Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'T&A' (afirmatori) vs 'Voluntari Negatori' (negatori)

A1 (Pana Niculae-Tudor)

Ar trebui ca dreptul la libera exprimare să nu includă dreptul de a ofensa religii?

        Dreptul la libera exprimare face parte dintr-o serie de atributiuni care ne revin noua ca oameni. Acesta trebuie interpretat ca fiind un direct corespondent al celorlalte drepturi fundamentale. De aceea nu putem sa decadem din importanta faptului ca ofensa adusa altuia in mod indirect, este mai putin semnificativa decat cea realizata in mod direct.
      Acest drept a fost interpretat, discutat si rediscutat si continua sa revina in atentia noastra, numai ca, in fond, nimeni nu stie ce inseamna aceasta libertate, unde se afla de fapt ingradirea psihologica a acesteia.
      Astfel intervine problema religiei si a libertatii individului de a-si exprima punctul de vedere in legatura cu aceasta.
Putem lua ca un prim exemplu revista satirica franceza Charlie Hebdo, unde sunt publicate saptamanal ilustratii, benzi desenate(majoritare fiind caricaturile)cu puternic caracter ofensator fata de unele religii precum islamism, iudaism sau catolicism.
     Un alt exemplu poate fi reprezentat de revista germana Hamburger Morgenpost care a publicat caricaturi ale profetului Mahomed din revista sora prezentata mai sus, Charlie Hebdo, si care a fost tinta unor atacuri teroriste.

     Constitutia ne spune ca:
 "Orice persoana are dreptul la libertatea exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere."
     Asadar, revista a respectat in totalitate legea, dar, cu toate acestea, a atras asupra ei multe critici, un atac terorist si a atacat in mod indirect foarte multe persoane. Consecinta acestui fapt fiind reprezentata de evidentele efecte negative pe care actiunile publicatiei franceze le-a atras dupa sine.
      Religia nu este un subiect abstract, ea reprezinta un ansamblu de idei si sentimente impartasite de un grup, fara a conta cat de numeros este acesta. Asadar, aceasta libertate de exprimare vine si cu niste responsabilitati care trebuie luate in considerare. Chiar si in cadrul unei democratii, daca nu ar exista un set de reguli, atunci nu s-ar putea mentine echilibrul social, economic, politic, etc. .Astfel, chiar noul cod penal sancţionează instigarea la discriminare (art. 317), împiedicarea libertăţii cultelor (art. 318), răspândirea de materiale obscene (art. 325).
,,Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor restrangeri, conditii sau exceptii(…) care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru a proteja securitatea nationala, ordinea publica, drepturile sau reputatia celorlalti  (…).", dar si morala publica, dupa cum se precizeaza in dreptul international.
      In conformitate cu cele de mai sus, trebuie prezicat faptul ca nimeni nu poate spune ca demnitatea lui este mai importanta decat a altcuiva, asadar trebuiesc pastrate niste limite. Libertatea unui individ se opreste acolo unde incepe libertatea altuia.
      Astfel, comentariile despre religii nu fac altceva decat sa intervina peste aceasta libertate de a crede in ceea ce doresti si de a creste si a te dezvolta dupa normele credintei tale. Aceasta poate depasi de foarte multe ori limita morala si astfel se ajunge la lezarea individului si starnirea unor conflicte, cu o anvergura de proportii insemnate, ajungandu-se uneori chiar si la nivel global.
     Suntem de acord cu faptul ca aici se vorbeste numai despre libertatea de exprimare, dreptul la cuvant si la porpria opinie, in ciuda oricaror conditii si ca aceasta nu implica violenta sau orice fel de vatamare a altui individ. Dar, in final, individul va fi in siguranta fizic? Da. Dar psihicul lui va ramane intact? Nu. Si cu totii stim cum uneori niste cuvinte pot rani mai puternic decat niste fapte si ca acestea pot avea un impact mult mai insemnat.
     Fiecaruia ii este atribuit, pe langa dreptul la libera exprimare, si dreptul la propria credinta, acestea neputand fi ingradite, in consecinta neputandu-se ingradi unul pe celalalt. Daca cineva doreste sa se alature islamismului, de exemplu, nu ar trebui sa se nasca in el teama alegerii sale, frica de ceea ce ar putea sa starneasca in jurul lui, deoarece, in fond, aceasta este o religie ca oricare alta, iar cat timp vrem sa fim respectati noi ca indivizi si totodata religia si credinta noastra, nu ar trebui sa respectam si noi la randul nostru religia celorlalti? Astfel, daca un cult religios se poate dezvolta, in conditiile legii, fara a ofensa alt cult, atunci de ce libertatea cuvantului trebuie sa raneasca si sa ingradeasca aceste opinii pe care ni le alegem, ni le insusim si in care ne incredem?
     Concluzionand, acest drept a fost inteles gresit si reinterpretat, de foarte multe in mod eronat. In cazul libertatii de exprimare, nu se poate vorbi despre o libertate care nu dispune de bariere, este vorba despre una care se invarte in interiorul unor limite, deoarece dincolo de acestea, ea incepe sa se autodistruga.

