Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Mel' (afirmatori) vs 'Bianca-Gianina si Preutescu' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (Bianca-Gianina Panaghie)

     Este important să ştim la început, că privatul, în accepţiunile acestui secol, ţine strict de individualism, de particularitate, proprietate, iar faptul că televiziunile private doresc să aibă politici personale, fie pentru a dovedi profitul financiar prin rating, fie a câştiga un public aparte, poate educat, depinde doar de decizia lor şi ţine evident aşa în acest moment.

     Ne bazăm foarte mult pe acest aşa numit "ajutor" pentru educaţie, care ar fi şi ideal să provină din partea televiziunilor private. Se întâmplă astfel deoarece avem fie o lipsă acută de educaţie civică, scolară, familială, sau televiziunile de stat nu conteaza în acest domeniu.

     Publicul, ca parte segmentată a unei societăţi, este liber să aleagă. Mergem pe ideea că puterea de a alege corect în acest moment, cu privire la televiziunile private şi programele acestora, care sunt foarte variate, ţine doar de poziţionarea fiecărui cetăţean in societate.

     Cum precizează afirmatorii, conform legislaţiei actuale, doar canalele publice şi-au însuşit rolul educaţional. În acest sens este justificat faptul că televiuziunile comerciale înseamnă entertainement, şi nu şcoală. ,,Rolul televiziunii nu este de a educa. Aici intervin părinţii, societatea, biserica.” [1]

     În concluzie, ca negatori susţinem că televiziunile private nu au cum să facă o educaţie pentru public despre ce, unde şi cum trebuie să privească fiecare dintre noi, pentru că astfel există posibilitatea să distrugem liberul sens al democraţiei, dar un parteneriat public-privat este util pentru viitor. Depinde în ce condiţii poate fi realizat.

     Televiziunile private nu au cum sa faca o educatie, pentru public despre ce, unde si cum trebuie sa priveasca fiecare dintre noi, pentru ca astfel exista posibilitatea sa distrugem liberul sens al democratiei, dar un parteneriat public-privat este util pe viitor. Depinde in ce conditii poate fi realizat.



A2 ()

INTRODUCERE

Ideea responsabilizarii educationale canalelor media private are la nucleu un concept esential dezbaterii, si anume, responsabilitatea sociala. Aceasta implica responsabilitatea canalelor media fata de indivizi prin simplul fapt ca au o influenta asupra lor. Asa cum astazi companiile private sunt responsabile fata de mediul inconjurator pentru ca il afecteaza direct, si massmedia privata are responsabilitatea educativa fata de indivizi pentru ca ii influenteaza.

In urmatoarele randuri  , 1.) voi raspunde punctual la atacurile aduse de echipa negatoare 2.) voi reconstrui cazul afirmator aducand noi rationamente 3.) va voi scoate in evidenta punctele neatinse ale cazului afirmator de echipa negatoare si care raman in picioare si 4.) voi pune in balanta ideile centrale ale ambelor echipe.

CUPRINS

1.) Primul atac indirect adus de echipa negatoare se refera la insusi faptul ca aceste canalele media sunt private iar asta le face individualiste, insinuand lipsa acestora de interes fata de educarea publicului in defavoarea obtinerii profitului. Insa, aceste canale sunt direct dependente de stat, care este preocupat de nevoile educationale ale societatii. Intrucat, prin intermediul statului, aceste canale trebuie sa respecte contractul si sa se supune reglementarilor. De asemenea, aceste canale de televiziune private nu doresc sa aiba politici personale, ci le au pentru ca au posibilitatea sa le aiba. Aici este vorba de faptul ca pot. neavand limite, se exagereaza negativ, avand ca exemplu : violenta la televizor. Momentan asta se intampla. Functionarea canalelor nu depinde doar de decizia lor, ci in primul rand trebuie sa respecte legea pentru a functiona. Aici se pune problema daca statul trebuie sau nu sa’i responsabilizeze.

 Citez din discursul N1 : « Ne bazam foarte mult pe acest asa numit "ajutor" pentru educatie, care ar fi si ideal sa provina din partea televiziunilor private », fiind de acord cu aceasta afimatie, sustinuta de avantajele si efectele acestei solutii. Acesta este solutia pentru ca educatia civica lipseste, si tocmai prin faptul ca televiziunile de stat nu au impact asupra publicului precum cele private (doar 5%), trebuie sa apelam la cele private

 Insist asupra aspectului de libertate din discursul N1 : « Publicul, ca parte segmentata a unei societati, este liber sa aleaga. », si anume pentru ca libertatea nu inseamna iresponsabilitate, iar societatea noastra nu are la baza sa miscarea browniana, in care fiecare merge intr’o directie aleatorie indiferent de ceea ce’l inconjoara. Tocmai de aceea, societatea este organizata, are anumite legi, pentru a functiona. De aceea, insasi notiunea de libertate haotica nu permite canalelor media private sa nu fie responsabile de continutul prezentat.

