Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'S&S' (afirmatori) vs 'Irimia si Stefan' (negatori)

A1 (Sebastian Avram)

Drept la viata privata =

Conţinutul dreptului la viaţă intimă, familială şi privată cuprinde dreptul persoanei de a-i fi respectată şi ocrotită familia, dreptul de a dispune de ea însăşi, dreptul la identitate, precum şi dreptul la propria imagine.

Drept la informare =
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

(ARTICOLUL 31 din Constitutia Romaniei)

 

Demnitar = inalt functionar al statului



Dorim sa supunem discutiei cazul Romanie ,pentru a putea purta o discutie concreta, nu numai la nivel teoretic, cu exemple si fapte viabile, cunoscute si la indemana ambelor echipe.



Asadar in cele ce urmeaza vom supune dezbaterii daca dreptul cetatenilor romani la informare este sau nu mai important decat dreptul demnitarilor la viata privata.

Un prim aspect ce trebuie mentionat este acela ca in Romania din anul 2008 s-a implementat votul uninominal(Legea nr.35/2008 ), asadar romanii nu mai voteaza partidul ci persoana.Asadar demnitarii au posibilitatea de a fi alesi pe criterii individuale,care sa releve competenta ,dar si bunele lor moravuri.

De asemenea trebuie mentionat faptul ca intre viata publica si cea privata este o limita foarte fina,adeseori greu sesizabila si adesea discutabila.

In cele ce urmeaza va vom demonstra ca in conditiile aplicarii legilor in vigoare din Romania,dar si pe baza criteriilor morale dreptul cetatenilor la informare este, in cazul demnitarilor, mai presus decat dreptul acestora la viata privata.

Ceea ce trebuie inca de la inceput lamurit este ca nu intotdeauna aceste doua drepturi se exclud, intrucat asa cum am mentionat si mai sus, intre viata publica si cea privata exista o granita slab delimitata.Asadar, simpla prezentare publicului larg a unor aspecte legate de viata intima a unui demnitar nu inseamna intotdeauna o incalcare a dreptului acestuia la viata privata.

Discursul nostru va cuprinde doua parti: intai vom vorbi despre politicieni si dreptul lor la viata privata si mai apoi va vom arata relevanta dreptului la informare corecta a cetatenilor in cazul inaltilor functionari ai statului.

Pentru a ocupa o functie publica politicienii trebuie sa fie alesi de populatie.Alegerea aceasta se bazeaza pe mai multe criterii cum ar fi: competenta, moralitate, empatia cu personajul respectiv, apartenta la grupul social etc. Insa in spatele tuturor acestor criterii sta, de fapt, caracterul persoanei. Caracterul acesteia se manifesta atat in viata publica ,dar mai ales in cea privata, asadar este dreptul cetatenilor ca in momentul in care trebuie sa ia o decizie in ceea ce ii priveste reprezentarea lor in forurile superioare trebuie sa cunoasca ambele fatete ale viitorului lor ales, tocmai pentru ca alegerea unui reprezentant sa fie una corect asumata.

Adeseori chiar politicienii sunt cei care isi expun viata privata, facand din aceasta un atuu in cadrul diverselor curse electorale in care sunt implicati. Ne sunt extrem de familiare tuturor exemplele de “familii fericite”prezentate de mai toti candidatii inaintea scrutinului pentru presedintie,spre exemplu. Odata ce iti prezinti de buna voie aspecte ale vietii private , demnitarii nu pot avea pretentia ca acestea sa fie sterse cu buretele o data ce lucrurile nu mai sunt in favoarea lor.

Viata privata este un factor considerabil al increderii cetatenilor in alesi, un exemplu in acest sens ar fi ultima cursa prezidentiala din tara noastra, cand increderea alegatorilor in Mircea Geoana a fost redusa considerabil dupa ce au fost publicate aspecte privind relatia sa apropiata cu Sorin Ovidiu Vantu. Un alt exemplu de peste hotare ar fi cazul Clinton- Lewinsky, sau cazul lui Silvio Berlusconi.