Constituia Romaniei

www.wikipedia.com

http://www.cyberhate-watch.ro/ce-este-libertatea-de-exprimare

Declaratia universala a drepturilor omului

http://www.contributors.ro/editorial/eu-sunt-charlie-si-ahmed-%E2%80%93-cateva-lectii-si-o-concluzie/

http://journalism.cmpf.eui.eu/discussions/when-satire-incites-hatred/


N1 (Voluntar Negator)

Gandindu-ne la dreptul la libera exprimare, ne gandim si la evolutia acestui drept si la ce a ajuns el sa insemne pentru societate. Inapoi in Evul Mediu oameni nevinovati puteau fi sanctionati, chiar omorati, pentru ceea ce credeau ei ca este corect, doar daca indrazneau a vorbi liber despre propria lor parere. Avem chiar exemplul lui Galilo Galilei care se presupune ca ar fi fost ars pe rug pentru ideea sa, si aceea ca Pamantul este rotund,lucru ce parea scandalos in acele vremuri, dar care mai tarziu a fost demonstarat. Observam astfel ca oamenii nu isi puteau prezenta propria opinie, indiferent ca aceasta era buna sau rea, din cauza preconceptiilor sociale si a limitelor impuse de societate pentru notiunuile care erau considerate tabu; observam ca nu aveau libertatea de a se exprima oriunde si oricum. Si totusi, dupa sute de ani si nenumarate conflicte, vedem cum, in prezent, intr-o societate care aspira la evolutie, indiferent ca vorbim despre una tehnologica, culturala sau ideologica, s-a ajuns in momentul in care libertatea de exprimare nu mai trebuie sa fie un lucru pe care oamenii il ravnesc, ci este un drept cu care toata lumea se naste.

In ceea e priveste argumentele aduse de echipa guvernului se vrea o protectie exagerata a unei minoritati care s-ar putea simti ofensata de diferite afirmatii si avem trei puncte de contra argumentare legate de:

Necesitatea, in societate, a dreptului la libera exprimare

Desi nu ni s-a adus o definitie clara a ofensei spunem ca este imposibil sa aduce o limitare acestui drept intrucat ofensa este resimtita diferit de la o persoana la alta si nu putem spune ca vom vorbi doar pana in punctul X despre o religie, caci dupa ar putea fi interpretata de cativa drept o ofensa. Apoi, in cazul publicatiilor, ofensele aduse nu erau aduse unor oameni, ci unor idei, fie ele legate de religie sau nu, dar pentru ca religia nu mai este un subiect tabuu, ea trebuie discutata, criticata, chiar ofensata pentru a putea fi schimbat caci odata discutaa o idee, oameni incep sa o inteleaga mai bine. Asadar nu putem sanctiona astfel de manifestatii. Schimbarile nu vin niciodata din complimente si nu putem oferi religiei privilegiul de a nu putea fi ofensata. Suntem de acord ca orice drept atrage si responsabilitai, dar tine de fiecare persoana daca isi asuma consecintele exercitarii lui,fie daca acestea nu au legatura cu legea.

Reactiile celor ofensati:

Vorbind despre oamenii care s-ar putea simti ofensati, credem ca doar cativa ar alege sa reactioneze violent, pe cand ceilalti ar alege sa isi explice propria opinie. Cat despre atacurile teroriste nu ne pasa. Da, au existat si vor exista in continuare. Nu putem ceda presiunilor impuse de teroristi si sa nu ne exprimam opinia. In acest fel vom ajunge sa spunem numai lucruri frumoase si asa lumea ar fi roz, dar fara vreun prosgres. Ceea ce nu ni s-a adus in discutie este faptul ca, indiferent de gravitatea unei ofense, ea asteapta un raspuns de la persoanele carora se adreseaza, deci este libertatea fiecaruria de a alege daca va suporta sau nu consecintele aduse de ofensa, dar nu este un motiv pentru care am limita un drept fundamental. De asemena, ce acum pare scandalos, in timp, poate, va deveni un lucru normal.



