Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Anca si Francisca' (afirmatori) vs 'Andrei si Ecaterina' (negatori)

A1 (Anca Mihai)

     Într-o societate aflată în perioada de tranziție, după o perioadă în care informațiile transmise erau controlate politic este timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilități educaționale față de public.

     Deși se afla într-un stadiu incipient, televiziunea a pătruns în România în secolul XX.[1] Cu timpul, aceasta a devenit sursa preferată de informare a multor români. Căderea regimului socialist și apariția legislației specifice au permis ca „fenomenul” audiovizualului să ia amploare. Concurența a determinat posturile de televiziune să fie creative, să realizeze noi concepte de programe pentru a plăcea publicului, dar a și impus uniformizarea lor. Se poate ușor distinge că televiziunile își propun să informeze, să interpreteze fapte sociale, să distreze audiența sau să vândă produse.

     Inserarea funcției educative ca pilon în alcătuirea programului transmis ar determina mediul privat de televiziune ca prin ceea ce emite să devină un instrument instructiv-cultral, realizând emisiuni dedicate artelor frumoase, istoriei, filosofiei, naturii, etc. Este foarte importantă trasarea unei direcții noi care să fie axată pe educarea populației cu privire la prevenția, eliminarea sau estomparea unor fenomene negative, care pot deveni probleme sociale reale.

     Ideea centrală a cazului afirmator: pentru a putea emite, posturile private necesită capital financiar pe care îl obțin datorită unui număr semnificativ de telespectatori.

     În primul rând, există în prezent posturile străine de televiziune care emit cu succes în România programe educative. Posturile TV precum Discovery, History TV, National Geographic, Animal Planet s-au dezvoltat foarte mult în perioada de tranziție din România, dovadă fiind evoluția de la Discovery Channel la Discovery Channel, Discovery Channel USA, Discovery World, Discovery Life and Travel, Discovery Science, ș.a. Este real că acestea beneficiază și de capital străin, însă modul în care se dezvoltă acestea în țară ar trebui să determine mogulii să investească și în transmisiuni din categoria celor educaționale, tocmai pentru a-și spori profitul.

     În al doilea rând, există un public educat căruia i-ar plăcea să privească subiecte complementare dezvoltării lor profesionale. Să nu uităm de nemulțumirile unei părți a populației care, așa cum probabil am auzit nu o singură dată, „Nu am ce să văd la televizor!”. Cezar Paul-Bădescu[2], pornind cu o frază a Patrick Le Lay, (în momentul în care a emis respectiva afirmație era președinte director general al unui post francez) a scris într-un articol postat pe site-ul dilemaveche.ro că „pentru destul de mulți oameni de televiziune, publicul e o simplă masă de manevră, o turmă pe care să o momești să cumpere produse [...]. Rostul lor este să facă bani, câți mai mult bani.” O posibilitate de a face acești mulți bani ar fi presa privată să ofere unui public nemulțumit, dar interesat, programe instructiv-culturale. Aceste persoane nemulțumite și educate sesizează cum viața a ajuns să fie trăită la televizor, observă dezechilibrul dintre aparență și esență instituit de multitudinea de vedete care pentru „cele 15 minute de faimă” se întrec în declarații sau comportamente care șochează. Sunt prezentate modele comportamentale variate și nu de puține ori multitudinea lor produce senzația de haos și dezorganizare. În același timp, există copii care se află în etapa de socializare primară sau secundară și care pot prelua comportamentele unor „actori de reality show”, doar pentru că petrece timp cu părintele curios de formatul unei noi emisiuni.

     În al treilea rând, introducerea programelor educative ar putea conduce la crearea de locuri de muncă pentru o mulțime de proaspăt absolvenți din domenii diferite: arte, istorie, chimie, fizică, pedagogie, asistență socială, etc. sau poate chiar șomeri specializați în diferite arii ale socio-umanului, ale științelor sau ale artelor. Pentru a alcătui prezentări video este nevoie și de perspectivele tinerilor bine pregătiți care, pentru un salariu motivant, ar investi timp și energie, insuflând probabil dinamism și pasiune.

