Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Mel' (afirmatori) vs 'Eglantina si george' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (george jiglau)

Echipa negatoare, formata din George si Eglantina, considera ca este profund gresit ca in sarcina mass media privata sa fie plasata responsabilitatea de a educa publicul. In discursul nostru vom aduce o serie de contraargumente la expunerea echipei afirmatoare si vom arata ca o astfel de prevedere ar reprezenta o amenintare semnificativa – cu atat mai periculoasa cu cat este prezentata in „haine” pozitive, orientata spre educatie – la adresa democratiei, a dreptului la libera exprimare si chiar a libertatii individuale.


Context si premise: Televiziunea a aparut la finele anilor ’20 si a intrat intr-o noua etapa a existentei sale in anii ’70, odata cu boom-ul tehnologic in materie de suport video, de inregistrare, transmisie si receptie. Inca de la inceput, televiziunea a aparut ca un mijloc de a oferi entertainment, de a veni in intampinarea nevoii de relaxare a oamenilor. Treptat, canalele de televiziune au cautat sa ofere o oferta cat mai variata, pentru a raspunde cererii de pe piata: anumite segmente de public doreau sa urmareasca filme, altele documentare, altele stiri, altele sport, altele emisiuni de divertisment, talk-show-uri etc. Astfel, remarcam ca, inca din primele etape ale existentei sale, mass media a reprezentat in esenta o afacere, care se supunea regulilor pietei pe baza de cerere si oferta. De aceea au aparut si o multitudine de canale, fiecare cu o strategie si cu un specific proprii. Existenta unei mass media private libere permite cetateanului sa aleaga. Dreptul de a alege reprezinta un element fundamental al libertatii umane. Singurele cazuri in care canalele de mass media sunt controlate – eventual interzise, cu exceptia canalelor oficiale – si uniformizate sunt reprezentate de regimurile totalitare. Luand cazul Romaniei comuniste (ca exemplu de regim totalitar, fara a intra aici in dezbateri ideologice), ne reamintim modul in care statul urmareste „sa educe poporul” prin intermediul televiziunii. Asfel de regimuri sunt cele care pun accentul pe televiziune si pe mass media in general ca pe un mijloc de educare si de transmitere a mesajelor „corecte”.


Contraargumente: In contextul mentionat mai sus, ne vedem nevoiti sa indicam o serie de slabiciuni fundamentale in discursul echipei afirmatoare. 


In primul rand, aducem o observatie de fond cu privire la discursul afirmatorilor. Acesta face apel la obiectivitate in mesajul transmis de mass media publicului, dar este profund subiectiv si periculos. Sintagme precum „obligativitate”, „constrangere”, formulate in raport cu agenti care activeaza intr-o economie libera, specifica sistemelor democratice, reprezinta primul pas spre cenzura, ingradirea libertatii de expresie,a dreptului de actiune dupa regulile pietei si a dreptului de a alege al cetateanului, in timp ce epitete precum „neavizat” sau „credul” aplicate publicului nu isi au radacina in resursele utilizate si nici nu sunt asociate cu criterii universal valabile de categorizare. Astfel, acest tip de idei sunt primul pas catre totalitarism si instaurarea unor „dictaturi ale gandirii”, in care doar un grup de persoane sau o persoana se considera posesori ai adevarului absolut si decid ce anume trebuie transmis publicului.


In al doilea rand, alegerile individuale ale unor indivizi rationali se bazeaza pe o serie de valori si idei proprii, acumulate in timpul procesului de socializare, inceput imediat dupa nastere, in sanul familiei, in scoala si in anturajul propriu. Consideram ca bazele puse in copilarie, in „cei sapte ani de acasa” si in scoala sunt cei care determina alegerile pe care le fac indivizii ulterior, deci inclusiv selectia mesajului dintr-o gama bogata de optiuni. Indivizii au capacitatea de a urmari ceea ce considera ca este bine pentru ei, pe baza propriilor valori sau a propriei dispozitii de moment – uneori poate dori sa se informeze, altori sa se destinda, alteori sa urmareasca un film horror etc. Astfel, responsabilitatea educationala apartine, in esenta, familiei si sistemului de invatamant – care nu intamplator este numit si „educational” – si nu unor agenti care actioneaza conform regulilor economiei de piata intr-un segment creat de la bun inceput pentru a oferi entertainment.


