitatea dată cetățenilor de a avea o opinie corectă asupra realității, de a putea observa exercițiul legal al drepturilor și imunităților demnitarilor, in conformitate cu interesele lor.

  Divulgarea aspectelor ce țin de viața privată a demnitarilor nu le poate aduce un prejudiciu  acestora, intrucât moralitatea demnitarilor se prezumă. Viața privată nu ar putea sa-i defăimeze imaginea, aceasta neputând constitui o cortină ce ascunde realități care ar transforma demnitarul in nedemn.

Intr-o societate democratică, prioritatea interesului public față de cel privat are ca finalitate formarea corectă a opiniei publice. Aceasta presupune deținerea informatiilor asupra demnitarilor, informații care-și pierd din caracterul privat, personal, in momentul accesului la puterea publică.

  In concluzie, prioritatea cetățenilor la informare asupra vieții private a demnitarilor este doar una dintre consecințele funcției de demnitate. Pe intreaga perioada a mandatului, demnitarii se bucură de competențe ce exced naturii private și devin autoritate publică, incadrându-se astfel intr-un regim special, de buna voie și nesiliți de nimeni.


1.Ioan Muraru, Simina Tanasescu, Drept Constituțional și Instituții Politice, ed. All Beck, București, 2005

2. http://www.snlp.ro/art-20090814-proiectul-legii-unitare-privind-salarizarea-bugetarilor-titlu-02-cap-09.pdf 

3. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol 1, editia 4, Editura All Beck, Bucuresti, 2005

4. Legea nr. 477/2004

5. Max Weber, Politics as a vocation. Essays in Sociology, New York, Oxford University Press, 1946

6. Jean Grugel, Democratization, Macmillan, New York, 2002

7. Cristian Pârvulescu, Politici și Instituții Politice, ed. Trei, București, 2000

8. Frederic Sudre, Droit europeen et international des droits de l'homme, Presse universitaires de France,2008


N1 (Steliana Mazilu)

Echipa negatoare felicită echipa afirmatoare pentru coerenţa discursului şi promptitudinea publicării acestuia.

Ne declarăm de acord cu definiţiile date de echipa afirmatoare conceptelor din cuprinsul moţiunii, cu un singur amendament, care ar putea trasa liniile discuţiei într-o zonă mai puţin confuză.

Echipa afirmatoare are tendinţa de a interpreta într-o notă favorabilă numai cetăţeanului, art. 31 din Constituţia României care spune că „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.”. Tot acest articol Constituţional stipulează faptul că autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Însă, dacă e să vorbi strict de cazul României, dar şi în alte democraţii se întâmplă acelaşi lucru, Constituţia României garantează şi ocroteşte dreptul viaţă intimă, familială şi privată.

Echipa negatoare propune restrângerea analizei moţiunii pe cazuri din Europa, deoarece contextele culturale atât de diferite, duc şi la interpretări diferite ale statului demnitarilor.

Suntem de acord că dreptul cetăţenilor la informare primează, însă trebuie avut în vedere şi faptul că nu orice informaţie face obiectul interesului general. Din punctul nostru de vedere, ceea ce ar trebui să-l intereseze pe cetăţean nu ar trebui să interfereze cu sfera vieţii intime a demnitarului, relaţiile de familie, prieteniile sau opţiunile religioase ori de natură sexuală.

Dacă, aşa cum susţine echipa afirmatoare, cetăţenii trebuie să aibă acces la orice tip informaţii, fără ca acest fapt să reprezinte o violare a drepturilor, tocmai pentru a oferi cetăţenilor şansa de a face o alegere obiectivă, echipa negatoare consideră că această expunere ar duce la subiectivism şi ar crea o mai mare confuzie asupra oamenilor obişnuiţi.

Ceea ce vrea echipa negatoare să prezinte sunt efectele pe care le-ar putea avea centrarea opiniei publice pe sfera privată a vieţii demnitarilor.

