Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Voluntari Afirmatori' (afirmatori) vs 'Anca si Anca' (negatori)

A1 (Voluntar Afirmator)

Vom argumenta ca este justificat si necesar ca libertatea de exprimare sa fie limitata in cazul manifestarilor ofensatoare pentru religii, intrucat aceste manifestari reprezinta un abuz de drept, incalca drepturile altor persoane si alimenteaza conflictul intre adeptii diverselor religii existente.

Conceptul de „ofensa adusa unor religii” traduce fapta comisa prin orice mijloace pentru a insulta, batjocori, denigra, jigni valorile, credintele sau orice cult ori credinta religioasa, comisa cu scopul de a cauza o lezare a acestor valori. Exprimarea unei pareri personale care nu ia forma unei insulte, ci reprezinta pur si simplu expresia faptului ca nu se impartaseste sau aproba credinta, ritualul sau adeptii unui cult nu reprezinta o ofensa adusa unei religii.

In contextul motiunii, notiunea de ofensa adusa unei religii va fi inteleasa ca referindu-se doar la acele forme de manifestare a dreptului la libera exprimare: exprimarea in scris, prin discursuri si forme de manifestare artistica, care sunt aduse la cunostinta publicului.

  1. Ofensa adusa unei religii reprezinta un abuz de drept

Sustinem ca libertatea de exprimare include dreptul de a exprima orice opinie personala cu privire la preceptele unei religii sau cu privire la credinciosii acesteia, indiferent ca aceasta opinie este intemeiata pe ratiuni obiective sau subiective. Consideram insa ca exprimarea unei opinii, in orice forma, cu scopul de a insulta sau batjocori o religie, cu scopul de a-i provoca sau leza adeptii reprezinta un abuz al dreptului la libera exprimare, abuzul de drept fiind inteles ca a face uz de un drept in alt mod decat cel pentru care a fost conferit si depasind astfel scopul si substanta dreptului respectiv.

Atunci cand o persoana aduce o ofensa unei religii, libertatea de exprimare nu mai este folosita pentru a asigura libertatea de gandire si participare a oricarui individ la viata publica, ci este folosita pentru a leza drepturile, constiinta si valorile altor persoane, intr-un mod similar cu o vatamare corporala sau psihica.

  1. Limitarea libertatii de exprimare este justificata pentru protejarea drepturilor celorlalti

Art. 10 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca dreptul la libera exprimare poate fi limitat pentru protectia moralei, reputatiei si drepturilor altora.

Avand in vedere ca statul are obligatia de a proteja exercitarea oricaror drepturi impotriva imixtiunii altora, trebuie gasit un echilibru intre cele doua drepturi aflate in discutie. Uneori, urmarirea unui scop poate cauza, in mod accidental, ofensa. Daca insa intentia este de a ofensa si atat, nu de a comunica o idee sau a sustine un scop, atunci libertatea de expresie travestita in placerea de a ofensa este nejustificata.

Echilibrul se regaseste atunci cand nici unul dintre drepturi nu este golit complet de continut, cand putem discuta liber despre religii, fara a batjocori sentimentele religioase ale altor persoane, nu cu motivatia tolerantei religioase, ci pentru ca ofensa adusa unei religii restrange posibilitatea adeptilor ei de a-si manifesta in mod liber credinta, fara presiunea, invectivele si scrutinul publicului, care nu-si au locul in domeniul convingerilor personale.

  1. Aducerea de ofense unor religii creeaza si alimenteaza conflict social violent

Ofensa adusa unei religii starneste reactia puternica a persoanelor care imbratiseaza valorile religiei criticate, dar si pe cele ale publicului larg, pentru ca este exprimata in public, circula liber si rapid prin mijloace mass-media si permite altor persoane sa se ralieze mesajelor initiale. Astfel de ofense duc la tensiune sociala, proteste, violenta, precum si la adancirea conflictului intre religii. Asemenea rezultate au avut caricaturile daneze1 cu privire la Mohamed din 2005, protestele si violentele care au avut loc in peste 10 state ale lumii dupa publicarea filmului Innocence of Muslims in 2012, Charlie Hebdo in 2015, dar si a unor incidente mai putin cunoscute, precum pagina Facebook „Virgin Mary Should’ve Aborted”2.