 In egala masura, nu este justificat ca massmedia televiziunii private sa reprezinte distractie sau « entertainment » , pentru ca indivizii au diferite nevoi, nu doar recreationale, ci si educationale, pentru a’si dezvolta simtul critic, cultura generala, gandirea analitica.

 Dar al cui este rolul de a educa indivizii ? Al societatii, prin agentii secrete subnumite « familie », « sistem educational » sau « scoala », si chiar la plural «  canale de televiziune ». Echipa afirmatoare este de acord cu faptul ca si familia si scoala au obligatii educationale, dar ele sunt la fel de responsabile ca si « televizorul » deoarece toate au influenta asupra indivizilor. Canalele de televiziune au un rol educational prin simplul fapt ca déjà afecteaza populatia, precum o femeie care are un copil, prin simplul fapt ca il are, are obligatia sa’l educe.

Apoi, legat de o afirmatie adusa de N1, si anume « ca televiziunile private nu au cum sa faca o educatie pentru public despre ce, unde si cum trebuie sa priveasca fiecare dintre noi,- », echipa afirmatoare clarifica : sa implementezi programe educative inseamna sa informezi corect publicul, nu sa’i implementezi ideologii. Noi nu dorim sa punem un singur canal cum era pe vremea comunismul in Romania si sa zicem : « credeti asta ! », ci din contra, echipa negatoare doreste sa introduca elemente educative pentru a forma o constiinta sociala si civica fata de realitate a telespectatorilor.

Pe langa asta, responsabilizarea mediei private nu intra nici teoretic vorbind in contradictoriu cu principiul democratiei deorece democratia vine de la « Demos » si « cratos » adica de la « puterea poporului ». iar in contextul zilelor noastre asta inseamna ca poporul sa fie bine informat, educat si mai ales sa aiba un simt critic dezvoltat pentru a trai cat mai calitativ. Democratia nu inseamna ca fiecare sa faca dupa propria sa dorinta, ci ca fiecare sa aiba puterea de percepe si analiza realitatea corect pentru ca puterea decizionala sa fie cat mai corecta si responsabila.

CONCLUZIE

Ariile de conflict din acest meci de dezbateri au fost : 1) daca individualismul privatului impiedica canalele media private sa devina responsabile educational 2)libertatea de alegere a individului 3) scopul televiziunii comerciale este de « entertainment » si atat sau nu ?. Ele sunt desfasurate si castigate de catre echipa afirmatoare in randurile de mai sus.

Asadar, am demostrat, prin prisma celor 3 argumente ale echipei afirmatoare triumfatoare, ideea centrala : canalele media private trebuie responsabilizate educational, datorita faptului ca vor educa societatea prin influenta si extinderea lor.


N2 (Preutescu Dragos)

Este adevărat că această responsabilizare se manifestă din ce în ce mai mult, dar faptul că marile companii, reacţionează la atitudinile oamenilor, este cumva reciprocă. Dacă cineva nu admite educaţia ca factor esenţial de progres şi raţionament, nu avem cum să îi provocăm pe aceşti “moguli” ai presei să facă ceva în ce nu cred şi fără un rezultat în perspectivă. Responsabiliatea socială se naşte odată cu responsabilitatea personală, acea participare civică, de unde rezultă rezultate şi consecvenţă.

 

Funcţionarea statului poate “comanda” idei educative televiziunilor private, dar nu o fac. Defect ce compromite totul, iar libertatea privatului se manifesta fara doar si poate. Cateodata privatul nu are limite, pentru ca pe el il depaseste ideea constiintei si totul se reduce la afacere.

 

Televiziunile care implementeaza ideologii sunt putine, multe insa sunt cele care au o parte originala de a face televiziune si programe, fie ca sunt educationale sau pentru distractie.

Revenind la ideea de democratie, ea se formeaza tocmai pe libertate si egalitate (in conceptia anticilor Platon si Aristotel), iar acea „putere a poporului” poate directiona activitatea televiziunilor private prin mecanismele si sistemele statului.

 

In concluzie, ne putem manifesta parerile, identificam alte cate sute, insa ideea de a face televiziune se dezvolta din ce in ce mai mult. Trebuie sa ne prindem cumva de acest lant continuu, sa ne infiltram, noi ca stat, ca societate, ca oameni, si sa schimbam materialul din care este confectionat lantul. Inelele le putem impreuna schimba cu dorinta si afirmare, iar atunci televiziunile private nu au cum sa nu accepte.