Un efect, considerat de noi, grav ar fi „tabloidizarea” politicii. Dacă aruncăm o privire asupra situaţiei actuale a României putem observa că acest fenomen se manifestă. Opinia publică ajunge să îşi ghideze opţiunile, alegerile în funcţie de cât de bine sau de prost apare îmbrăcat un demnitar, în funcţie de relaţiile de cuplu ale acestuia, de locul în care îşi petrece vacanţele sau evenimentele mondene la care ia parte. Greutatea alegerii în momentul votului cade de multe ori tocmai pe aceste aspecte ce ţin mai degrabă de sfera mondenului.

O altă consecinţă ar fi confuzia dintre demnitari şi vedete. În opinia noastră, demnitarii sunt persoane publice, dar ei nu trebuie să facă subiectul stirilor mondene. Interesul public ar trebuie să se centreze pe activitatea desfăşurată, deciziile luate, coerenţa discursului şi ţinuta morală pe parcursul mandatului.

Echipa negatoare este de acord că declaraţiile de avere pot constitui o sursă obiectivă de formare a opiniei cetăţenilor despre cei care îi reprezintă, însă punerea în prim-plan a vieţii private poate conduce la o suprainformare cu efecte nu tocmai benefice asupra cetăţenilor.

Ne plângem că valorile au luat o turnură negativă în zilele noastre, însă încurajăm „tabloidizarea” şi supramediatizarea unor aspecte care ar trebui să rămână în sfera privată pentru a nu îşi pierde sensul (cum ar fi familia, prietenii, relaţiile etc.).

Un alt efect ar putea conduce la o schimbare în comportamentul demnitarilor, aceştia ghidându-şi la rândul lor atenţia asupra aspectelor de aşa zis interes public, fapt ce ar putea duce la o manipulare a opiniei publice şi la câştigarea succesului de către o persoană politică mai puţin competentă, însă ce empatizează perfect cu opinia publică, deoarece informaţiile mondene sunt mult mai uşor de asimilat decât cele strict profesionale.

În concluzie, echipa negatoare nu consideră că dreptul la informare al cetăţenilor trebuie extins atât de mult încât atenţia opiniei publice să cadă mai mult pe viaţa privată, decât pe activitatea profesională a acestora, lăsându-se influenţate una de către cealaltă.


A2 (Alina Boiceanu)

            Echipa afirmatoare apreciază inițiativa echipei negatoare de a include in studiul nostru o analiză la nivel european, dar, ca urmare a lipsei de amănunte din precizarea facută și din dorința de a realiza o atentă examinare, propunem să ne limităm la nivel național.

            De asemenea, echipa afirmatoare se declară incântată de faptul că echipa negatoare este de acord cu interpretarea dată art.31 Constituția României, referitor la dreptul cetățenilor de a li se asigura dreptul la informare și obligația corelativă a autorităților publice de a-i informa asupra chestiunilor de ordin public.

            Mai mult, dorim sa precizăm din nou că această informare a cetățenilor trebuie să vizeze aspectele de interes public, in sensul dat de lege, ca orice informație ce privește activitățile sau care rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ei, iar in ce privește chestiunile de ordin personal, informarea asupra acestora trebuie să se realizeze in limita in care acestea au o stransă legatura cu activitatea demnitarilor.

            Cu privire la ideea că această informare a cetățenilor ar putea duce la o “tabloidizare a politicii”, considerăm că este important ca un cetățean să aibă cunoștință asupra activităților persoanelor pe care le-a ales. In exemplul referitor la locul de petrecere a vacanțelor, subliniem că in acest mod se poate realiza un control asupra veniturilor demnitarilor, ce in mod legal, ar trebui să reflecte retribuția muncii prestate de acesta in cadrul funcției sale.         

            Echipa negatoare accentuează efectul de confuzie asimilând demnitarul cu vedeta. Nu ne vom concentra atenția pe definirea conceptului de vedetă și pe denaturările ințelesului acestuia, ci doar pe originea cuvântului. Vedetă provine din latinescul video-videre, ce inseamnă a vedea. Demnitarul este văzut, in fața tuturor, in mod deschis, observându-i-se de către cetățenii ce se bucură de dreptul la informare: activitatea desfășurată in favoarea sa; deciziile luate in raport cu competența de care se bucură sau inafara ei, coerența discursului in conformitate cu rezultatele promise in discurs, și bineințeles ținuta morală, aproape cel mai intim aspect ce ține de viața privată, după cum susține și echipa negatoare “pe parcursul mandatului”.