Nu trebuie sa uitam de faptul ca politicienii ocupa functii importante,care pot interfera cu viata lor privata .Practic cunoasterea acesteia ar permite cetatenilor pe de o parte o verificare a unor eventuale abuzuri de putere,sau daca sunt sau nu compatibili cu functiile pe care le ocupa.

In ceea ce ii priveste pe ceilalti inalti demnitari, viata privata joaca un rol de selectie in cazul ocuparii de diverse posturi.In momentul de fata se supun dezbaterii diverse incompatibilitati intre viata privata a unor inalti functionari vamali ,Sorin Vaduva spre exemplu, si posturile ocupate de acestia.

Nu este de neglijat nici faptul ca viata privata releva interesele personale ale inaltilor demintari,asadar daca spre exemplu un demnitar este principalul importator al unor marfuri si prin pozitia ocupata isi poate facilita dezvoltarea afacerii, cunoasterea acestor afaceri ar putea impiedica favorizarea abuziva a acestora.

In concluzie dreptul la informare a cetatenilor romani este mai presus decat dreptul la viata privata a demnitarilor pentru ca ofera posibilitatea unui vot corect, asumat, facut in cunostiinta de cauza, dar si prin faptul ca permite impiedicarea unor eventuale abuzuri si incompatibilitati ale inaltilor functionari de stat.

Resurse:

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2

http://www.apd.ro/votuluninominal/

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/silviu-vaduva-instalat-sef-la-vama-bucuresti-a-fost-schimbat-din-functie-144670.html

http://www.monitoruloficial.ro/



N1 (Andreea-Raluca Irimia)

   Este mai important dreptul cetatenilor la informare decat dreptul demnitarilor la viata privata?
   Se considera ca, intr-un stat de drept, cetatenii au ca drept fundamental dreptul la informare1, dar si dreptul la viata privata2. Putem ierarhiza aceste drepturi, sau intre ele exista semnul egalitatii ca si importanta? 

    Daca am accepta ca dreptul cetatenilor la informare este mai presus decat dreptul demnitarilor la viata privata, am ajunge sa fim condusi de persoane alese pe criterii subiective, bazate pe idei individuale asupra moralitatii si conduitei personale, si nu pe criterii obiective, de competenta profesionala. Nu putem nega faptul ca fiinta umana este in esenta o fiinta influentabila. Aspectele vietii private ale demnitarilor ar putea eclipsa competentele profesionale ale alesilor, vom alege mai degraba un candidat care i prezinta familia perfecta, dar care nu are niciun fel de realizari pe plan profesional, decat un candidat care isi inseala sotia, dar care este mai mult decat capabil sa ia decizii in beneficiul maselor.

    Aspectele scandaloase ale vietii private a demnitarilor ar putea fi folosite ca o modalitate de distragere a atentiei populatiei de la problemele importante ale tarii, fiind scazuta astfel pana chiar la zero reactiile opiniei publice la chestiunile stringente care ii privesc cu adevarat.3 In acest mod, alesilor le-ar fi permis sa discute probleme importante fara concursul presiunii exercitate de cetateni.

    Este adevarat ca cetatenii au dreptul de a fi informati, insa, conform Constitutiei, aceste informatii se refera la problemele de interes public, iar autoritatile publice au obligatia sa asigure accesul liber la aceste informatii: informatii privind evolutia profesionala a demnitarilor, aspecte legate de situatia financiara a acestora si eventuale incompatibilitati cu functiile detinute. Viata privata ar face obiectul exploatarii mass-media, mediu colorat politic, care imbraca informatiile intr-o maniera cat mai compatibila cu interesele urmarite de un grup sau altul. Demnitarii ar deveni tinte ale unor atacuri bazate pe aspectele cele mai intime ale vietii, incalcandu-li-se astfel implicit drepturile constitutionale.

