Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Ionut si Raluca' (afirmatori) vs 'Voluntari Negatori' (negatori)

A1 (Ionut Rotaru)

Dreptul la liberă exprimare nu ar trebui să includă dreptul de a ofensa religii. 

În primul rând, plecând de la termenii moțiunii, nu putem să nu observăm sintagma "dreptul de a ofensa" care, după părerea noastră, nu ar trebui să existe indiferent dacă ne referim la o persoană sau o religie.  Astfel, acest "drept de a ofensa" trebuie privit din punct de vedere juridic, anume că un drept de a face o afirmație despre ceva sau cineva iar în cazul în care aceasta se dovedește ca având un caracter tendențios, de natură să aducă atingere unui drept al unui terț sau a demnității acestuia. 

Religia nu se poate apăra legal împotriva calomniilor și injuriilor 

Ca prim argument voi dori să aduc în discuție implicațiile juridice pe care o astfel de includere ar putea-o avea. Astfel, trebuie avute în vedere articolul 9 privind libertatea de gândire, de conștiință și de religie și articolul 10 privind libertatea de exprimare, ambele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceste două articole consacra cele două tipuri de libertăți, prezentând în conținutul lor atât inviolabilitatea acestora cât și limitele pe care le au. Așadar, observăm că în cazul religiei, libertatea de a o manifestă poate fi restrânsă prin măsuri care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru apărarea drepturilor celorlalți. Aceeași restricție o regăsim și în cazul libertății de expresie, dar în acest caz mai observăm și conceptul de responsabilitate. Până în acest moment, analizând cele două articole am fi tentați să spunem că dacă cei religioși își manifestă credința într-un mod cuviincios iar ceilalți își asumă responsabilitatea afirmațiilor pe care le fac și fiecare respectă dreptul celuilalt, nu este nevoie de includerea unui amendament special privitor la limite exhaustive în ceea ce privește religia. Totuși, din punct de vedere juridic, procedural orice persoană știe că atunci când o persoană simte că a fost lezată într-un drept al sau de o altă persoană care și-a exercitat dreptul la liberă exprimare, poate să se adreseze unei instanțe care să stabilească printr-o hotărâre dacă este cazul unui abuz de drept din partea celui care a afirmat ceva deranjant pentru reclamant.

Dacă în cazul persoanelor fizice sau chiar a persoanelor juridice lucrurile sunt destul de clare și simple, în ceea ce privește religia, care este definită că un ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup, lucrurile se complică. Astfel, "dreptul de a ofensă religii" nu ar trebui să fie inclus în dreptul la liberă exprimare din considerente mai mult procedurale decât de fond, propunând constituirea unui organism independent care să aibă atribuții în soluționarea unor conflicte ivite în urmă unor afirmații ofensatoare la adresă religiei, sau chiar în cazul în care nu au existat conflicte să poată să se adreseze în numele religiei și al celor care o au, în față unei instanțe judecătorești. Astfel s-ar diminua numărul de conflicte, atât locale cât și generale, totodată diminuându-se și numărul de persoane religioase care tind spre extremism religios datorită faptului că văd în asta singura soluție de a stopa lipsa de respect față de credința lor. 

Efectul fluterelui

 Ca un al doilea argument, unul mai mult de factură morală, pornește de la un verset al Bibliei, mai exact Matei 12:37. Ignorând izvorul acestei afirmații și interpretând-o, putem spune că libertatea de exprimare trebuie înțeleasă ca un exemplu al efectului fluturelui , și anume că dacă faci o afirmație care tinde să lezeze un drept al unei alte persoane, efectul acesteia nu va fi resimțit numai direct de către persoană căreia îi este adresată ci și indirect poate de către cunoscuții tăi care ar putea, în condițiile sociale de la momentul actual, să fie mai deschiși la minte și riști să perimezi relaționarea socială cu aceștia pe acest motiv. Ba mai mult, pierzând relația cu aceștia dar simțind în continuare nevoia de apartenență la grup, vei începe să te asociezi cu alte persoane care îți împărtășesc ideile și să se ajungă la constituirea unui grup extremist împotriva unei religii. Având în vedere acest lucru, dar și argumentul anterior, considerăm că aceste probleme trebuie prevăzute, iar măsura excluderii dreptului de a ofensa religii din sfera dreptului la liberă exprimare constituie o măsură necesară, data fiind amploarea efectelor negative care pot să survină, în cazul în care măsură punitiva nu are efectele scontate. 