Opinia colectiva sau liberul arbitru

Exista un motiv fundamental pentru care se permit opiniile care se refera la simboluri religioase si chiar a ideiilor ce apartin unei si acela ca, spre deosebire de alte limitari ale dreptului la libera exprimare cum ar fi: rasa, nationalitatea etc. fiecare om isi alege propria religie. Mai exact, daca ne-am imagina o lume in care nu am putea sa ne exprima liber opinia despre o religie de teama ca aceasta sa nu ofenseze pe cineva am ajunge in momentul in care toti oamenii ar tine pentru ei ura si indignarile si ulterior ar ajunge sa degenereze, caci aici nu vorbim doar de libertatea de exprmare in media, ci si de libertatea de exprimare in mediul de viata al fiecarei persoane. Cat despre frica alegerii unei religii, daca un om nu ar mai alege o religie de frica pareri celorlati, atunci nu ar trebui sa o aleaga vreodata pentru ca religia este un set de valori pe care oamenii ar trebui sa si-l aleaga doar in functie de propria parere si simtire, de ceea ce cred ei ca se potriveste cu propria persoana, nu in functie de opinia colectiva.



Asadar, ce vrem astazi sa demonstram este ca o limitare a libertatii de exprimare, prin interzicerea ofensarii unor religii, ar fi tocmai un regres, caci pana acum oamenii au evoluat prin curajul lor de a se exprima liber. Nu putem ingradi o libertate doar pentru ca am putea rani sentimentele catorva. Daca am face aceasta, nu s-ar mai numi o liberate.












A2 (Andrada Olteanu)

Gandindu-ne la dreptul la libera exprimare trebuie sa ne uitam la forma finala a acestuia, la avantajele sau lucrurile bune care deriva din acesta, dar si la dezavantajele, obstacolele pe care le poate intampina. Astfel, in conformitate oponenta cu cele spuse de echipa negatoare, este cert ca nu vorbim despre o minoritate in momentul in care ne referim la religii. Pe acest glob, aproximativ 95% au o anumita religie, au o credinta, aleg sa i se dedice cu tot spiritul si daruirea lor, deoarece ii reprezinta.

Derivand, vorbim despre o majoritate careia i se pot aduce ofense, NU despre o minoritate. Mai departe, o definitie clara o ofensei, observand necesitatea acesteia pentru a demonstra dreptatea argumentului nostru este: o violare a unei reguli sociale si morale, o transagresiune a legii, un lucru, vorba, fapta care deranjeaza( uneori poate insemna chiar hartuire morala si/sau fizica). Daca ne referim la faptul, dupa cum precizeaza echipa negatoare, ca fiecare isi alege religia( desi in majoritatea cazurilor acest lucru este eronat, un om fiind botezat, de exemplu, in cazul crestinismului ortodox), putem sa spunem si ca fiecare isi alege chiar rasa, deoarece in ziua de astazi exista o varietate atat de larga de operatii de natura estetica, incat schimbarea aparentelor( deci din punct de vedere vizual) devine o procedura valabila, deci posibila. Astfel, se exclude aceasta presupusa teorie ca un om isi alege doar religia, aceasta fiind diferita de toate celelalte.

Recunoastem faptul ca un om isi poate schimba credinta pe parcursul vietii, dar nu trebuie subminat faptul ca exista procese si oameni care ne aleg religia inainte sa o facem noi. Asadar, ajungem din nou la libertatea de a-ti alege credinta, da, putem sa o facem , sa ne schimbam religia, dar, tot vom avea teama ca cei din jur nu vor fi de acord, vom starni conflicte, reactii si atitudini negative cu privire la noi insine, lucru care ne poate determina sa renuntam la aceasta actiune. Deci, este nevoie de un baraj oferit libertatii de exprimare, astfel incat sa nu mai existe aceste reactii, injurii, vorbe, fapte impotriva unor persoane care, doar, au credinta intr-o alta divinitate decat cea in care ne incredem noi.

