Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

' si Paula 590' (afirmatori) vs 'Ioana si Voluntar' (negatori)

A1 (Paula Balea)

Bazele actualei societati sunt definite de drepturile fiecarui membru al sau. Atunci cand drepturile unei categorii sociale lezeaza drepturile unei alte categorii este necesara o analiza in urma careia sa se realizeze o ierarhizare.

Drepturile unui om sunt universale. Conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului  "orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare" cuprinzand libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Atat dreptul la informatie cat si cel la o viata privata sunt garantate de Constitutie. Insa, demnitarii sunt inaltii functionari ai statului, care coordoneaza activitatea tuturor directiilor, institutiilor si oficiilor care exista in tara, veghind la bunul mers al societatii.

Incepand din 2001, in Romania exista o lege a libertatii de informare si una care vizeaza necesitatea unor procese transparente in ceea ce priveste luarea deciziilor in aparatul administrativ.

Ideea centrala afirmatoare este aceea ca odata ales/numit intr-o functie de conducere, un om trebuie sa renunte la anumite drepturi ale sale pentru ca rezultatele actiunilor intreprinse sa fie din cele mai bune. Unul dintre aceste drepturi este si cel la intimitate.

In primul rand, odata ce o persoana primeste o functie publica, mai ales una de inalt functionar, multe aspecte ale vietii sale se schimba. Un demnitar va fi mereu in centrul atentiei publice, in special din cauza responsabilitatii pe care si-a asumat-o la preluarea functiei. Ceea ce face in timpul sau liber nu il mai priveste doar pe el, ci poate afecta si situatia politica, economica sau sociala a tarii. Viata lui privata devine astfel de interes general.

In al doilea rand, ascunderea anumitor aspecte din viata privata, poate pune sub semnul intrebarii anumite actiuni intreprinse de respectivul demnitar. Increderea cetatenilor este de multe ori factorul determinant care decide durata unui mandat sau repetarea lui. Sinceritatea si transparenta totala castiga de obicei increderea. O persoana care ascunde anumite detalii va fi intotdeauna banuita de activitati ilicite. Iar o asemenea reputatie influenteaza negativ opinia publica, chiar si daca este nefondata. Cum insa ce nu se cunoaste nu poate fi verificat, dreptul demnitarilor la o viata privata trebuie incalcat in masura posibilitatilor pentru o cuantificare rezonabila a beneficiilor sau prejudiciilor pe care prezenta lor in functie le-ar putea aduce statului.

In al treilea rand, este intotdeauna mult mai usor sa te aperi in fata unor atacuri politice daca nu ai avut niciodata nimic de ascuns. Certurile intre inaltii functionari apartinand diferitelor partide politice ar putea fi evitate usor sau solutionate mult mai rapid daca s-ar sti din start toate detaliile. Iar ocolirea unor astfel de situatii conflictuale este in intregime atat in favoarea statului cat si in  favoarea cetatenilor sai.

In concluzie, dreptul unui demnitar la viata privata este un bun de care acesta trebuie sa fie dispus sa se priveze in momentul in care preia functia. Dreptul la informare al cetatenilor este mult mai presus, la fel cum este si interesul national.


N1 (Ioana Coman)

Consider ca este necesar ca echipa afirmatoare sa defineasca termenii cheie ai acestei motiuni pentru ca dezbaterea sa fie mai clara si sa porneasca ambele echipe de la aceleasi concepte. Intrucat primul discurs continea doar puncte din Constitutie sau Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar nu a explicat acesti termini, voi preciza viziunea echipei negatoare asupra acestora:  

Dreptul la informare=se referă la faptul de a cunoaşte şi verifica date, având o importanţă deosebită când se referă la interesul public;

Dreptul la viata private=constituie controlul asupra informaţiilor despre propria persoană se desi nu se poateoferi o definitie clara a vietii private unuid emnitar, aceasta este foarte importanta;

In primul discurs s-a precizat faptul ca “un om trebuie sa renunte la anumite drepturi ale sale pentru ca rezultatele actiunilor inreprinse sa fie din cele mai bune” desi nu au precizat nici un rationament sau un exemplu concret.  Negatorii, dimportriva, sunt de parere ca un demnitar trebuie judecat dupa munca pe care o depune  si dupa indatoririle pe care le indeplineste sau nu, nu dupa viata privata care poate sa nu aiba relevanta in demonstrarea profesionalismului sau, dar care influenteaza usor opinia publica. Viata privata nu trebuie sa schimbe parerea publica asuprea modului sau de a lucra.