    Cum ar arata o dezbatere politica, in plina campanie electorala, daca am permite exploatarea informatiilor referitoare la viata privata? Ne-am putea trezi cu discutii ce ar orbita in jurul dormitorului candidatului, fara a auzi nici macar o idee din programul politic propus. Ce am castiga atunci? cu siguranta nu alesi mai capabili, ci poate alesi care stiu sa intoarca o situatie in favoarea lor. In anumite cazuri, chiar ideea unui posibil demnitar imoral, idee desi dovedit a fi falsa, poate cauza un handicap de imagine ireparabil pentru persoana respectiva, deoarece romanul are ca si capatai proverbul ”fara foc nu iese fum”.

     O reglementare mai permisiva in domeniu, in defavoarea dreptului la viata privata ar face loc unor santaje bazate tocmai pe acest gen de informatii, in scopul luarii unor decizii favorabile anumitor grupuri de interese. Daca ar fi sa ierarhizam anumite valori si drepturi, ar trebui sa punem independenta alesilor in procesul decizional mai presus decat dreptul cetatenilor de a fi informati cu privire la viata privata a demnitarilor.

     Un alt aspect negativ al unei reglementari permisive ar fi acela ca oameni capabili sa conduca ar fi descurajati de posibilitatea iesirii la suprafata a anumitor greseli facute, de ei sau de oameni apropiati, in viata privata, sa participe la procesul de electie a reprezentantilor tarii. Am putea pierde sansa de a fi condusi de oameni capabili doar pentru ca dorim ca alesii sa intruneasca calitati considerate de individ perfecte. De ce sa se supuna oprobiului public, chiar daca ar fi singurii oameni capabili? Nimic nu merita sa iti fie familia tarata in noroi, nici macar interesul national.

     Toti cetatenii sunt egali. Demnitarii sunt cetateni. Daca cetateanul de rand are garantat dreptul la viata privata, de ce ar fi demnitarii lipsiti de acest drept fundamental? In niciun caz nu pentru ca au ales sa isi asume responsabilitatea de a conduce o tara in numele cetatenilor ei.


1 art. 30 Constitutia Romaniei, revizuita

2 art. 26 Constitutia Romaniei, revizuita

3 The private life of politicians, de Dennis F. Thompson www.raison-publique.fr 2.03.2011


A2 (Stefania Heler)

Buna seara, revenim cu cel de-al doilea discurs afirmator si ultimul.In acest discurs ne propunem sa realizam o contra argumentare a celor prezentate de negatori, sa tragem concluziile meciului din punct de vedere afirmator si poate cel mai important sa facem putina lumina in acest meci.

De ce spunem ca trebuie sa facem lumina?Raspunsul este foarte  simplu,pana in momentul de fata acest meci se desfoasoara in “paralel”.Discursul primului negator nu face catusi de putin referire la argumentele afirmatoare,singurul element comun al acestor doua discursuri fiind insasi motiunea.

Vorbind despre discursul negatorului1 ,acesta este structurat pe 4 mari idei/argumente ,dupa cum urmeaza:

1. Viata privata a demnitarilor ar atrage dupa sine un grad de subiectivism nedorit de negatori,astfel ca alegerile cetatenilor ar putea fi unele influentate si pripite

            Asa cum v-am prezentat si in discursul afirmatorului1 ,in momentul de fata o mare parte a demnitarilor sunt alesi prin vot uninominal si increderea cetatenilor in acestia este un factor majoritar in sustinerea unui candidat.Tot in discursul afirmator v-am prezentat si faptul ca unul din elementele cheie ale acestei increderi in alesi se datoreaza empatiei cetatenilor cu acestia,faptul ca au o viata privata “curata” crescandu-le considerabil sansele(Argumentul increderii nu a fost in nici un fel atacat de echipa negatoare,ca si nici unul dintre argumentele noastre, de altfel).V-am prezentat exemple concrete atat din tara cat si din strainatate in care aspectele negative ale vietii private au determinat o scadere a increderii cetatenilor in alesi.

