Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Bogdan si Cornea' (afirmatori) vs 'Andrei si Andrei' (negatori)

A1 (Cornea Cornel Daniel)

Moțiunea:

E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public.

Situația în momentul de față:

 

O importantă parte a informațiilor le luăm din mass media. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive:

  • cel mai ușor asimilăm informații pe cale vizuală, 80 % din informații sunt asimilate pe cale vizuală iar

  • pe de altă parte timpul petrecut în fața televizorului este din ce în ce mai mare.

  • informația din mass media este prezentată într-o manieră accesibilă

Cu toate acestea televiziunile nu își asumă nici un fel de responsabilități educaționale față de public, deși ar trebui. Există autorități abilitate care supraveghează și reglementează domeniul audiovizualului dar acestea se limitează doar la elemente extreme cum ar fi (limbaj obscen, pornografie etc.) ori mizeria media este mult mai mare.

 Restrângeri

 Dorim să restrângem publicul față de care trebuie să își răspunderi educaționale în intervalul de vârstă 5-16 ani și în intervalul orar 7:00 AM 10:00 PM. Considerăm relevantă această restrângere deoarece în această grupă de vârstă se asimilează cele mai multe informații, iar mare parte din aceste informații sunt asimilate pe cale vizuală din mass media.

Copii cu vârste între 5-16 ani sunt importanți deoarece nu sunt suficient de maturi pentru a selecta informațiile corecte.

 Modelul nostru:

 Ar trebui impuse restricții televiziunilor în ceea ce privește programele și emisiunile pe care le difuzează astfel încât să furnizeze programe cu un conținut educațional de calitate.

 Restricțiile pe care vrem să le impunem noi ar trebui să fie în fusul orar 7:00 AM 10:00 PM deoarece în acest fus orar audiența publicului cu vârste între 5-16 ani este semnificativă, după ora 10:00 PM publicul din grupul critic care urmărește emisiuni la TV este neglijabilă.

 Să conțină cel puțin 50% emisiuni strict educaționale exemplu (Quizuri, emisiuni culturale, emisiuni științifice,)

Atunci când prezintă informații sau puncte de vedere vor trebui să prezinte atât informații pro cât și contra, nu doar un punct de vedere.

Nu vor avea voie să prezinte știri ce relatează imagini și informații negative despre lucruri sau persoane fără să prezinte și informații pozitive despre lucrurile sau persoanele respective și să specifice faptul că persoanele care comit nelegiuiri sunt o minoritate și nu reprezintă un etalon pentru întreaga populație și că astfel de comportamente ar trebui evitate.

Să prezinte știrile într-o manieră critica și analitică, atât cu argumente pro cât și contra.

 În cadrul dezbaterilor să aducă atât invitați care să susțină păreri pro cât și contra.

Argumente

  1. Scuza ratingului

Toate televiziunile spun același lucru la unison noi vrem să oferim media de calitate dar nu putem deoarece publicul vrea altceva și va privi acolo unde i se oferă ceea ce dorește. Aplicând astfel de măsuri televiziunile vor fi pe picior de egalitate și vor trebui să găsească soluții creative pentru a face emisiuni de calitate care să atragă publicul. În felul acesta televiziunile nu vor mai putea prezenta această scuză și vor avea ocazia să ofere emisiuni de calitate.

  1. Tendința de generalizare

În momentul de față mare parte din lucrurile prezentate de media au o tentă negativă mai ales programele de știri și prin felul în care prezintă aceste informații dau impresia că toți oameni sunt răi sau că oamenii dintr-o anumită zonă sunt persoane negative. Lucru cât se pate de greșit deoarece majoritatea oamenilor nu sunt așa. Prin acest lucru se creează o imagine distorsionată asupra realității. Un exemplu tipic este: românii care cerșesc în străinătate reprezintă doar o mică parte dintre populația stabilită în acea țară majoritatea sunt oameni care muncesc din greu pentru banii pe care îi câștigă și care aduc beneficii statului în care locuiesc prin taxele și impozitele pe care le plătesc.

 Dacă știrile ar trebui să prezinte și informații pozitive despre zona respectivă sau despre populația respectivă s-ar elimina acest neajuns.

