Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'DSDC Ovi si Adi' (afirmatori) vs 'D.S.D.C. Thea si Elisa' (negatori)

A1 (Ovidiu Damian)

În prezent, dreptul la liberă exprimare include dreptul la ofensarea religiilor.Global, 88% din populație este religioasă.

                Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede " Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seamă de frontiere." . Echipa noastră consideră că ofensa religioasă reprezintă orice afirmație care defăimează intenționat sau neintenționat unul sau mai multe aspecte ale credințelor personale ale unei persoane. 

 În momentul de față putem observa diverse cazuri în care libertatea de exprimare a fost folosită ca un paravan de protecție de către persoane care au vexat  una sau mai multe religii și implicit persoanele care au sentimente de apartenență față de respectivele religii. Exemplul cel mai recent este incidentul din 7 ianuarie 2015, când Said și Cherif Kouachi, doi frați musulmani, au atacat sediul unui ziar de satiră din Franța după ce acesta a publicat în repetate rânduri caricaturi ale Profetului Mohammed. Incidentul s-a soldat cu moartea a 11 persoane și rănirea a altor 11. Acesta este un caz clar în care observăm că libertatea de exprimare trebuie supusă unor limite.

 Unul dintre motivele pentru care trebuie aduse limite libertății de exprimare este posibilitatea abuzului de drept. Abuzul de drept reprezintă exercitarea drepturilor subiective contrar bunei-credințe având drept scop sau rezultat vătămarea intereselor altor persoane. Abuzul de drept este reglementat în România prin articolul 15 din Codul Civil.  

                Kant definea dreptul ca fiind totalitatea condițiilor în care voința liberă a fiecăruia poate coexista cu voința liberă a tuturora, în conformitate cu o lege universală a libertății. Astfel că putem privi drepturile omului ca o sferă ce ne înconjoară pe fiecare în parte. În momentul în care sfera noastră devine prea mare și începe să o rănească pe a celorlalți ajungem în situația în care, dacă folosim teoria lui Kant, drepturile noastre nu mai sunt drepturi pentru că nu pot coexista cu voința liberă a tuturora. Privind astfel, putem spune că abuzul de drept reprezintă momentul în care sfera noastră a drepturilor se mărește în detrimentul sferelor celorlalți. Referitor la libertatea de exprimare, aceasta nu poate fi inalienabilă, intangibilă sau ne-negociabilă. Religia reprezintă un element din viața privată a persoanelor și astfel jignind religia interferăm în viețile oamenilor religioși. În această situație, ne-am exercitat dreptul la libera exprimare pentru a ataca elemente din viața intimă a persoanelor religioase, lezându-le astfel dreptul la viață personală. În această situație, sfera noastră a drepturilor s-a mărit, atacând sferele altor persoane, deci abuzăm de dreptul nostru. Pentru a opri astfel de situații, în care se creează un abuz de drept,  considerăm că este absolut necesar să impunem o limită libertății de exprimare.

Religia este diferită de orice fel de altă ideologie pentru că oamenii se nasc, în general, cu ea. În majoritatea cazurilor, oamenii se nasc în familii în care părinții au o religie, pe care le-o transmit mai departe copiiilor. În timp, o parte din oameni ajung să se identifice cu religia pe care o au deoarece își trăiesc o mare parte din viață încercând să respecte dogmele ce le-au fost impuse, iar astfel, elementele de etică ale religiilor devin elemente de morală ale persoanelor religioase, adevăruri absolute după care își ghidează întreaga existență. Din moment ce oamenii ajung să se identifice cu religia lor putem considera că aceștia consideră fiecare critică adusă religiei o critică existenței lor bazată pe dogmele religiei. Astfel, este imperios să realizăm că fiecare discuție despre religie este defapt o discuție despre o persoană religioasă. Același lucru se aplică și pentru ofense, iar atunci ofensarea unei religii este un atac la persoană.  Poate fi ușor observat efectul acestui lucru, de exemplu în  Marea Britanie un soldat britanic, Lee Rigby (25 de ani), a fost ucis cu un cuțit de doi bărbati în apropierea unei cazarme militare a Artileriei regale în Woolwich, cartier din sud-estul Londrei. Potrivit martorilor, cei doi agresori au încurajat trecătorii să filmeze scena în timp ce ei strigau ''Allahu akbar!'', după care au fost arestați de poliție. 