Având în vedere aceste două argumente, dar și contextul geopolitic, în baza căruia Curtea Internațională de Justiție a afirmat faptul că ura religioasă poate fi similară cu ura rasială, și luând în considerare evenimentele nefericite care se produc în momentul de față pe glob, considerăm că excluderea dreptului de a ofensa religii din sfera dreptului la liberă exprimare este o măsură de ultima grad, dar care trebuie luată având în vedere rațiuni de libertate, siguranță și demnitate umană. 

http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_fluturelui


N1 (Voluntar Negator)

 Dreptul la liberă exprimare ar trebui să includă dreptul de a ofensa religii.

Ca echipa negatoare, ceea ce vrem să demonstrăm în meciul de astăzi este că trebuie făcută o separare între religie și persoană, iar limitările pe care le impunem drepturilor trebuie să apere doar persoana.

Pentru a discuta într-un cadru clar, propunem să definim ofensa ca orice fel de injurie, inclusiv nefondată, adusă unui concept sau persoane. Astfel, o ofensă adusă unei religii înseamnă un atac adus dogmei sau unor elemente ale respectivei religii, dar care nu implică și un atac adus persoanelor practicante ale acelei religii. Afirmații care vor ataca persoane prin intermediul religiei (“Toți cei care practică religia X sunt…”) sunt ofense aduse persoanelor, oarecum indirect, nu religiei.

Voi începe cu punctele de contraargumentare, apoi voi prezenta partea constructivă referitoare la perspectiva principială din care ar trebui considerată religia.

Legat de primul argument, doresc sa menționez că nu prezintă un motiv pentru care libera exprimare nu ar trebui să includă dreptul de a ofensa religii, ci doar o propunere de mecanism juridic necesar în cazul în care respingem moțiunea. Dacă motivul pentru care nu am include ofensarea religiei în posibilitățile liberei exprimări este o lipsă în infrastructura legală, atunci avem de a face cu o problemă artificială, ușor de soluționat, prin crearea instituției necesare.

Mai mult de atât, aplicând diferențierea ofensei precum am menționat la începutul discursului, nu este nevoie de o noua instituție deoarece ofensele aduse unei persoane (prin intermediul apartenenței religioase) pot fi soluționate în sistemul actual. În ceea ce privește religia, aceasta nu necesită reprezentare legală deoarece nu este o entitate cu drepturi. Religia este un concept, un set de idei și nu trebuie apărat legal. Critica adusă ar trebui adresată de către persoane care vor să susțină respectiva religie în dezbateri legate de acest domeniu, la fel cum se întâmplă cu orice set de idei, spre exemplu o poziție filosofică.

În ceea ce privește al doilea argument prezentat de Guvern, recunoaștem realitatea frustrării pe care o crează oprimarea unui individ și impactul pe care îl poate avea asupra comportamentului acestuia, dar cauza reală nu stă în ofensele aduse religiei ci în insultele cu un caracter mult mai personal.

Pe de-o parte, multe din atacurile aduse unei persoane au o bază rasială, de cele mai multe ori corelată cu o anumită religie. Această problemă trebuie analizată în contextul a două medii relevante în care se petrece - în viața de zi cu zi, fizică, este mult mai ușor ca cineva să fie ofensat pe criterii rasiale, datorită ușurinței de identificare prin caracterele fizice specifice. Ofensa poate îmbina și referințe la religia majoritară a respectivei rase, dar nu este punctul de plecare al atacurilor și nici un factor decisiv în continuarea sau oprirea lor. O persoană de etnie arabă va începe să fie ofensată pe acest criteriu și cel mai probabil atacul va continua și dacă se identifică cu o religie non-musulmană. Ofensa pur religioasă poate fi găsită în mediul online, dar nu are un impact la fel de puternic asupra individului deoarece poate fi evitată mult mai ușor și, în cele mai multe cazuri, nu îi afectează viața.

Pe de altă parte, opresiunea libertății de exprimare ar putea crea o nouă problemă în rândul celor frustrați că nu se pot exprima, mai ales neviolent, și ar putea amplifica ura pe care o poartă minorităților. Din perspectiva lor, statul ar impune limitări asupra unei libertăți de bază din cauza grupul social cu care nu erau toleranți, ceea ce le scade încrederea în stat. Potențialul acestor persoane să ia acțiuni extremiste este real, mai ales când sunt mai puțin doritori să respecte statul pe care îl văd abuziv și se simt amenințați de practicanții unei anumite religii.