Afirmatorii au spus ca “ceea ce face un demnitar in timpul liver nu il mai priveste doar pe el ci poate afecta si situatia politica”. Cum o poate afecta? Cat de relevant e sunt detaliile din viata sa in pozitia pe care o ocupa? Primul discurs se bazeaza pe ideea ca daca o persoana ocupa functia de demnitar renunta la dreptul la viata privata si este sincer  fata de restul populatiei si nu are nimic de ascuns. Dimpotriva, nicio persoana nu dezvaluie toate detaliile despre viata sa si nu este complet sincer mai ales in fata publicului. Mai mult, informatiile dezvaluite de demnitar sau aflate de jurnalisti prin incalcarea dreptului la viat private pot creea controverse nejustificate si mai mult deschide subiecte noi decat sa aplaneze conflictele dintre politicieni.

Atata timp cat o persoana isi dezvaluie detalii din viata privata sau permite jurnalistilor sa aiba acces la informatii din viata private acestea pot fi modificate, interpretate gresit sau precizate in alte circumstante.

 Atunci cand exista un articol cu poze sau informatii compromitatoare la adresa unei persoane importante, indifferent daca informatia este falsa sau adevarata, oamenii sunt usor influentati de revistele cotidiene de barfa sau stiri, informatii care nu pot fi verificate de catre cetateni. Astfel reputatia persoanei este schimbata din cauza unei informatii din viata private, care indifferent de  corectitudine ramane in revista si este citita de oameni. De exemplu, cazul premierului Italian Silvio Berlusconi din august 2009: fotografii  incearcau  sa il suprinda in ipostaze compromitatoare impreuna cu diverse femei. Premierul a fost deranjat si a cerut sa I se respecte dreptul la viata privata, dar exista fotografii publicate care au iscat un scandal pe baza vietii sale sexuale, acesta apeland la un tratament impotriva stresului.  Desi aceste fotografii pot fi false, conflictul exista si oamenii au deja o parere gresita din cauza incalcarii dreptului la viata privata a sa.  John Profumo, ministrul britanic de război, a demisionat în 1963, în urma scandalului provocat de relaţia sa cu un fotomodel în vârstă de 19 ani. Afirmatorii au adus in discutie cazul Romaniei, asa ca voi prezenta si unul dintre multele exemple din Romania : Liviu Negoiţă, actualul primar al sectorului trei din Bucureşti, a suferit o criză de imagine la un moment dat în cariera sa. El a fost acuzat de hărţuire sexuala de Laura Andreşan.  Negoiţă a ieşit pentru o vreme din prim-planul politic, însă a revenit puternic în alegerile din 2004.

Un om, chiar demnitar fiind nu trebuie sa renunte la drepturile fundamentale, dreptul la intimitate fiind unul dintre acestea. Mai mult, atunci cand apar conflicte si discutii asupra vietii sale private, demnitarul se canalizeaza asupra acestora mai mult decat cele din planul professional.         Ganditi-va ce impact poate avea dezvaluirea unor informatii din viata privata asupra membrilor familiei acestuia si mai ales asupra minorilor. Un om poate avea defecte, slabiciuni, dar care pot sa nu influenteze activitatea sa ca demnitar. Facandu-le publice, pot constitui puncte nevralgice si atuuri pentru adversarii politici.  Activitatea publica a demnitarilor trebuie sa fie transparent. Aici cetatenii au dreptul la informare. Facand transparenta viata private se incalca dreptul la intimidate. 

In concluzie, viata privata este mai importanta decat dreptul la informare a cetatenilor.


A2 (Cristina Carligeanu)

Din ce imi amintesc din perioada in care am lucrat in cadrul unui trust de presa acum ceva timp in urma, o informatie inainte de a fi transpusa intr-un articol, trebuie verificata din trei surse diferite si apoi este redactata si publicata ca stire. Amintindu-mi acest lucru realizez ca o informatie nu este adusa la cunostiinta cetatenilor oricand, oricum si in orice conditii, fapt ce ma determina sa sustin in continuare ca actiunile pe care le intreprind demnitarii nostri trebuie sa fie dintre cele mai bune, deoarece ceea ce intreprind in viata particulara se reflecta in munca de zi cu zi pe care o desfasoara pentru si in folosul acestui popor.