  1. Argumentul progresului

 Eleanor Roosevelt spunea "Mințile modeste vorbesc despre oameni mințile medii vorbesc despre evenimente iar mințile mari vorbesc despre idei". Nu putem avea pretenția de la copii noștri să își îndrepte atenția spre lucruri mari dacă noi le oferim tot timpul lucruri mediocre și simpliste care caracterizează cel mult mediocritatea. Există țări de exemplu Franța în care emisiunea Questions pour un champion (traducere întrebări pentru campioni) face audiențe mari la 20 de ani după ce a fost introdusă pentru prima dată în grila de programe. Această emisiune este un quiz cu întrebări de cultură generală. La fel și în România am putea avea un astfel de public dacă începem să îl formăm acum.

 Prin măsurile noastre dorim să formăm un public care să fie atras mai mult de emisiuni culturale decât de emisiuni degradante și josnice gen știrile de la ora 5 și serialul Elodia.

  1. Lipsa de pluriperspectivism

 De multe ori în cadrul emisiunilor este prezentat doar un singur punct de vedere sau este susținută o singură parte afirmatoare sau negatoare acest lucru este realizat de multe ori chiar de televiziune care preferă să susțină mai mult un punct de vedere decât altul. Acest fenomen are un impact negativ asupra publicului critic menționat de noi deoarece acesta nu are un sistem de gândire format și nu pune la îndoială veridicitatea informațiilor.

Concluzionând putem spune că publicul tânăr cu vârste fragede acaparează o mare parte de informații de la televizor iar emisiunile televizate au de multe ori o calitate îndoielnică prezentând informații degradante și de multe ori părtinitoare care creează în mintea copilului/adoleșcentului o imagine distorsionată a realității. Noi dorim să introducem reglementări prin care televiziunile să nu mai poată transmite astfel de emisiuni iar golul rămas să fie umplut cu emisiuni de calitate. Astfel pe termen mediu vom putea obține un public educat un public care va fi obișnuit să analizeze informația pe care o primește și să ia tot ce primește drept bun și adevărat.

 

 


N1 ()

                Doamnelor si domnilor, noi sustinem astazi ca nu e timpul ca posturile private de televizune sa aiba responsabilitati educationale fatade public. Va vom demonstra prin cadrul unei analize critice a cazului afirmator nu doar ca restrangerea lor este nu acopera toate cazurile semnificative, ci si ca modelul lor nu este eficient nici macar in cadrul restrangerii, si mai mult, ca intr-adevar nu este timpul pentru o asemenea masura.

                Intai vom adresa problema restrangerii. Se presupune ca restrangerea este justificata datorita faptului ca persoanele din aceasta categorie de varsta nu au abilitatea de a discerne intre bine si rau. Suntem de acord cu acest lucru, insa, pe de o parte, nu este rolul televiziunii sa le faca sa discearna intre bine si rau deoarece televiziunea a fost conceput ca un mijloc de divertisment, si nu ca un mijloc educativ. Da, poate deveni si educativ, dar nu este cazul aici, datorita scopurilor televizunii in prezent, si anume de castiga, ea fiind mai degraba un mediu comercial. De asemenea, aceasta vulnerabilitate a copiilor la informatii poate fi cu usurinta mediata de parinti, prin diverse restrictii in fata televizorului, daca intr-adevar se ajunge la cazuri extreme. Insa de obicei nu se ajunge, deoarece informatiile de genul asta pur si simplu nu il intereseaza pe copilul de pana la 12 ani. Iar in intervalul 12-16, copilul deja are un discernament, datorat in mare parte mediului educational. Deci daca privim mai atent, acesti copii nu sunt chair atat de vulnerabili si de fragili precum cred afirmatorii.

                Pe de alta parte, ignorarea clasei adultilor este o alta buba a cazului afirmator, deoarece mai degraba in cadrul adultilor este incurajata aceasta tendinta de generalizare si aceasta lipsa a progresului, pe care noi preferam sa o numim superficializare a informatiei. Deci mai degraba adultii sunt superficializati decat copii, deoarece dupa cum s-a zis chiar in caz, in cadrul arugumentului ratingului, ei doresc asta! Iar echipa negatoare cel putin nu este de acord cu existenta unei clase sociale in cadrul careia cultura este ignorata, sau privita cu dezinteres. Odata ce acesti adulti ar fi scosi din cochilia unei pseudo-culturi de masa, atunci copii ar deveni la randul lor mult mai dispusi sa priveasca lucrurile cu spirit critic, si abia atunci ar fi media pregatita sa faca acest pas. Insa deocamdata, nu se poate tocmai datorita mentalitatii telespecatorilor, care refuza sa cultura in favoarea distractiei. Deci pentru a putea aplica aceste masuri, ar trebui intai pregatit terenu, si anume reparata mentalitatea cetatenilor, si nu aruncarea unor masuri care se vor dovedesc ineficiente.