     În concluzie, apariția programelor educaționale pe posturile de televiziune Românești constituie avantaje atât pentru mediul privat (patronul de trust, angajații acestuia, spectatori), cât și pentru stat (scăderea șomajului, educarea tinerilor pentru viață).


[1] Enciclopedia României, (2010), Televiziunea în România, recuperat pe 03.10.2010 de pe http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Televiziunea_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia[2] Cezar Paul-Bădescu, (2007), Educație? Prostii!, în Dilema Veche, nr. 177, recuperat pe 03.10.2010 de pe http://www.dilemaveche.ro/sectiune/mass-comedia/articol/ieducatie-prostiii


N1 (Ecaterina Axintoi)

 Ideea centrală a echipei negatoare se referă la faptul că mediul privat - inclunzând    posturile de televiziune private- este un mediu competitiv, al cărui scop este obţinerea profitului. Considerăm, aşadar, ca argumentele echipei afirmatoare s-au îndreptat spre aceeaşi direcţie, însă au asumat în mod greşit ideea că posturile private de televiziune ar putea obţine profit difuzând programe educaţionale. Studiile de piaţă dezic această idée, iar noi considerăm că, atât timp cât nu există cerere pentru acest “produs”, este firesc ca televiziunile private să se orienteze spre un alt gen de programe. Următoarele argumente au menirea de a ilustra erorile echipei afirmatoare vis-à-vis de acest subiect.

În primul rând, orientându-se spre programe de natura să educe, posturile private de televiziune sunt afectate din punct de vedere economic. Aceasta, deoarce gradul de finanţare a unui post de televiziune este direct proporţional cu numărul de telespectatori aferenţi, or, conform unui clasament realizat în luna ianuarie a anului curent [1], posturile de televiziune care emit programe educative ( de exemplu, Discovery, National Geographic, Animal Planet,  TVR Cultural) sunt caracterizate de un rating scăzut comparativ cu alte posturi.  Un alt exemplu menit să dovedească preferinţele cetăţenilor în materie de programe TV vizează studiul efectuat de Consiliul Naţional al Audiovizualului, în urmă cu doi ani, studiu conform căruia “cele mai interesante tipuri de emisiuni de televiziune sunt jurnalele de ştiri, emisiunile de muzică şi divertisment, filmele artistice, emisiunile sportive, seriale, talkshow-uri”[2]. Mai mult, analizând efectele pe termen lung, posturile de televiziune care emit programe educative (ţinând cont de direcţia rating-ului) vor fi nevoite fie să efectueze disponibilizări, fie chiar să se retragă de pe piaţa corespunzatoare, accentuându-se, astfel, rata somajului.

În al doilea rând, aspectele déjà punctate denotă faptul că cetăţenii români aleg să-şi satisfacă nevoia de educaţie prin intermediul mijloacelor clasice, precum: cărţi, reviste de specialitate, familie, cursurile din cadrul facultăţilor; mai nou, se apelează la site-uri de specialitate şi lista poate continua. Un exemplu relevant din acest punct de vedere rezidă în faptul că, potrivit unui studiu efectuat în 2009, în rândul studenţilor (segment ţintă, în momentul în care discutăm despre educaţie şi, mai ales, despre cea superioară) din principalele centre universitare, 72% dintre respondenţi folosesc Internetul ca sursă auxiliară de informare, 22% rămân devotaţi bibliotecii, în timp ce un procent nesemnificativ, de 6% dintre intervievaţi îşi îndreaptă atenţia către presa scrisă sau alte metode de informare.[3]

In al treilea rând, pentru a determina posturile private de televiziune să includă programe educative, este necesară intervenţia statului, fapt ce ar submina, fără doar şi poate, independenţa presei. În acest sens, “doi reputaţi politologi americani, Kelley si Donway, au afirmat […] că o presă care funcţionează prin licenţe, prin reglementări şi dispoziţii, devine obiect al presiunilor politice atunci când tratează probleme ce afectează interesele celor aflaţi la putere."[4] În aceeaşi ordine de idei, Friedrich Hayek afirma că “cel mai mare pericol pentru libertate îl constituie azi […] experţii administrativi care, în viziunea lor, se preocupă exclusiv de binele public.”[5] Un grad similar de scepticism se manifestă şi în ceea ce priveşte principiul diversităţii presei, în contextul în care astfel de reglementări devin pârghii care favorizează controlul statului, determinând o uşoară uniformizare a posturilor private de televiziune.