Si ca sa raspund intrebarilor pe care le-a adresat echipa negatoare la afirmatia facuta de echipa afirmatoare cu privire la “ceea ce face un demnitar in timpul liber nu il mai priveste doar pe el ci poate afecta si situatia politica”.

 Cum o poate afecta?

Munca, sunt de parere afirmatorii, este influentata de stilul de viata pe care-l duce in particular o persoana, indiferent de functia si statutul acesteia, iar daca ai un stil de viata “dezordonat” si aici prin dezordonat inteleg toate acele mici escapade care fac deliciul unui scandal de proportii cu tot ce reprezinta: poze, aparitii tv, in presa de scandal…etc, au repercursiuni negative in munca si randamentul pe care trebuie sa-l dai in scopul functionarii bunului mers al acestei tari.

Iar la intrebarea: Cat de relevante sunt detaliile din viata sa in pozitia pe care o ocupa? Dupa parerea noastra sunt destul de importante pentru ca de cele mai multe ori, inaltii functionari ai statului reprezinta sau ar trebui sa reprezinre un model pentru copii, tineri si oamenii de rand in general, dupa care ar trebui sa ne construim stilul de viata. Ori, din moment ce acesti oameni apar in diferite scandaluri sexuale, cu trafic de droguri, cu delapidari sau orice altceva care ar putea sa-i pateze reputatia, isi pierde credibilitatea in fata oamenilor de rand. Consider ca este necesar ca oamenii sa stie de cine este condusa tara in care traiesc.

Daca o persoana nu are nimic de care sa-i fie rusine, nu are nimic de ascuns indiferent ca e persoana publica sau privata, demnitar sau om de rand, atunci nu are de ce sa-si faca griji in ceea ce priveste informatiile care se dazvaluie in legatura cu propria-i persoana. Consider ca o informatie de cele mai multe ori cum se doreste a fi publicata asa este furnizata.

Legat de exemplele pe care le-a adus in discutie echipa negatoare, tin sa precizez ca nu scadalurile in sine sunt importante, nu viata privata a demnitarilor ar trebui sa conteze ci exemplele pe care acestia le dau populatiei. Mai presus de atat, ar trebui sa vedem cat de importante sunt problemele care le genereaza aceste comportamente cum ar fi: prostitutia, coruptia, traficul de persoane, arme, organe si dificultatile pe care le genereaza aceste imense probleme de la care se eschiveaza cea mai mare parte a demnitarilor atat din tara noasta cat si din alte tari.

Ganditi-va ca ceea e apare la tv, radio sau presa este de cele mai multe ori o mica parte dintr-o poveste care ascunde adevaruri care nu se doresc a fi descoperite, care de cele mai multe ori iti lasa un gust amar si o urma de regret ca ai in fruntea tarii un asemenea personaj.

            Dezgolirea totala, nuditatea sufleteasca, departe de a starni repulsie sau jena, este savurata, incurajata si cultivata pentru ca mentine claritatea, transparenta si buna functionare a sistemelor care ne conduc.

In concluzie, avem nevoie de informatie pentru ca trebuie sa fim responsabili, pentru ca functionarii din institutile publice sunt in slujba cetateanului, si nu invers, pentru ca fiecare cetatean plateste taxe si impozite, pentru ca este un drept al fiecaruia dintre noi, alaturi de celelalte drepturi si libertati fundamentale.


N2 ()

Stim foarte bine ca acest “trebuie sa fie verificat din trei surse” nu este intotdeauna “se verifica in trei surse”. Au existat multe scandaluri pe baza articolelor cu informatii eronate unde jurnalistii au fost dati in judecata si au trebuit sa plateasca despagubiri. Multi dintre acesti jurnalisti au si recunoscut ca articolul era doar un zvon, exemplu fiind nu doar din Romania ci si din America: jurnalistii care au scris despre Michael Jackson ca ar fi intretinut relatii sexuale cu un baiat mai mic decat el, iar dupa moartea acestuiea si multe cercetari, acestia au fost obligati sa recunoasca faptul ca informatiile nu erau defapt adevarate. Asa ca nu credeti tot ce scrie in ziare.

Afirmatia “ceea ce intreprind in viata particulara se reflecta in munca de zi cu zi pe care o desfasoara pentru si in folosul acestui popor” este una nebazata pe un rationament sau sustinuta de dovezi. Un demnitar poate ca in viata privata sa faca unele lucruri din anumite cauze, dar in munca pe care o face sa dea dovada de profesionalism si de alegeri intelepte. Deci consider ca si acest argument este combatut de catre negatori.

