Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Alexandra si Dragos' (afirmatori) vs 'Andra si emanuela' (negatori)

A1 (Dragos Movila)

         Pe fondul prăbuşirii sistemului de educaţie din România şi a decăderii morale a societăţii, considerăm  necesară implicarea posturilor private, ca institutii care asigură elaborarea şi difuzarea emisiunilor prin televiziune 1,  în educarea populaţiei.

         Statisticile ultimilor ani ne arată problemele profunde cu care se confruntă societatea românească actuală în ceea ce priveşte cultura şi educaţia populaţiei. Numărul elevilor şi al studenţilor în continuă scădere, numărul mare de analfabeţi şi procentajul foarte mare al cetăţenilor cu un nivel scăzut de educaţie relevă realitatea sumbră a zilelor noastre. România se clasează pe ultimele locuri din Europa în privinţa raportului dintre numărul de elevi şi studenţi şi totalul populaţiei cu vârste între 3 si 29 de ani2. În ceea ce priveşte cultura, peste 60% dintre tineri nu au fost niciodată la teatru, iar 80% nu au asistat niciodată la un concert de muzică clasică. În acelaşi timp procentul celor care citesc zilnic este de doar 6% 3.

         Dacă ne referim la posturile de televiziune, studiile arată că 68% dintre români se uită zilnic la televizor, iar la polul opus, doar 8% nu urmăresc deloc programele TV. Durata medie pe care românii o petrec în faţa televizorului este de 3-4 ore pe zi4. Observăm aşadar o disproporţie între gradul mic de educare al populaţiei si numărul mare al celor care privesc zilnic, ore întregi, emisiuni ale posturilor  de televiziune. Un raport al EU Monitoring and Advocacy Program publicat în octombrie 2005, constata că "o particularitate a televiziunii din România de azi pare a fi tabloidizarea şi trivializarea programelor de stiri”5 .Referindu-ne la acest aspect, „Ştirile de la ora 5” sunt un exemplu grăitor asupra a ceea ce înseamnă în cadrul unei emisiuni, violenţa şi degradarea umană utilizate ca material de lucru. Televiziunile românesti sunt adesea criticate pentru calitatea scăzută a programelor şi pentru obedienţa acestora fată de interesele politice şi economice ale patronilor lor.

         În această situaţie, soluţia este aceea de a spori educaţia populaţiei prin intermediul televiziunilor. Oameni de valoare pot contribui din plin la educarea unui popor graţie pupularităţtii şi aprecierii de care se bucură acestea. Echipa afirmatoare consideră că rolul de formator de opinie pe care şi-l asumă posturile de televiziune ar trebui înţeles în sensul de a crea un trend ascendent în ceea ce priveşte educaţia şi cultura telespectatorilor, şi nu decăderea intelectuală şi morala continuă prin emisiuni de proastă calitate.   

         Motivaţia televiziunilor conform căreia emisiunile difuzate respectă cererea publicului, este una falsă. Publicul priveşte ceea ce i se oferă, iar pentru a putea spune că acesta refuză să urmărească emisiuni educative trebuie ca mai întâi să i se ofere unele atractive şi de bună calitate. Statutul de televiziune comercială nu absolvă pe nimeni de responsabilitatea valorică a materialului video furnizat. Cu alte cuvinte “poţi vinde, dar nu orice şi nu oricum”. Aşa cum nu poţi vinde spre consum otravă sau droguri motivând că există cerere pe piată, tot aşa nu poti vinde publicului orice spectacol mediocru sau emisiune decadentă având ca argument raitingul ridicat.

         Încă din anul 1997 Statele Unite au pus în practică un proiect legislativ potrivit căruia toate televiziunile au obligaţia de a transmite săptămânal 3 ore de emisiuni educative. Este un mod inteligent de a acţiona fără a interveni în libertatea presei sau a cetaţeanului.

         În concluzie, implicarea activă a posturilor private de televiziune are un rol important în educarea individului şi în culturalizarea societăţii actuale.

         Considerăm că atât televiziunile private cât şi cele de stat, pot fi un partener viabil sistemului clasic de învăţământ, în acest mod ele ajutând la consolidarea şi promovarea valorilor şi principiilor necesare dezvoltării intelectuale şi sociale a publicului.

