Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Voluntari Afirmatori' (afirmatori) vs 'Carmen si Ioana' (negatori)

A1 ()

Vom argumenta ca este justificat si necesar ca libertatea de exprimare sa fie limitata in cazul manifestarilor ofensatoare pentru religii, intrucat aceste manifestari reprezinta un abuz de drept, incalca drepturile altor persoane si alimenteaza conflictul intre adeptii diverselor religii existente.

Conceptul de „ofensa adusa unor religii” traduce fapta comisa prin orice mijloace pentru a insulta, batjocori, denigra, jigni valorile, credintele sau orice cult ori credinta religioasa, comisa cu scopul de a cauza o lezare a acestor valori. Exprimarea unei pareri personale care nu ia forma unei insulte, ci reprezinta pur si simplu expresia faptului ca nu se impartaseste sau aproba credinta, ritualul sau adeptii unui cult nu reprezinta o ofensa adusa unei religii.

In contextul motiunii, notiunea de ofensa adusa unei religii va fi inteleasa ca referindu-se doar la acele forme de manifestare a dreptului la libera exprimare: exprimarea in scris, prin discursuri si forme de manifestare artistica, care sunt aduse la cunostinta publicului.

  1. Ofensa adusa unei religii reprezinta un abuz de drept

Sustinem ca libertatea de exprimare include dreptul de a exprima orice opinie personala cu privire la preceptele unei religii sau cu privire la credinciosii acesteia, indiferent ca aceasta opinie este intemeiata pe ratiuni obiective sau subiective. Consideram insa ca exprimarea unei opinii, in orice forma, cu scopul de a insulta sau batjocori o religie, cu scopul de a-i provoca sau leza adeptii reprezinta un abuz al dreptului la libera exprimare, abuzul de drept fiind inteles ca a face uz de un drept in alt mod decat cel pentru care a fost conferit si depasind astfel scopul si substanta dreptului respectiv.

Atunci cand o persoana aduce o ofensa unei religii, libertatea de exprimare nu mai este folosita pentru a asigura libertatea de gandire si participare a oricarui individ la viata publica, ci este folosita pentru a leza drepturile, constiinta si valorile altor persoane, intr-un mod similar cu o vatamare corporala sau psihica.

  1. Limitarea libertatii de exprimare este justificata pentru protejarea drepturilor celorlalti

Art. 10 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca dreptul la libera exprimare poate fi limitat pentru protectia moralei, reputatiei si drepturilor altora.

Avand in vedere ca statul are obligatia de a proteja exercitarea oricaror drepturi impotriva imixtiunii altora, trebuie gasit un echilibru intre cele doua drepturi aflate in discutie. Uneori, urmarirea unui scop poate cauza, in mod accidental, ofensa. Daca insa intentia este de a ofensa si atat, nu de a comunica o idee sau a sustine un scop, atunci libertatea de expresie travestita in placerea de a ofensa este nejustificata.

Echilibrul se regaseste atunci cand nici unul dintre drepturi nu este golit complet de continut, cand putem discuta liber despre religii, fara a batjocori sentimentele religioase ale altor persoane, nu cu motivatia tolerantei religioase, ci pentru ca ofensa adusa unei religii restrange posibilitatea adeptilor ei de a-si manifesta in mod liber credinta, fara presiunea, invectivele si scrutinul publicului, care nu-si au locul in domeniul convingerilor personale.

  1. Aducerea de ofense unor religii creeaza si alimenteaza conflict social violent

Ofensa adusa unei religii starneste reactia puternica a persoanelor care imbratiseaza valorile religiei criticate, dar si pe cele ale publicului larg, pentru ca este exprimata in public, circula liber si rapid prin mijloace mass-media si permite altor persoane sa se ralieze mesajelor initiale. Astfel de ofense duc la tensiune sociala, proteste, violenta, precum si la adancirea conflictului intre religii. Asemenea rezultate au avut caricaturile daneze1 cu privire la Mohamed din 2005, protestele si violentele care au avut loc in peste 10 state ale lumii dupa publicarea filmului Innocence of Muslims in 2012, Charlie Hebdo in 2015, dar si a unor incidente mai putin cunoscute, precum pagina Facebook „Virgin Mary Should’ve Aborted”2.