In al treilea rand si poate cel mai important, se ridica intrebarea cine decide care sunt mesajele bune si care sunt cele rele? Desi apreciem tipul de programe pe care echipa afirmatoare l-a inclus in definitia sa, aceasta este extrem de ingusta si dauneaza interesului public si al indivizilor. Ca sa dam un singur exemplu, programele sportive nu apar in categoria programelor educationale. Oare nu reprezinta sportul un element cheie al dezvoltarii sanatoase a individului?


In incheiere, consideram ca studiile aduse drept argument de echipa afirmatoare, care arata ca mesajele transmise in media influenteaza actiunile indivizilor, sunt incomplete; ele nu arata daca cei pe care ii influenteaza in rau nu sunt deja persoane cu o educatie deficitara si nici daca cei pe care ii influenteaza bine nu sunt deja persoane cu un background sanatos. Nu vrem ca la adapostul unor idei nobile precum libertatea individuala si a agentilor economici sa fie cultivate atitudini deviante, insa nici nu dorim ca rationalitatea individuala sa cada prada cenzurii si ideilor nocive ale celor care se considera posesorii adevarului absolut si care isi aroga pozitia de educatori ai unor indivizi liberi.


A2 ()

INTRODUCERE

Cu totii respiram aer. Pentru ca este peste tot, este accesibil, si avem nevoie de el. La fel de accesibil este si televizorul, fiind sursa cea mai potrivita de a transmite informatii populatiei.

Mai departe in acest discurs 1.) va voi scoate in evidenta punctele neatinse ale cazului afirmator de echipa negatoare si care raman in picioare, 2.) voi raspunde punctual la atacurile aduse de echipa negatoare, 3.) voi reconstrui cazul afirmator aducand noi rationamente si 4.) voi pune in balanta ideile centrale ale ambelor echipe.

1.) Astfel, echipa negatoare nu a s’a atins de urmatoarele puncte ale discursului afirmator 1 : starea de fapt, ideea centrala a cazului afirmator, argumentul 2 (Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte medii nu ajung), si concluzia.

CUPRINS

2.) Incepand cu bazele motiunii, si anume definitiile, echipa negatoare a respins definitia responsabilitatii educationale (care implica responsabilitatea canalelor mediei private), enuntand ca aceasta apartine defapt familiei si scolii. Resustinandu’mi definitia echipei afirmatoare, sunt de acord cu faptul ca familia si scoala au responsabilitati educationale, dar ele nu sunt singurele. O alta entitate o reprezinta canalele de medii private. Definitia noastra este generala si se aplica tuturor categoriilor de varsta, in timp ce definitia echipei negatoare se constrange la copii, adolescenti. Conform motiunii, noi vorbim despre toti oamenii care se uita la televizor, si anume la cei de toate varstele.Daca unii oameni nu au avut imprejurarile de a fi informati cand erau mai mici, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ii ajutam sa invete si la alte varste decat cele scolare. Din contra, trebuie sa lucram la toate categoriile de varsta, sa nu ne limitam.  Asadar, definitia ramane in picioare deoarece se pliaza corect problematicii motiunii.

   La nivel de argumente, apare o arie de conflict la argumentul 1, si anume : care este datoria mediei private ? Datoria este de a satisface nevoi ale omului, care nu sunt numai recreationale, ci si educationale. Tocmai pe principiul enuntat de echipa negatoare ne bazam, cerere si oferta : populatia are nevoie de programme educationale, deci trebuie oferite prin responsabilizarea canalelor mediei private.

  O alta arie de conflict o prezinta argumentul 3 : noi am identificat o problema, si anume ca publicul nu poate sorta informatia primita, aducand dovezi. Ni s’a contraargumentat, citez : « Indivizii au capacitatea de a urmari ceea ce considera ca este bine pentru ei, pe baza propriilor valori sau a propriei dispozitii de moment ». Acest lucru este valabil in cazul nevoilor bio-fiziologice, caci un om cu o inteligenta medie are o gandire pe termen lung, si gandeste rational, facand conexiuni. Pentru acest lucru este nevoie de educatie, iar cea mai accesibila inafara anilor scolari/universitari, este cea de la TV. Asadar, contraargumentarea nu demonstreaza ca individul are capacitatea de a sorta informatia, argumentul 3 ramanand in picioare.