1 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998, Dicționarul explicativ al limbii române, recuperat pe 02.11.2010 de pe http://dictionare.edu.ro/definitie/televiziune;

2 Raul Florea, 21.10.2010, „Generaţia crizei: 75% dintre elevi – analfabeţi ştiinţific, 50% dintre studenţi – candidaţi la somaj”, Gândul, recuperat pe 02.11.2010 de pe http://www.gandul.info/scoala/generatia-crizei-75-dintre-elevi-analfabeti-stiintific-50-dintre-studenti-candidati-la-somaj-7520896;

3 Autor necunoscut, 17.11.2006, “Peste 60% dintre tinerii români nu merg deloc la teatru”, Ziarul de Iaşi, recuperat pe 02.11.2010 de pe http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/peste-60-dintre-tinerii-romani-nu-merg-deloc-la-teatru~ni45na;

4 Irinel Bucur, 01.06.2004, “La cine si la ce se uita românii la televizor”, Ziarul Financiar, recuperat pe 02.11.2010 de pe http://www.zf.ro/eveniment/la-cine-si-la-ce-se-uita-romanii-la-televizor-2908793/;

5 Fără autor, 27.10.2010, „Televiziune”, Wikipedia, recuperat pe 02.11.2010 de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziune.


N1 (Andra Trofin)

" Pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke prezenta educația sub forma unei relații interpersonale de supraveghere și intervenție ce se stabilește între „preceptor” (educator) și copil (viitorul „gentleman”)*1.  

  Educarea inseamna orientare spre dobandirea si dezvoltarea cunostiintelor. Cum poate interactiona omul cu televizorul? Ar trebui oare ca posturile private sa faca un pas in oniric, pentru a recepta mesajele telespectatorului?

    Pana a raspunde la aceste intrebari, gasind solutii inexistente la intrebari "cum se pot implica posturile private in educarea populatiei", ne vom limita la prezentarea ineficientei, imposibilitatii "educarii prin intermediul TV" si la urma urmei inexistentei unei obligatii in sarcina posturilor de televiziune, ca institutii care asigură elaborarea şi difuzarea emisiunilor prin televiziune, in difuzarea unor anumite programe.

   Dupa cum bine a observat echipa afirmatoare, raportul dintre numarul studentilor si elevilor si totalul populatiei tinere in Romania este printre cele mai mici din Europa. Acest lucru trebuie si poate fi schimbat numai prin interventia tutorilor si autoritatilor etatice. Prezumand ca ar exista o datorie sociala ce incumba televiziunilor in difuzarea anumitor emisiuni educative, nu am face decat sa micsoram numarul celor care ar frecventa institutiile ce au cu adevarat rol educativ in favoarea "cartofilor de canapea", intrucat acestia ar putea motiva ca nu mai este necesar studiul in unitatile scolare/universitare intru cat se pot uita la emisiunea de la ora 12. Pana la un punct si acest lucru ar fi un inceput, dar un post privat nu poate garanta ca emisiunea respectiva este vizionata si ca telespectatorul nu va schimba programul. 

     Tot echipa afirmatoare a subliniat un mare procentaj in randul telespectatorilor care nu frecventeaza piese de teatru sau concerte de muzica clasica. Mentionam ca exista posturi specializate precum Mezzo, Discovery, National Geographic care au notorietate si sunt disponibile in baza oricarui abonament si care si-au format deja publicul. Asadar un program in plus care sa prezinte cascada Victoria, musuroaiele de pana la 6 m ce pot fi facute de termite in Australia sau "La Traviata" lui Verdi nu garanteaza un trend ascendent in privinta educatiei si culturii telespectatorilor. 

  In afara faptului ca posturile nu sunt abilitate, ba mai mult se gasesc in imposibilitate de a "educa", cine poate asigura ca programele asa zis "educative" nu ar avea un rol negativ, tocmai din cauza faptului ca imaterialul (postul de tv/emisiunea) nu poate controla materialul (telespectatorul)? Latura negativa trebuie vazuta in sensul in care, dupa prezentarea unui experiment chimic la tv, copilul va incerca imitarea procesului, fapt ce poate cauza pagube inimaginabile proprietatii sau chiar propriei vieti. Ar fi interesant de vazut ce efecte a avut proiectul legislativ din SUA, in cazul in care s-a implementat (deoarece echipa afirmatoare formuleaza aceasta informatie fara a ne oferi o sursa de informare).