                In legatura cu modelul afirmator, noi nu suntem de acord cu procentul dezastruos de mare, si vom evidentia consecintele unei obiectivizari ale informatiei. Intai, acest procent de 50% ar avea urmari preponderent negative, datorita faptului ca televiziunilor li se interzice sa faca ce stiu ele mai bine. Si anume sa distreze. Nu ne intereseaza deocamdata calitatea informatiei atata timp cat televizunea isi indeplineste scopul in care a fost conceputa. Nu e bine, insa daca le fortam sa treaca la masuri drastice, nu doar ca stricam un echilibru existent, dar exista sansa ca telespectatorii in sine, cei ignorati de afirmatori, cei din afara restrictiei sa aiba obiectii asupra programului educational, care la o adica ar fi mult prea mare, deoarece un copil nu se uita chair atat de mult la televizor, preferand totusi sa faca si altceva in timpul sau liber. Si presupusele 3-4 ore nu justifica procentul de 50% care se aplica tuturor televizunilor si nu doar uneia.

                Cat despre obiectivizarea informatiei, ea nu poate duce decat al confuzie. Daca ar fi sa presupunem ca acesti copii sunt vulnerabili si nu stiu sa discearna intre bine si rau, degeaba ii bombardam cu informatie pro si contra la un moment dat ce nu este in capacitatea lor de a face diferenta. Daca ar fi sa consideram ca ei totusi gandesc pentru sine, atunci aceasta masura ar fi redundanta, datorita faptului ca ar putea sa isi dea seama si singuri ca daca o crima este comisa intr-un sat X, nu toti locuitorii din satul X sunt criminali. Acelasi lucru s-ar aplica si minoritatilor nelegiutoare din cadrul cazului afirmator.

                In continuare vom analiza structura argumentelor afirmatoare. Argumentul 1, scuza ratingului doreste a “matura”, a ignora, motorul care tine televiziunea in viata. Nu avem cum sa ignoram ratingul, deoarece fara rating, fara procentul de vizionari, nu putem avea o televizune care sa distreze, deci nu avem cum sa ajungem la o televziune care sa educe. Si asta deriva tocmai din faptul ca restrangerea afirmatorilor nu acopera toate cazurile relevante. Argumentele 2 si 4, tendinta de generalizare respectiv lipsa de pluriperspectivism(sunt unul si acelasi lucru), au fost  contraargumentate mai sus. Daca lucram in cadrul restrangerii, atunci copii pana la o varsta(cam 12 ani) nu sunt interesati de informatia distorsionata, deci nu o asimileaza, iar in afara ei, copii au deja o idee de discernamant datorita educatiei primite in familie si la scoala. Cat despre argumentul al 3lea, care de fapt este justificarea modelului, si anume crearea unui public cu viziune critica, nu se aplica tocmai fiindca aceste masuri premature, tocmai fiindca publicul deja existent nu este deja existent, tocmai fiindca masa telespectatorilor nu poate si nu doreste a accepta crearea acestui public cu viziune critica, deoarece ei doresc doar sa fie distrati. Si atat.

                In concluzie, nu putem aplica planul afirmatorilor fiindca: 1) este prematur, 2) este ineficient, 3) prin restrangere nu acopera partea relevanta a telespectatorilor, si 4) chiar daca ar aplica am avea consecinte negative. 


A2 (Bogdan Musan)

  Televiziunea avea un rol preponderent distactiv doar la in perioada incipienta a universului media. Acum insa, media isi depaseste cu mult atributiunile initiale, testimoniu fiind si referirile tot mai dese in legatura cu informatii dobandite pe canalele media. Importanta acestor canale mai poate fi demonstrate si de utilizarea lor cu scop educativ in institutiile educationale (interviuri, documentare, cercetari sustinute de imagini filmate). Media are astfel un potential educativ coerent si ar putea astfel sa il implementeze.