             Referitor la celelalte aspecte ce țin de “sfera mondenului”, dorim să amintim că acestea sunt criterii de ordin subiectiv ce nu pot fi evitate , având in vedere aprecierile fiecarui om, de regula, cu un pronunțat caracter subiectiv. In aceeasi măsura, noțiunea de “suprainformare” are un caracter subiectiv, ea putand fi apreciată in mod diferit de fiecare cetățean, așadar nu am putea vorbi de o astfel de tendință la nivel general.

             In legătură cu “supramediatizarea” unor aspecte ce țin de sfera vieții private, accentuăm natura socială a acestora (familie, prieteni). Acestea se intrepătrund la nivelul societății, fiind factori de relaționare și de apariție a nepotismului. Deasemenea, in alegerea demnitarilor, cetățenii acorda o importanță sporită reputației acestora, informarea lor cu privire la comportamentul in societate al viitorilor reprezentanți nu ar putea fi posibilă fără o “transparență” a vieții lor private.

             Comportamentul disimulat al demnitarilor, pe care echipa negatoare il considera ca efect al informării cetățenilor, este combătut tocmai prin corecta și deplina informare. Schimbarea comportamentului demnitarilor astfel incât să câștige votul alegătorilor considerăm că este o premiză a luptei electorale indiferent de mijloace sau oportunități. Dreptul la informare face ca această disimulare să fie din ce in ce mai greu de realizat. Vom da un exemplu pentru a susține argumentul. In discursul politic al unui candidat la o funcție de demnitate se poate regăsi pe langă mitul salvatorului, chemarea la acțiune colectivă, sloganuri ușor de scandat și o blamare a societății post decembriste și a regimului totalitar. Această ultimă parte nu ii mai poate aduce politicianului simpatizanți dacă prin dreptul la informare cetățenii cunosc aspecte ce țin de viața privată a demnitarului și de apartenența acestuia la ideologia comunistă sau oricare altă formă dictatorială.

             In concluzie, reafirmăm necesitatea informării cetățeanului asupra aspectelor ce țin de viața privată a demnitarilor. Intreaga persoană a demnitarului reprezintă cetățeanul, acestuia dintâi nu i se pot ignora fapte ce ar putea aduce atingere imaginii pentru simplul fapt că țin de viața privată.


N2 (Alexandra Miron)

„It is very unfair to expect a politician to live in private up to the statements he makes in public.”

(Somerset Maugham, The Circle)

Am ales să începem ultimul discurs, aşadar concluzia dezbaterii, cu citatul de mai sus, tocmai pentru a accentua poziţia echipei negatoare, expusă pe parcursul dezbaterii  şi anume aceea că viaţa privată nu trebuie să fie privită ca parte complementară a activităţii profesionale a demnitarului. Cele două sfere nu trebuie să interfereze în vreun fel şi în niciun caz să se lase influenţate una de cealaltă.

Echipa afirmatoare consideră că putem să scoatem la lumină aspecte din viaţa privată a unei persoane ce deţine o funcţie publică, fără a încălca libertăţile fundamentale, afirmând că acest lucru ar putea fi posibil în limitele legii. Echipa negatoare respinge ferm această poziţie, considerând că orice ingerinţe externe în viaţa privată dăunează şi crează dezechilibre în ceea ce priveşte activitatea profesională a demnitarilor.

Disimularea sau corectarea unor aspecte din viaţa privată pentru ca acestea să fie privite mai bine de către publicul larg, în scopul obţinerii votului de încredere al cetăţenilor, fapt considerat firesc de către echipa afirmatoare, este o sfidare adusă cetăţeanului însuşi. Echipa negatoare consideră că trebuie să ne desprindem de tendinţa de a mai căuta în politicieni modele ale familiei perfecte, trebuie să ne oprim din a răscoli în vieţile lor private după justificări pentru greşeli profesionale.