Astfel, o comparatie potrivita in acest caz ar fi cea dintre discriminare adusa afro-americanilor in trecut si discriminarea sau ignoranta si dezonorare care se aduc astazi, in mod evient, celor de alte credinte, religii precum: islamismul, iudaismul sau catolicismul De exemplu, o afirmatie este facuta cu privire la faptul ca rockul le place unor oameni si spunem ca acest gen de muzica este injositor, mizer sau pur si simplu nu are sens pentru unii oameni ( acesta este un simplu exemplu, nu inseamna ca este adevarat sau ca noi suntem de aceasta parere ).In acest fel se aduce in mod INDIRECT, deoarece orice afirmatie poate fi pusa in scena in mod indirect sau in mod direct,o ofensa oamenilor care asculta acest gen de muzica. Motiunea acestei dezbateri nu se refera la dreptul de a-si exprima parerea in legatura cu o religie, ci are o determinare mult mai specifica. Se refera la faptul ca nu ar trebui aduse injurii, ofense sau motive, cel putin in mod intentionat( deoarece in mod neintentionat, oamenii pot deveni intelegatori, deprinzand si intelegand greseala umana ), pentru care cineva ar putea, de exemplu sa ajunga( in mod exceptional ) la un act de terorism.

Chiar Papa Francisc, al Bisericii Catolice si Suveran al statului Vatican spune( poate in mod exagerat, dar in totalitate just) ca acesti oameni care au adus ofense unei religii( islamului, de exemplu, in caricaturile publicate de revista satirica franceza" Charlie Hebdo" ) trebuiau sa se astepte la astfel de reactii, din partea militantilor respectivei credinte. In concluzie, dorim sa afirmam cu tarie faptul ca limitarea libertatii de exprimare este prezenta, intr-o masura sau alta, chiar in Europa , unde acest drept ar trebui sa aiba cea mai mare extindere. In Germania, de exemplu, libertatea de exprimare nu include deptul de a spune ca Holocaustul nu a existat, in consecinta o asemenea afrimatie poate aduce, din punct de vedere legal, amenzi, penalizari sau pedepse cu inchisoarea, in cazuri extreme.

Astfel, exista un precedent pentru suprimarea dreputului de ofensa religii, si mai mult decat atat, exista chiar in cazul libertatii de exprimare.


N2 (Voluntar Negator)

    Observam ca la sfarsitul acestei dezbateri echipa afirmatoare nu ne prezinta o lume tocmai reala si ca se vrea o limitare a liberii exprimari pana in momentul in care nimic legat de aceasta nu va mai fi liber, pana in momentul in care nu vom mai vorbi despre ceea ce ne deranjeza de teama incalarii unei legi si astfel sa ajungem sa spunem doar lucrui frumoase fara vreun rezultat palpabil, fara a ceva care ar putea aduce imbunatatiri in societate. Putem observa cele de mai sus prin cele 3 puncte de clash identificate de echipa negatoare:

Libera alegere vs. Parerea colectiva:   

Observam cum ni se spune in repetate randuri ca religia nu este  o alegere libera mereu , ci doar in cazuri exceptionale, dar se omite faptul ca, daca eu nu imi schimb religia pe care familia mea a ales sa o am, tot imi exercit libertatea de a imi alege propria religie cand aleg sa nu imi schimb religia. Astfel, vedem cum religia este un lucru pe care il alegem, iar daca parerea celorlalti ma influenteaza, chiar si ofensele lor, si ma determina sa imi schimb parerea, inseamna ca problema este la mine, nu la cei din jurul meu, caci in absolut orice alegere pe care o fac cu privire la viata mea vor exista mereu oameni care nu vor crede ca alegerea mea una buna. Ce facem in acest caz? Nu le dam oamenilor libertatea de a se exprima pentru ca  am putea sa ne simtim prost? Credem ca o astfel de abordare este fundamental gresita.   

Asa se face ca in aceasta dezbatere putem imparti oamenii in doua categorii:

Oameni rationali

Oameni irationali 

Vorbind despre oamenii rationali, intelegem ca ei nu vor avea vreo problema cand religia lor este “atacata” pentru ca fie nu le va pasa asa mult, fie sunt destul de calmi incat sa inteleaga ca fiecare are opinii diferite de ale lui si ca religia lor poate fi discutata, iar ca putinii oameni care pot ofensa religia nu ar trebui sa ii influenteze in niciun fel pentru ca nu ii afecteaza direct.

