Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Mihaela si Raluca' (afirmatori) vs 'Ana-Maria si stefan' (negatori)

A1 (Mihaela Gherghe)

 Într-un secol „€œal vitezei” în care piața muncii nu mai cunoaște stabilitatea și orele de lucru pe care le cunoștea, în care copiii sunt crescuți mai puțin de părinții lor și mai mult de televizor, și în care adulții au mai multă încredere în televiziune decât în autoritățile statului, echipa afirmatoare consideră că este timpul ca posturile private de televiziune să își asume responsabilități educaționale față de publicul lor.  

Aceste responsabilități ar cuprinde o modificare a grilei de programe astfel încât să fie micșorat conținutul de violență, și să fie integrate emisiuni cu conținut educativ.  

În anii 19€™80, în România, orele de program fuseseră reduse la două-trei ore pe zi, iar televiziunea era folosită, în principal, ca un mijloc de propagandă. Astfel, în 1989, schimbarea sistemului economico-politic și-a pus amprenta și asupra audiovizualului, care era un teren propice și neexploatat. În 1991 apare primul post de televiziune privat, SOTI, care își difuza programele după ora 23:00 pe frecvențele TVR 2; acesta a fost urmat de Antena 1 în 1993 și de Tele 7 ABC (1994).  

Filosofia echipei afirmatoare este că e mai ușor să schimbi modul în care este administrată o afacere decât să schimbi societatea -€“ nu vom putea diminua influența televiziunii, dar putem folosi această influență spre binele ambelor părți.   

În primul rând, este incontestabil impactul crescând pe care televiziunea îl are asupra copiilor, la fel cum este incontestabilă evoluția pieței muncii, care forțează părinții să petreacă prea puțin timp cu copiii lor. Un sondaj al Metromedia Transilvania la comanda CNA indică faptul că 35% dintre copii stau două ore pe zi în fața televizorului, 23% - trei ore pe zi, 8% - patru ore pe zi, 4% - cinci ore pe zi, existând și copii - 2% - care petrec până la 6 ore în fața aparatului. [1]  

Astfel, devine certă responsabilitatea pe care posturile o au în dezvoltarea copiilor. Studiile recente demostreaza că violența de la televizor, precum și modelele neadecvate pe care posturile de televiziune le oferă, au un impact extrem de puternic asupra copiilor: aceștia devin imuni la violență, imită acțiunile agresive văzute, nu mai fac diferența între violența de pe ecran și cea din viața reală, și își aleg ca modele persoane publice cu o conduită morală nepotrivită pentru un copil. [1,2]  

Televizorul are un impact major și asupra adulților: de exemplu, pentru pentru 70.6% dintre români, televiziunea este cea mai de încredere sursă de informare politică; posturile private au strâns aproape 68% din „voturile de incredere” ale populației, pe când TVR a strâns doar 32%. [3] 

Echipa afirmatoare consideră că este clară responsabilitatea pe care posturile o au față de public, și, mai mult decât atât, consideră că este timpul ca acestea să și-o asume.

De ce?   

Pentru că sunt cele mai în măsură să o facă.  

În primul rând pentru că, după cum am demonstrat anterior, posturile private au cea mai mare influență și cea mai mare audiență.  

Și, în al doilea rând, pentru că aceste posturi dispun de resursele materiale, umane și informaționale necesare pentru a face aceste emisiuni interesante și atractive, astfel crescând și rating-ul televiziunii și aducând și avantaje telespectatorilor. În plus, ele nu doar răspund la cerere, ci o și influențează, iar studiile arată că un telespectator relaxat este mai susceptibil la mesajul clipurilor publicitare -€“ un nou avantaj pentru posturile TV.  

Este important să înțelegem că aparenta cerere pentru violență venită din partea publicului este doar o consecință a lipsei de atractivitate pe care programele educative au avut-o până în prezent, televiziunea publică neavând resursele necesare pentru a le face atractive. Însă posturile private au acele resurse.  