 Echipa negatoare acuza solutia echipei afirmatoare de a ataca aceste principii si valori fundamentale precum democratia sau dreptul la libera exprimare. La fel si noi studiem matematica la scoala, fie ca dorim, fie ca nu, timp de 10 ani(din clasa a I-a pana intr’a X-a obligatoriu) aceasta fiind pentru a ne ajuta sa intelegem bazele stiintelor, operatiilor, de a intelege si de a ne descurca. Asadar, educatia nu face decat sa educe, si anume sa ofere posibilitatea de a percepe rational lucrurile, de a face legaturi. Pentru a face legaturi, este nevoie de punctele intre care sa le faci. Legaturile duc la o intelegere. Noi nu obligam sa se difuzeze numai programe educationale, cum suntem acuzati de echipa negatoare, si pur si simplu introducem (nu 100%, caci nu schimbam regimul politic) programe. –libera exprimare este libera exprimare cand ai ce sa exprimi si ai si gandirea critica sa stii cum sa o faci. Daca nu ai idei solide din surse de informare corecte, nu ai cum sa te exprimi.

 Echipa negatoare scoate in evidenta faptul ca dreptul de a alege reprezinta un element fundamental al libertatii umane. Psihologic vorbind, cetateanul nu alege constient si rational sa fie influentat de imaginile violente de la televizor care i se intiparesc in minte ca fiind un lucru acceptat in societate pentru purul fapt ca se difuzeaza si nu se suprima. De aceasta, pentru ca el aici nu are alegerea, trebuie sa’i trasmitem informatiile corecte care sa reprezinte valori ale societatii, precum non-violenta, comunicarea, intelegerea. Da, dreptul de a alege reprezinta un drept fundamental, doar ca nu aplica in acest caz ca fiind incalcat prin faptul ca este educat in timpul sau liber. Din contra, in acest caz, prin educatie, el este ajutat – folosindu’se de roadele programelor educative- sa aleaga rational si corect prin gandirea critica dezvoltata.)

Observatia adusa cuvintelor folosite in discursul A1 o consideram ca fiind una de slaba calitate, deoarece aici se dezbate la nivel de principii, nu la nivel de vocabular sau de impresie artistica/emotionala.

Ni se spune ca responsabilizarea individului este « primul pas spre cenzura, ingradirea libertatii de expresie,a dreptului de actiune dupa regulile pietei si a dreptului de a alege al cetateanului »-nu este nici un prim pas spre cenzura, aceasta este un rationament care se pierde pe parcurs dintre premiza si concluzie

Legat de studiile prezentate, acestea sunt complete, dar generale, deoarece nu se bazeaza pe un anumit tipar de individ, ci se refera la populatie ca un intreg de nivel de inteligenta diferite. Deci sunt relevante, deoarece se refera la publicul tinta larg al canalelor media private.

CONCLUZIE

3.) Asadar, oamenii cred in informatiile pe care le primesc de la mass media privata,  si sunt influentati negativi. Responsabilizand aceste canale de televiziune private vom reusi sa educam publicul larg datorita accesului raspandit si al influentei majore. Educand in acest mod direct, vom dezvolta spiritul civic si gandirea critica, si vom trai intr’o lume mai buna cu oameni mai educati.

4.) In concluzie, ariile de conflict in acest meci sunt : 1. responsabilitatea educationala-ii corespunde mediei private sau nu ? 2. capacitatea individului de a sorta sau nu informatia. Aveti mai sus argumentarea pentru care ariile de conflict au fost castigate de catre echipa afirmatoare.


N2 (Eglantina Becheru)

Vorbim zilnic despre valori, despre fenomene ale societatii in care suntem captivi, despre libertati si drepturi, realitati si influente, vorbim despre Om. Mass-media este, fara indoiala, in societatea contemporana una dintre realitatile pe care nu le putem eluda, un fenomen ce a luat amploare in ultimii ani si a generat o serie de discutii. Referitor la motiunea propusa, voi demonstra in numele echipei negatoare ca mass-media privata nu trebuie sa aiba responsabilitati educationale fata de public.