            De asemenea dorim sa mentionam ca cetatenii isi doresc sa cunoasca cat mai multe aspecte ale vietii demintarilor,atat private cat si publice, tocmai pentru a realiza sau nu empatia de care va vorbeam.

 Asadar cunoasterea vietii private determina o alegere corecta si asumata a cetatenilor

2.Viata privata a cetatenilor poate fi folosita pentru a distrage atentia de la problemele mai importante si demnitarii pot fi tinta unor atacuri referitoare la viata privata.

            In momentul de fata massmedia reuseste cu succes sa “vaneze” o gama larga de aspecte ale vietii demnitarilor, pe de o parte reuseste sa prezinte aspecte legate de afacerile care se realizeaza in spatele achizitiilor publice sau coruptia din vami, spre exemplu si in acelasi timp prezinta elemente ale vietii private ale Elenei Basescu,cate masini si-a mai cumparat si cu ce bani si cu ce baiat de Dorobanti isi mai petrece timpul liber.

Altfel spus massmedia este in goana dupa subiecte si senzational si reuseste sa imbine atat problemele esentiale ale societatii cat si elemente de viata privata ale demnitarilor,care afecteaza imaginea lor publica,imagine ce ii reprezinta in calitate de reprezentanti ai statului.

Asadar cunoasterea vietii private a demnitarilor poate scoate la iveala eventualele lor incompatibilitati cu functiile si reprezentarea statului.

3.Campaniile electorale ar fi presarate cu picanterii din viata intima

Acest argument este oarecum tratat si in cazul afirmator,asa cum va spuneam adeseori politicienii sunt cei care isi imping familiile in fata in timpul campaniilor electorale.Nici un  candidat nu se poate plange ca i-a fost violat dreptul la intimitate atata timp cat a obtinut o functie pozand in familist convins si tata devotat si ca mai apoi presa sa prezinte si amanta sau amantele ce stateau 2 randuri mai in spate facand propaganda in multime.

Ceea ce dorim sa spunem este ca viata privata este utilizata adesea de demnitari ca un atuu in timpul campaniilor electorale.

4.Reglementarea permisiva si efectele ei.

Acest argument ne intoarce din nou la mecanismul ce sta in spatele deciziei alegatorilor si cu incompatibilitatile dintre anumite functii si imaginea demnitarilor.

Este normal ca un candidat cu o viata privata de moraliate indoielnica sa nu fie compatibil cu o functie de reprezentare a Romaniei in forurile europene, pentru ca imaginea personajului va fi asociata cu imaginea statului nostru.

Referitor la eventualele incercari de santaj, exista o contradictie chiar in argumentul negator: daca persoana respectiva are o conduita profesionala impecabila inseamna ca nu va pleca niciodata urechea la santajul care ar implica luarea unor decizii profesionale.

In cele din urma dorim sa mentionam ca sistemul de agumentare afirmator ramane in picioare,nefiind contraargumentat de negatorul 1 ,care doar isi expune propriul caz (demontat mai sus).

Nu ne ramane sa decat sa va multumim pentru atentie si sa asteptam cel de-al doilea discurs negator si bineinteles feedbackul juriului.


N2 (Carmen Elena Stefan)

  A pune stampila pe buletinul de vot in dreptul unei anumite persoane trebuie sa fie o decizie bazata pe competente si pregatire profesionala, si nu pe gradul de publicitate pozitiva sau negativa acumulata de candidatul respectiv. Increderea cetatenilor in alesi ar trebui sa se limiteze doar la cv-ul acestora, si nu sa se extinda la viata privata, insemnand segmentul care exclude viata publica si accesul tertilor, sau viata intima a acestora, insemnand modul in care aleg sa isi traiasca viata, asa cum inteleg, respectand si drepturile altora.

   Daca ar fi sa luam situatia in care increderea cetatenilor in demnitari ar scadea deoarece ar iesi la suprafata anumite aspecte negative din viata privata a acestora, ar trebui in primul rand sa ne gandim la cauza acestei situatii, si anume tocmai permisivitatea legislatiei in domeniul protejarii aspectelor vietii private ale cetatenilor.