 Consideram conditia actuala a copilului confundata cu a unei persoane abandonate in fata televizorului. Parintii isi aloca prea mult timp slujbei, intretinerii casei sau situatiei personale deoarece considera ca televizorul le confera o oarecare protectie copiilor (pe care noi o consideram falsa). De aceea, consideram ca timpul petrecut in fata tubului ar putea fi fructificat daca s-ar prezenta emisiuni educative care sa dezvolte abilitatile copilului si setea lui de cunoastere totodata in detrimentul emisiunilor care domina cotidianul, care cauzeaza o perceptie distorsionata si o nivelare intelectuala a individului.

 La orice varsta, copiii se lovesc de informatiile aparute in televiziune, indiferent de gradul de interes pe care il manifesta fata de acestea. Datorita maturitatii lor intelectuale incomplete, acestia tind sa absolutizeze informatiile primite si sa-si „armonizeze” comportamentul cu acestea.

 Discernământul legal nu apare pana la vârsta de 18 ani, i.e. până la vârsta aceea, raspunderea asupra faptelor tinerilor se raporteaza tutorilor (parintii). Iar copii de până la 16 ani care copiază tot ce văd la televizor datorita personalitatii lor in stare incipienta  și a tabelului de valori nestructurat concret considerăm că reprezinta o parte de o importanța cruciala a societatii și că merită tot efortul. Noi ne dorim ca atunci cand generatia tanara va mosteni tara, mizeria televizata sa nu mai fie ridicata la gradul unui deziderat national.

  Aceasta masura va afecta intr-un mod pozitiv si populatia adulta pentru ca si ei vor fi supusi unei orientari diferite de „gusturi media”. Cel mai mult afectati de aceste masuri vor fi tocmai copiii datorita gradului sporit de asimilare a informatiei si astfel isi vor dori sa priveasca media de calitate.

 Consideram ca procentajul de 50% este rezonabil, fara perspectiva unor urmari dezastroase la nivelul televiziunilor, deoarece toate companiile vor trebui sa respecte aceleasi reglementari setandu-se astfel terenul pentru conceptia unei grile de programe care sa contina in aceasta proportie emisiuni culturale si educationale dupa cum am enumerat. Nu va afecta in mod profund concurenta si nici ratingul, publicul fiind obligat sa se orienteze spre emisiunile existente. Traim intr-un mediu economic concurential, iar aceste masuri nu vor face decat sa dea oportunitatea televiziunilor sa isi redefineasca domeniul.

 Informatia prezentata obiectiv nu poate duce la confuzie, avand in vedere ca publicul nostru invata foarte repede. Noi trebuie sa invatam copii ca exista intotdeauna mai multe puncte de vedere si astfel in devenirea lor, sa nu poata fi asa de usor influentati de o singura opinie care pare un adevar absolut.

 In concluzie, am aratat ca media poate avea un rol educativ, ca tinerii din grupul critic isi petrec mult timp in fata televizorului. De aceea trebuie implementate masuri care sa oblige media sa-si asume un rol educativ mult mai pregnant, acest lucru fiind in ultima instanta un beneficiu in favoarea intregii societati.


N2 ()

Acest discurs va avea rolul de a clarifica in ultima instanta ceea ce afirmatorii au incercat counstruiasca, dar are si rolul de a sumariza meciul insusi.In primul rand, vom evidentia ideile lor principale,dar vom si incerca sa facem o “resustinere” sau mai bine zis, “reafirmare” a conceptelor ignorate de ei. In consecinta, observam ca afirmatorii au avut ca principala linie de atac functia televiziunii, discernamantul copilului, efectele pozitive ale acestei masuri, procentul inimaginabil de mare de 50% si o contra-atacare minora a confuziei care ar putea surveni in urma obiectivitatii.

Noi consideram ca cel mai puternic punct al cazului afirmator se afla tocmai in acel procent. Justificarea lor se bazeaza pe legile pietei, si pornesc de la premisa ca fortand un anumit comportament asupra televiziunilor, acestea vor fi nevoite sa se adapteze, iar in aceasta adaptare vom avea o crestere a concurentei, ceea ce se presupune a fi un lucru pozitiv. Ei insa trec cu vederea un aspect relevant al problemei in sine, si anume, sunt televiziunile dispuse sa faca acest pas? Si daca ar fi dispuse care sunt consecintele? Si daca nu ar fi dispuse, care ar fi consecintele unei fortari? Am analizat aceste aspecte in primul nostru discurs.