De cele mai multe ori, funcţia asumată public defineşte demnitarul şi îl însoţesţe şi atunci când subiectul de ştire este de fapt rezultatul procesului de divorţ sau meniul servit la restaurant. Cel care divorţează sau care are anumite preferinţe culinare nu este ministrul sau senatorul X, ci domnul/doamna X. Aspecte private, care pot fi considerate deplasate sau greu de admis de marea majoritate a opiniei publice duc de multe ori şi la judecăţi de valoare în ceea ce priveşte competenţele profesionale. Însă acestea nu îl fac un mai bun sau mai prost politician/profesionist.

Pe de altă parte, ne exprimăm public, prin mijloacele de comunicare, nemulţumirea faţă de standardele valorice actuale ale alegătorilor şi de faptul că alegerile acestora sunt bazate încă pe cunoaşterea comună. Cu toate acestea, dorim ca viaţa privată a demnitarilor să beneficieze de acelaşi grad de mediatizarea ca şi activitatea profesională. Echipa negatoare pune accent pe mediatizare, deoarece principala formă de informare a cetăţenilor în România de azi este mass-media.

Astfel apare o serie de întrebări: oare nu vor deveni funcţiile publice apanajul celor mai populari sau a celor mai mediatizaţi? Nu predăm oare, cu voie sau fără voie, puterea în mâna mass-mediei? Iar dacă noi vrem să ştim cât mai multe despre demnitari, nu îşi vor dori ei să ascundă cât mai mult din viaţa lor privată? O dată ajunşi la putere, nu vor vrea să controleze cât mai mult din viaţa noastră privată, mergând pe aceleaşi raţionamente?

În fapt, echipa negatoare consideră că ideea centrală a moţiunii priveşte răspunsul la o întrebare esenţială : cât din viaţa noastră privată suntem dispuşi să împărtăşim penrtu a ne atinge anumite scopuri?(câştigul de putere, ocuparea unei funcţii publice sau menţinerea acestora).

Echipa afirmatoare consideră că „tabloidizarea”, „suprainformarea” sunt bune, deoarece oferă o perspectivă mai largă cetăţenilor, totodată subiectivismul fiind considerat de neevitat. Riscul major în acest caz este ca opinia publică să uite de competenţele şi aspectele profesionale ce ar trebui să definească un demnitar, fie că este ales sau ocupă o funcţie publică prin numire, iar un grad ridicat de obiectivism este vital.

În concluzie, echipa negatoare respinge moţiunea, considerând că dreptul demnitarilor la viaţă privată este esenţial chiar pentru buna desfăşurare a procesului politic şi a actului de guvernare, iar încălcarea lui sau limitarea de orice fel nu ar duce decât la crearea unui precedent.

Va multumim.



Decizia:

Teodora Graur

Dragi debateri, va felicit pentru acest meci, mi-a facut placere sa-l arbitrez. In plus, mi-ati facut dificila sarcina de a da o decizie J. Sa trecem la argumente:

 

Discutia propusa de motiune, asa cum au vazut-o ambele echipe este: carui drept ar trebui sa-i dam prioritate - dreptului la intimitate al demnitarilor, care ar trebui sa beneficia de el ca orice cetatean, sau dreptului la informare al cetatenilor, care ar trebui sa stie orice informatie de interes legata de viata demnitarilor, atunci cand este necesar.

 

Mai concis, ideea dezbatuta a fost modul de a privi viata privata a demnitarilor: ca un indicator al vietii profesionale, ce se reflecta in mod direct asupra competentelor si profesionalismului acestora, asa cum sustin afirmatorii, sau abordarea negatoare, ce spune ca viaţa privată nu trebuie să fie privită ca parte complementară a activităţii profesionale a demnitarului.

