Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Gabriela' (afirmatori) vs 'Shrek & Donkey' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (Andrei Scurtu)

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public.

Introducere: Cu totii suntem comozi si cu totii ne dorim ca informatia sa ne fie cat mai facila, dar cateodata, pentru ca nu suntem atenti, scapam din ochi esentialul si anume ca posibilitatea de a primii educatie cu usurinta.

Definitii: Echipa afirmatore confunda responsabilitatea cu obligatia, pe care ar trebuii sa o aiba posturile private de televiziune. Deci noi consieram ca posturile pot arata ca sunt responsabile si prin alte masuri decat prin a le obiliga sa faca acest lucru.

Interpretarea motiunii: Noi conideram ca emisiunile educative si programele de profil nu sunt “exploatate” la potential maxim si ca acest lucru se poate face si fara sa obligam poturile private sa difuzeze mai multe programe de profil.

Contextul: Suntem de accord cu cele prezentate de echipa firmatoare si anume ca “doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.” Mai mult de cat atat si echipa afirmatoare ca si noi pleaca de la premisa ca aceste emisiuni si posture dedicate educatie exista si ca nu lipsa lor e problema ci ca ele nu sunt urmarite.

Ideea centrala este ca nu ar trebuii sa obligam posturile private, pentru ca unu: incalcam dreptul la libera exprimare, si doi nu avem dreptul sa incalcam prorietatea private, acestea fiind si cele 2 argumente ale echipei negatoare.

Contra-Argumente: Ca si contra argumentare putem spune ca ca suntem de acord cu argumntul unu si doi si anume ca “Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta” si “Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung” dar nu suntem de acord cu faptul ca “O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private” deoarece nu este posibil sa obligam, Din doua aspecte, si anume primul nostrum argument:

Dreptul la liera exprimare. Indiferent de ce se debiteaza la televizor nu putem sa interzicem ca anumte persone, sa nu is prezinte opiniile pentru ca astfel li s-ar inclaca dreptul primordial de a se exprima liber.

Si agumntul al doilea: Impsibilitatea de a controla proprietatea privatata, atata timp cat nu este incalcat dreptul nici unei personane sau televiziuni, astfel televiziunile private sa nu fie obligate sa ia actinui ce le-ar putea dauna activitatii sau profitului.

Dar aici ni s-ar putea contra argumenta ca televiziunie fac abuz de acest drept emitant informatie partiala sau care nu e adevarata, noi sustinem ca daca se for face campanii puternic de promovare a emisiunilor educative, deja existente, putem considerea ca posturile private sunt mai responsabile in ceea ce priveste educarea publicului. Prin aceste campaii intelegem emitere de spoturi, prin finantare de la stat, a televiziunilor si emisiunior cu profil educatioanal in plus spoturi de a avertizare a populatie asupra fatului ca inforatia prezentata poate sa nu fie coforma cu realitatea, spoturi publicitate care sa indemne populatia la verficarea din surese multiple a informatiei etc.

Mai mult de cata atat, statul fiind cel responsabil cu educatia populatiei, el va finanta aceste spoturi si aceste campanii, ceea ce reprezinta un venitsi pentru televiziunile private.

Concluzia: Atat timp cat exista si alta alterntativa care nu elzeze nici un drept si problema se paote ameliora. Consideram ca televiziunile nu sunt mai responabile daca sunt obligate sa difuzeze anumite programe ci sunt mai responsible daca fac asta fara sa incalce nici un drept prin publicitate care sa creasca raiting ul programleor educative.


A2 ()

Diferenta dintre responsabilitate si obligatie se afla numai la nivel de cauza si nu de efect. Sunt responsabil din cauza unei decizii libere, si sunt obligat printr-o constrangere exterioara. Efectul, in cazul nostru asupra populatiei, este cel al educatiei. De ce nu pot posturile private sa fie responsabile fara obligatie? Fiindca acest fapt intra in contradictie cu dorinta lor de profit.

Dreptul la libera exprimare, este, cel putin intr-o societate democratica, fundamental. Insa initiativa propusa prin actuala motiune nu il ingradeste in vreun fel. Dupa cum am specificat deja, prin implementarea motiunii “intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational”. Prin urmare nu ne referim sub nicio forma la o difuzare exclusiva acestor tipuri de programe. Posturile private sunt bineinteles libere sa foloseasca restul timpului.