Consider ca afirmatorii ar trebui sa faca distinctie intre aparitia unui conflict pe baza unor informatii din viata privata a demnitarilor si aparatiile la televizor care sunt cu acordul demnitarilor. (pe care afirmatorii le trateaza in aceeasi categorie). Aparitiile la televizor, declaratiile demnitarilor, cat si scandalurile politice nu tin de viata privata ci de cea publica, acestia reprezentand o functie, nu persoana de zi cu zi.

De asemenea, tin sa preciez faptul ca un demnitar nu are scopul de a fi un model in viata pentru copii, ci are o functie foarte importanta si anume de a conduce tara, modelele putand fi reprezentate de orice personaj, nu neaparat de demnitari. Mai mult, nu putem trata la fel un “scandal sexual” cu “trafic de droguri” sau “delapidari”. Una este ca un demnitar sa apara intr-un scandal sexual si alta sa fie suspectat si vinovat de trafic sau consum de droguri, de luare de mita sau spalare de bani. Pentru orice fel de infractiune descoperita acestia sunt pedepsiti conform legii si e de la sine inteles faptul ca ei nu vor mai ocupa aceeasi functie, eventual fiind chiar in inchisoare. Astfel nu se mai pune problema pierderii credibilitatii in fata oamenilor de rand si cunoasterea celui care conduce tara, intrucat aceasta nu o va mai face. Deci scandalul sexual nu este acelasi lucru cu traficul de droguri.

Nu cred ca exista o persoana care nu are nimic de care sa-i fie rusine, si cu siguranta nicio persoana “care nu are nimic de ascuns” fata de o intreaga populatie si este complet transparent. Pentru ca un demnitar sa castige increderea unui grup mare de persone nu trebuie sa se deschida in sensul prezentarii vietii sale private: relatiile pe care le are, familia, activitatile si programul lui zilnic, lucruri care pot fi irelevante pentru definirea lui ca demnitar ci prin ideile sale, prin modul in care isi indeplineste sarcinile si prin profesionalismul prin care da sau nu dovada la locul de munca, lucru poate fi sesizat prin bunul mers al tarii.

Alt argument negator prezentat in primul discurs referitor la familia demnitarului care ar putea fi afectata de aceasta invadare a vietii private si a publicarii unor informatii neadecvate nu a fost combatut de afirmatori, dar il voi resustine. Atata timp cat apare un articol cu informatii false sau adevarate care pot periclita reputatia demnitarului si care nu au relevanta cu felul in care aceasta isi indeplineste sarcinile (exemplu faptul ca are o partenera cu varsta mult mai mica decat a sa), acest articol influenteaza si familia demnitarului sau partenera sa.

Un alt argument ramas necontraargumentat de catre afirmatori este faptul ca invadarea dreptului la viata privata a demnitarului poate cauza conflincte pe baza informatiilor/pozelor publicate, demnitarul concentrandu-se mai mult pe rezolvarea acestor conflicte personale si apararea drepturilor, neimplicandu-se 100% in functia pe care o are, fapt care dauneaza de fapt tarii. Functia de demnitar este una solicitanta, stresanta si importanta. Daca acesta intampina obstacole precum scandaluri din cauza unor poze nesemnificative, dar rusinoase de exemplu, randamentul acestuia scade si munca depusa nu va fi cea asteptata. De exemplu Senatorul din Colorado Garry Hart care isi indeplinea foarte bine sarcinile pana cand a fost nevoit sa renunte la functie din cauza unui scandal bazat pe faptul ca acesta avea o relatie cu o femeie de 29 de ani.

Discursul afirmator a fost bazat mai mult pe argumente in care rationamentele nu erau duse pana la capat. Nici primul discurs, nici al doilea discurs al afirmatorilor nu a avut nicio dovada sau exemplu care sa le sustina argumentele. De asemenea au ramas argumente negatoare importante care nu au fost combatute. De aceea consider ca echipa negatoare este cea care a castigat si ca dreptul demnitarilor la viata privata nu trebuie incalcat, asa cum am demonstrat in cele doua discursuri negatoare.



Decizia:

Laura Bretea

Dezbaterea a fost foarte instructiva si am apreciat la ambele echipe interesul de care au dat dovada participantii. Va felicit pentru efortul depus. Am dat castig de cauza negatorilor pentru ca discursurile lor au avut mai mult continut si pentru ca au urmarit mai bine cursul discutiei. Afirmatorii, desi interesati de subiect si de formularea unor argumente pe aceasta tema, n-au reusit sa construiasca discursuri destul de pertinente si nici sa raspunda contra-argumentelor negatorilor.