                 În concluzie, prin implementarea acestei moțiuni s-ar evita cazuri ca acesta. Sursa acestora este abuzul dreptului la liberă exprimare care, în cazul nostru, duce la încălcarea dreptului la o viață privată, drept pe care toți ni-l dorim, fie că e vorba de religie sau altă ramură a vieții private.  Este adevărat că am renunța la un lucru cu care am fost obișnuiți, libertatea de exprimare absolută, pe care o folosim ca o scuză, însă vom putea vedea că va fi meritat pentru că vom putea trăi într-o lume în care cu toții vom fi toleranți, și vom trăi în pace, indiferent de religia pe care fiecare o are. 

1. The World Factbook - Retrieved 14 February 2015

2. Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale 

3. Codul Civil - art. 15

4. Critica rațiunii practice - Immanuel Kant

5. Christianity and free speech: Mothers, punches and turning cheeks - The Economist 20 Jan 2015 by B.C.


N1 (Alexandra Puiu)

Definiția lui Kant în ceea ce privește dreptul  poate fi aplicată doar în ambele sensuri.Dacă religia prin dogmele ei ne insultă,de exemplu prin stereotipizarea femeii,sfera noastră este afectată. Nu considerăm că ar trebui să favorizăm dreptul la liberă exprimare în cazul religilor,când sunt oameni afectați de aceste dogme,cu atât mai mult că o religie nu se poate simți insultată.Prin ofensarea unei dogme nu i se aduce vreun prejudiciu,aceasta este o consecință suferită doar de oameni, cum ofensarea nu este adresată unei persoane aceasta nu prezintă un act prejudicios.Cenzurarea atacurilor asupra unui concept nu reprezinta o insultă la adresa religioșilor,ci doar religiei în sine.Cenzurarea opiniei unei persoane asupra unei ideologi pentru ca cei care sustin dogmele ideologiei nu sunt de acord cu ei contravine conceptelor democratice inclusiv dreptului la liberă exprimare.Evelyn Hall ilustrează gândirea  lui Voltaire:„Nu sunt de acord cu cea ce spui, dar îmi voi da viața ca să poți să o spui.”Să nu uităm câte lupte și revoluții au avut loc pentru a câștiga acest drept,precum Revoluția Română din 1989. Aplicarea acestei moțiuni reprezintă regresul societății și  inutilitatea luptelor în acest scop.

   O astfel de opresie impiedică realizarea unui dialog democratic.Acesta nu incită conflictul ci il transformă în idei cu scopul de a intării structurile sociale si impiedică violenta inainte de a începe,la urma urmei tăcerea este linistea furioasa acumulată care va fi exprimată într-un mod agresiv.Într-adevăr este preferată utilizarea unui limbaj elocvent într-o conversatie însă majoritatea oamenilor nu sunt capabil să utilizeze un limbaj academic și tind să folosească insulte în dialog. Având în vedere că au dreptul la liberă exprimare,au dreptul și de a folosi insulte.În plus există studii care arată că utilizarea injurăturilor într-un  discurs oferă o credibilitate mai mare.Deasemenea dialogul nu este neapărat adresat ca o ofensă,poate fi între două persoane care discută teme religioase fără intenția de a cauza injurii sau poate avea un scop stric de divertisment.Însă acestea nu vor fi recunoscute dacă moțiunea se aprobă.La urma urmei ofensa este receptată în mod subiectiv.O persoană religioasă s-ar putea simți ofensată chiar dacă celălalt nu a realizat ca este ofensiv.