  Legislatia in vigoare stabileste anumite incompatibilitati1cu functiile de demnitate publica in ideea de a evita situatii in care interesul general al societatii ar veni in conflict cu interesele personale ale alesilor, precum si pentru a evita abuzul de putere in exercitiul functiilor. Deasemenea, candidatilor, dar si castigatorilor alegerilor le revine obligatia de a depune declaratia de avere si de interese. De ce ar mai fi necesara si o ingerinta in viata privata sau intima a demnitarilor, doar pentru a realiza analize ale moralitatii acestora? Cetateanului ar trebui sa ii fie suficienta increderea in mecanismele de control ale statului si sa invete sa aleaga in functie de competenta si nu in functie de ceea ce se afla in spatele usilor inchise ale intimitatii individului. Am ajuns aici, la ”coada” Europei tocmai pentru ca am inteles gresit libertatea de a alege, si alegem oameni ”faimosi” mai degraba decat oameni competenti si lipsiti de ”faima”.

   Demnitarii si cetatenii deopotriva ar trebui sa aiba atentia indreptata inspre rezolvarea problemelor de interes public: demnitarii sa nu poata folosi atacurile referitoare la viata lor privata ca un mod de a distrage atentia cetatenilor de la modul in care sunt tratate si abordate punctele de pe agenda publica, iar cetatenii sa isi concentreze toata atentia spre a verifica modul in care interesele lor sunt aparate si de a reactiona prompt atunci cand drepturile le sunt incalcate.

   Faptul ca mass-media deja vinde datorita titlurilor bazate pe aspecte intime ale vietii demnitarilor nu inseamna neaparat ca acest lucru este si corect din punct de vedere legal sau chiar moral. Din acest motiv jurnalistii acorda o mai mica atentie competentei profesionale a demnitarilor, deoarece aceste titluri nu vand la fel de mult. Aici intrebarea ramane: ce avem de castigat din faptul ca ajungem sa cunoastem picanteriile din viata demnitarilor? In niciun caz nu informatii importante pentru un cetatean al unui stat democratic, care are dreptul sa reactioneze la deciziile ce sunt luate pentru ei de catre cei alesi.

    Prin declaratia de avere si de interese pe care demnitarii o depun dupa ce au fost alesi in functia respectiva este deja o ingradire a libertatii personale, prin interzicerea unor activitati permise cetateanului de rand. Cadrul legal creeaza pentru demnitari obligatia de a separa viata privata de activitatea profesionala, si de a alege dintre cele doua pe cea din urma, fiind obligati sa prezinte anumite garantii de integritate profesionala, obligatie ce nu este asumata de ceilalti cetateni.

    Pornind de la egalitatea dintre cetateni, nu putem permite diferentieri in continutul drepturilor fundamentale ale acestora. Nu putem sa consideram ca demnitarii au dreptul la viata privata intr-o mai mica masura decat cetatenii de rand sau ca dreptul la informare al cetatenilor prevaleaza in fata dreptului la viata privata a demnitarilor. Si mai mult decat atat, e mai important sa fim condusi de oameni capabili sa conduca, decat sa alegem oameni cu care empatizam, doar pentru ca fac greseli la fel ca si noi ceilalti.

  Am luptat pentru egalitate, am ajuns sa fim cu totii egali si sa avem aceleasi drepturi. Nu putem permite ca unii dintre noi sa fie mai egali decat ceilalti sau ca drepturile unora sunt mai importante decat drepturile altora.