Desi negatorii au castigat, ambele echipe au primit punctaje scazute din cauza lipsei exemplelor si a faptului ca nici un participant nu demonstreaza o informare temeinica. Aceasta problema este clara la afirmatori, care nu fac referinta la nici un exemplu, citat, cifra, pentru a-si sustine argumentele. In cazul negatorilor, exemplele sunt introduse mai mult ca o insiruire de fapte care sustin intregul discurs si nu ca elemente separate care sa sustina fiecare idee in parte. De asemenea, negatorii ar trebui sa se documenteze mai bine cand isi aleg exemplele pentru a nu prezenta cazuri usor de intors impotriva lor – asa cum este exemplul lui Silvio Berlusconi, care amesteca viata privata si activitatea sa de politician.

A1

Am apreciat interesul si tentativa de a discuta aceasta tema din punct de vedere valoric. Cu toate acestea, discursul A1 putea fi mult mai pertinent. Asa cum au aratat negatorii, afirmatorii nu au definit termenii. In al doilea rand, A1 pierde mult timp in introducerea cazului cu prezentarea unor idei care nu au relevanta in economia cazului. Ideea centrala a proiectului nu este destul explicata - un om trebuie sa renunte la anumite drepturi ale sale pentru ca rezultatele actiunilor intreprinse sa fie din cele mai bune. Din aceasta formulare se poate intelege si ca un om ar trebui sa renunte la concediul de odihna, pentru a produce mai mult in timpul de odihna. Discursul ar trebui sa fie mai lung, iar frazele ar trebui sa transmita idei mai clare.

Continut - 11

Strategie - 8

Stil – 3

22

N1

Un discurs cu mai mult continut decat cel al A1, care urmareste destul de bine argumentele prezentare in primul caz. Cu toate acestea, contra-argumentele sunt construite subred, iar stilul lasa de dorit. N1 enunta pe larg un argument intr-o fraza de cateva randuri, fraza care apoi nu este sustinuta de exemple. As fi apreciat mai mult ideile anuntate prin fraze scurte si concise iar apoi explicate si exemplificate. Ca de exemplu, un demnitar trebui judecat dupa munca pe care o depune si nu dupa prestanta sa in viata publica. Un comportament chestionabil in privat nu inseamna automat extinderea acestui comportament si in viata publica, sau invers. De exemplu, se stie ca tortionarii nazisti erau foarte buni tati de familie.

Continut – 12

Strategie – 9

Stil – 4

25

A2

Discursul A2 continua dezbaterea in acelasi stil ca si A1, fara insa a reafirma punctele cele mai importante ale cazului colegului de echipa. A2 se concentreaza numai pe contra-argumentarea negatorilor, fara a vedea nici ideile nediscutate de N1 și nici argumentele introduse pentru prima oara de negatori pentru a sprijini punctul lor de vedere.

Desi utilizarea exemplului personal este interesanta, persoana proprie nu ar trebui invocata ca un expert in materie. Pentru mai mult impact si pentru a respecta toti colegii de dezbatere, afirmatiile ar trebui sustinute de parerile unor veritabili experti, recunoscuti de toata lumea.

A2 revine pe unele argumente discutate de N1 si raspunde bine la intrebarea retorica : Cat de relevant e sunt detaliile din viata sa in pozitia pe care o ocupa?. Pe de alta parte, discursul sau lasa de dorit in ce priveste stilul, care este mult prea informal pentru un text scris. A2 ar avea mai mult de castigat daca si-ar pune mai des gandurile pe hartie si le-ar reciti.

Continut – 11

Strategie – 9

Stil – 3

23

N2

Ultimul discurs este si cel mai bine inchegat din aceasta dezbatere. Desi lipseste o introducere, N2 urmareste bine aproape toate ideile care s-au schimbat pe timpul dezbaterii si pune punctul pe i in multe ocazii. Cu toate acestea, N2 ar trebui sa construiasca argumente mai clare si sa le formuleze mai concis. Am depunctat, la fel ca si in cazul celorlalti vorbitori, lipsa de referinte (linkuri la dovezi) si de exemple.

Continut – 12

Strategie – 10

Stil – 4

26

Daca aveti intrebari, sugestii, nelamuriri, nu ezitati sa ma contactati la laura.bretea@europuls.ro.

A1 -> 22 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Ioana si Voluntar (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.