 

Afirmatorii au avut niste puncte de vedere bine argumentate, in special in al doilea discurs – demitarii au un statut public, pe care si-l asuma ca atare in momentul in care aleg aceasta functie, prin urmare orice informatie privata ce le afecteaza viata profesionala devine automat de interes pentru cetatean. In plus, prin cateva exemple, se arata ca aspectele din viata privata pot oferi indicatii despre cum isi exercita demnitarii puterea.

 

Pe de alta parte, negatorii subliniaza inca din primul discurs faptul ca ”dreptul cetăţenilor la informare primează, însă trebuie avut în vedere şi faptul că nu orice informaţie face obiectul interesului general” si ca intruziunea in viata privata a demnitarilor are o serie de efecte negative. Se argumenteaza ca punerea accentului pe informatiile cu caracter privat muta atentia de la activitatea profesionala a demnitarilor catre zona de monden, distorsioneaza perceptia cetatenilor si schimba comportamentul politicienilor (“manipularea opiniei publice”, ”informaţiile mondene sunt mult mai uşor de asimilat decât cele strict profesionale”).

 

Analizand cele doua pozitii, am ajuns la concluzia ca echipa negatoare a reusit sa arate ca, desi demitarii sunt persoane publice, aspectele vietii lor private nu ar trebui expuse si scoase in evidenta, deoarece ar distorsiona obiectivismul in evaluarea activitatii profesionale a acestor persoane – si insasi obiectivismul pe care afirmatorii sustin ca l-ar obtine. Prin urmare, viata privata a demnitarilor ar trebui sa fie pusa in afara sferei de “informatie de interes public”. Decizia mea merge catre echipa negatoare.   

 

Comentarii individuale:

 

A1 (22 pct)

– apreciez ca s-au urmarit toate elementele unui discurs introductiv, de la definirea conceptelor, la fixarea contextului si evidentierea ideii centrale; atentie insa la structurarea continutului -  jumatate din discurs este consumat de aceste elemente introductive si din pacate lasa destul de putin spatiu pentru dezvoltarea argumentelor propriu-zise

- faceti mai clare unele afirmatii; de exemplu: “Ideea centrala pe care o subliniaza echipa afirmatoare este prioritatea dreptului cetatenilor la informare pentru ca unii cetateni să devina demnitari”

 

N1 (24 pct)

– discurs bun, cu argumente consistente

- ati putea pe viitor sa incercati si o contra-argumentare punctuala; abordarea efectelor negative a fost buna ca strategie, dar am simtit nevoia de a vedea ca va pliati mai mult pe cazul afirmator

- nu faceti restrangeri doar de dragul de a avea una ; mentionati la inceput ca veti ‘analiza moţiunii pe cazuri din Europa’ – dar in restul discursului nu se mentioneaza un discurs concret pe Europa; nu a afectat dezbaterea, dar in alte contexte s-ar putea sa conteze mai mult

 

A2  (25 pct)

– argumentele sunt mult mai bine dezvoltate ca la A1, v-ar fi ajutat sa mentionati o parte din aceste argumente si in primul discurs

-  sunt acoperite toate punctele de atac ale negatorilor, si se clarifica unele aspecte explicate superficial de catre A1

- aceeasi mentiune legata de restrangere – daca faceti restrangere, justificati-o si folositi-va de ea

 

N2 (26 pct)

- discursul decisiv al acestei dezbateri

- sintetizeaza cele mai importante puncte ale dezbaterii si resustine argumentele negatoare

- ca sugestie de imbunatatire, la o abordare de tip analiza de efecte – ar fi fost si mai clara concluzia dezbaterii daca faceati un fel de balanta a efectelor expunerii vietii private a demnitarilor; voi ati accentuat efectele negative, dar la final ati putea prezenta efectele pozitive pe care le sugereaza afirmatorii si scrie explicit cum efectele pozitive le depasesc pe cele negative

 

Comentarii generale:

 

Apreciez documentarea si citarea surselor, dar ati fi putut imbogati discursul prin niste exemple concrete din zona expunerii vietii private a demnitarilor. Exemplele generale sunt bune, dar si mai mult va ajuta cele concrete.

 

Felicitari ambelor echipe!

 

A1 -> 22 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

AS (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.