Aceste incidente se petrec pe fondul presiunii religioase crescande si a miscarilor sociale de excludere a minoritatilor religioase. Conform raportului Biroului pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca al SUA din 20133, crestinii au fost prigoniti in Siria si China, au existat conflicte religioase intre crestini si musulmani in Republica Central Africana si Egipt, musulmanii au fost supusi violentelor in Burma, Sri Lanka, Pakistan, hindusii au fost supusi violentelor in Bangladesh etc.

Sustinem necesitatea prevenirii oricaror manifestari care duc la cresterea tensiunilor sociale sau care ofera prilejul unei manifestari fizice concrete ale unor tensiuni deja existente intre religii, si, din aceste motive, este important sa limitam dreptul la libera exprimare in asa fel incat sa includa posibilitatea de a expune opinii despre diferente religioase, dar sa excluda acele manifestari ce au scopul de a jigni sau batjocori credintele si valorile religioase ale altor persoane.





1 McGraw, Peter and Warner, Joel, (2012), The Danish Cartoon Crisis of 2005 and 2006: 10 Things You Didn't Know About the Original Muhammad Controversy, recuperat la data de 24 iunie de pe http://huff.to/1HjvMAx

2 Zara, Christopher, (2013), 'Virgin Mary Should've Aborted': Facebook Page Is Not Anti-Christian Hate Speech, Says Social Network, recuperat la data de 25 iunie de pe http://bit.ly/1dkqtm8

3 Bureau of Democracy, Human Rights and Labor, International Religious Freedom Report for 2013, recuperate la data de 24 iunie de pe http://1.usa.gov/1cFZGfI


N1 (Anca Vlad)

“Fără libertatea de a ofensa, libertatea cuvântului încetează să existe”- Salman Rushdie


Susținem că dreptul de a ofensa religii necesar și justificat, iar stoparea lui ar fi greșită și deloc benefică. Voi începe prin contraargumentarea celor 3 argumente ale echipei afirmatoare, apoi voi prezenta argumentele proprii. 


 1.Ofensa adusă unei religii reprezintă un abuz de drept 


 Orice exprimare considerată sau nu ofensatoare este, de fapt, o opinie personală, întemeiată pe rațiuni obiective sau subiective. De aceea, dacă acceptăm acceste opinii, nu putem decât să acceptăm și faptul că pot fi interpretată ca o insultă, fără ca aceasta să fie neapărat intenția. Ofensa este un răspuns subiectiv şi emoţional faţă de un act obiectiv.  Trebuie, însă, făcută diferența între exprimarea unei opinii ofensatoare și instigarea la ură religioasă, cea din urmă fiind adevăratul abuz de drept, interzis prin Constituție [1]. Aceasta nu transmite niciun alt înțeles decât exprimarea urii față de un grup, în circumstanțe de natură să 
provoace violentă, în timp ce ofensa adusă unei religii se adresează, așa cum s-a precizat în definiție,unui cult ori credințe religioase”. 


 2. Limitarea libertății de exprimare este justificată pentru protejarea drepturilor celorlalți 


 Manifestarea neîngrădită a dreptului la liberă exprimare, fără a instiga la ură, nu lezează exercitarea altor drepturi. Cetățenii vor avea în continuarea libertatea conștiinței și cultele se vor putea manifesta liber, indiferent dacă anumite grupuri nu le împărtășesc credințele și simț nevoia să le satirizeze sau ofenseze.  
 Din contră, unor oameni le-au fost încălcate drepturi fundamentale pentru că s-au exprimat liber, fără intenția de a jigni. Este de notorietate controversa romanului ” Versetele satanice” , publicat în 1988 de  autorului indian Salman Rushdie. . Lumea islamică a răbufnit împotriva acestei cărţi si au avut loc manifestări de protest. Au fost aruncate în aer librării în care cartea era la vânzare, iar ayatollahul Ruhollah Khomeini l-a condamnat la moarte pe Rushdie care a trait ascuns o perioada, sub supravegherea Serviciilor secrete.[2]


3. Aducerea de ofense unor religii creează și alimentează conflict social violent 


 Protestele sunt manifestări justificate, însă actele de violentă pot apărea indiferent de circumstanțe. Așa cum există tensiuni între religii, există și tensiuni între grupări politice, minorități etnice, sexuale etc, iar protestele în toate aceste situații nu pot și nu trebuie oprite, ci doar supravegheate astfel încât să nu degenereze. 
 Aplicarea moțiunii nu face decât să ne distragă atenția de la adevăratele manifestări ale violenței pe bază religioasă, cum ar fi acțiunile extremiștilor musulmani, acuzați de crime împotriva  umanității.[3] 


Voi prezenta acum argumentele proprii. 