Astfel, pentru că este cert impactul pe care posturile private îl au asupra populației, și pentru că o modificare a grilei de programe ar aduce avantaje și posturilor, și telespectatorilor, considerăm că este timpul ca posturile private de televiziune să își asume responsabilități educaționale față de public.    

________________________________________________________

[1] Alexandra Sandru, (7.12.2007),  „€œCopiii noștri nu pot trăi fără manele și telenovele”, articol recuperat la 2.11.2010 de pe http://www.ziare.com/adrian-mutu/nationala/copiii-nostri-nu-pot-trai-fara-manele-si-telenovele-190621  

[2]  Laura Matei, „Copiii și violența la televizor”, recuperat la 2.11.2010 de pe http://www.info-sanatate.ro/index.php?l=ro&mode=articol&t=33&i=524  

[3] Sondaj CURS, (22.03.2004), „Influenta MASS-MEDIA asupra comportamentului civic și electoral -€“ 2004”, recuperat la 2.11.2010 de pe http://www.cna.ro/Sondaj-CURS-2004.html?debut_art_freres_01=10   


N1 (Ana-Maria Bujor)

             Astazi  ca negator 1 voi demonstra ca nu este rolul televiziunilor private de a-si asuma responsabilitati educationale, pentru ca rolul acestor  televiziuni  este altul.

             Pozitia echipei afirmatoare astazi include violenta, precum si integrarea  de emisiuni educative ; insa violenta la televizor este reglementata de CNA; emisiuni educative exista deja, iar introducerea fortata a emisiunilor ar crea dezechilibre.

             Pentru inceput, as dori sa aduc  definitii utile :

             Mass Media reprezinta totalitatea mijloacelor de informare a maselor(radio, televiziune,presa,)

             A educa inseamna a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor.

             A informa inseamna a face cunoscut.

             Privind contraargumentarea, prin filosofie se sugereaza ca societatea are probleme cauzate de televiziune, iar prin masuri, acestea s-ar diminua sau ar disparea. Insa este exagerat sa se dea vina pe televiziune.  Problemele sunt la nivel de scoala, familie si individ iar masurile ar fi indreptate spre o cauza falsa.

             Intai  se prezinta un impact incontestabil  pe care televiziunea il are asupra copiilor ; pe langa timpul petrecut in fata televizorului,celelalte mentionari sint nesemnificative ; responsabilitatea formarii copiilor este a  tutorilor si scolii, unde pot fi gasite modele si valori edificatoare reale.  Rolul televiziunii nu este de a educa, cum am definit, ci de a oferi informatie ; exista sisteme de avertizare pentru copilul care poate urmari o anumita emisiune, sau daca urmeaza imagini nepotrivite(ex : stirile anunta ca urmeaza imagini socante). Este imperdonabila sarcina familiei si scolii in a se asigura ca un copil cunoaste lumea  corect, si ca nu sta mult in fata ecranului.

            Dupa cum se recunoaste, adultii considera televiziunea o sursa de INFORMARE ; sunt constienti ca televiziunea ofera informatia bruta si nu un sistem de valori. Posturile private strang mai multa incredere pe principiul inradacinat ca TVR ar fi influentat de stat,deformand astfel calitatea informatiei.

            Resursele posturilor publice  sunt supraestimate; TVR are mai multe resurse : de la stat, abonamente si din reclame, iar cele particulare ultimele 2 ; astfel trustul TVR are postul TVR HD(2), care a necesitat multe fonduri. Iar ca TVR nu a putut sa faca emisiunile educative interesante se poate aduce un contraexemplu : Teleenciclopedia care exista de 45 de ani. Cauza cererii de violenta reies din educatia precara.

            Mecanismul televiziunilor particulare este de tip cerere - oferta : transmit pentru profit. Ar trebui un mecanism puternic de coercitie pentru a le impune mai multe programe educative, iar toti ar pierde ; multe  televiziuni  nu au o istorie a programelor educative si nu pot concura cu Discovery Channel, Viasat History, printr-un program creat artificial; ar aparea programe « furate » sau slab calitative ; insa, daca televiziunile primesc o cerere mare de emisiuni educative, vor investi resursele pe un timp indelungat  din proprie initiativa.