Concluzionând contraargumentul, frustrarea unui grup poate avea consecințe extremiste și este o problemă reală, dar cauza stă în ura rasială, chiar daca uneori este mascată cu referințe la religie. Eliminarea ofensării religiei din libertatea de exprimare nu ar rezolva nicio problemă, ba chiar ar crea un nou grup cu potențial extremist, amplificând problema din Status Quo.

Acestea fiind punctele de contraargumentare, voi trece la partea noastră constructivă legată de lipsa unui fundament principial pe care o are această limitare.

Dacă limitarea este făcută pentru protejarea religiei, atunci ar proteja un concept, nu o entitate, ceea ce este absurd. Dacă scopul este protejarea practicanților unei religii, atunci implică îmbinarea religiei cu persoana, ceea ce este o prezumție nesigură pentru că elimină un mecanism necesar societății. Detașarea persoanei de ideile cu care este de acord oferă o poziție în care o persoană poate să renunțe la o idee când consideră că dovezile nu sunt suficiente fară să se teamă că pierde o parte din sine. Când oamenii sunt dispuși să își schimbe ideile fară să se teamă de identitatea lor, atunci se poate vorbi de dialog real prin care pot găsi conceptul cel mai potrivit pentru ei și acest este un succes pentru individ pe care statul ar trebui să îl urmărească.

În aceste condiții, pentru drepturi care protejează entitatea care le-a inspirat, pentru evitarea unei prezumții care stă în calea binelui individului și pentru neamplificarea sau mascarea unui conflict din societate, ne opunem moțiunii.


A2 ()

Ca echipa afirmatoare consideram ca nu trebuie facuta o separare intre religie si persoana. In primul rand pentru ca toate dogmele religioase tind spre a face referire la o comuniune pana la contopire intre om si zeul religie respective, iar in al doilea rand pentru ca nu poti face se parare intre o persoana si obiceiurile sale avand in vedere ca omul este ceea ce face si ceea ce zice.

In contraargumentare am dori in primul rand sa scoatem in evidenta o contradictie in termeni facuta de echipa negatoare, anume definitia ofensei ca fiind "orice fel de injurie [..] adusa unui concept sau persoane"  urmand ca ulterior sa afirme ca religia este o entitate fara drepturi deci ar fi absurd sa o protejam in fata ofenselor. In alta ordine de idei am dori sa precizam ca religia ajunge sa fie o parte din persoana, urmand ca uneori sa se confunde ofensa adusa religiei cu cea adusa persoanei, iar sa spui ca ofensa adusa unei religii nu este si una adusa persoanei  este ca si cum ai spune ca ofensezi pielea neagra dar nu si pe cei care o au.

Pe de alta parte, daca pentru echipa negatoare ofensarea religiei  este o problema artificiala, propunem sa se ia act de atentatele teroriste din Paris care s-au soldat cu morti tocmai pentru ca nici macar un mecanism institutional, care sa solutioneze problemele de acest gen, nu exista. Infiintarea unui astfel de mecanism nu e o alternativa la motiune ci este mai degraba ceva ce ar trebui format pe langa excluderea dreptului de a ofensa religii din dreptul la libera exprimare, pentru ca nu se poate constitui o astfel de institutie fara un fundament legal, anume cel propus prin motiune.

In continuare echipa negatoare doreste sa adanceasca tot mai mult separatia dintre om si religia lui, fara a avea in vedere caracterul spiritual al religiei si ignorand faptul ca legatura ce se formeaza in general intre om si religia sa nu mai poate fi intalnita cu niciun alt concept, nici chiar cu politica. Insultele aduse religiei tocmai prin aceasta stransa identificare a omului cu religia sa constituie aparent o abordare a problemei prin prisma caracterului personal al acesteia pe care l-am explicat mai sus.