1) teleziunile nu sunt dispuse sa adopte asemenea masuri deoarece nu isi permit sa renege gusturile telespectatorilor, nu sunt dispuse sa isi riste propia existenta pentru o masura asupra careia se pot face doar presupuneri. Adica nimeni nu este dispus sa dea vrabia din mana pe cioara de pe gard.

2) chiar daca ar fi dispuse sa faca acest pas, televizunea in sine, desi este un mediu potrivit pentru educatie, nu va putea indeplini INCA acest rol deoarece

a) oamenii nu vor educatie prin TV(am analizat in discursul anterior de ce nu vor) b) daca ne restrangem doar la categoria vizata de afirmatori, nici acea categorie nu vrea educatie prin tv. Mai degraba ar trebui feriti de televizor si de divertisment, daca ar fi sa luam in considerare vulnerabilitatea excesiva care le este atribuita de afirmatori.cat despre posibililele efecte pozitive care ar putea justifica aprobarea motiunii, am demonstrat in discursul anterior ca se va produce un dezechilibru tocmai datorita acestei concurente benefice de la care am pornit analiza.

3) daca nu vor televiziunile sa adopte aceasta masura, atunci ar trebui fortate. Echipa negatoare nu a simtit nevoia de a face mentiune la valorile democratice ale statului, care sunt de la sine intelese, asa ca vom lua in considerare doar consecintele unei adoptari fortate.

a) dezechilibrul care s-ar provoca la nivelul televiziunii in sine mentionat anterior, aici se amplifica tocmai din cauza acestei fortari, acestei impuneri. Noi pana la urma vorbim despre educatiei, iar daca incercam sa convertim televiziunea, atunci nu doar ca sansele unei reusite scad vertiginos(50% este un procent foarte mare), dar echilibrul divertisment/ educatie nu va lua fiinta, datorita acelei competitii presupusa a fi benefice, care se va aplica si in cadrul educatiei, transformand-o intr-o educatie comerciala, din care se faca bani, si superficializand aceasta, intocmai cum informatia s-a adaptat publicului, la fel educatia se va adapta publicului, (fiindca vorbim de televiziune) si intr-un final isi va pierde esenta. Dar mai avem o discrepanta si la nivelul divertismentului, care va trebuie sa fie mai putin. Peste tot! adica televiziunile vor fi fortate sa se armonizeze intre ele pentru a putea totusi face un ban de pe urma telespectatorilor care vor sa fie distrati, si nu educati prin TV.

                Bun, acum ca am contra-argumentat si analizat acest aspect, vom lua rand pe rand restul punctelor afirmatoare. Da, suntem de acord cu potentialul media, insa acest potential nu justifica implementarea motiunii. Efectele pozitive da, ar justifica-o, insa noi am demonstrat ca acestea nu exista, ba mai degraba exista efecte negative, cum ar fi dezechilibrul si haosul determinat de catre transfigurarea televizunii, si anume schimbarea vectorului de la directia de divertisement la educatie.

                Continuam cu raportarea la restrangerea lor, pe care in continuare o consideram irelevanta datorita faptului ca nu acopera toata populatia, mai degraba nu acopera populatia majoritara, ci se refera la o clasa aproximativ neimportanta, care isi primeste educatia din alte medii(familial, la scoala) si care la randul ei, si nu consideram ca ea va beneficia chair atat de mult de pe urma educatiei prin televizor, pentru ca nu avem nicio garantie ca vor viziona aceste programe. Problema informatiei de calitate proasta ar fi mult mai usor rezolvata prima, si apoi ar trebui implementata educatia. Altfel, haos si confuzie. Altfel, pseudo-obiectivitate fara finalitate.  Cat despre discernamant, reafirmam ca persoanele pana in 12 ani nu sunt interesate de catre informatiile de la TV, si chiar daca le-ar asimila, ele nu le vor afecta viata si viziunea, deoarece vor putea fi corectate in timp util(scoala va face asta). Iar cele de peste 16 ani, daca au luat contact cu informatii neadevarate, au totusi abilitatea de a gandi si de analiza chiar daca nu au atins varsta de discernamant legal.