Odată cu implementarea moțiunii religile vor fi protejate și vor avea mai multă putere.Oferind puterea unor persoane religioase putem creea din victime agresori.De exemplu în cazul în care cineva ofensează,cu sau fără intenție,o religie,persoana religioasă ofensată va putea intenta o acțiune  pentru faptele celui care a ofensat religia,astfel dintr-un simplu om cu o viziune diferită sau care vroia doar să spună o glumă,din o victimă asupra careia s-a intentat un proces pentru că își exercita dreptul la libera exprimare devine în ochii legi un neleguit.În acest mod cei care inițial  sunt considerați victime,devin agresori, astfel oamenii vor fi mult prea speriati pentru a își mai reprezenta vreo părere asupra religilor,neștiind niciodată sigur ce poate fi considerat o insultă și ce nu.Discuțiile cu subiecte religioase vor deveni un tabu din cauza fricii și lipsa protecției din justiției,iar puterea va ajunge in mâinile persoanelor religioase,care pot abuza de acest drept.Să nu uităm de toate grupările extremiste și de atacurile teroriste precum  atentatul asupra World Trade Center,sau bombardarea trenului din Madrid din 2004,sau oricare dintre miile de atacuri care au avut loc.Majoritatea acestor atacuri nu au fost cauzate de o simplă insultă la adresa lor,nimeni nu a insultat Coranul cand s-au decis să curme viața a 2753 de oameni cu atentatul asupra WTC și nimeni nu a desenat o caricatură la detonarea trenului.Noi reactionam față de extremiștii religiosi,prin cuvinte,pentru că nu simțim nevoia de a ucide oameni nevinovați doar pentru că ne simțim ofensați.Ei au demonstrat cum reacționează față de noi,iar implementarea acestei moțiuni va încuraja persecuțile,fie ele extreme sau ușoare,care cu siguranță își vor lăsa amprenta asupra oamenilor.Nu este nevoie de un atac pentru a afecta viața cuiva,o simplă inentare a unui proces în instanță este suficientă.În plus oricine cu suficientă imaginație poate creea o religie nouă,care poate avea dogme care se pot ciocni cu valorile noastre,depinzănd de ce idei are creatorul acesteia.De exemplu scientologia este o religie implementată de autorul L.Ron Hubbard,care predică imoralitatea oamenior și singura cale de reabilitare este experimentarea unor evenimente tragice.Astfel oricine poate creea o religie care să susțină tortura,poate chiar crima și alte fapte imorale,iar noi ar trebui să le acceptăm și să nu comentăm asupra lor.În cazul în care moțiunea se va implemeta pot doar spune că într-adevăr s-a protejat religia,dar am pierdut integritatea,curajul și spiritul democratic a umanității.

1)CNN,September 11th fast facts

2)The Guardian, Add faithfobia to my crimes, Suzanne Moore

3) The friends of Voltaire, Evelyn B. Hall


A2 (Adi Crisan)

Echipa noastră consideră că în această dezbatere echipa adversă face o confuzie între doi termeni de importanță maximă.  Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, verbul „a critica” are următoarea definiție: A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare; în timp ce verbul „a ofensa” are următoarea definiție: A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa.  Aceasta clarificare fiind făcută, simțim nevoia să reafirmăm moțiunea: „Ar trebui ca dreptul la liberă exprimare să nu includă dreptul de a ofensa religii”.

Acum că aceste lămuriri au fost aduse, considerăm că putem trece la partea propriu-zisă de contraargumentare.  În primul rând, credem că într-o societate civilizată, precum cea în care trăim, critica se poate realiza fără a vexa obiectul, persoana,ideea criticată.  Într-o democrație este foarte important ca populația să își poată exprima punctele de vedere despre absolut orice.  Suntem perfect de acord cu echipa adversă atunci când ea spune că cetățenii trebuie să fie capabili să reacționeze dacă o religie, prin dogmele ei, îi jignește însă echipa mea consideră că reacția trebuie să fie una decentă și pertinentă.  În nici un caz nu dorim să îngrădim dreptul cetățenilor de a critica aspectele religiilor pe care le consideră nepotrivite într-o democrație. Se pot organiza emisiuni televizate în care să se discute astfel de lucruri, se pot susține campanii de conștientizare însă credem că nici într-un caz nu ar trebui ca reacția să constea în ofense.

Trecând mai departe,  aflăm că, în opinia opoziției, dialogul democratic nu poate exista fără utilizarea ofenselor la adresa religiei. Această afirmație este contrazisă atunci când echipa adversă susține că dialogul democratic nu incită la conflict, ba chiar mai mult, oprește violența chiar înainte ca ea să înceapă.  Echipa mea a demonstrat în discursul anterior că unii oameni se identifică cu o anumită religie: de acest lucru fiind responsabili familia și societatea. Drept copil, trăind într-o familie religioasă și interacționând și cu alte persoane religioase,  omul adoptă normele la care se supun ceilalți, mai exact, etica religioasă devine morală. Mai mult decât atât, în unele cazuri, fiecare element ce constituie religia respectivă devine un adevăr absolut.  Astfel, în dialogul în care jignim o religie jignim o persoană. Reacția naturală a unei persoane insultate este să răspundă cu aceeași monedă. Și atunci, dacă dintr-o insultă se naște, cel mai probabil, o alta, nu este clar că, de fapt, dialogul democratic ar trebui să existe fără utilizarea ofenselor?