In contextul geopolitic actual nu putem afirma, nici macar ipotetico-idealistic, faptul ca ura rasiala este principala iar cea religioasa este in plan secundar. Conflictele armate care au luat amploare in ultima perioada au un foarte mare caracter religios, iar acest lucru il putem vedea mai ales in ideologia gruparii Stat Islamic, care urmareste masacrarea tuturor crestinilor indiferent de etnia sau rasa lor. Cat despre usurinta pe criterii rasiale, avand in vedere ca etnia se confunda cu rasa in cele mai multe cazuri, este foarte greu sa identifici caractere fizice specifice. Sa nu incurcam ofensa rasei cu ofensa religiei, cea din urma facand obiectul acestei dezbateri, cu toate ca si noi am facut referire la o imbinare a acestora dar numai pentru a scoate in evidenta amploarea pe care o poate avea un conflict religios din moment ce in general cei cu aceeasi rasa au si aceeasi religie. Pe de alta parte, sa spunem ca ofensa pur religioasa nu are acelasi impact asupra individului, ar trebui sa ne uitam la cati oameni au fost omorati pentru ca au ofensat pielea neagra.

In ceea ce priveste dreptul la libera exprimare, asa cum am mai spus, acesta nu trebuie inteles ca un drept absolut, anume ca libertatea ta de exprimare se opreste la limita dreptului meu la demnitate. Astfel, echipa negatoare ne aduce in vedere faptul ca prin aceasta restrictie noua se vor genera frustrari pentru cei care vor sa se exprime nonviolent, altminteri noi vorbim aici tocmai despre o ofensa care nu poate fi altfel decat violenta, cu toate ca este verbala. Aceastra restrictie noua nu vine sa constranga si sa limiteze un drept al omului ci mai degraba sa aduca un plus de protectie unui grup religios avand in vedere ca, la drept vorbind, o religie nu ar putea exista fara adeptii sai.

In continuare sustinem ca aceasta excludere nu ar veni nici in sprijinul celor nereligiosi si nici adeptiolor unei religii, ci mai degraba ca o masura afirmativa pentru mentinerea unei stari de pace in care fiecare respecta dreptul celuilalt, respectiv dreptul la constiinta si religie dar si dreptul la libera exprimare.

Sa disociezi persoana fata de ideile la care a aderat este una, dar sa o disociezi fata de religia sa este altceva. Religia nu este un concept la fel de volatil precum politica, sa o schimbi de la o zi la alta, ci are o traditie proprie inradacinata inclusiv in gena umana, pe care oamenii o internalizeaza facand din asta o parte din ei, o parte care se asteapta a fi respectata si aparata ca oricare alta.


N2 (Voluntar Negator)

Pentru a încheia dezbaterea într-un mod cât mai clar, am identificat două planuri principale în care s-a jucat meciul, primul la nivel principial legat de fundamentul acestei excluderi, iar cel de-al doilea la nivel practic, despre aplicarea în realitate a moțiunii.

Înainte să analizez cele două planuri, doresc să fac două mențiuni contraargumentative legate de ideile aduse de cel de-al doilea vorbitor afirmator.

Problema artificială pe care a identificat-o primul vorbitor negator nu se referea la ofensarea religiei, ci la partea de caz afirmatoare despre necesitatea unei noi instituții legale, care nu prezintă nicio obiecție la nivel principial împotriva incluziunii ofensei în libera exprimare și nici practic, deoarece societatea actuală are resursele necesare creării unui corp legal. Astfel, nici nu dovedește moțiunea și nici nu invalidează partea negatoare.

În ceea ce privește exemplul cu Charlie Hebdo, problema care ar trebui soluționată nu este identificată clar. Dacă aceasta este atacul terorist în sine, este gestionată de forțele de ordine, iar dacă este faptul că atentatul a putut exista, discuția despre cum ar putea fi prevenit este mult mai amplă.

 Nu vedem de ce contradicția identificată de afirmatori chiar este o contradicție. Ofensa poate fi adresată unei religii, dar acest lucru nu îi conferă drepturi și o necesitate de a fi protejată, la fel cum ofensarea unei idei nu îi oferă dreptul la protecție. Punctul pe care se bazează echipa afirmatorilor este egalarea persoanei cu religia, pe care îl voi adresa în primul plan al meciului.

 Cu aceste mențiuni, voi începe analiza pe cele două arii.


                I. Excluderea din dreptul la libera exprimare - fundament principial

 Echipa afirmatoare a fundamentat dovedirea moțiunii în egalarea, din perspectiva aplicării drepturilor, religiei cu persoana.