 A1: Restricționarea dreptului la liberă exprimare transmite un mesaj greșit 


 Libertatea de exprimare și libertatea presei sunt esențiale într-un sistem democratic. Fără un schimb liber de informaţii, fără dezbateri şi expunerea la diferite idei, societatea devine bolnavă şi intolerantă. Din moment ce ne referim la manifestări publice, se înțelege că persoanele sau grupurile care ofensează reprezintă, la rândul lor și sunt susținute de cineva. Spre exemplu, jurnaliștii de la Charlie Hebdo își desfășurau activitatea deoarece aveau un public și doreau să atragă atenția asupra efectelor negative ale fanatismului religios.  
 Atâta timp cât materialele nu instigă la ură, publicul ar trebui să aibă acces la ele, altfel vom transmite un mesaj greșit. De exemplu, să condamnăm și să oprim ofensarea islamului sugerează că musulmanii au o completă lipsă de control atunci când sentimentele religioase le sunt atacate. Cenzurarea ar părea să le dea câștig de cauză fanaticilor și să încurajeze astfel de tactici violente pe viitor. 


   A2: Restricția este inaplicabilă

 
 Pe lângă faptul că nu s-ar putea stabili cu exactitate dacă o manifestare este sau nu o ofensă, măsurile în acest sens ar fi inaplicabile și nedrepte față de minorități. În statele în care a existat sau există, legislația cu privire la blasfemie este rar folosită. În Marea Britanie au fost înregistrate 2 cazuri din 1923, în timp ce în Norvegia ultimul caz a fost în 1936. [4] 
În decembrie 2011, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind combaterea intoleranţei, discriminării şi violenţei pe temeiul religiei sau a credinţei, propusă de Organizaţia Cooperării Islamice (O.C.I.). Scopul O.C.I. este incriminarea defăimării islamului şi prin defăimare unii înţeleg  „afirmaţii care nu  sunt pe placul lumii islamice”. Această rezoluţie devine astfel un mijloc de înăbuşire a libertăţii de exprimare nu numai în ţările neislamice dar şi în statele membre O.C.I. [5]


Pe baza acestor argumente, considerăm că dreptul de a ofensa religii, si dreptul de a ofensa, in general, sunt o parte importantă a dreptului la liberă exprimare, atâta timp cât nu se ajunge la instigare la ură. În loc să luăm măsuri împotriva celor care își exprimă părerile și ar putea să stârnească reacții negative, ar trebui să ne asigurăm că aceste grupuri violente nu au posibilitatea să provoace vreun rău, indiferent de circumstanțe.


[1]Constitutia Romaniei, Art. 30, Paragraful 7, obtinut pe 27 iunie de pe  
http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-30-constitutie
[2] Andrew Anthony, 11 ianuarie 2009,” How one book ignited a culture war”, obtinut pe 28 
iunie de pe http://www.theguardian.com/books/2009/jan/11/salman-rushdie-satanic-verses
[3]  Staff writer, 14 noiembrie 2014, “ISIS accused of crimes against humanity”, obtinut pe 28 
iunie de pe  http://english.alarabiya.net/en/News/middle-east/2014/11/14/ISIS-commits-crimes-
against-humanity-in-Syria.html
[4] Dr. Agnes Callamard,  18 iunie 2006, “Freedom of speech and offence: why blasphemy laws 
are not the appropriate response”, obtinut pe 29 iunie de pe 
http://www.article19.org/data/files/pdfs/publications/blasphemy-hate-speech-article.pdf
[5] luminaultimelorzile , 19 mai 2012, “Nu cumva să critici islamul”, obtinut pe 29 iunie de pe 
https://luminaultimelorzile.wordpress.com/2012/05/21/nu-cumva-sa-critici-islamul/


A2 (Voluntar Afirmator)

Raspundem unor aspecte aduse in discuție de echipa adversa, apoi subliniem ideile esentiale din aceasta dezbatere.