Aceste incidente se petrec pe fondul presiunii religioase crescande si a miscarilor sociale de excludere a minoritatilor religioase. Conform raportului Biroului pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca al SUA din 20133, crestinii au fost prigoniti in Siria si China, au existat conflicte religioase intre crestini si musulmani in Republica Central Africana si Egipt, musulmanii au fost supusi violentelor in Burma, Sri Lanka, Pakistan, hindusii au fost supusi violentelor in Bangladesh etc.

Sustinem necesitatea prevenirii oricaror manifestari care duc la cresterea tensiunilor sociale sau care ofera prilejul unei manifestari fizice concrete ale unor tensiuni deja existente intre religii, si, din aceste motive, este important sa limitam dreptul la libera exprimare in asa fel incat sa includa posibilitatea de a expune opinii despre diferente religioase, dar sa excluda acele manifestari ce au scopul de a jigni sau batjocori credintele si valorile religioase ale altor persoane.





1 McGraw, Peter and Warner, Joel, (2012), The Danish Cartoon Crisis of 2005 and 2006: 10 Things You Didn't Know About the Original Muhammad Controversy, recuperat la data de 24 iunie de pe http://huff.to/1HjvMAx

2 Zara, Christopher, (2013), 'Virgin Mary Should've Aborted': Facebook Page Is Not Anti-Christian Hate Speech, Says Social Network, recuperat la data de 25 iunie de pe http://bit.ly/1dkqtm8

3 Bureau of Democracy, Human Rights and Labor, International Religious Freedom Report for 2013, recuperate la data de 24 iunie de pe http://1.usa.gov/1cFZGfI


N1 (Carmen Irimia)


Dupa ce, ani de-a randul, omenirea a luptat impotriva robiei, a regimurilor totalitariste si a altor forme de constrangere, in prezent, oamenii se bucura de libertate, acel drept de a face tot ce nu-i interzis de lege.

Astfel, notiunea de “libertate” cuprinde si libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor, a credintelor, dar si libertatea creatiilor de orice fel care, potrivit legii, sunt inviolabile, cenzura fiind interzisa.

Ofensa reprezinta o chestiune de interpretare, neputand avea un caracter absolut si cu atat mai putin nu poate fi un abuz de drept si, implicit un motiv pentru a ingradi drepturile si libertatile indivizilor.

 1. Critica, indiferent de forma ei, nu este un abuz de drept

Abuzul de drept” consta in faptul ca niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte. Insa, nu trebuie sa interpretam fiecare exercitare a unui drept intr-o maniera care nu ne convine ca fiind un abuz de drept. Un drept este excesiv si nerezonabil atunci cand intrece limita a ceea ce este considerat a fi normal, cand este considerat exagerat si de neacceptat intr-o societate democratica.

Prin urmare, nu poate fi catalogata un abuz de drept ofensa adusa unei religii in conditiile in care toate religiile au fost criticate cu scopul de a atrage atentia asupra aspectelor vatamatoare pentru anumite categorii de persoane sau pentru societate. De altfel, satira nu este altceva decat o forma de a critica aspectele negative ale oamenilor, ale societatii si, implicit pe cele ale religiei, cu intentii moralizatoare, nicidecum de a ingradi in vreun fel practicarea libera a vreunei religii. De exemplu, revista “Charlie Hebdo” a atentionat, in stilul caracteristic, Biserica Catolica asupra neluarii niciunei masuri cu privire la fenomenul de pedofilie intalnit printre preoti1. Si, in acest context, asa cum a afirmat Salman Rushdie: “Nimeni nu are dreptul de a nu fi ofensat”.