 Pentru contraargumentare, trebuie să luam în considerare contextul în care funcționează drepturile și scopul lor. Drepturile au fost create pentru a se asigura respectarea unor anumite libertăți și protecții oamenilor, la nivel universal. Sunt aplicabile tuturor, în egală măsură și nu depind de nicio particularitate a persoanei pentru a fi acordate (pot avea condiții care să permită încălcarea lor, dar relevante dezbaterii sunt drepturile aplicate).

Astfel, excluderea ofensei religiei din dreptul la liberă exprimare, dacă acceptăm că religia face parte din persoană, înseamnă oferirea dreptul de a nu fi ofensat doar persoanelor care au o religie. Adică creăm un nou drept (dreptul negativ -care asigură protecția împotriva unei acțiuni- de a nu fi ofensat implicat de dreptul pozitiv -care asigură libertatea de a înfăptui o acțiune- la liberă exprimare din care a fost exclusă ofensa religiei) condiționat de o particularitate a persoanei, apartenența religioasă. Cum nu toate persoanele au o religie, caracterul universal al acestui drept se pierde. Chiar dacă prezumția afirmatoare ar fi adevarată, aplicarea moțiunii nu respectă ceea ce ar trebui să fie un drept și nu poate fi acceptată.

La nivel personal, este posibil ca o persoană să se identifice cu religia sa, dar din perspectiva legală, din perspectiva modificării unui drept universal aplicat, nu putem să considerăm o parte a societății cu un atribut în plus celorlalți.

                II. Ofensa religiei - aplicată în realitate

 Nu negăm existența conflictelor, persecuției sau urii religioase, dar aceste probleme nu au fundamentul în ofensarea religiei, ci într-un trecut de tensiune socială foarte amplu. Gruparea extremistă ISIS nu masacrează creștinii pentru că au insultat religia musulmană, ci pentru că își urmărește scopurile de a se impune. Astfel de conflicte nu au la bază existența satirei sau ofensei, ci foarte mulți factori, precum frustrarea unei părți ale acelei comunități din cauza istoricului de conflict armat și/sau îndoctrinării aplicate de mișcările extremiste. Chiar dacă ofensele aduse religiei acestor grupări pot fi folosite drept dovezi împotriva societății la care vor să atenteze, este iluzoriu să interpretăm caricaturi cu Mahomed drept cauze ale existenței Statului Islamic.

Dacă ofensa religioasă are un impact, acesta se află la nivelul micro, în societăți multiculturale, precum cea vestică. Ofensa religioasă, după cum a fost menționat și de primul negator, se întâlnește în mediul online, unde poate fi evitată și nu afectează semnificativ, sau în viața de zi cu zi, fizică. Trebuie menționat că în cele mai multe cazuri, ofensa este adusă persoanei, fie prin intermediul rasei sau a religiei asociate cu rasa, nu religiei în sine, ceea ce nu acceptăm. Permitem strict ofensarea religiei și în niciun caz atacarea adepților ei (după cum am explicat în definiție, astfel de afirmații nu ofensează religia, ci o folosesc ca pe un mijloc prin care să ofenseze persoane). Efortul de a proteja minoritățile vulnerabile trebuie să se ocupe de agresiunea obiectivă, în forma insultelor, discriminării etc. Ca cineva să fie afectat cu adevărat de ofense strict aduse religiei, ar trebui să fie constant în contact cu insultele, iar acest lucru nu se întâmplă.

Bineînțeles, vor fi persoane care sunt afecate și de ofensa adusă strict religiei, dar majoritatea covârșitoare va depăși disconfortul peste câteva minute. Principiul de universalitate pe care au fost construite drepturile nu poate fi sacrificat pentru o protecție nesemnificativă.



Decizia:

Radu Ocrain

In primul rand as vrea sa va multumesc pentru o dezbatere reusita.

Incep o mentiune pentru ambele echipe. Pentru a avea o dezbatere de calitate, este necesar sa se stabileasca un cadru cat mai clar pentru toate partile implicate. Astfel, echipa afirmatoare are datoria de a propune un set de definitii echilibrate si echitabile, iar echipa negatoare trebuie sa se asigure de respectarea acestor principii. In cazul dezbaterii de azi, afirmatorii nu au clarificat definitiile lor pana la al doilea discurs, fapt care a produs o usoara confuzie de-a lungul rundei.