În concluzie, întrucât posturile de televiziune sunt percepute de către majoritatea cetăţenilor drept surse de divertisment, respective mijloace prin care aceştia se menţin la curent cu evenimentele cotidiene, în privinţa educaţiei, opţiunile fiind altele, considerăm că impunerea programelor cu tentă educativă nu poate fi o soluţie în vederea creşterii competitivităţii posturilor private de televiziune.



[1] OBAE, Petrişor, “AUDIENŢE: Posturile de ştiri Realitatea şi Antena3, neinteresante la început de an. KanalD, surpriza lunii ianuarie”, http://www.paginademedia.ro/2010/02/audiente-posturile-de-stiri-realitatea-si-antena-3-neinteresante-la-inceput-de-an-kanal-d-surpriza-lunii-ianuarie/.

[2] “Românii şi audiovizualul”, în Radio România Internaţional, 16 ianuarie 2008, http://www.rri.ro/arh-art.shtml?lang=2&sec=42&art=8611, consultat la data de 5 noiembrie 2010.

[3]NEAG, Radu, “Cluj: STUDIU: Adio cărţi, studenţii sunt devotaţi Internetului”, în Adevarul.ro. Cluj-Napoca, 20 octombrie 2009, http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/STUDIU-Adio-internetului-devotati-tinerii_0_137986627.html, consultat la data de 5 noiembrie 2010.

[4]VASILESCU, Andrei, “Democraţia şi mass-media”, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/112/art2-democratia.html, consultat la data de 5 noiembrie 2010.

[5] John KEANE, Mass-media şi democratia, Ed. Institutul European, Iasi, 2000, p.55.


A2 (Francisca Balasca)

Ideea centrală a echipei negatoare poate fi descrisă prin principiul formei fără fond: forma nu poate crea fond, adică existența programelor educative nu va determina să crească numărul celor care privesc astfel de programe. Echipa afirmatoare se întreabă dacă este oare adevărat. Nu poate forma să creeze fond? Nu este posibil ca simpla existență a unor transmisii de tip educativ să determine publicul să le vizioneze? În studiul CNA, „Obiceiuri, atitudini și satisfacția publicului radio și TV”, realizat în 2007[1] este precizat faptul că jurnalele de știri sunt cele mai vizionate programe deși respondenții au declarat că ele conțin scene de violență care le influențează deciziile și comportamentele de zi cu zi. Persoanele chestionate au indicat în același studiu faptul că violența din media este unul dintre comportamentele/atitudinile cele mai nocive. Așadar, poate forma să creeze fond?

În primul rând este necesar să fie stabilit faptul că noi considerăm că este timpul ca posturile TV private să introducă în grila lor de programe și emisiuni de tip educativ, nu să fie create posturi TV specializate. În acest mod, telespectatorii ar avea posibilitatea să aleagă din mai multe tipuri de emisie pe cel preferat. Varietatea din grilele TV ale unui trust de presă determină creșterea numărului de privitori, și deci și o creștere a profitului. Totodată, trebuie evidențiat că aceste noi emisiuni trebuie să fie calitative. Pentru aceasta, angajarea unor persoane profesioniste ar putea constitui un avantaj. Să nu uităm de asemenea, că pe termen lung, în cazul în care copiii ar urmări asemenea programe, ar putea să învețe în mod spontan (există două tipuri de învățare, spontană și dorită), fiind socializați să aprecieze cultura.

Pentru susținerea celui de-al doilea argument, echipa negatoare a menționat un studiu realizat pe un eșantion de 130 de studenți (numai 124 de chestionare au fost considerate valabile) în trei județe.[2] Studenții abordați (adulți cu vârste între 18-24 de ani) sunt una dintre categoriile cetățenilor României. Cu siguranță că fiecare persoană ar putea desemna care sunt mediile pe care le folosesc pentru a se informa. Și atunci vor exemplica exact modul în care obișnuiesc să se informeze: merg la bibliotecă, citesc de pe internet, etc. Studenții, pentru menținerea statusului sunt nevoiți să învețe. Dar persoanele adulte, care sunt active în câmpul muncii și învață sporadic, nu se uită la televizor pentru a învăța. Sau pentru a se educa. Dar se uită pentru a se informa și pentru a se relaxa. De asemenea, mediile alese pentru informare sunt cele asupra cărora individul se decide, pe când, de la televizor se poate învăța și în mod spontan, fără ca persoana să-și propună acest demers.