În al treilea rând, opoziția susține că oamenii vor fi pedepsiți de lege și, astfel, în timp, oamenilor li s-ar face frică să mai discute despre religii. Intenția noastră este să convingem populația că nu ar trebui să ofenseze religiile dar nu dorim să terorizăm populația. Nu am susținut niciodată că ofensarea religiilor ar trebui pedepsită cu închisoarea sau cu plata unor amenzi colosale. Pedeapsa poate fi, de exemplu, plata unei amenzi simbolice de un leu. Ideea este că interesul nostru este ca, în timp, să determinăm oamenii să se accepte unul pe celălalt fără a ține seama de diferențele  dintre credințele lor. Moțiunea are ca scop creșterea toleranței în rândul populației, lucru despre care voi vorbi în următoarele rânduri.

Ultimul argument al echipei guvernului este creșterea toleranței oamenilor.  Același Voltaire pe care îl invoca echipa adversă spunea „Ce este toleranţa? Apanajul umanităţii. Cu toţii suntem caracterizaţi de slăbiciuni şi erori; să ne iertăm reciproc pentru acest lucru – aceasta este cea dintâi lege a naturii.” Suntem perfect conștienți că religiile sunt receptate diferit de fiecare persoană în parte, realizăm că spiritualitatea este diferită pentru fiecare persoană în parte și înțelegem că persoanele religioase au un atașament extraordinar față de religia lor. Echipa mea consideră că, pentru ca societatea democratică să poată exista, trebuie să devenim mai toleranți, să acceptam diferențele dintre noi și să ne bucurăm de diversitate. Oamenii au nevoie să învețe să fie toleranți și cea mai bună metodă de a învăța este exemplul. Dacă moțiunea s-ar aplica s-ar crea exemplul.  Vor exista persoane care vor fi pedepsite și prin mediatizarea acestor cazuri oamenii vor conștientiza, în timp, că ofensarea religiei este un lucru greșit și asta nu de frica legii, de frica unei amenzi de un leu, ci din cauză că vor ajunge să accepte diferențele și să își rezolve problemele purtând un adevărat dialog democratic, fără a ofensa.

În concluzie, putem spune că argumentele pe care le-am adus în primul nostru discurs rămân în picioare în timp ce argumentele opoziției au fost demontate.  De asemenea,  am explicat că un principiu cheie în democrație este toleranța și că aplicarea moțiunii ne-ar ajuta să devenim mai toleranți.  Luând în considerare toate aceste aspecte, credem că moțiunea trebuie aprobată.

Dicționar Explicativ al Limbii Române

Voltaire - Dicționar de filozofie


N2 (Piltu Elisa)

Vom începe acest discurs cu o parte de resusținere, continuând mai apoi cu contraargumentarea echipei afirmatoare.

Echipa noastră a explicat anterior că o religie nu se poate simți insultată și că prin ofensarea unei dogme nu i se aduce un prejudiciu.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează acest mecanism readucem în atenție că printe altele, religia este definită ca un sistem de credințe și dogme,  iar dogma este definită ca fiind invățătura fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii si nu admite obiecții. Din cele de mai sus reiese că dogmatica nu acceptă realizarea unui dialog democratic.

În principiu este unanim constatat în prezent dar si de-a lungul istoriei că orice referire făcută în contradictoriu cu o religie este considerată ofensatoare și combătută vehement de catre susținatorii religiei respective. În concluzie din punct de vedere dogmatic, dreptul la libera exprimare este egal cu dreptul de a ofensa religii.

Exact așa cum a afirmat si echipa adversă “Într-o democrație este foarte important ca populația să își poată exprima punctele de vedere despre absolut orice”  iar asta este echivalent cu posibilitatea de a critica sau a aduce anumite obiecții, inclusiv religiei si dogmelor pe care le urmează.

Echipa afirmatoare ne aduce la cunostință faptul că nu doresc sa îngrădească dreptul cetațenilor de a critica aspectele religiilor pe care le consideră nepotrivite într-o democrație, dar cum religiile nu acceptă critica asupra dogmelor pe care le urmează, absolut orice critică adusă împotriva lor se va transforma într-o ofensă, astfel se transformă foarte repede și ușor din victime agresori, mecanismul acesta fiind explicat de catre echipa noastră în cel de-al doilea argument.

Echipa noastră a explicat in primul discurs cum dialogul nu este neapărat adresat ca o ofensă și poate fi purtat între niște persoane care utilizează un limbaj colocvial și care tind să folosească insulte în dialog fară a dori defăimarea religiei și care poate avea un scop cât se poate de inocent. Un citat foarte relevant al lui Horia-Roman Patapievici „Dreptul de a ofensa pentru care militez nu este nici dreptul de a jigni, nici o licenta pentru defaimare. Revendic acest drept in domeniul criticii. Critica poate fi si artistica, nu doar intelectuala. Critica poate imbraca si hainele malitiozitatii, glumei, canularului ori sarjei. Din punct de vedere juridic, cred ca se poate distinge o critica ofensatoare de o jignire sau o defaimare.”