          Ca exemplu, OTV are audiente mai mari (2 milioane de telespectatori)(3) decat « Romania te iubesc »,  emisiune  culturala pe PROTV. Ce lipseste este educarea populatiei pentru a cere produse calitative. problema  ramane iar oamenii au alte surse : internet.  Pierd toti : televiziunile prin ratinguri mai scazute, privitorii care ar cauta continut similar pe internet si statul care ar primi taxe mai mici pe castigurile mai mici ale televiziunilor.

          Cazul negator, precum am mai zis, se bazeaza pe taierea raului de la radacina, actionarea la nivel educational.

          Argumentul intai este ca educatia e minimala la TV, nu incurajeaza aptitudinile sociale, atentia  sau tendinta spre creativitate(). Asa ca parintii nu trebuie sa lase copiii educati/formati astfel. Desi muncesc, nu se poate generaliza faptul ca parintii nu au timp de copii, mai ales ca si acestia petrec 5-6 ore la scoala, unde iar ar trebui sa se promoveze valori. Un numar mare de programe educative nu garanteaza insusirea aptitudinilor, in lipsa unor explicatii. Adultii de langa copil trebuie sa il indrume in intelegerea a ce vede la TV ; si un program educativ poate fi interpretat gresit.

          Argumentul 2 este ineficienta. Dupa introducerea televiziunii, s-a incercat educatia TV in State(1), insa in afara de beneficii informationale programul a fost putin util. Cursurile oferite in televiziuni cu circuit inchis au deschis gustul copiilor, ei incepand sa renunte la citit.. Astfel, televiziunea ofera cel mult informatii utile, insa in numar mare obosesc creierul prin imagini rapide. Fiind o comunicare unidirectionata indiferent de program, poate crea probleme comunicationale.

Surse: (1)http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-

(2) http://www.tvr.ro/articol.php?id=57974

(3) http://www.click.ro/actualitate/bucuresti/eliberarea-Dan-Diaconescu-OTV-FOTO_0_983901615.html

(4) http://www.mariussescu.ro/2010/05/dupa-45-de-ani-de-teleenciclopedia/

Definitii de pe DEXONLINE.RO


A2 (Raluca Dascalescu)

MOTTO: Rarely is the questioned asked: Is our children learning? (George W. Bush Jr.)

Imi voi incepe discursul prin clarificarea unor elemente ale cazului afirmator pe care echipa negatoare nu le-a interpretat corect.

In primul rand, nu am afirmat ca rolul primar al televiziunii ar fi acela de a face educatie. De asemenea, nu am sugerat ca ar trebui sa se faca apel la forta coercitiva a statului pentru a schimba grilele posturilor de televiziune – am constatat doar avantajele pe care aceasta modificare le-ar aduce.

Astfel, nu contestam faptul ca responsabilitatea cade pe umerii parintilor. Insa modul in care functioneaza societatea face sarcina parintilor aproape imposibil de realizat – de unde decurge si filosofia afirmatoare ca televiziunile private au responsabilitati educationale fata de public, si ar trebui sa si le asume, acest lucru fiind in interesul tuturor. Mai mult decat atat, nu am afirmat, cum sustine negatorul 1, ca televiziunea ar fi cauza problemelor mentionate, insa, incontestabil, este unul dintre principalii agenti ai situatiei.

O scurta mentiune la adresa definitiilor aduse – prin extensiune, verbul „a educa” se aplica nu doar copiilor, ci si oamenilor si societatii.[1]

Acestea fiind spuse, sa trecem la resustinerea cazului afirmator.

Referitor la influenta televiziunii asupra copiilor, echipa negatoare catalogheaza ca nesemnificative mare parte din informatiile aduse de catre echipa afirmatoare, fara a aduce vreo motivatie in sprijinul acestei opinii. Continuam sa consideram ca faptul ca elevii sunt grav afectati psihic de ce vad la televizor este cat de poate de semnificativ. Iar metodele de reglementare ale CNA au un caracter pur formal – bulinuta pe care este scrisa cifra 18 nu are puterea de a opri un copil de la vizionarea programului in cauza.