   La nivel legislativ, atat Constituita Romaniei cat si Protocolul nr. 1, art.2 la CEDO vorbesc de dreptul la invatatura/instruire care se refera, de fiecare data, la institutii de invatamant si alte forme de instructie si perfectionare, toate facute doar intr-un cadru organizationat.*2. Se recunoaste astfel de catre organele abilitate ca educatia nu poate fi facuta fara supraveghere si indrumare. Mai mult Conventia Europeana a Drepturilor Omului la art 10 prevede libertatea de informare care trebuie sa fie exercitata fara nici o ingerinta din partea autoritatilor publice, libertate ce ar fi incalcata daca ar exista o obligatie in a difuza anumite programe. Libertatea presupune responsabilitate, iar posturile au respectat acest principiu de-a lungul timpului, pentru ca altfel ar fi fost angajata raspunderea civila, administrativa sau dupa caz penala a acestora.

  Consideram ca rolul televiziunilor este de a asigura libertatea de informare cu responsabilitate, rol asumat de-a lungul timpului, iar telespectatorul trebuie invatat sa discearna informatiile si lasat sa aleaga, lucru posibil doar printr-o diversificare a posturilor si programelor difuzate."


*1 [http://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bie].   
*2 Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu - Drept constitutional si institutii politice, Vol.I, Ed.All Beck, Bucuresti 2003, p.192 // Corneliu Birsan - Conventia europeana a drepturilor omului,  Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 1064 


A2 (Alexandra Girbea)

         Marele dicţionar de neologisme explică termenul de “educaţie” ca fiind o “activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienţei de viaţă, a culturii către generaţiile tinere, de influenţare sistematică şi conştientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice”1. A aduce în discuţie o definiţie a educaţiei formulată  acum 400 de ani, ba mai mult, a crede că se poate aplica în secolul XXI unei societăţi schimbate radical, este un demers lipsit de sens. Ne întrebăm care ar fi fost viziunea lui John Locke asupra educaţiei dacă ar fi trăit în perioada comunicaţiilor prin satelit, a internetului şi televiziunii digitale… În vremurile actuale, educaţia poate îmbrăca diverse forme, pornind de la cea clasică, realizată în şcoli, la învătământul la distanţă practicat de universităţi şi ajungând până la diversele cursuri predate pe internet sau prin intermediul DVD-urilor si, iată, educaţie realizată prin intermediul televizorului.

         Faptul că legea nu obligă televiziunile să difuzeze emisiuni educative nu este un argument. Tocmai aceasta se discută în cadrul acestor dezbateri, dacă ar trebui ca televiziunile private să se implice în educarea publicului. Iar dacă ne referim la posturi private ca tot unitar, acest “trebuie”  se traduce prin elaborarea de acte normative specifice.

         Credem că echipa negatoare se află într-o dificultate legată de înţelegerea fondului problemei. Tema în discuţie, şi anume educaţia prin intermediul posturilor de televiziune nu se referă nici pe departe la difuzarea unor documentare despre cascade, termite sau gândaci şi nici despre cum se construieşte un camion sau tot felul de “curiozităţi” difuzate de posturile menţionate de către negatori. Educaţia despre care vorbim ca fiind necesară este aceea in care publicul află lucruri mult mai utile cum ar fi învăţarea unei limbi străine, înţelegerea democraţiei, a libertăţilor şi obligaţiilor cetăţenesti, descoperă personalităţi şi evenimente deosebite, paşii de urmat în întreprinderea unei acţiuni(înfiinţarea unei societatea, organizarea unui miting, s.a.),înţelegerea unei creaţii artistice,afla despre importanta activităţilor fizice sau a alimentaţiei sănătoase, etc. Este superfluu să comentăm despre exemplul negatorilor cu privire la posibilele accidente survenite în urma unor experimente chimice televizate, întrucât devine pueril să ne gândim că poate procura cineva bromura de sodiu sau siliciu organic şi că îl va combina cu cianura de potasiu, în scop experimental, pe masa din bucătărie.

         Educaţia realizată de posturile TV nu poate şi nu trebuie să ia locul educaţiei clasice elaborate în şcoli. Dimpotrivă, ea trebuie să o ajute şi să o completeze pe cea instituţionalizată. Daca nu scrie nimic despre educaţia prin intermediul televiziunilor în Constituţia României sau în prevederile Curţii Europene a Drepturilor Omului, este pentru că acestea de mai sus nu pot să reglementeze activitatea posturilor private de televiziune. Drept urmare, o hotărâre în acest domeniu se ia de către autoritatea în măsură.