 2. O religie nu poate determina ingradirea dreptului tuturor la libera exprimare

Sa se ingradeasca drepturile tuturor doar pentru ca o categorie de persoane s-a simtit lezata de afirmatiile cuiva, dand o cu totul alta interpretare acestora determinata de convingerile mai mult sau mai putin rigide promovate, nu este nici pe departe o solutie echitabila, ci s-ar creea un precedent periculos. Cu atat mai mult cu cat, astfel de publicatii satirice au vizat toate religiile, francezii fiind renumiti pentru sarcasmul cu care isi exprima parerile2.

Odata luata o astfel de decizie, vor urma si altele care vor genera, intr-un final, reactii puternice ale celor nemultumiti de pierderea drepturilor castigate cu mult sacrificiu de antepredecesori. S-ar putea mentine un echilibru prin invatarea tolerantei si acceptarea parerilor celorlati si nu prin limitarea drepturilor si libertatilor.

3.Nicio ofensa nu poate justifica ingradirea drepturilor si crima intr-o societate democratica

Dreptul la libera exprimare reprezinta o conditie a unui guvern legitim, in timp ce satira, cunoscuta inca din antichitate, este cea mai eficienta arma a democratiei, avand rolul de a moraliza, de a critica acele comportamente care contravin regulilor si obiceiurilor acceptate de societatea moderna.

Actiunile recente au fost determinate, in principiu, de revolta oamenilor fata de valorile promovate de aceasta religie, cum ar fi dispretul manifestat fata de viata3. Aceste manifestari au existat si vor exista chiar daca va fi limitat dreptul la libera exprimare. Insa, toate acestea nu justifica reactia disproportionata a adeptilor religiei musulmane de a-i ucide pe cei care indraznesc sa-si exprime parerea, indiferent de forma in care aleg sa o expuna publicului. Trebuie sa tinem cont de faptul ca vremurile s-au schimbat, invataturile sunt destul de vechi si de aceea ar trebui ca acestea sa fie adaptate vremurilor actuale.

In concluzie, sustinem ca intr-o societate moderna trebuie recunoscute si respectate drepturile si libertatile tuturor persoanelor, nefiind o incalcare a drepturilor cuiva criticarea comportamentelor negative care nu corespund valorilor general acceptate de catre aceasta. La urma urmei, daca cineva crede cu adevarat in Dumnezeu, Mohamed sau Allah, o va face neconditionat, indiferent de parerea celorlalti4.

1 Coyne, Jerry A., “ Pope Francis is wrong about “Charlie Hebdo”. We have a right to make fun of religion”, recuperat la data de 27 iunie de pe http://www.newrepublic.com/article/120785/pope-francis-charlie-hebdo-remarks-miss-our-right-offend-religion

2 Rushdie, Salman, Salman Rushdie on Charlie Hebdo: freedom od speech can only be absolute, recuperate pe data de 28 iunie de pe http://www.theguardian.com/books/2015/jan/15/salman-rushdie-on-charlie-hebdo-freedom-of-speech-can-only-be-absolute

3 Statul Islamic dovedeste un “dispret monstrous fata de viata” (ONU), recuperate pe data de 28 iunie de pe http://www.agerpres.ro/externe/2015/01/21/statul-islamic-dovedeste-un-dispret-monstruos-fata-de-viata-onu--15-46-38.

4 Biddle, Craig, Religion vs. Free Speech, recuperate la data de 27 iunie de pe https://www.theobjectivestandard.com/issues/2006-summer/religion-vs-free-speech


A2 ()


Îmi voi începe discursul prin a aduce câteva clarificări când vine vorba de conceptul de ‘ofensa’, iar apoi voi continua cu 2 puncte de contra-argumentare, primul despre mediul pe care îl crează ofensa și al doilea despre compromisul pe care trebuie să-l facem.

În primul rând, această discuție nu este despre acceptarea acțiunilor care nu sunt în conformitate cu legea, ci despre modul preferabil în care ar trebui interpretate legile pe care le avem pentru un beneficiu cât mai mare la nivelul cetățenilor unui stat. Libertatea definită de negatori ca “acel drept de a face tot ce nu-i interzis de lege” existând și în lumea afirmatoare.