Nici afirmatia echipei negatoare conform careia adultii sunt constienti ca televiziunea ofera DOAR informatie, nealterata, nu este sustinuta in niciun fel. Mai mult decat atat, acelasi negator se contrazice in urmatoarea fraza, spunandu-ne ca adultii considera TVR un post influentat de stat. Aici am intreba – dar scandalul de anul trecut, cu televiziunile controlate de „moguli”? [2]

In niciun caz televiziunea publica nu are mai multe fonduri decat cea privata: televiziunea privata are preturi mult mai mari pentru reclamele difuzate, si cifre de afaceri  mult mai mari. Mai mult decat atat, TVR a inregistrat chiar deficit in 2009. [3] In ceea ce priveste Teleenciclopedia, dupa cum reiese chiar din dovada negatoare, aceasta nu „a prins” datorita formatului interesant, ci datorita faptului ca era una din putinele emisiuni din perioada anilor ’80 care nu facea propaganda politica.

Faptul ca negatorul 1 ne mentioneaza Discovery Network sau Viasat este inca un exemplu ca, daca o emisiune educativa este interesanta, aceasta va prinde la public. Chiar daca posturile private romanesti nu au o „istorie” a emisiunilor educative, au resursele pentru a angaja specialisti care sa conceapa un format atractiv, nu fals, furat, sau slab calitativ.

Exemplul rating-ului OTV nu este relevant – acel rating de 2 milioane de telespectatori a fost atins in momentul eliberarii lui Dan Diaconescu (dupa cum reiese chiar din sursa negatorului 1) – stire intens mediatizata pe toate posturile. Negatorul 1 compara acest rating cu ratingul obtinut de reportajul „Romania, te iubesc!” din cadrul Stirilor Pro TV (deci nu o emisiune educativa, ci un reportaj de 10 minute pe tema „Lectie de economie capitalista din China comunista”). [4]

Referitor la cazul negator – categoric, educatia e minimala la TV. Din aceasta cauza dorim sa corectam acest aspect. Punem sustine cu tarie ca parintii nu au timp de copiii lor, si ii lasa „pe mana” mass-media. [5,6] Categoric, emisiunile cu continut educativ nu garanteaza stimularea creativitatii si insusirea aptitudinilor, insa acel beneficiu informational pe care il mentioneaza chiar echipa negatoare este un bun inceput. Si, dupa cum ne spune chiar echipa negatoare – emisiunile educative pot prinde la public (National Geographic, Discovery, Viasat), implicit, posturile TV nu ar pierde, ba chiar ar avea de castigat.

Prin prisma celor de mai sus, a unor avantaje nete pentru toate partile implicate, puse in balanta cu dezavantajele pe care echipa negatoare nu a reusit sa le sustina, este timpul ca televiziunile private sa isi asume responsabilitati educationale fata de publicul lor.

_____________________________________________________________

[1] DEXONLINE.RO

[2] http://english.hotnews.ro/stiri-regional_europe-6119347-oxford-analytica-study-romania-media-no-longer-play-positive-political-role.htm

[3] http://www.mediafax.ro/cultura-media/raport-tvr-televiziunea-publica-a-incheiat-anul-2009-cu-un-deficit-de-circa-48-de-milioane-de-lei-5915557

[4] http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/visul-chinezesc-la-romania-te-iubesc-partea-a-iii-a.html

[5] http://www.psihocenter.ro/ro/articole/78--49-dintre-copii-petrec-zilnic-cel-mult-o-or-cu-parinii-lor.html

[6] http://www.gandul.info/news/generatia-singur-acasa-jumatate-dintre-copii-petrec-cel-mult-o-ora-pe-zi-cu-parintii-6070186


N2 (Ștefan Diaconu)

Militant în echipa negatoare voi începe direct cu contra-argumentarea afirmatorilor care susțin dogmatic accentul educației copiilor ca printre atribuțiile televiziunilor spre a le face un serviciu părinților și societății.Însuși motto-ul afirmatorului 2 face disjuncția între cei ce suferă de pe urma televiziunii.Dacă au înțeles că nu e corect să creeze discrepanțe în masa populației telespectatoare, atunci nu ar fi fost cazul să dramatizeze pe seama unei singure categorii.