In vederea sustinerii acestei idei, voi demonstra, in primul rand,  ca teoria elaborata de echipa afirmatoare , potrivit careia  “mass-media privata poate obtine rezultate acolo unde alte medii nu ajung” nu este veridica, in conditiile in care cea mai mare extindere teritoriala o prezinta televiziunea si posturile de radio nationale, in timp ce acoperirea limitata a celor dintai face imposibila transmiterea unui mesaj, ba mai mult, malinformarea indivizilor din zona respectiva (dupa cum ar zice echipa afirmatoare).

In al doilea rand, echipa afirmatoare nu contesta rolul primordial al familiei si al scolii in formarea intelectuala a subiectului uman. Definitia echipei negatoare nu vizeaza numai copiii sau adolescentii, ci releva o dimensiune incontestabila a realitatii: bagajul cultural dobandit in acesti ani influenteaza capacitatea decizionala a omului. Iar pentru cei care nu au avut oportunitatea de a se bucura de o educatie solida la timpul potrivit, nu putem gasi solutia programelor educationale oferite de media, pentru ca aceasta nu va suplini niciodata rolul cartilor, teatrului, elementelor culturale ce definesc o fiinta sociala. De pilda, o persoana ce a trecut de prima tinerete va prelua informatia asa cum ii este oferita, intr-o maniera superficiala, fara a o mai prelucra, in consecinta- o va uita la fel de repede. Sociologul francez P. Bourdieu (apud Cucoş, 2000) consideră că societatea, structurată în clase diferite, în grupuri diferite, posedă un anumit capital cultural, care influenţează traseul devenirii indivizilor singulari. Tot el vorbea despre  starea încorporată – cultura este asimilată de om în timp şi se prezintă ca o parte integrantă a persoanei; în această stare, cultura devine un bun al celui care a asimilat-o prin efort propriu îndelungat şi dispare o dată cu dispariţia fizică a persoanei; încorporarea culturii se realizează prin educaţie şi, în principiu, în şcoală.

Pe de alta parte, in discursul echipei afirmatoare putem sesiza o contradictie de tipul “contradictio in adiecto” referitoare la dreptul de a alege: “dreptul de a alege reprezinta un element fundamental al libertatii umane. Psihologic vorbind, cetateanul nu alege constient si rational”. Or, daca omul “este suma alegerilor sale”(Sartre), este evident ca omului ii apartine aceasta libertate, principiu sustinut de toate actele cu caracter universal (vezi exemplul Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului). Gandirea critica este o insusire dobandita nu prin preluarea asa-ziselor informatii corecte, ci prin exercitiul mintii, care ii permite individului sa aleaga potrivit interesului personal.

In continuare, voi sustine pozitia echipei negatoare, reluand argumentele ce demonstreaza ca mass –media nu trebuie sa aiba responsabilitati educationale fata de public.

In primul rand, traim intr-un stat democratic, iar democratia presupune libertate de gandire, de expresie si de alegere. Mijloacele media private promoveaza aceste valori prin natura lor intrinseca. Neutralitatea le confera credibilitate, iar cele politizate (care au deformat mesajul in favoarea grupului sustinut) au fost de mult reperate si indepartate din grila de optiuni a populatiei. Ar fi impropriu sa vorbim de interesul cuiva, in acest caz, al statului, de a educa individul prin intermediul mediei, precum in perioada regimurilor totalitare, deoarece asta ar insemna sa ne luam doza zilnica de Murti-Bing, medicamentul din romanul lui Witkiewicz, ce traducea realitatea prin matricea ideologiei.

Pe de alta parte, nu intra in obligatia mijloacelor media sa educe publicul, in conditiile in care acestea sunt orientate spre latura economica si nu culturala. Nevoia de panem et circenses se face simtita in viata de zi cu zi, fiind un element definitoriu in relatia cerere-oferta. Echipa afirmatoare sustine ca populatia are nevoie de programe educationale, fapt care nu se resimte in cererea auditoriului. Asadar, recreationalul, nu educationalul este termenul aprioric in acest sistem.