De asemenea, în legatură cu ce constituie o ofensă adusă unei religii, aceasta nu se referă la obiecția bazată pe argumente sau rațiune. În schimb, avem critica necesară pentru un schimb de idei și pentru o retorică la nivelul societății, pe care am decis să o selectăm după 3 criterii:

1)Folosirea unui limbaj civilizat

2)Nu prezintă un atac la o persoană, ci la dogmă;

3)Se referă la toate religiile în mod egal (pentru a evita situațiile în care una este criticată mai mult decât altele în aceeași situație).

Dacă respectă toate cele trei criterii, nu este o ofensă adusă unei religii. În cazul oricărei persoane care pretinde o ofensă în cadrul acestor parametrii, se va considera că obiecția nu este fondată și că este un abuz al protecției pe care echipa afirmatoare o susține astăzi, deci afirmația/imaginea contestată se încadrează în libera exprimare.

Impactul asupra societățiimediului

La fel ca și cenzura care este în vigoare în cazul urii rasiale [1], putem afirma că cea din cazul ofensării religiei nu va avea un impact semnificativ asupra conversației de zi cu zi, din cauza faptului că nu poate fi implementată. De aceea, va fi limitată la comunicarea în mediul public (mai ales în cazul presei), iar nemulțumirea pe care o vor simți oamenii, în momentul în care nu vor fi afectați direct și libertatea lor nu va fi constrânsă, va fi diminuată.

Întrebarea pe care vreau să mă concentrez este: cum este societatea afectată de ofensa religioasă? În momentul în care ai o persoană care se identifică în totalitate cu un sistem de valori care îi descrie interacțiunea cu universul din jurul său, un om care se pune în genunchi în fața unei divinități căreia i s-a dedicat trup și suflet, iar apoi acelui om i se constrânge accesul la educație [2], este agresat [3] sau marginalizat pentru că vrea sa-și exprime credința religioasă, considerăm că avem o problema reală. Publicațiile precum Charlie Hebdo, prin articolele lor provocatoare care nu pot fi clasificatate drept critică, pe langa disconfortul pe care il creaza la nivelul credinciosului, instigă la tensiune în societate și la perpetuarea acțiunilor discriminatorii pe care le regretam, și, în cazuri extreme, la violență.

2. Alegerea

Nu considerăm că dreptul la liberă exprimare fără restricții are o valoare instrinsecă doar pentru că am luptat mult să câștigăm dreptul de a nu fi omorâti pentru ce politician criticăm. Luptele pe care le purtăm nu sunt mereu nobile, iar un guvern ‘legitim’ recunoaște nevoia de a avea niste limite în comunicarea cetățeniilor pentru beneficiul lor, mai ales având în vedere că lumea în care trăim este foarte departe de libertate pură (multe dintre societățile considerate ”moderne” au restricții pentru afirmații care instigă la violență, printre care SUA [4], Canda si Germania [5]) Si considerând că ofensa religioasă nu contribuie la procesul democratic, agresează majoritatea credincioșilor datorită legăturii lor speciale cu spiritualiatea lor și are potențial de a aprinde conflicte în societate, îi regretăm existența și vrem să facem tot ce putem pentru a îi elimina efectele.

La sfârșitul zilei, nu dăm confortul a miliarde de oameni pe protejarea dreptului unuia de a face o glumă.