Totusi, vorbind de oamenii irationali care s-ar putea simti ofensati din diferite motive, observam ca reprezinta o minoritate, ca nu toti oamenii cu o credinta se simt ofensati si ca acesti oameni nu ar trebui protejati pentru ca ei nu sunt afectati direct de o presupusa ofensa si cum s-a mai spus in prmul discurs negator, sunt atacate simboluri religioase, in niciun caz ceea ce simt oamenii despre o religie. Daca am opri discutiile despre religii de teama ca cineva s-ar simti vinovat am ajunge sa spunem doar lucruri bune despre ceva, niciodata nu le-am critica si nu am ajunge in momentul in care am schimba o religie. Aceasta idee ma conduce la cel de-al doile punct al dezbaterii si acela:


Nevoia de schimbare vs Frica impusa de un eventual conflict:   

Vedem cum, in cazul conflictului de la Charlie Hebdo ambele parti implicate in acesta au gresit, dar ca cei care au publicat caricaturile, desi constienti de eventualele consecinte, au ales sa o faca pentru ca au crezut in ideea lor mai mult decat le-a pasat chiar de propria viata: “Mai degraba as prefera sa mor in picioare, decat sa traiesc in genunghi (Charb 2012). Observam ca pentru acesti oameni, faptul ca si-au spus parerea prin acele caricaturi a fost la fel de important ca religia pentru extremisti. Totusi, vedem cum oameni obisnuiti au reactionat apoi cu privire la atentat si au fost indignati de catre el, semn ca mesajul a ajuns la ei si ca, la nivel de societate democratica, se crede in acest drept ca intr-un drept absolut.


Interpretabilitatea ofensei: 

Putem vorbi de ofensa adus unui om doar daca el se simte ofensat, doar daca alege sa considere  opinia cuiva drept ofensa, doar daca lasa ofensa sa ajunga la el. Acesta e singurul mod in care putem vorbi de ofensarea unei religii si, cum am spus si in primul punct al acestui discurs oamenii se impart in doua categorii, iar ofensa va putea fi resimtita diferit de la persoana la persoana. Astfel, vedem cum, desi definita, in practica, ofensa este un lucru greu de definit si mai apoi, si mai greu de sanctionat caci este ceva foare interpretabil.

Asadar, vedem cum la sfarsitul acestei dezbateri, ceea ce ramane in picioare este intocmai ideea unei evolutii ideologice la nivel de societate. Trebuie sa avem liberatea de a ne exprima fara bariere si trebuie sa avem dreptul chiar sa ne asumam riscul de a ofensa o religie caci numai asa, in final, am putea schimba un set de valori ce pentru societatea din prezent pare invechit si chiar daca la inceput va parea scandalos, in viitor va fi ceva firesc.



Decizia:

cristina rosu

A1 21 puncte; Conţinut 10, Strategie 7, Stil 4

Din punct de vedere al rolului pe care acest discurs îl are în cadrul dezbaterii, era necesară o clarificare a ce ar trebui să înțelegem prin libertate de exprimare și, mai ales, prin dreptul de a ofensa religiile. Spre exemplu, această parte poate, în lipsa unei definiri proprii, să fie înlocuită printr-un context actual (legislativ, social) din care reiese cum interacționează cele două drepturi. Ar fi recomandat, pe viitor, o atenție sporită asupra structurii - ca un caz prima facie, cazul vostru nu are coerență în argumentare, delimitând idei care să se mențină la ambii vorbitori. De asemenea, iti recomand o atenție mai mare asupra explicării legăturilor de cauzalitate. Faptul că atacurile teroriste s-au întâmplat în urma publicării unor caricaturi (cazul Charlie Hebdo) nu demonstrează că acestea din urmă au fost cauza reală a atentatelor (poate fi o eroare de logică - post hoc, propter ergo hoc). Per ansamblu, cred că discursul s-a centrat foarte mult pe ideea ca libertatea de exprimare poate să fie limitată și acest fapt e justificat, deși, în mod particular, erau necesară o focalizare mai mare asupra restricționării dreptului de a ofensa religii.


N1 22 puncte; Conţinut 10, Strategie 8, Stil 4

Sunt de acord cu fapul că era necesară o definire a dreptului de a ofensa religii.

Sugerezi că ofensa nu se aduce oamenilor, ci ideilor, însă acesta e un enunţ ce trebuie argumentat/demonstrat. E adevărat că din punct de vedere subiectiv nu avem cum să garantăm felul în care oamenii reacționează, însă asta nu ne impune să consideram irelevant pentru dezbatere felul în care subiecte ca religia (care poate să fie privită, spre exemplu, ca un aspect profund privat, ca mod de comportare în societate, ca un element cultural sau chiar politic- în state nelaicizate) influențează oamenii să acționeze în unele feluri. Ideea referitoare la evoluția societății prin dezbatere și critică mi s-a parut interesantă - ar fi putut fi susținută mai convingător prin exemple legate de cenzurarea libertății de expresie- raportată la libertatea conștiinței și dreptul de a ofensa religii (cum se ajunge la un regres prin asemenea practici - vezi statele totalitare).