Nu in ultimul rand, relativitatea lucrurilor si fenomenelor inconjuratoare ne determina sa renuntam la hainele prejudecatilor si la etichete. Nu putem spune despre un mesaj: este gresit sau este corect, in conditiile in care acesta cunoaste diferite valente, in functie de interesul individului. Exemplul colegului meu, cu programele sportive, este edificator in sustinerea relativitatii elementelor ce compun viata cotidiana.

Prima arie de conflict identificata de echipa negatoare este centrata in jurul intrebarii: “Atenteaza mass-media la libertatea de exprimare?” Echipa afirmatoare sustine ca fara idei solide obtinute din surse de informare corecte, imposibilitatea de exprimare este un fenomen din ce in ce mai prezent. Noi credem, insa, ca pluralitatea perspectivelor prin care este filtrata o informatie asigura un soi de obiectivitate usor reperabil de catre publicul tinta. Libera exprimare, manifestata prin dreptul de a alege demonstreaza ca indivizii au capacitatea de a recepta si de a selecta mesaje in conformitate cu propriile idei,  Este evidenta eroare pe care echipa adversa o face atunci cand sustine ca abilitatea de a urmari ceea ce subiectii umani considera ca este bine pentru ei, pe baza propriilor valori sau  dispozitiei de moment tine de nevoile bio-fiziologice. Nevoile bio-fiziologice trateaza un sector restrans( foame, sete, etc), in timp ce nevoile superioare trateaza latura spirituala, morala a omului. Tocmai de aceea, suntem indreptatiti sa credem ca prima arie de conflict a fost castigata de echipa negatoare.

Cea de-a doua arie de conflict vizeaza responsabilitatea mass-mediei de a educa individul. In acest sens, am demonstrat ca educatia se realizeaza in scoala, in familie, in mediul social din care individul face parte, iar media privata, prin natura sa comerciala, are un simplu rol recreational. Nu putem vorbi, asadar, de obligativitatea acesteia de a transmite mesaje cu caracter cultural, educational, in conditiile in care nu suntem in masura sa alegem ce este bine si ce este mai putin bine pentru populatie, ci doar pentru noi insine. Echipa afirmatoare pledeaza pentru introducerea unor programe cu caracter educational, sustinand ca televizorul este cea mai la indemana posibilitate de a dobandi cunostinte. O observatie pertinenta este ca atunci cand vorbim de mijloacele media private, nu ne referim doar la televiziune, ci la un intreg sistem de transmitere a informatiei, care include presa scrisa, radiofonica, etc. Dupa cum am demonstrat, scoala si mediul social sunt pilonii de rezistenta in educarea individului. Toate celelalte sunt doar note de subsol pentru acestea si au caracter superficial care nu poate asigura pastrarea indelungata a informatiei. Asadar, si aceasta arie de conflict a fost castigata de echipa negatoare.

In loc de concluzii…

Traim intr-o societate in care cunoasterea este simbolul puterii. Un om informat va fi intotdeauna cu un pas inaintea vartejului social in care suntem prinsi voluntar sau involuntar. Mass-media are inainte de toate, rol informational. Daca vorbim de mass-media privata, vorbim de rolul recreational al acesteia. Cu certitudine, insa, nu intra in obligatia  mijloacelor media private sa aiba responsabilitati educationale fata de public.

Repere bibliografice:

1. Cucoş, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

2. Gardner, H., Les inteligences multiples, Editura Retz, Paris, 1996.





Decizia:

Florina Croitoru

Verdict: votul meu merge către echipa negatoare.

În primul rand, aş dori să subliniez faptul că moţiunea aflată în dezbatere la această rundă este “E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public” şi nu “E timpul  ca mass-media privată să …..”. Un alt punct asupra căruia aş dori să atrag atenţie echipelor este folosirea de barbarisme, ca de exemplu: media literacy, entertainment, background sau a unor expresii specifice de genul “panem et circenses” fără a oferi o explicaţie succintă a întelesului lor.