În al treilea rând, în România exista deja Consiliul Național al Audiovizualului, care eliberează licentele audiovizuale.[3] Că în acest mod se pot controla politic transmisiile TV este indiscutabil. Dar există o discrepanță, care este sesizată într-un alt studiu CNA, intitulat „Ponderea emisiunilor culturale”[4]. Aici este precizat faptul că numărul posturilor care în momentul în care aplică pentru dobândirea unei licențe includ în grila lor și programe culturare este mai mare decât cel real. Așa că, deși există o astfel de instituție susținută din fonduri publice, controlul este redus. Astfel, echipa afirmatoare consideră că includerea emisiunilor educative în mediul televiziunilor private este mai degrabă o datorie morală și nu necesită intervenția unui organ al statului.

În concluzie, subliniem că varietatea permite telespectatorului să-și manifeste dreptul de a alege ceea ce urmărește. Conceperea unui format pentru o astfel de emisiune ar determina creșterea numărului de privitori ai unui post, chiar dacă este posibil să necesite o perioadă de timp. Este timpul ca posturile private de televiziune să transmită emisiuni educative.



[1] Consiliul Național al Audiovizualului, (2007), Obiceiuri, atitudini și satisfacția publicului radio și TV, recuperat pe 09.11.2010, de pe http://www.cna.ro/IMG/pdf/Obic_atitud_Satisfacti_CNA2007.pdf

[2] Studiu Hermes Advice, (2009),Tendințe în utilizarea ICT de către studenții români, recuperate pe 09.11.2010, de pe http://www.elearning.ro/resurse/Intel_2009_studiu_studenti_Hermes.pdf

[3] Decizia numărul 403 din 30 iunie 2005, recuperate pe 09.11.2010, de pe  http://arhiva.cna.ro/reglementari/decizii/d40305.html

[4] Consiliul Național al Audiovizualului, (2007), Obiceiuri, atitudini și satisfacția publicului radio și TV, recuperat pe 09.11.2010 de pe http://www.cna.ro/IMG/pdf/STUDIU_Ponderea_Emisiunilor_Culturale_210410.pdf


N2 (Andrei Melescanu)

     Echipa negatoare isi reitereaza ideea centrala din discursul anterior, conform careia mediul privat - inclunzând posturile de televiziune private - este un mediu competitiv, al cărui scop este obţinerea profitului. Asadar, televiziunile private nu pot fi constranse de ceea ce echipa afirmatoare numeste “datorie morala”, deoarece le este daunator din punct de vedere financiar sa adopte in grila lor programe educationale doar pentru a avea un impact asupra publicului, fara a exista o cerere semnificativa pentru astfel de programe din partea sa.

     In primul rand, varietatea programelor din grila unui singur post nu determina neaparat cresterea audientei, intrucat in mediul competitiv al posturilor TV private, fiecare televiziune are libertatea de a-si promova o anumita imagine si de a-si dezvolta strategii menite sa atraga un anumit segment din piata. Mai mult decat atat, emisiunile cu caracter educativ nu pot asigura posturilor TV private rezistenta pe piata media din perspectiva concurentei si, implicit, din punct de vedere economic. Astfel, concurenta acerba dintre posturile de televiziune face ca acestea sa fie nevoite sa se axeze pe emisiunile care au asa-zisa “priza” la public. Luand ca exemplu concret postul de televiziune ProTV, care are cea mai mare cota de piata, observam ca succesul acestuia se datoreaza, in principal, unor emsiuni precum “Dansez pentru tine”, “Divertis Land of Jokes”[1],  “Frumusete pe muchie de cutit”[2], menite sa asigure “necesarul de divertisment” al telespectatorilor in timp ce emisiunile de natura educativa nu se regasesc in niciun top. Respectand ideea echipei afirmatoare, telespectatorii aleg , din mai multe tipuri de emisiuni, pe cea preferata.