Decizia:

Raul Salagean

A1

Un discurs foarte bun de A1. Mi-a plăcut structura, deşi nu sunt neapărat un fan al titlurilor date fiecărei părţi a discursului. Un lucru de evidenţiat este utilizarea multor surse in documentare şi folosirea corectă a acestora in cadrul meciului. La nivel de argumentare, la al treilea argument, şi anume cel al responsabilizării educaţionale există o neconcordanţă între titlul argumentului şi conţinutul acestuia: titlul se referă la responsabilizarea televiziunilor private, in timp ce conţinutul se referă la responsabilizarea telespectatorilor. Soluţia este ca fie conţinutul, fie titlul să fie schimbat pentru a avea legatură cu titlul/respectiv, conţinutul. Totodata, pe viitor ar fi o buna idee să verifici textul înainte de a-l trimite, deoarece există multe cuvinte care lipsesc, cuvinte scrise greşit, etc. Am apreciat strategia de a propune modificarea legislaţiei dupa modelul legislaţiei actuale care se adresează televiziunilor publice.

N1

Două idei foarte bune se pot desprinde din acest discurs: 1. Că televiziunile private, prin faptul că nu sunt deţinute de stat, au libertatea de a se organiza dupa bunul plac, iar statul nu ar trebui să intervină şi 2. Că telespectatorii au dreptul să se uite la ce vor, indiferent dacă este o emisiune culturala sau nu şi că din nou statul nu le poate impune ce să vadă la TV. Problemele cele mai mari din acest discurs se învârtesc in jurul strategiei negatoare care practic ignoră argumentele afirmatoare si nu încearcă să le combată, ci se rezumă la a aduce argumentele proprii. În general, în debate trebuie să existe clash, să existe conflict clar intre ideile afirmatoare si cele negatoare. Asta înseamna că implicit, nici un argument afirmator nu trebuie să scape de o contraargumentare din partea echipei negatoare si că abia mai apoi vine partea de argumentare proprie. Cred că strategia aleasă este cea care cauzează si celelalte probleme: structura aproape inexistentă, lungimea mică a discursului, etc. Legat de incheiere, aceasta trebuie sa fie o însumare a intregului discurs şi nu trebuie să reia identic penultima idee (în discurs ultimele două fraze sunt identice).

A2

Acest discurs este un discurs bun, structurat şi cu un conţinut cu greutate in această dezbatere. Totuşi, ar fi câteva probleme de rezolvat pe viitor. In primul rând, incearcă să respecţi conţinutul pe care il anunţi in partea de început a discursului; dacă anunţi că vei aborda anumite probleme, să te şi ţii de cuvânt. În al doilea rând, atenţie la multele greşeli de exprimare: ex. “Să se supune” şi la anumite construcţii care sună pompos, dar nu au neapărat sens (ex. “massmedia televiziunii”). La capitolul contraargumentare, cred că la al doilea contraargument, cel care se referea la dreptul oamenilor de a viziona ce vor la TV ar fi trebuit explicat mai bine impactul exemplului cu mişcarea browniana, aplicat concret pe domeniul telespectatorilor, şi de ce o astfel de situatie ar avea un efect negativ. O ultimă observaţie este că ar fi trebuit reconstruit cazul propriu, deoarece avantajele pomenite la primul afirmator nu se regăsesc decât parţial în acest discurs.

N2

Discursul de N2 se axează practic pe ideea că obligarea televiziunilor să promoveze emisiuni culturale este o solutie ineficientă si că de fapt, întâi trebuie ca poporul să se culturalizeze si să ceara astfel de emisiuni, şi apoi televiziunile vor satisface cu uşurinţa aceste dorinţe ale populaţiei. În sine nu este o idee rea, insă atunci când dezbatem este foarte important să avem cursivitate in cadrul echipei, mai concret să nu ne contrazicem colegul de echipa, ba mai mult, să mergem pe aceeaşi linie de argumentare ca şi el. Coerenţa echipei este cea  care generează credibilitate intr-un meci de debate. Aşadar, pe viitor incearcă să iţi construieşti discursul astfel încât să reiei ideile colegului de echipă şi să le dezvolţi mai mult atunci când eşti vorbitor 2. Totodată incearcă să răspunzi la toate problemele ridicate de echipa adversă. Mai multă grijă la construcţia propoziţiilor, pentru că am găsit multe exemple de fraze încheiate înainte de sfârşitul lor firesc, generând propoziţii fără sens.

Punctaje: A1 24p N1 22p A2 25p N2 20p

Decizia:

Câştigă echipa afirmatoare, datorită faptului că argumentele acesteia nu au fost contraargumentate punctual de către echipa negatoare, şi datorită inconsistenţei în argumentarea celor doi membri ai echipei negatoare. După discursul afirmatorului 2, rămân în picioare cele 3 argumente: influenţa mare a televiziunilor, acoperirea de către acestea a unui segment mai mare de populaţie şi responsabilizarea în viitor a televiziunilor, care va duce la cetăţeni mai responsabili. În acelaşi timp, argumentele proprii aduse de negatorul 1 sunt contraargumentate cu succes de către afirmatorul 2, aşadar este o victorie destul de clară.

A1 -> 24 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 20 puncte
Castiga echipa:

Teo si Mel (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.