         Cât priveşte proiectul legislativ din Statele Unite, care obligă posturile de televiziune să difuzeze săptămânal 3 ore de emisiuni educative, acesta nu poate fi pus la îndoială doar pentru că negatorii nu au auzit de el. Legea despre care vorbim a fost implementată în 1996 de către Comisia Federală a Comunicaţiilor şi a suferit de atunci mai multe îmbunătăţiri 2.

         Reiterăm faptul că, în contextul prăbuşirii sistemului de educaţie şi al crizei morale a societăţii, considerăm ca oportună implicarea posturilor private în educarea populaţiei. Echipa afirmatoare crede că o societate liberă nu înseamnă o societate fără reguli, ci una în care binele tuturor este mai important decât binele unora şi în care regulile nu îngrădesc, ci crează contextul unei armonii sociale.

         Concluzionăm, spunând că pentru a trăi într-o societate dezvoltată şi durabilă este nevoie de efortul fiecăruia, inclusiv a posturilor private de televiziune pentru că, aşa cum spunea Papa Benedict XVI, “fară valori, o societate nu poate să crească într-un mod durabil”3.

1 Florin Marcu, 2000, Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum, recuperat la data de 09.11.2010 de pe http://dexonline.ro/definitie/educatie;

2 Fără autor, 17.10.2010, E/I, Wikipedia, recuperat la data de 09.11.2010 de pe http://en.wikipedia.org/wiki/E/I si Amy B. Jordan, The Three-Hour Rule and Educational Television for Children, recuperat la data de 09.11.2010 de pe http://www.informaworld.com/smpp/content~db=jour~content=a785832181;

3 arcbro, 23.10.2010, Benedict al XVI-lea: Fără valori societatea nu creste, recuperat pe 09.11.2010 de pe http://www.dailymotion.com/video/xfc659_benedict-al-xvi-lea-fyry-valori-soc_news;


N2 ()



Decizia:

Ana Trofin

Comentarii individuale

Afirmatorul 1 reuşeşte să pună problema în contextul actual, al societăţii moderne şi stabileşte motivaţia pentru care televiziunile ar trebui sa îşi asume responsabilităţi educaţionale faţă de public. Cu toate că discursul este bine construit şi poziţia echipei este clară, ar fi fost mai bine ca partea descriptivă, privind statisticile si status quo-ul să fie mai reduse, pentru a nu lăsa loc negatorilor să interpreteze ca un argument important, date precum cele legate de câţi tineri nu au fost vreodată la un concert de muzică clasică. De asemenea, în prezentarea unor măsuri care au avut succes în trecut, sau au fost aplicate cu succes (cele 3 ore de la posturile de televiziune din SUA) ar trebui pus mai mult accent pe cum au funcţionat aceste măsuri, de ce au avut succes şi cum putem să le folosim în cazul nostru.

Un punct foarte bun în acest discurs, care nu a fost negat sau atacat este acela al utilizării unor persoane care se bucură de popularitate în rândul cetăţenilor, deoarece aceştia vor fi ascultaţi sau măcar vor putea atrage publicul prin simpla lor notorietate.

Afirmatorul 2 reuşeşte să răspundă la toate atacurile aduse ne negatorul 1 şi accentuează cum anume educaţia poate îmbrăca diverse forme în societatea actuală, susţinând poziţia echipei sale şi reluând motivaţia pentru care televiziunile au o responsabilitate faţă de public. Un răspuns foarte bun al afirmatorilor este cel legat de diferenţa dintre educaţia prin intermediul posturilor de televiziune şi posturile de televiziune precum Discovery sau Mezzo. Afirmatorul 2 explică cum anume ar fi prezentate informaţiile educaţionale şi care ar fi scopul lor (învăţare unei limbi străine, înţelegerea democraţiei, etc.)

De asemenea, Afirmatorul 2 reia exemplul SUA, dar nu reuşeşte să ducă până la capăt ideea,  nu aduce exmple clare de beneficii obţinute în urma acestui proiect, sau măcar cum a fost primit de public.

Un alt punct forte in acest discurs este acela că educaţia clasică nu va fi îndepărtată sau mau puţin importantă, ci va fi ajutată şi sprijinită de informaţiile aduse prin intemediul televiziunilor.

Punctaje:

Vorbitor

Continut

Strategie

Stil

Total

A1

11

9

4

24

N1

A2

13

8

4

25

N2

A1 -> 24 puncte
N1 -> 0 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Alexandra si Dragos (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.