Proprietatea privata trebuie totusi limitata atunci cand avem de a face cu o influentare a domeniului public (” dacă fabrici osii, trebuie să fii un producător responsabil, să nu oferi produse de proastă calitate care să pună în pericol viaţa celor care le folosesc[a]”). Daca in calitate de proprietar, fabrici un bun de consum general, bineinteles ca va trebui sa raspunzi pentru felul cum acesta actioneaza asupra celorlalti indivizi.

De ce avem nevoie de aceasta masura? Din cauza unui aspect pur matematic, si anume faptul ca asa cum am spus audienta si numarul televiziunilor private depasesc cu mult numarul celor publice. Astfel, lipsa informatiei corecte pe un domeniu atat de larg este foarte probabil sa conduca la efecte negative , respectiv la dezinformare. Dezvoltand aceasta idee, putem spune ca oferindu-i-se doar o parte a problemei (argumentul), publicul larg nu are de fapt sansa de a alege. El nu are acces la contraargument (indiferent care ar fi domeniul la care ne referim). Daca toate televiziunile private isi asuma responsabilitatea de a prezenta intregul spectru informational, atunci si telespectatorul isi va dezvolta spiritul critic, acea “media literacy” de care am vorbit.

Prin aceasta reexplicare a argumentului al treilea, dorim de asemenea sa scoatem in evidenta contraargumentarea eronata a echipei negatoare. Chiar daca posturile de televizune private nu ar putea fi obligate sa difuzeze programe educationale, NU inseamna (dupa cum am aratat) ca, in momentul in care acest lucru s-ar intampla, atunci ele nu ar fi si responsabile. Responsabilitatea este aici inteleasa din punctul de vedere al consumatorului, si al efectelor pe care ea le are aspupra acestuia.

In ceea ce priveste actiunea propusa de echipa negatoare: spoturi pentru popularizarea emisiunilor educative avem doua observatii. Prima si cea mai evidenta este ca in conditiile negatoare, acest lucru se contrazice cu spiritul de competitivitate al producatorilor privati. Aceste spoturi ar supune ceva de genul: “Daca vreti educatie, schimbati postul si uitati-va la TRV”. Credem ca este clar ca acest lucru ar insemna o pierdere masiva de audienta. A doua observatie, consideram ca am clarificat deja faptul ca trebuie sa existe o initiativa educationala la toate posturile TV, fiindca doar asa putem fi siguri, ca toata audienta este avuta in vedere.

Concluzionand, mass-media influenteaza intr-un mod decisiv opinia publica si comportamentul social, prin urmare este nevoie de responsabilitate cu privire la efectele asupra populatiei. Acest tel se poate atinge in primul si in primul rand doar printr-o informare obiectiva, care sa prezinte ambele parti ale problemei si care sa fie respandita pe intregul domeniu al televiziunii.


N2 (Adrian Malaies Popescu)

N2

Dezbaterea noastra are ca punct esential cele doua drepturi care au fost ignorate partial, daca nu complet, de catre echipa afirmatoare. Dreptul la libera exprimare si dreptul la proprietate. Amintim acum ca aceste doua drepturi sunt fundamentale si inalienabile intr-o societate democratica.

Astfel, intrebarea care am ridicat-o noi si la care nu s-a raspuns intr-un mod satisfacator, ca prin implementarea unei masuri care sa constranga televiziunile private sa difuzeze sau sa promoveze emisiuni cu caracter educativ, ar fi justificat sa incalcam aceste doua drepturi.

Dilema negatorilor sunt contradictiile pe care afirmatorii si-au construit al doilea discurs. Astfel, si-au schimbat punctul de vedere de la „de a o obliga sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste”(A1, argumentul I) la ”Prin urmare nu ne referim sub nicio forma la o difuzare exclusiva acestor tipuri de programe. Posturile private sunt bineinteles libere sa foloseasca restul timpului.„(A2, argumentul 2).  Consideram aceasta schimbare a pozitiei drept lipsa de fair-play si vom continua contraargumentarea pe linia primei idei, cea a obligatiei, subliniata si in discursul N1.