O religie poate să fie imbratisata de un singur om sau de mai multe milioane de oameni, iar asta inseamna o masa foarte mare de manevra si presiune atat in plan social cat si in plan economic sau politic. Nu trebuie sa ne sperie neaparat posibilitatea unei pedepse, cum au afirmat echipa adversa,  cat imensa putere pe care o vor avea conducatorii religiilor, asa cum am spus in primul discurs al echipei noastre, daca moțiunea va fi aprobată, religiile vor avea și mai multă putere.

De exemplu in Romania ultimilor 25 ani acest lucru a fost exploatat atâta de catre politicieni cât și de către capii bisericilor, primii folosinduse de populismul religios în campaniile electorale iar cei din urmă de o susținere financiară de proporții uriașe din partea primilor.

Afirmația guvernului cum că „Drept copil,trăind într-o familie religioasă...etica religioasă devine morală. Mai mult decât atât, în unele cazuri, fiecare element ce constituie religia respectivă devine un adevăr absolut.”  Arată cât de periculoasă devine îndoctrinarea religioasă a copiilor prin modelarea pe tiparul unei dogme, a minților vulnerabile, ceea ce poate însemna transformarea multor din ei în persoane obediente, ușor de manipulat și lipsite de spirit critic.

Ultimul argument al echipei guvernului este legat de creșterea toleranței oamenilor. Având în vedere faptul că dacă moțiunea va fi aprobată atunci dialogul democratic pe tema religioase va înceta iar oamenii vor devenii și mai putin toleranți. Discordanțele ideologice și doctrinare mari dintre diferitele religii existente fac imposibil un dialog de mediere între membrii acestora fără a exista posibilitatea de a se ofensa reciproc în susținerea credinței lor, iar asta va duce la o toleranță și mai scazută.

În concluzie, considerăm că am întărit argumentele aduse în primul discurs si de asemenea că am demonstrat faptul că neaplicarea moțiunii ar lăsa neatinse dreptul la libera exprimare, valorile democratice, modernitatea , drepturile și libertățile fundamentale care reprezintă temelia unei societăți deschise și care ar exclude apelarea la acte de barbarie si terorism.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/raspunsul-potrivit-la-violenta-adusa-de-fanatism-si-indoctrinare-religioasa-este-intarirea-si-extinderea-libertatilor-in-democratiile-noastre-laice-110824.html

http://www.ccea.ro/filosofia-morala-in-pas-cu-moda-sau-despre-libertatea-de-a-ofensa/

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/polemici%2055%20hrp.pdf



Decizia:

Draghicescu Victor

Voi incepe prin a oferi feedback fiecarui debater in parte si apoi voi detalia decizia.

A1

Există o definiție funcțională a dreptului la liberă exprimare, totuși definițiile legale sunt un punct de plecare neinspirat pentru o dezbatere care ipotetic are ca finalitate tocmai schimbarea legii. Prin apelul la lege pentru a oferi o definiție are loc eroarea apelului la natură. Astfel, orice discuție care presupune modificarea legii este în afara cadrului legal de la acel moment și nu ar putea folosi legea  ca argument întrucât legea este chiar elementul care se urmărește a fi schimbat. Totuși, cunoașterea legii este utilă în momentul în care cineva propune o măsură și măsura respectivă este inutilă pentru că există deja legi care acoperă problema respectivă (de exemplu, cineva propune ca părțile să fie amendate pentru tergiversarea procesului, iar prevederea respectivă deja există în art. 189  NCPC).

Definiția defăimării unei religii nu este foarte echilibrată, în sensul că vă dezavantajează ca echipă afirmatoare, dat fiind că acoperă aproape orice sensibilitate a oricărei persoane religioase, intenționat sau neintenționat. Date fiind limitările de spațiu și de timp pe care le ai, ţi-ai asumat o demonstrație foarte grea.