 1 Cap. IV Legea 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata



Decizia:

Laura Bretea

Felicit participantii pentru interesul pentru aceasta competitie si pentru efortul depus pentru a se informa si a pregati discursurile. Decizia pentru aceasta runda a fost usor de luat din punct de vedere tehnic, insa va fi greu de justificat din punctul de vedere al continutului dezbaterii. Castigatorii acestei dezbateri sunt afirmatorii, insa nu pentru ca ar fi prezentat discursuri cu un continut mai bun decat cel al negatorilor, sau datorita stilului, ci din cauza strategiei. Asa cum spunea A2, acest meci a fost unul paralel. Din pacate, negatorii nu au inteles ca prima lor indatorire era sa contra-argumenteze cazul afirmator, ceea ce inseamna sa discute fiecare argument prezentat de catre cealalta echipa.

Am ezitat intial, insa, considerand faptul ca va aflati déjà la a doua runda si ca regulamentul competitiei este destul de clar in aceasta privinta, negatorii pierd aceasta runda. Citez punctele din regulament pe care le-am aplicat :

6.2 … - primul discurs negator are obligaţia  de a contraargumenta punctual, structurat şi logic argumentele echipei afirmatoare;

Si

… - negatorii au dreptul (dar nu şi responsabilitatea) de a prezenta câteva argumente proprii care pot

fi independente de contraargumentarea cazului afirmator;

A1

La prima lectura, afirmatorii porneau de pe picior gresit in dezbatere. Mai mult de jumatate din caz se pierde cu definitii si o introducere fara legatura cu dezbaterea. De asemenea, argumentul de la care porneste discursul, privind importanta votului uninominal, este total inadecvat in aceasta discutie. In primul rand ca rationamentul este gresit si in al doilea rand ca afirmatorii nu inteleg sistemul electoral actual. In urmatorul discurs afirmator, aceasta linie de argumentare se contrazice, dreptul de informative se aplica si demnitarilor care nu sunt alesi, ci si celor numiti. Pe de alta parte, sistemul electoral actual este unul mixt, cu o importanta componenta proportionala, in care apartenenta la un partid este la fel de semnificativa ca si inainte.

Ar trebui scurtat spatiul pentru definitii si meditat la o alta strategie. Eu as fi restrans motiunea la cazuri extreme, ca de exemplu cazurile in care actiunile din viata privata influenteaza viata publica. Un exemplu foarte mediatizat astazi este povestea lui Ruby, amanta minora a premierului Berlusconi, pe care acesta a incercat sa o disculpe intr-un caz de furt, abuzand de influenta sa. De asemenea, era interesanta marsarea pe argumentul legat de interesele comerciale sau entreprenoriale ale politicienilor.

Continut – 12

Strategie – 9

Stil - 3

24

N1

Asa cum scriam mai sus, negatorii pierd pentru ca nu isi indeplinesc rolul – acela de a contraargumenta punctual discursul afirmatorilor. Altfel, discursul N1 este foarte pertinent, convingator, bine scris, insa fara legatura cu cazul afirmator.

Continut – 15

Strategie – 3

Stil – 5

23

A2

In momentul in care A2 sesizeaza lipsa de coerenta intre A1 si N1, meciul este castigat pentru afirmatori. In plus, A2 face o contra-argumentare punctuala pe fiecare punct in parte. Cu toate acestea, A2 reia aceeasi argumentare defectuoasa a A1. Echipa afirmatoare trebuie sa se informeze mai temeinic inaintea unei dezbateri, sa citeasca mai multe documente legate de subiectul dezbaterii si sa mediteze la cea mai buna abordare a subiectului.

Continut – 12

Strategie – 10

Stil – 4

26

N2

Nici N2 nu urmareste cursul dezbaterii, desi A2 a atras atentia ca dezbaterea a luat o turnura gresita. Am citit din nou, un text ingrijit, logic, bine informat, insa care a fost pregatit fara a se avea in vedere cele scrise de catre afirmatori. Din pacate, nu este vorba de un concurs de eseuri, in care fiecare scrie independent de ceilalti participanti, este vorba despre o dezbatere in care negatorii sunt obligati sa contraargumenteze ceea ce au afirmat partenerii de dezbatere.

Continut – 15

Strategie – 3

Stil -5

23

A1 -> 24 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

S&S (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.