1-https://en.wikipedia.org/wiki/Hate_speech_laws_in_Canada

2-http://www.moroccoworldnews.com/2015/01/149761/french-professor-refuses-to-teach-because-of-student-wearing-hijab/

3-http://5pillarsuk.com/2015/03/29/pregnant-muslim-woman-beaten-up-in-france-for-wearing-the-hijab/

4-https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_free_speech_exceptions

5-https://en.wikipedia.org/wiki/Freedom_of_speech_by_country#Germany


N2 ()

Argumentul de ofensă religioasă nu ar trebui să devină motiv pentru refuzul de a publica sau spune ceva.  Legile prevăd libertatea de exprimare, dar ele nu pot interzice exprimarea potential ofensivă fără a distruge exact dreptul pe care sunt menite să-l protejeze. Musulmanii s-ar simţi ofensaţi să vadă în faţa lor femei neacoperite şi servirea de carne de porc și băuturi alcoolice. Hindușii ar găsi cu siguranţă carnea de vită ofensatoare. Catolicii ar putea întocmi propria lor listă, la fel și evrei. Pe scurt, o mulțime de lucruri ar putea fi luate în considerare ca ofensatoare pentru foarte mulţi oameni.[1]

1. Nu depinde doar de ce se spune, ci şi de ce se înţelege

Dacă tot vorbim de Charlie Hebdo, de ce nu încercăm să înţelegem mai bine cu ce se ocupa de fapt? Se ştie foarte bine că Charlie Hebdo este o revistă de satiră, iar cuvântul „satiră” nu înseamnă „ofensă”, ci criticarea anumitor aspecte negative ale societăţii cu intenţii moralizatoare şi, poate, dacă e să mergem mai departe, din dorinţa de a schimba în bine societatea, de a modifica idei şi concepte care, dacă privim pe termen lung, ar face mai mult rău în cazul în care nu s-ar încerca schimbarea lor, iar dacă ar exista schimbare, poate ar exista şi egalitate, libertate, înţelegere, etc.Revistă provocatoare? Vorbele sunt doar o înşiruire de cuvinte până le dai un sens, la fel şi imaginile sunt doar nişte linii şi forme până când le interpretezi. Deci nu totul ţine de emiţător, ci şi de receptor.

2. De ce întoarcem privirea de la restricţionarea anumitor drepturi de către religii?

Consider că o religie poate fi ofensată atât timp cât acea religie proclamă nerespectarea drepturilor omului, luând în considerare faptul că trăim într-o societate aşa-numită „modernă şi evoluată”. Islamul admite instituirea sclaviei [4] şi, înainte de a avea dreptul la libertatea de exprimare, omul are dreptul la LIBERTATE. Aşa că soluţia este să interzicem critica la adresa unor aspecte dăunătoare şi să acceptăm încălcarea libertăţilor fundamentale?Pe de altă parte, credeţi că acel profesor care a refuzat să mai predea din cauza unei eleve va fi dispus să reia lecţiile doar pentru că libertatea de exprimare îi va fi îngrădită? Putem vorbi şi despre libertatea de a alege, iar el a ales să nu mai predea, din anumite considerente, poate nici nu conştientizează, de fapt, că îi ofensează cumva religia elevei. Oricum, afirmaţia că îi este încălcat dreptul la educaţie nu este tocmai adevărată, întrucât studenta putea merge în continuare la alte cursuri.[3]

3. Rezolvarea problemei nu e limitarea

 O altă întrebare ar fi: cum ar fi societatea afectată de îngrădirea unui drept fundamental? Ar trebui din nou să ne întoarcem în timpul când nu spuneam anumite lucruri, de teama de a fi prinşi sau a ni se spună că nu ar trebui să gândim aşa? Nu se vrea o evoluţie, ci întoarcerea într-un trecut guvernatat de frică.  Afirmaţi că lumea este departe de libertate pură şi susţineţi să se limiteze o libertate deja existentă?

 Totodată, aşa cum tu însuţi accepţi să te identifici cu o religie, cu practicile ei, cu divinitatea pe care o slăveşte, aşa este tot o alegere dacă răspunzi sau nu anumitor critici şi, mai important, modul în care o faci. Dacă o anumită publicaţie a ofensat o religie, deci să presupunem că a încălcat un anumit drept (Deşi art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale spune că: „Oricine are dreptul la libertatea de expresie. Acest drept include libertatea de a avea opinii şi de a primi şi a transmite informaţii şi idei fără interferenţa autorităţilor publice şi indiferent de graniţe. Libertatea şi pluralismul media trebuie respectat.”[2]), este normal ca cei care ripostează să folosească violenţa fizică şi să încalce astfel, de cele mai multe ori, cel mai important drept – acela la viaţă? 