Argumente

Revenind la dreptul la libera exprimare, care in mass-media se cristalizeaza prin libertatea presei,  discutam de o constrangere a televiziunilor private de a difuza un anumit tip de program cu un anumit tip de continut, care este o incalcare a acestui drept. Chiar daca ar fi sa adoptam o perspectiva in care televiziunea are tot restul zilei la dispozitie sa difuzeze tot ceea ce doreste, discutam in esenta de 2,4,6 ore (necuantificat de catre afirmatori, asa ca putem presupune ca discuta chiar de 20 de ore educative si 4 de divertisment) in care oamenii care reprezinta institutia in discutie nu mai au posibiliatea de a-si exprima punctul de vedere. Restrans: Rapim X ore din libertatea presei. Revenim, cu pasi mici, la situatii antidemocratice.

Proprietatea privata. In momentul in care obligam un patron sa difuzeze un anumit tip de continut pe postul pe care il detine, el nu mai dispune de proprietatea sa in modul in care el considera ca aceasta ii aduce beneficii maxime. E ca si cum am reveni la colectivizarea din vremea comunistilor, unde statul lua sub administrare toata proprietatea privata si dispunea de ea dupa bunu-i plac.

Responsabilitatea. A doua contradictie: in primul discurs afirmatorii sustin ca prin aceasta masura se responsabilizeaza mass-media - „O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private” - iar in cel de-al doilea discurs apare de fapt responsabilitatea cetateanului „Responsabilitatea este aici inteleasa din punctul de vedere al consumatorului, si al efectelor pe care ea le are asupra acestuia.” O asemenea masura nu ar avea efect asupra mass-mediei, atat prin faptul ca nu ni s-a aratat cum ar avea loc acest efect, cat si in ideea in care este imposibil de controlat proprietatea privata – printr-o tentativa de control putem ajunge foarte simplu la o manipulare a continutului „educativ”. Mai mult decat atat, daca responsabilitatea revine cetateanului, inseamna ca el poate sa aleaga sa urmareasca canalele deja orientate pe filiera educativa.

Programele. Unul dintre cele mai importante puncte al dezbaterii de astazi este acordul intre cele 2 echipe, ca programele educationale exista, dar ca nu se bucura de audienta. Astfel, nu discutam de televiziuni private iresponsabile, ci mai degraba de posturi publice administrate prost, incapabile sa atraga audienta. Astfel, contra-masura noastra de a promova posturile deja existente(TVR1,2,3 TVR Cultural etc.) ramane o alternativa viabila care nu incalca drepturile mai sus mentionate. Mai mult, utilizarea de spot-uri pentru promovare pe alte canale este posibila, atata timp cat ele sunt platite de catre stat(deci privatii tot fac profit) si e in aceeasi idee cu campaniile anti-fumat si anti-obezitate deja difuzate pe toate canalele – adica televiziunile private sunt deja responsabile – asa ca de ce sa le mai constrangem sa faca ceva neconstitutional?

Concluzionand, v-am aratat ca pozitia afirmatoare nu prezinta o justificare rationala a motiunii in discutie. Fie ca incalca drepturi sau ca responzabilizeaza o televiziune care deja are un respect pentru consumator(campanii anti-fumat, campanii de informare a evenimentelor publice, prevenirea epidemiilor), v-am aratat, din perspectiva argumentelor noastre(Dreptul la libera exprimare, la proprietate privata, responsabilitatea si programele), ca nu e timpul ca mass-media sa aiba responsabilitati educationale „suplimentare” fata de public.



Decizia:

George Maxim

Partea 1 – Comentarii generale si individuale

Runda a fost una aprig disputata, bine structurata, in care ambele echipe au avut argumente bune si mai putin reusite. Totodata, ambele echipe au comis erori majore, afirmatorii avand o schimbare de pozitie iar negatorii folosind false dileme ca si argumente.

Cazul afirmator este bine structurat, dar exista o neclaritate majora, si anume unde exact se doreste a se interveni: la nivel de mesaj (conform cu idea centrala), auditoriu sau mass media (conform argumentelor). Idea centrala care a reiesit din discursul A1 este ca “pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor”. Totodata, acest argument cauzal este deficitar deoarece daca maine canalele private ar incepe sa difuzeze emisiuni educationale cotele de rating ar trebui sa ramana aceleasi si publicul va incepe sa aibe “media literacy”.