Din discursul negator razbate ideea ca  ofensa  adusa unor religii nu duce si nu reprezinta instigare la ura, aceasta fiind singura manifestare care  ar  trebui cenzurata, insa negatorul nu reuseste sa faca distinctia intre cele doua clara. Ceea ce insemna ofensa la nivelul A1 era fapta prin care se urmareste, cu intentie, lezarea sentimentelor adeptilor unor culte religioase. Echipa negatoare sustine ca astfel de manifestari pot fi accidentale, ca notiunea de ofensa depinde de reactia subiectiva si ca nu mai exista cazuri concrete de 'blasfemie', desi nu vorbim despre blasfemie in aceasta dezbatere. Ce sustinem noi este ca un act ofensator poate fi definit exclusiv de intentia de a jigni, si nu reactia adeptilor religiei ofensate. Vrem sa cenzuram manifestarile cu intentie de a jigni, pentru ca ele reprezinta un abuz de drept si o lezare a drepturilor la constiinta religioasa. Concret, un articol care condamna terorismul religios, chiar daca e acid, nu reprezinta o ofensa adusa religiei, insa publicatiile daneze si cele ale Charlie Hebdo erau concepute ca sa batjocorească si sa jigneasca religia si  adeptii ei. Si putem observa ca preponderent astfel de manifestari duc la violenta si intoleranta sociala.

Mai mult, actele comise cu scopul de a jigni se juxtapun cu instigarea la ura, evident atat impotriva cultului, cat si a adeptilor, exprimarea ofensatoare semnaland oricum o desconsiderare, batjocorire a unor aspecte ale religiei respective, iar astfel de manifestari provoaca efecte similare instigarii la ura. Prin urmare nu putem crede argumentul negator cum ca orice in afara de instigarea la ura este acceptabil si protejat de lege.

In ceea ce priveste aceste consecințe ale exprimarilor ofensatoare , negatorii adopta o pozitie  inconsistenta: pe de o parte, in cazul lui Rushdie, protestele si violentele reprezinta un factor condamnabil, iar in raspunsul la argumentul 3 afirmator : "Protestele sunt manifestări justificate, însă actele de violentă pot apărea indiferent de circumstanțe". Chiar daca unele discursuri neofensatoare provoaca in proportie mai mica reactii de protest, daca exista astfel de efecte provocate mai des sau mai intens de discursurile ofensatoare, suntem datori sa vedem daca aceste consecinte pot fi asumate in virtutea liberei exprimari.

Analizand dreptul la libera exprimare, constatam ca este important ca membrii societatii sa isi poata exprima parerea vis-a-vis de orice situatie sau ideologie, insa acest drept poate fi limitat in cazuri justificate, si negatorii recunosc ca exista astfel de situatii - instigarea la ura. Prin urmare, intrebarea relevanta este daca discursul ofensator, definit ca discurs cu intentia de a batjocori, trebuie cenzurat.

Consideram ca efectele si natura acestui mod de exersare a libertății de exprimare justifica cenzura. Echipa adversa nu a putut nega consecintele grave pe plan social, mai ales ca la nivel mondial exista o stare de intoleranta si violenta pe criterii religioase, pe care aceste discursuri ofensatoare le-ar amplifica.

Noi credem ca un astfel de discurs ofensator excede scopului liberei exprimari, fiind o forma de amenintare si hartuire care lezeaza libertatea de constiinta religioasa.

Negatorii aduc in dezbatere doua idei contrare observatiilor anterioare. Prima e ca discursul ofensator nu e decat un discurs critic, sarcastic care se incadreaza in limitele unui discurs acceptabil. Consideram insa ca  un astfel de discurs nu e apreciat ca ofensator cand provoaca o reactie concreta (reactiile putand fi si ele exagerate), ci cand are intentia de a genera astfel de reactii si reprezinta o forma de asmutire. Testul este unul relativ simplu: daca scopul unui astfel de discurs este unul de pura hartuire, el poate fi considerat ofensator, daca are scop de dezbatere, critica, atunci e ofensator. In orice caz, dincolo de a discuta modalitatea concreta de a cenzura, motiunea ne cere sa distingem daca exista un drept de a ofensa in continutul liberei exprimari.