Numai excesiva libertate de exprimare este problema, aparent, dar practicanţii unor religii care pun în pericol siguranţa oamenilor nu este de condamnat? Atacul terorist de la 11 septembrie a fost făcut în numele lui Allah, deci de nişte credincioşi care acţionau în concordanţă cu ceea ce le dicta religia. Prin urmare, oamenii ar trebui să accepte acest lucru, fără să-l critice şi fără să vadă nimic greşit în actul teroriştilor. Cum îşi vor da seama cei ce cred într-un lucru greşit din punct de vedere moral că nu este corect ceea ce fac? Din tăcerea celor din jurul lor? Ar trebui să încercăm să ne ajutăm între noi şi dacă doar prin ofensă se poate ridica un semnal de alarmă că anumite practici nu sunt în deplină concordanţă cu libertăţile oamenilor, atunci acest drept nu ar trebui sa ne fie luat. 

Soluţia nu este să ne limităm, ci să mergem mai departe de anumite bariere, întrucât dreptul de a spune adevărul nu este normal să ne fie luat.

http://www.salon.com/2015/02/22/we_must_offend_religion_more_islam_christianity_and_our_tolerance_for_ancient_myths_harmful_ideas/http://www.contributors.ro/editorial/eu-sunt-charlie-si-ahmed-–-cateva-lectii-si-o-concluzie/http://www.moroccoworldnews.com/2015/01/149761/french-professor-refuses-to-teach-because-of-student-wearing-hijab/ http://www.crestinortodox.ro/religie/religiile-monoteiste-ce-uneste-ce-desparte-138256.html 



Decizia:

Ioan Nascu


Voi incepe prin a puncta foarte pe scurt pentru fiecare vorbitor care sunt zonele cele mai vulnerabile ale pledoariei lor si voi continua prin a analiza meciul si a stabili castigatorii (inclusiv in partea de decizie se poate decela feedback individual).

Valabil pentru ambele echipe e ca dovezile trebuie sa fie mai relevante argumentului (deseori erau slab conectate).

A1: Ar fi fost util sa reduci numarul de argumente - incercand sa aduci 3, spatiul ti-a permis o justificare foarte scurta (si insuficienta) pentru fiecare.

A1: 24 puncte; Continut 12, Strategie 8, Stil 4

N1:Trebuie sa ai grija, in mod similar cu A1, sa duci argumentul pana la capat. Exista mecanisme logice lipsa, si asta diminueaza impactul ideii - cum arati ca satira (care pare a fi manifestarea ofensei in acceptiunea ta) se dovedeste eficienta " in a moraliza,  a critica acele comportamente care contravin regulilor si obiceiurilor acceptate de societatea moderna."?

N1: 23; Continut 11, Strategie 8, Stil 4

A2: Nu introduce noi definitii ale termenilor, pentru ca acestea nu vor fi luate in considerare in acest punct al rundei - conform regulamentului, discutia pe propunerile de definitii se face la nivelul vorbitorilor 1 (adica in mod obligatoriu incepe acolo, nu poate aparea la nivelul vorbitorului 2).

A2: 22; Continut 11, Strategie 7, Stil 4

N2: Trebuie ca ideile tale sa ramana relevante dezbaterii, deoarece deseori pari sa ajungi sa interpretezi simplist religia islamica.

N2: 22; Continut 11, Strategie 7, Stil 4

O problema generala in aceasta dezbatere este lipsa de mecanisme logice care sa fie folosite la dovedirea argumentului; mai pe scurt, nu exista explicatii complete si atunci toate argumentele raman la nivel de speculatii.