Nu în ultimul rând, dacă stăm să ne gândim la definiția libertății prin sfere concurente, ne dăm seama că avem de-a face cu o definiție circulară. Astfel, “sfera noastră devine prea mare și începe să rănească pe a celorlalți” este o definiție care conține din nou ideea de libertate. Se poate pune problema dacă sfera celorlalți a devenit prea mare, oricum definiția libertății individului prin libertatea celorlalți este o definiție larg folosită, dar care nu oferă un plus de informație când apare un conflict de libertăți. Ambele persoane implicate în cazul nostru pot spune: Libertatea de exprimare îmi afectează libertatea religioasă sau libertatea religioasă îmi afectează libertatea de exprimare. Nici unul nu pare să aibă dreptate.

Ai oferit două exemple concludente care îţi aduc puncte pentru conținut; ai fi putut să obţii puncte suplimentare dacă explicai mai mult cum implementarea măsurii poate opri astfel de atacuri. Ai prezentat surse pentru afirmațiile voastre, ceea ce este util pentru punctajul la conținut. Per total, ar fi fost util să aloci mai mult spațiu pentru argumente și mai puțin pentru definiții.

Punctaj 23

Continut 12

Strategie 8

Stil 3

N1

Ar fi util și strategic să arăti cu ce parte din cazul afirmator eşti de acord, dat fiind că nu este necesar să ataci tot cazul afirmator ca să câștigi. Distincția dintre religie și persoană mi se pare forțată sau cel puțin insuficient explicată. Din moțiune și din cazul afirmator este clar că discuția este despre persoane care se vor simți ofensate dacă le atacăm religia, pentru că religia este o parte din ei, la fel cum este orientarea sexuală, afilierea politică sau culoarea preferată. Prin glume putem ofensa în legătură cu oricare dintre aceste aspecte.

Este un argument puternic faptul că ofensa are un caracter subiectiv și este constructiv că ai adus în discuție consecințele legale are ofensei (i.e. Despăgubiri, amendă, amendă penală etc.).

Este un argument forte și comparația între modurile de luptă: prin cuvânt sau prin atentate. Ar trebui să notezi în text sursele.

Punctaj 24

Continut 13

Strategie 8

Stil 3

A2

Este util că ai clarificat ce înseamnă a ofensa - din nou definiția din dicționar nu este suficientă pentru o dezbatere academică. Ajută foarte mult definițiile folosite de CEDO, CJUE, CIJ, CIP sau instanțe americane care elaborează teste sau criterii pentru a determina ce înseamnă ”ingerință” sau ”ofensă”. Așadar voi acorda puncte pentru conținut, dar nu la fel de multe ca în cazul în care definiția ofensei era mai clară încă din primul discurs.

Ai arătat că există alternativă la ofensă și acesta a fost un argument bine închis.

Al doilea argument începe bine dar nu este dus până la capăt, pentru că nu arată cum se naște conflictul după un schimb de ofense.

Este o precizare bună al treilea argument și ar fi adus mai multe puncte dacă o făceați din primul discurs. În punctul ăsta mi se pare că dezbaterea este mai mult despre principii decât despre metoda de implementare. Există scenarii în care principiul vostru ar putea fi implementat și critica negatorilor să nu fie validă. Atentie, insa - această metodă de argumentare este riscantă și nu ar trebui să discutați principii oferind insuficiente detalii.

Punctaj 24

Continut 12

Strategie 9

Stil 3

N2

Din nou distincția nu mi se pare suficient explicată și nu adresează argumentul afimator referitor la religie, ca parte componentă a personalității.

Ideea că orice critică a unei religii este de fapt o ofensă este o idee nouă, erai mai valoros pentru dezbatere să apară la N1. Față de discursul N2, afirmatorii nu mai au posibiltatea să răspundă.

Argumentul referitor la neclaritatea ofensei și la lipsa intenției de a ofensa era cel mai puternic și ar fi trebuit extins cât mai mult. Citatul din HRP nu prezintă importanță, cât faptul că s-ar putea ajunge la pedepsirea unor oameni inocenți. Aici putea fi exploatată mai mult definiția afirmatoare care includea și lipsa de intenție de a ofensa.

Argumentele referitoare la puterea pe care o dăm religiilor sunt puternice, dar concluzia că dialogul va înceta cu desăvârșire este un non sequitur (adica nu e nedemonstrata).

Punctaj 22

Continut 11

Strategie 8

Stil 3

Ţinând cont de faptul că au demonstrată că există un scenariu în care măsura poate fi aplicată și că va duce la toleranță și scăderea violențelor, şi luând în considerare faptul că negatorii nu au demonstrat cum măsura impusă va duce la dispariția dialogului, meciul merge la Afirmatori. Felicitări!

A1 -> 23 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 22 puncte
Castiga echipa:

DSDC Ovi si Adi (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.