     In al doilea rand, echipa afirmatoare este de parere ca optiunea studentilor cu privire la mijloacele educationale clasice se explica prin necesitatea mentinerii statusului corespunzator, in timp ce restul categoriilor de populatie percep televiziunea drept un mijloc de informare, respectiv de relaxare, iar in acest context educatia s-ar putea realiza intr-o maniera involuntara.  Excluzand categoria studentilor din segmentul tinta al emisiunilor educative, deducem ca nevoia de a  introduce emisiuni cu caracter educational este cu atat  mai putin justificata.  Aceste emisiuni sunt si mai putin relevante in masura in care, fiind liber sa aleaga programele pe care le vizioneaza, interesele publicului il indeparteaza de astfel de emisiuni, orientandu-se, dupa cum s-a afirmat mai devreme, spre programe informative si de divertisment . Mai mult, conform studiului realizat de Consiliul National al Audiovizualului cu privire la “Ponderea emisiunilor culturale si religioase in programele de radio si televiziune romanesti”[3], interesul romanilor pentru evenimente culturale a inregistrat o scadere in ultimii ani, fapt ce a determinat si diminuarea procentelor corespunzatoare emisiunilor cultural-educative in raport cu momentul acordarii licentelor audiovizuale.

     In al treilea rand, subliniem faptul ca “datoria morala” a televiziunilor private, invocata de echipa afirmatoare, nu este relevanta, deoarece nu poate determina aceste posturi sa adopte unanim emisiuni educative in contextul in care acestea se dovedesc neproductive. Asa cum am mentionat in discursul anterior, acest lucru s-ar putea intampla doar printr-o reglementare impusa de stat, situatie care am demonstrat ca se opune independentei presei si spiritului competitiv al mediului privat. Ne intarim pozitia amintind situatii care atesta influenta statului la nivelul televiziunii, respectiv a celor care se afla in spatele diverselor trusturi[4] : sunt notorii  “cazurile”  Sorin Ovidiu Vintu[5], Dinu Patriciu s.a.m.d.,  relatia acestora cu Presedintele tarii punandu-si amprenta asupra continutului informatiilor difuzate. Pericolul este cu atat mai mare intr-o perioada in care sensul economiei este unul negativ, iar alternativele in materie de finantare sunt reduse substantial.

      In final, adoptarea programelor educative la nivelul televiziunilor private nu este o solutie dezirabila, deoarece ar destabiliza piata media si i-ar slabi caracterul competitiv. Mediul televiziunilor private este unul dinamic, care raspunde cerintelor audientei. Ele au rolul de a satisface publicul si nu de a-l forma.


[1] BUNEA, Iulia, “Batalia televiziunilor se da pe toate fronturile”, publicat in Adevarul.ro.Cluj-Napoca, 5 noiembrie 2010, http://www.adevarul.ro/financiar/media/Batalia_televiziunilor_se_da_pe_toate_fronturile_0_365964018.html, 11 noiembrie 2010.

[2]  “Frumusete pe muchie de cutit”, http://frumusete.protv.ro/stiri/frumusete-pe-muchie-de-cutit-a-fost-din-nou-lider-de-audienta.html, 11 noiembrie 2010

[3]  Condiliul National al Audiovizualului, “Ponderea emisiunilor cultural si relig.ioase in programele de radio si televiziune romanesti”, 2009, http://www.cna.ro/IMG/pdf/STUDIU_Ponderea_Emisiunilor_Culturale_210410.pdf, 11 noiembrie 2010.

[4] LASCAR, Dorina, “Lista lui Vantu 4 – Actori, sportive si cantareti”, publicat in “Curentul”, ttp://www.curentul.ro/2010/index.php/2010073046821/Actualitate/Lista-lui-Vantu-4-Actori-sportivi-si-cantareti.html, 11 noiembrie 2010.

[5] “Relatia Basescu-Vantu, de la prezenta la televiziunea “mogulului” la schimburi dure de replici”, publicat in Mediafax, 9 septembrie 2010, http://www.mediafax.ro/politic/relatia-basescu-vantu-de-la-prezenta-la-televiziunea-mogulului-la-schimburi-dure-de-replici-7172115, 11 noiembrie 2010.