Raspunsul aici tine de o analiza a doua valori: afecteaza aceste discursuri ofensatoare vreo valoare sociala? Noi spunem ca afecteaza libertatea de constiinta religioasa. Nu e totuna in contextul dat sa critici sau sa aduci argumente pentru care o persoana nu trebuia sa imbratiseze o anumita religie, cu a batjocori si jigni elemente valoroase pentru adepti. In al doilea caz, punem in balanta dreptul de exprimare llibera prin batjocura si respectul si egalitatea valorii tuturor religiilor din perspectiva valorilor democratice.

A doua idee e ca o eventuala cenzurare a libertății de exprimare incurajeaza radicalismul religios si slabeste opozitia la astfel de principii extremiste. Nu credem ca ar avea acest efect pentru ca nu e nevoie sa combatem violenta religioasa cu discursuri ofensatoare, care nu sunt nici eficiente, putand sa folosim orice mijloace la indemana ca sa indicam greseala sau sa limitam actele de violenta.

Astfel, concluzia noastra este ca libertatea de exprimare nu ar trebui sa includa dreptul de a ofensa religii.


N2 ()



Decizia:

Radu Ocrain

Ca remarca generala, cred ca runda a fost una foarte echilibrata, cu argumente bune aduse de ambele parti. Presupunand ca ultimul discurs s-ar fi incadrat in acelasi tipar calitativ, jurizarea ar fi fost dificila datorita multiplelor puncte interesante aduse de ambele parti.

A1. Un discurs foarte bun. Am apreciat timpul dedicat interpretarii motiunii, definitiile aduse si nivelul de documentare. Structura discursului a fost foarte buna. Argumentele ar fi putut fi construite mai detaliat. Pentru ca exista o limita de caractere, probabil ca ar fi fost mai inspirata comasarea primelor doua argumente, care aveau o esenta asemanatoare, pentru a dezvolta mai profund rationamentele. Incearca sa urmezi structura AED (afirma, explica, demonstreaza) atunci cand construiesti argumente. Mi-a placut numarul mare de exemple adus in sustinerea celui de-al treilea argument, dar ideal ar fi sa existe un echilibru intre explicatii si exemple.

Punctaj: Continut: 13 Strategie: 8 Stil: 4 Total: 25

N1. Am apreciat structura discursului, dar sunt de parere ca ai incercat sa acoperi mult mai mult decat permite limita de caractere, si in final nu ai dezvoltat suficient nici contraargumentarea, nici partea de constructie. Personal, as fi insistat un pic mai putin pe constructie, tinand cont de faptul ca afirmatorii au venit cu un caz foarte stufos, care trebuia tratat in detaliu. De asemenea, trebuie sa ai grija la felul in care afirmatorii stabilesc cadrul dezbaterii. Definitia afirmatorilor pentru ofensa era practic echivalenta cu instigarea la ura, fapt pe care nu l-ai observat.

Punctaj: Continut 12, Strategie: 8, Stil: 4 Total: 24

A2. Un discurs foarte bun. Am apreciat faptul ca ai atacat absolut toate punctele aduse de negatori, intarind in acelasi timp pozitia echipei proprii. Singurul sfat ar fi sa incerci sa structurezi mai bine discursul pe argumente si contraargumente. Ideile erau toate prezente, explicate bine si cu exemple, dar ar fi putut fi mai usor de urmarit daca ar fi fost mai structurate. De asemenea, ai profitat de eroarea negatorilor privind definitia echipei afirmatoare, punand in evidenta argumentele slabite de cadrul stabilit de afirmatori si acceptat de negatori. Am apreciat si faptul ca ai adus dezbaterea catre concluzii pe finalul discursului, reusind sa indeplinesti functia esentiala a vorbitorului 2.

Punctaj: Continut 13, Strategie: 9, Stil: 3 Total: 25


A1 -> 25 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Voluntari Afirmatori (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.