In conceptia mea, echipa afirmatoare incearca sa construiasca doua mari argumente: (1) dreptul de libera exprimare e abuzat si (2) ofensa religiilor duce la tensiuni sociale si/sau violenta. Considerand ca limitarea dreptului de exprimare e in teorie permisa, cele doua linii de argumentare reusesc sa treaca pragul necesar unei astfel de interventii.

Existanta acestui prag nu este in sine un argument – asta este, in fond, dezbaterea.

Prima problema este ca nu e incercata definirea acestui prag. Cand, in general, e social acceptata limitarea drepturilor de exprimare? Exemple in lumea reala exista, nici unul nu este adus.

  1. E un mod interesant sa fie justificata limitarea dreptului deoarece este abuzat. In legislatie, conceptul de “ultra vires” este bine stabilit. Dar este esential pentru aceasta argumentare sa fie explicat de ce exista dreptul la libera exprimare in primul rand, care este scopul lui, pentru a putea intelege de ce “ofensa” cumva cade in afara acelei definitii.

  2. Nu exista nici o explicatie/ argumentare care sa clarifice de ce ofensa ar duce la violenta, sunt discutate doar exemple ( exemplele trebuie sa ajute mecanisme logice existente, nu sa le inlocuiasca). Mai mult, in continuare ar trebui explicat de ce faptul ca aceasta ofensa ar instiga, potential, violenta, inseamna ca trebuie limitat dreptul de libera exprimare.

Manifestarile pentru drepturi egale, spre exemplu in Rusia, lea membrilor LGBT, deseori cauzeaza violenta. Ar trebui limitate drepturilor lor, in acea situatie, pentru a evita violenta? E interpretabil – de aceea echipa afirmatoare trebuie sa explice de ce evitarea crearii tensiunilor sociale sau a violentei este mai importanta ca libertatea de exprimare.

Echipa negatoare raspunde in mare cu argumentul ca satira – si deci, ofensa – este esentiala discursului social si in a schimba (sau atentiona asupra) anumite practici din aceste religii.

Nu este demonstrat niciodata cum exact se produce o schimbare in societate prin aceste caricatori sau elemente ofensatoare. Ceea ce ar fi fost si mai de ajutor pentru echipa negatoare este sa explice cum ofensa indeplineste un scop unic in societate, care nu poate fi obtinut prin alte mijloace, de genul unei analize a problemelor pe care unele religii se presupune ca le au, intr-un mod constructiv/ eficient/ mai amiabil decat alte variante. Aceasta problema in cazul negator devine presanta, tinand cont ca afirmatorii vorbesc de tensiuni grave in societate cauzate/catalizate de ofense.

Prin urmare, meciul este castigat de echipa afirmatoare.

Observatie: La sfarsitul dezbaterii, amandoua echipele sunt aproape la fel de nepersuasive. Sunt inclinat sa cred ca intradevar exista situatii unde ofensa la adresa religiilor e un catalizator al conflictului; in acelasi timp tind sa cred echipa negatoare ca, cel putin, ofensa religioasa reuseste sa semnalizeze anumite probleme care exista in societate - dar conteaza mai putin ce cred eu, si mai mult ce reusesc echipele sa argumenteze

Totodata, ar fi fost mult mai agreabil daca echipa negatoare ar fi avut mai multa grija in redactarea argumentelor, deoarece argumentarea pare deseori a se rezuma la generalizari  despre anumite religii (mai ales Islamul). De la “Islamul admite instituirea sclaviei” (care, intradevar, exista in citirea veche a Coranului, deoarece in perioada Profetului Mohammed sclavia era o realitate, dar acum nu este acceptata), la “Atacul terorist de la 11 septembrie a fost făcut în numele lui Allah, deci de nişte credincioşi care acţionau în concordanţă cu ceea ce le dicta religia”. Nu doar ca e neplacuta aceasta generalizare, dar sunt incorecte din punct de vedere factual. Mai ales intr-un meci in care ambele echipe sunt foarte apropriate ca nivel, totul conteaza.

 

 


A1 -> 24 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 22 puncte
Castiga echipa:

Voluntari Afirmatori (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.