Nu telespectatorii privesc televiziunea,dimpotrivă, televiziunea îi privește pe toți telespectatorii.Din spatele ecranului individul este doar un număr, această regulă este dată de sistemul politico-economic actual unde majoritatea este suverană peste minoritate(cerere-ofertă,la televizor se vede doar ce prinde la public,ceea ce vrea el) cu referire strictă la mass-media.Dar acest număr se ridică la statutul de ființă rațională cînd își utilizează facultățile sale mintale alegînd dintr-o gamă largă de programe TV ce anume să privească.Copiii nu sînt pregătiți intelectual, așa că e de datoria tutorilor să se îngrijească de ei.O situație similară există și în spațiul cărților:nu toate cărțile au fost scrise de genii și nu tot ce s-a scris este genial, totuși sînt vîndute și cărți proaste tocmai pentru că cel care își ocupă timpul cu asta are oricînd posibilitatea de alegere favorizînd critica și topul cărților bune și a celor proaste.Diferența este de ordin psihologic, televiziunea nu potențează critica pentru că nu are cum, ea vine cu imaginea și informația prelucrate, deci dacă e să pună accentul pe educație va face în principiu o manipulare a populației, aceasta obișnuindu-se să preia totul ca pe ceva sigur,infailibil.Acest argument îl aduc și spun că rolul televiziunii ne privește pe toți, cît și modul cum percepem ceea ce ni se oferă pe calea undelor.

Avantajele presupuse de afirmatori pot trece foarte ușor în partea extremă a dezavantajelor, un aspect evitat ce se constituie într-o eroare de primă instanță doar din dorința de a avea cîștig de cauză.Sîntem de acord să impunem televiziunilor ca jumătate din programul lor să fie “educativ”.Oare va fi un cîștig pentru public și televiziune?Dimpotrivă, aceste situații ideale fac mai mult rău, iar problemele majore rezultate din această decizie au fost atenționate și de negatorul 1 prin observațiile situației reale din S.U.A.Spunem că se trece în extrema opusă, „educația” televizată producînd efecte psihologice de o factură mult mai devastatoare pentru “zoon politikon”-ființa socială căruia îi sînt modificate tendințele de interpretare, analizare, experimentare, efecte dovedite de experți psihologi în interacțiunea omului cu televizorul și “fratele” său computerul.

Ce anume în societate nu permite tutorilor să se îngrijească de copiii lor?Care părinte responsabil nu poate găsi o soluție mai bună decît aceea de a-și lăsa copiii mai mult de 2 ore în fața ecranului nesupravegheați?Sînteți cu toții de accord că există instituții cu programe prelungite special înființate pentru părinții “mereu ocupați”.Părinții care au un program de lucru încărcat își vor permite să plătească o sumă modică pentru a asigura copiilor o activitate mai potrivită decît să-i lase ore în șir pradă televizorului.”Modul în care funcționează societatea”, cum spunea afirmatorul 2, cu toate că le face părinților un program zilnic, nu le impune însă excluderea copiilor din sfera atenției  și responsabilității lor.

“Categoric, emisiunile cu conținut educativ nu garantează stimularea creativității și insușirea aptitudinilor, însă acel beneficiu informațional pe care îl menționează chiar echipa negatoare este un bun inceput.”Nu ne oprește nimic să spunem că acest bun început proclamat de afirmatorul 2 este un bun început al distrugerii în masă al omului în genere, din homo ludens, homo faber, homo ridens, nu va rămîne decît omul care asimilează informații, va avea o foarte dezvoltată funție de a stoca ceea ce i se transmite de la un centru.Este aceasta educație?