A1. Am apreciat structura discursului. Trebuie insa imbunatatita structura argumentelor. Incearca sa respecti structura AED (afirma, explica, demonstreaza) a argumentelor. Cautarea exemplelor care sa sustina argumentele poate fi o proba a puterii acestora. In general, in dezbateri, argumentele legislative au mai putina forta decat in realitate, pentru ca noi incercam sa ajungem la esenta ideilor. Argumentele bazate pe legi pot pierde deoarece putem considera ca legile se pot schimba. De asemenea, referitor la cel de-al doilea argument, ai apelat la un rationament defectuos, de tipul “panta alunecoasa”. Acesta presupune scurt-circuitarea rationamentelor in favoarea unor secvente de concluzii care par logice, dar care se dovedesc a fi exagerate la o analiza mai atenta.

Punctaj: Continut: 11 Strategie: 8 Stil: 4 Total: 23

N1. Un discurs bun, am apreciat faptul ca ai incercat sa clarifici definitiile. Partea de contraargumentare a fost foarte buna, mai ales pentru primul argument. Mi-a placut ca ai mers dincolo de argumentarea afirmatorilor si ai incercat sa demonstrezi pozitia negatoare la nivel principial, nu numai “pe procedura”. Partea constructiva a fost usor sub-dezvoltata, mai ales pentru cat de consistent era argumentul pe care il sustineati. Incercati sa raspundeti de cat mai multe ori la intrebarea “De ce?” in dezvoltarea unui argument, pentru a va asigura ca ajungeti la esenta si ca rationamentul vostru este clar.

Punctaj: Continut: 12 Strategie: 9 Stil: 4 Total: 25

A2. In dezbateri in general, si in dezbaterile pe teme “fierbinti”, cum ar fi religia, in particular, este bine sa adoptam o pozitie moderata. Este foarte dificil sa argumentezi puternic o pozitie care practic pune semnul egalitatii intre persoanele care practica o religie si religia insasi. Trebuie sa tii cont ca acelasi lucru poate fi considerat ofensator de catre un fundamentalist, in timp ce un moderat ar putea sa nu fie deranjat. De asemenea, trebuie respectata in continuare structura discursului si a argumentelor. Am apreciat faptul ca ai atacat toate punctele aduse de negatori in primul discurs, dar ar fi fost mai bine ca atacurile sa fi urmat o structura. In acest mod ar fi fost evident care sunt punctele cu adevarat importante si care nu.

Punctaj: Continut: 11 Strategie: 7 Stil: 3 Total: 21

N2. Un discurs concluziv foarte bun. Am apreciat coagularea argumentelor din dezbatere in arii de conflict, care in mare parte au fost identificate corect. Am apreciat faptul ca ati analizat problema atat la nivel principial cat si pragmatic. Insa, referitor la partea de contraargumentare de la inceputul discursului: O parte din aceasta nu era neaparat necesara, ideile/rationamentele nefiind cu adevarat mai lamuritoare decat ce s-a psus deja. Clarificarile legate de ISIS si Charlie Hebdo au fost apreciate, restul puteau sa fie integrate in ariile de conflict.

Punctaj: Continut: 13 Strategie: 8 Stil: 4 Total: 25

Motivarea deciziei si ariile de conflict:

Principalele arii de conflict pentru acest meci au fost, in opinia mea:

  1. Indivizibilitatea persoana-religie

  2. Dreptul la libera exprimare vs. protejarea religiilor

  3. Efectele concrete ale masurii

Ambele echipe au adus argumente pertinente, cu un nivel bun de interactiune intre cele doua pozitii. Echipa negatoare a reusit insa sa aduca rationamente mai convingatoare pentru toate cele trei arii de conflict. In primul rand, ne-au demonstrat ca nu toate persoanele religioase vor avea aceeasi reactie la acelasi stimul considerat ofensator. Apoi, au demonstrat ca, in spiritul egalitatii in drepturi, protejarea religiilor de afirmatii ofensatoare ar crea un grup privilegiat. Nu in ultimul rand, au argumentat faptul ca beneficiile adoptarii motiunii nu ar contrabalansa efectele potential negative. Din aceste motive, victoria merge catre echipa negatoare.

Va multumesc pentru o dezbatere buna, si mult succes in continuare!


A1 -> 23 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Voluntari Negatori (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.