Am fost convinsă de către echipa negatoare deoarece aceasta a prezentat argumente mai relevante, mai realiste, mai bine explicate decât echipa afirmatoare. După părerea mea, echipa afirmatoare a dat dovadă de grabă în tratarea acestei teme şi a cazut în prăpastia exagerărilor.

A1 – Discursul tău are un aspect vizual plăcut, însă la nivel de conţinut apar câteva probleme, prima chiar din primul rând, unde începi cu o confuzie între posturile private de televiziune şi mass-media privată, deviind de la moţine şi lărgind, probabil involuntar, aria de discuţie. La nivel de definiţii, ai ales să defineşti doar un singur aspect, cel al responsabilităţilor educaţionale, iar părerea mea este că sintagma “intr-o cantitate satisfăcătoare” este foarte vagă. Apoi, argumentul nr. 1 este o parafrazare a ideii centrale a cazului vostru. Mai departe în cadrul argumentului 1 foloseşti o exprimare foarte dură: “Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o obliga sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste”. Pe ce te bazezi când emiţi o asemenea judecată? Cine ar trebui să le oblige? După părerea mea, aruncarea în eter a unei asemenea afirmaţii aduce după sine o serie de întrebări foarte dificle, care cel puţin în cadrul cazului vostru, nu au răspuns. Argumentul nr. 2 nu vorbeşte deloc despre televiziune, iar argumentul nr. 3 este doar o reiterare a moţiunii.

Conţinut: 7

Strategie: 6

Stil: 4

Total: 17

N1: Continui în eroarea începută de A1, referitor la mass-media. Apreciez secţiunea de “context şi premise”, scurtul istoric al televiziunii, rolul ei în societate, dar nu apreciez deloc faptul că nu ai oferit o contraargumentare punctuală celor 3 argumente aduse în dicuţie de către echipa afirmatoare, chiar dacă la nivel de idei şi raţionamente consider discursul tău ca fiind unul foarte relevant. De asemenea, constat o lipsă totală a dovezilor.

Conţinut: 10

Strategie: 6

Stil: 4

Total: 20

A2 – Comparaţia cu care începi discursul este total nepotrivită. Un om respiră aer pentru că altfel nu ar supravieţui, dar priveşte la televizor pentru că alege să o facă. Cred că nu a murit nici un om până acum pentru că a fost privat de televiziune! Următorul punct problematic pe care l-am sesizat este în cadrul primei arii de conflict, şi anume afirmaţia: „populatia are nevoie de programe educationale, deci trebuie oferite prin responsabilizarea canalelor mediei private”, nu reuşesc să înţeleg de unde aţi tras concluzia că populaţia are nevoie de programe educaţionale. Aaa, că ar fi bine să fie, că probabil ar beneficia de pe urma lor, este cu totul altceva. Pricipiul economic referitor la cerere şi ofertă apare atunci când un consummator îşi manifestă nevoia faţă de un bun sau serviciu. Ori niciunde în cazul vostru nu văd vreo dovadă prin care să mi se arate că populaţia conştientizează şi manifestă o asemenea nevoie, nevoie care nu este satisfăcută de posturile tv private existente pe piaţă. Mai departe, discursul tău încearcă să surprindă erori de logică din partea echipe adverse, dar fără prea mult success. Am şi câteva observaţii la nivel de formă: folosirea apostrofului în loc de cratimă, abandonarea structurii argumentative a cazului, depăşirea numărului de cuvinte recomandat, lipsa dovezilor.

Conţinut: 6

Strategie: 4

Stil: 3

Total: 13

N2: Persişti şi tu în confuzia mass-media vs. televiziune, şi continui pe linia ideilor aduse în discuţie de antevorbitorii tăi, dar în contiunare fără nici un fel de structură. Ideile şi raţionamentele prezentate sunt pertinente, dar discursul tău a depăsit cu destul de mult imita de cuvinte recomandată. Cu toate acestea, un discurs coerent şi persuasiv.

Conţinut: 10

Strategie: 4

Stil: 4

Total: 18

A1 -> 17 puncte
N1 -> 20 puncte
A2 -> 13 puncte
N2 -> 18 puncte
Castiga echipa:

Eglantina si george (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.