                Observam de asemenea ca afirmatorii nu au raspuns la problema posibilitatii aplicarii motiunii, asa ca vom spune pur si simplu ca nu este timpul pentru o asemenea masura drastica(a se vedea discursul anterior). Ci mai degraba ar fi timpul unei analize critice asupra calitatii informatiei, decat introducerii educatiei.

                Conform celor spuse mai sus, si conform celor spuse in acest meci, putem deduce cu certitudine ca posibilitatea ar exista. Insa nu acum, nu aici si nu in acest mod. Daca am aplica acum aici si in acest mod, atunci am ajunge la haos si dezechilibru.  



Decizia:

Andrei Budescu

Buna ziua,

Ma numesc Andrei Budescu, iar astazi am placerea de a fi arbitrul acestei dezbateri.

Inainte de a da feedback-ul, vreau sa incep cu o observatie privind modul in care ar trebui formulat un argument. Incerc sa fac aceasta precizare in majoritatea meciurilor pe care le arbitrez intrucat reprezinta un element cheie al oricarei dezbateri.

Un argument ar trebui sa contina urmatoarele 3 elemente:

1)     Titlul argumentului / Afirmatia

2)     Descrierea argumentului / Rationamentul

3)     Dovada/Dovezile care sa sustina argumentul adus

Lamuriri:

1)     Titlul ar trebui sa cuprinda ideea de baza a argumentului. Exempu titlu: “Vulnerabilitatea copiilor”.

  1. Prezentarea titlului face ca dezbaterea sa fie mai usor de urmarit
  2. Va ajuta si pe voi ca – in cazul in care undeva pe drum va pierdeti in explicatiile pe care le-ati adus, sa nu uitati despre ce vorbiti.
  3. Iar – daca veti da un titlu unui argument dupa ce deja l-ati scris – veti observa ca va foloseste sa va dati seama si mai bine despre ce ati vorbit – in ideea ca – daca nu poti spune pe scurt despre ce vorbesti – s-ar putea sa nu iti fie clar despre ce vorbesti. Titlul va cristalizeaza ideile.

Afirmatorul 1 a evidentiat foarte bine utilitatea folosirii titlurilor.

2)     Explicatia prezinta efectiv elaborarea argumentului pe care doriti sa il aduceti. Exemplu explicatie: “Copiii se afla intr-un proces de formare psiho-emotionala si ceea ce vad la televizor poate avea un impact considerabil”. (Explicatie care ar putea fi continuata – insa nu excesiv – pentru a nu risca detalii excesive)

3)     Dovada – poate fi:

  1. O statistica
  2. Un studiu
  3. Opinia unui expert in domeniu
  4. Corelatii

Aici – internetul abunda cu studii care arata ca televizorul poate avea un impact deosebit asupra copiilor – ca acei copii care vizioneaza predominant programe TV violente tind sa devina la randul lor mai agresivi, ca pana la anumite varste ei nu disting ceea ce este real la TV si ceea ce este fictiune etc. Astfel – pentru a imi completa argumentul as fi citat unul dintre aceste studii – precizand de asemenea si de unde l-am preluat.

Tin sa subliniez ca – orice argument – daca nu contine si o dovada – nu este de fapt un argument – ci ramane o simpla afirmatie. Astfel – daca eu m-as fi rezumat la a afirma ca noile vulnerabilitatea copiilor justifica asumarea unui rol educational de catre televiziuni – aceasta ar fi fost o simpla afirmatie / un “dat cu parerea” J

Rolul unei dezbateri nu este doar acela de a demonstra abilitatile noastre de a enunta o opinie cu privire la un anumit subiect – ci de a ne si deschide perspectivele cu privire la acel subiect, de a invata mai multe lucruri despre el. Ori – acest lucru nu se poate intampla daca ne rezumam la ceea ce stiam/ credeam noi in prealabil si nu cautam informatii suplimentare – venite din surse care au tratat subiectul mai in detaliu. Ceea ce spun acum poate suna foarte sec si pedant – insa daca stati sa va ganditi – puteti spune ca ati invatat ceva nou in urma acestei dezbateri? Ca v-a largit orizonturile? Daca nu – ea nu prea si-a atins cu adevarat scopul. Orice dezbatere purtata in mod serios trebuie sa implice o munca prealabila de cercetare/ documentare.