Contraargumentarea din partea negatorilor incepe cu un atac la interpretare si definitie sustinand ca posturile comerciale vor fi responsabile pe baza de buna credinta si nu restrangere. De comoditate pot fi acuzati si negatorii care fac obositoare citirea discursului N1 din cauza numeroaselor erori de redactare. Avand in vedere ca echipa negatoare se declara de acord cu primele 2 argumente ale afirmatorilor dezbaterea se concentreaza pe al treilea argument si cele 2 drepturi invocate de negatori: libertate de exprimare si proprietate. Ambele sunt incorect interpretate; astfel, dreptul la libera exprimare nu inseamna automat posibilitatea de a exprima orice, oricand despre oricine cu atat mai mult cu cat negatorii se declara de acord cu privire la influenta negativa televiziunii si trunchierii informatiei. Cat priveste dreptul la proprietate ca si contraexemplu poate fi data campania anti consum excesiv de “sare, zahar, grasimi….” prin care si televiziunile comerciale au fost obligate de catre CNA sa difuzeze spoturile in pauzele publicitare (si deci sa dauneze direct profiturilor). Aceasta contradictie se adanceste cu atat cu cat negatorii se declara de acord cu astfel de campanii si includerea lor in grila posturilor comerciale. Iar daca televiziunile comerciale cauta acel profit atunci nu ne putem baza pe buna lor credinta cand vine vorba de emisiuni educationale.

Discursul concluziv afirmator exploateaza contradictia mai sus mentionata si respinge falsa dilemma prezentata (interventii in grila = restrangere drept la libera exprimare). Totodata, analogia intre produsul de consum general si responsabilitatea fata de client este una pertinenta. Ce se doreste aici este nu restrangerea dreptului de a folosi proprietatea personala ci utilizarea responsabila in cadrul comercializarii (prin analogie am dreptul sa deschid un restaurant si sa fac profit dar se subintelege ca voi fi astfel supus controlulului autoritatilor in domeniul sanitar). Dar argumentarea afirmatoare este iarasi lovita de confuzia in ceea ce priveste obiectul interventiei: informatie (corecta nu trunchiata), mesaj (educational?) sau auditoriu (cu gandire critica).

Discursul concluziv negator aduce idei bune in discutie si marcheaza corect schimbarea liniei de argumentare intre A1 si A2. Reargumentarea dreptului la libera exprimare este deficitara din 2 motive: in primul rand pentru ca televiziunile sunt deja constranse asupra continutului (un exemplu elementar fiind ca nu au voie sa difuzeze filme pentru adulti decat dupa miezul noptii), iar apoi consider lipsa de fair-play interpretarea cu numarul de ore deoarece s-a considerat pe tot parcursul dezbaterii ca acele programe educationale nu vor ocupa majoritatea spatiului de emisie). Acelasi lucru pot poate fi spus si despre sustinerea argumentului proprietatii private (respins corespunzator de A2) cat si analogia complet neinspirata legata de regimurile politice. A doua contradictie semnalata este una falsa deoarece atat in primul discurs afirmator cat si in al doilea este vorba despre responsabilitatea televiziunilor private fata de cetatean. Problema”manipularii” este una cu potential persuasiv, dar din pacate este ridicata prea tarziu si ar fi trebuit semnalata de catre N1. Tocmai campaniile exemplificate ulterior au fost implementate pe baza de constrangere nu buna credinta.

Trebuiesc apreciate eforturile ambelor echipe de a prezenta cazuri persuasive dar discursurile concluzive trebuiesc folosite pentru sumarizarea dezbaterii si a principalelor arii de conflict discutate. In plus, un pic de atentie la redactare si exemplele folosite ar fi de dorit.

Partea 2 – Verdict si punctaje

In concluzie, verdictul este mai degraba unul tehnic, deoarece desi afirmatorii au prestatii individuale superioare, exista problema contradictiei corect semnalate de N2. Ergo, VERDICTUL MERGE CATRE ECHIPA NEGATOARE, deoarece intr-o dezbatere spiritul de echipa si cursivitatea argumentarii primeaza asupra calitatii argumentarii individuale. Totusi, pentru a atinge o echitate corespunzatoare cu calitatea meciului si prestatiilor individuale am decis ca punctajele totale ale echipelor sa fie egale, pentru a incuraja efortul depus de ambele echipe.

Vorbitor

Continut

Strategie

Stil

Total

A1

11

8

4

23

N1

9

8

5

22

A2

13

8

4

25

N2

15

9

2

26

A1 -> 23 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Teo si Gabriela (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.