Decizia:

Florina Croitoru

Verdict: Din punctul meu de vedere, acest meci a fost câştigat de către echipa negatoare. Doresc să felicit ambele echipe pentru discursuri foarte bine închegate, structurate şi la obiect. Prestaţia echipelor a fost similară, apreciez foarte mult faptul că s-a menţinut structura argumentelor de la începutul până la sfârşitul meciului, studiul şi interpretarea dovezilor precum şi claritatea poziţiilor asumate.

Cel mai important aspect pe care l-am remarcat a fost ideea centrală a echipei afirmatoare „pentru a putea emite, posturile private necesită capital financiar pe care îl obţin datorită unui număr semnificativ de telespectatori”, în contextul în care echipa afirmatoare susţine în principal argumentul moral şi educaţional pentru includerea emisiunilor cu caracter educativ în grila de programe a televiziunilor private. Ideea centrală a echipei negatoare este similară “mediul privat - inclunzând    posturile de televiziune private- este un mediu competitiv, al cărui scop este obţinerea profitului”. Ambele echipe vorbesc despre un mediu competitiv, despre o creştere a profitului, despre fondurile necesare producerii emisiunilor de calitate, dar echipa negatoare este cea care a reuşit să mă convingă că, luînd în considerare trăsăturile spectatorului roman şi ale societăţii contemporane, televiziunile private nu vor avea de câştigat de pe urma introducerii emisiunilor culturale, deci pentru ele nu se justifică acest lucru.

La nivelul argumentelor, părerea mea este că echipa negatoare a reuşit să contraargumentee cu success argumentele aduse în dicuţie de către echipa afirmatoare, câştigînd acest meci în ciuda faptului că nu au sesizat carenţa dintre ideea centrală a cazuluia firmator şi argumentele prezentate de această echipă.

Comentarii individuale:

A1 - ai prezentat un discurs complet şi structurat, dar ideea centrală a cazului propusă de tine nu formează un tot unitar cu argumentele prezentate de tine. De asemenea, abordarea aspectului financiar nu cred ca a fost o strategie bună pentru echipa ta, deoarece atunci cand vorbim despre cultura, educaţie, moralitate, de obicei vorbim despre bani puţini. Ori tu ai subliniat de mai multe ori acest aspect, la nivelul ideii centrale, la nivelul argumentului 1 şi la nivelul argumentului 3. Pentru a fi fost o strategie de success, m-aş fi aşteptat să arăţi că cererea de emisiuni de acest gen este foarte mare, că ratingurile programelor declarat educative sunt semnificative.

Conţinut: 10

Strategie: 6

Stil: 4

Total: 20

N1 – ai prezentat un discurs coerent şi foarte bine punctat. Apreciez respingerea punctuală a argumentelor echipei afirmatoare, dar m-aş fi aşteptat şi la comentarii cu privire la ideea centrală a cazului afirmator. De asemenea, apreciez alegerea şi punctarea dovezilor prezentate de tine.

Conţinut: 13

Strategie: 8

Stil: 4

Total: 25

A2 – Discursul tău începe prin comentarea ideeii centrale a echipei negatoare, dar în opinia mea, interpretarea oferită de tine nu este una corectă, mai ales prin prisma comparaţiei pe care ai oferit-o, între emisiunile educative şi jurnalele de ştiri. Continuarea discursului prin reconstruirea argumentelor este în schimb foarte pertinentă, dar ai pierdut din vedere reconstruirea sau explicarea legăturii dintre propria idee centrală şi cazul afirmator. Apreciez de asemenea combaterea dovezilor aduse în discuţie de către Negatorul 1.

Conţinut: 13

Strategie: 8

Stil: 4

Total: 25

N2 – Continui susţinerea poziţiei negatoare, concentrîndu-te destul de mult pe conceptul de „datorie morală” introdus de către echipa afirmatoare. Apreciez faptul că ai continuat contraargumentarea cazului afirmator, ai adus noi dovezi în discuţie, dar din păcate, nici tu nu ai sezizat carenţa dintre ideea centrală a cazului afirmator si argumentele oferite de ei.

Conţinut: 13

Strategie: 7

Stil: 4

Total: 24

A1 -> 20 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Ecaterina (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.