Feedback-ul dezbaterii:

Echipa castigatoare: Echipa negatoare

Motivul este acela ca echipa afirmatoare nu a avut o prezentare suficient de convingatoare si de bine sudata. Au lipsit in mod deosebit dovezile care sa dea ‘greutate’ cazului prezentat, insa in aceeasi masura a lipsit si o viziune bine inchegata care sa asigure o coerenta/ consistenta a cazului.

Ceea ce trebuie sa retineti este ca – in momentul in care alegeti o anumita restrangere/ interpretare a motiunii – atunci va trebui in mod constant sa va raportati la ea – in cazul de fata – copiii – cu varstele intre 5 si 16 ani care se uita la televizor. Tocmai de aceea se alege o restrangere – pentru a discuta despre acea anumita restrangere si a nu ne pierde in discutii generale despre orice poate avea legatura cu acel subiect – ajungand de fapt sa nu dezbatem in mod real despre nimic.

Astfel – exemplele aduse ar fi trebuit sa mearga tot in aceeasi idée: sa arate impactul asupra copiilor care se uita la televizor si de ce aceasta in sine ar justifica ca televiziunile sa aiba responsabilitati educationale. Inteleg ca s-a acceptat implicit de catre toti ca vorbim de Romania. Astfel, ma indoiesc ca un copil roman care ar vedea stiri despre cersetorii romani din strainatate ar crede ca toti romanii sunt cersetori J Inteleg ideea enuntata de catre A1 – insa doresc sa subliniez ca exemplul adus nu a sustinut cazul despre care se dezbatea. De asemenea – emisiunea din Franta care avea o audienta mare in randul tinerilor de 20 de ani arata ca totusi poate oamenii ar fi interesati de astfel de emisiuni – dar iarasi nu sustine propriu-zis pozitia afirmatoare intrucat nu ne spune daca si copiii cu varstele intre 5 si 16 ani s-ar uita. (Glumind – poate ca ei ar stinge televizorul si l-ar porni din nou cand ar incepe Dan Diaconescu).

In meciurile pe care le veti mai juca veti vedea ca decizia va fi data pe baza ariilor de conflict – a ideilor centrale ale dezbaterii. In dezbaterea de astazi – acestea au fost: 1) Copiii capabili sa discearna versus Rolul televiziunii de a ii ajuta, 2) progres versus ‘haos’ si ca arie minora – 3) 50%: corespunzator versus ‘dezastruos’ de mare. Personal – 50% mi se pare cam mult – dar in nici un caz nu era stabilirea unui procent tema principala a acestei dezbateri astfel ca nu poate constitui un element real pentru decizie. In ceea ce priveste celelalte doua nu pot sa spun ca vreuna dintre echipe a fost suficient de convingatoare – au lipsit dovezi si argumente bine inchegate – a fost pur si simplu mai degraba un schimb de pareri – si spun asta nu ca sa va supar – ci pentru a va face sa intelegeti ca trebuie sa aduceti consistenta ‘argumentelor’ pe care le folositi. Cu toate acestea echipa negatoare – in special prin discursul N2 a reusit totusi sa sublinieze incertitudinea privind cazul afirmator (“nu avem nicio garantie ca vor viziona aceste programe”).

Alte observatii generale:

-       Incercati sa evitati limbajul familiar sau populist – precum ‘mizeria media’ sau ‘buba din cazul..’ J

-       Chiar daca este o dezbatere online, este recomandat sa incepeti orice prezentare printr-o scurta introducere – fie un simplu ‘buna ziua’ sau ‘ in calitate de A1/N1/A2/N2 al acestei dezbateri as dori sa incep prin..’ etc. in loc de a intra direct in subiect.

Punctaje: 15 - Continut/ 10 - Strategie/5 - Stil

A1: 22 (11, 7, 4)

N1: 22 (10, 8, 4)

A2: 23 (11, 8, 4)

N2: 25 (12, 9, 4)

Mi-a placut cursivitatea acestei dezbateri – faptul ca ati urmat fluxul ideilor antevorbitorilor vostri si ca a existat un schimb real de idei, insa mi-ar fi placut si mai mult daca acestea ar fi fost mai bine documentate si mai bine structurate – motiv pentru care am insistat pe punctele care consider ca ar putea fi imbunatatite.

In speranta ca acest feedback va va fi de folos fie in pregatirea pentru dezbateri viitoare, sau poate chiar in discutiile cotidiene,

Andrei Budescu

A1 -> 22 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Andrei (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.