A2 22 puncte; Conţinut 11, Strategie 7, Stil 4

În ceea e privește definirea dreptului de a ofensa, nu consider fair-play pentru dezbatere să îl consideram chiar din prisma unei hărțuiri fizice. Pe viitor, încearcă să faci permanent legături de cauzalitate în ceea ce exprimați - din faptul că un om are sau nu posibilitatea să își aleagă religia nu rezultă în mod direct ceva anume din prisma legăturii dintre libertatea de exprimare și dreptul de a ofensa religii, în lipsa unor explicații clare. Sunt de acord că religia poate să fie strâns legată de comportamentele oamenilor- sociale sau antisociale- însă era necesară o analiză mai amplă a ce presupune dreptul de a ofensa religii și de ce acesta trebuie să fie limitat, nefăcând parte din libertatea de exprimare - care este garantată. Mi-a plăcut ideea referitoare la discriminare - cred că ar fi fost un punct de plecare bun pentru a demonstra că într-o societate în care ofensăm, riscăm mult să

educam publicul într-un mod eronat, ajungându-se la viziuni radicale ce au efecte negative în raporturile interumane (începând cu discriminarea pe bază de religie si terminând cu acțiuni teroriste).


N2 23 puncte; Conţinut 11, Strategie 8, Stil 4

Am apreciat mult faptul că ai pus accentul pe structură în acest discurs și si încercat să subliniezi ideile importante ale meciului. De asemenea, cred că o idee bună a fost cea referitoare la evoluția societății și necesitatea unei dinamici a valorilor- totul se schimbă, se reglează prin exprimare și, mai ales, critică.

Ceea ce a lipsit a fost o analiză a ce presupune ofensa în acest context- dacă societatea evoluează, cum sprijină această evoluție dreptul de a ofensa? Sunt de acord că libertatea de exprimare e importantă, cum de altfel și critica are rolul ei însă, în ceea ce privește ofensa, cred ca ar fi fost necesară o explicare a valorii sale pozitive (mai ales că de cele mai multe ori poate să nu aibă un caracter rațional, ci mai degrabă subiectiv). Este greu, de asemenea, să alegi să susții o valoare - dreptul de a ofensa- fără să îi stabileşti anumiti parametri, considerând-o, pur și simplu, greu de definit.

Țin să felicit ambele echipe pentru participarea la acest exercițiu și sper că îl considerați util în dezvotarea voastră personală. Ca elemente de ansamblu, aș dori să subliniez în mod deosebit tendința de a ignora structura unui discurs argumentativ - la nivel de argumente, ca flagposting și, mai ales, la nivel de construcție a unui argument (ca afirmație, raționament, dovada). De asemenea, e nevoie de o atenție sporită la nivelul ambelor părți asupra dovezilor aduse în discursuri. Acestea au un rol important în analiza și susținerea unor idei - sunt convinsă că o ducumentare mai temeinică ar fi sporit calitatea argumentativă a meciului.

Ideea care cred că a avut un impact mai mare asupra meciului a fost cea a echipei negatoare, referitoare la evoluția societății prin promovarea unui spirit critic. Au explicat de la început mecanismul în care societatea evoluează prin critică - spre exemplu, dacă inițial ce susținea Galilei era o ofensă asupra credinței comune (de natură religioasă, statul fiind puterninc influențat de Biserica), în timp s-a impus ideea sa ca fiind cea corectă. Acest model se aplică și societății de azi, fiind necesară o atitudine deschisă asupra valențelor pe care libertatea de exprimare le-ar putea presupune, inclusiv în dimensiunea ei de ironie - în zona cărora se regăsește dreptul de a ofensa.

Cred că ambele echipe au avut de pierdut când au ales să nu ofere o definiţie clară asupra a ce presupune dreptul de a ofensa, în contextul libertății de exprimare. Afirmatorii au insistat mult pe ideea ca dreptul la liberă exprimare poate să fie limitat în anumite cotexte - însă era necesară o analiză a de ce dreptul de a ofensa, în mod particular, trebuie să fie limitat. Cred că pe viitor ambele echipe ar avea de câștigat dacă de la început ar stabili o perspectivă de ansamblu asupra meciului, cu privire la ce criterii si ce valori stau la baza dezbaterii.


Câștigă, astfel, echipa negatoare.



A1 -> 21 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Voluntari Negatori (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.