TVR e deficitar din cauza proastei administrații,sesizare făcută după schimbarea directorilor, contrar spuselor afirmatorilor.(1)

Reportajul Știrilor PROtv de 10 minute era dedicat culturii și mediatiza documentarul “Lectie de economie capitalista din China comunista” al emisiunii „Romînia te iubesc!”, neînțelegere a afirmatorilor.(2)

De aceea noi susținem clar că televiziunea trebuie să fie limitată în special pe ceea ce înseamnă a informa, să redea publicului opinia preluată din exterior fără să o modifice, iar cel din spatele ecranului să fie conștient că ceea ce vede este doar o parte din realitatea prinsă în cadru.

1( http://www.evz.ro/detalii/stiri/lazescu-tvr-a-inregistrat-un-deficit-net-record-de-18-milioane-de-euro-906123.html)

2( http://rasunetul.blogspot.com/2010/10/lectia-chineza-de-crescut-economia.html)



Decizia:

Alina Girbea

Decizie « E timpul ca mass media privată să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public »

Alina Gîrbea

Afirmatorul 1

Ai o introducere bună¸care captează atenţia. Este bună tactica de a vă concentra pe cazul copiilor, deoarece prin această decizie pe de o parte cadraţi dezbaterea, iar pe de alta favorizează poziţia afirmatoare fără a da, însă, dovadă de lipsă de fair-play. Pe de altă parte, însă trebuie adaptate şi argumentele şi dovezile la această restrângere: astfel dovada cu influenţa mass media asupra comportamentulului electoral îşi pierde din relevanţă ...  O scăpare este stabilirea definiţiilor cheie. Pentru a evita astfel de scăpări pe viitor este util să îţi structurezi foarte clar discursul: introducere, definiţii, context, ideea centrală etc. Altfel, nici argumentele voastre principale nu reies în mod foarte clar. În fine, conchizi afirmând că modificarea grilei de programe ar aduce avantaje atât telespectatorilor, cât şi posturilor de televiziune, deşi avantajele pentru posturile de televiziune nu sunt deloc detaliate în discursul tău.

Punctaj : 11/15 (conţinut) +8/10 (strategie) + 3/5 (stil) = 22/30

Negatorul 1

Ai un discurs în general bun, dar trebuia să îl mai revizuieşti puţin la nivelul formei: ai mâncat anumite litere, foloseşti „imperdonabilă” (cuvânt inexistent în DEX), unidirecţionată în loc de unidirecţională, nu ai suficiente elemente de legătură între fraze etc. Este bine că sesizezi faptul că afirmatorii nu au definit termenii cheie şi că faci tu asta, iar alegerea termenilor de definit este foarte bună, deoarece vă permite să faceţi diferenţa dintre educare şi informare. La fel de bună este şi strategia de contra-argumentare prin care sugerezi că mass media nu este cauza problemelor sesizate de afirmatori. Pe de altă parte, adopţi o poziţie prea extremă atunci când afirmi că televiziunea oferă doar informaţie brută, iar afirmatorul 2 sesizează această slăbiciune de argumentare. Mai simplu ar fi fost să spui doar că scopul televiziunii este de a informa, nu şi că face asta în mod obiectiv de fiecare dată. Îţi lipsesc în general şi dovezile, astfel încât un argument precum cel care susţine că TVR are mai multe resurse decât televiziunile private este uşor de pus sub semnul întrebării de către echipa adversă. Mai mult decât atât, deşi afirmatorii nu au sesizat acest aspect, dovada folosită pentru sprijinirea argumentului 2 negator nu susţine neaparat afirmaţiile voastre, ceea ce nu este foarte fair-play. În fine, cred că este bună ideea de a arăta dezavantajele care pot decurge din măsura propusă de afirmatori, după cum este bun şi cazul vostru. 

Punctaj: 13/15 (conţinut) + 9/10 (strategie) + 2/5 (stil) = 24/30

Afirmator 2

Ai un discurs bun, mai bine structurat decât cel al coechipierului tău. Clarificările aduse sunt utile, fiind mai ales bun modul prin care răspunzi contra-argumentului negator legat de cauzalitate, extinderea definiţiei pentru „ a educa” nu este neaparat utilă însă, având în vedere faptul că v-aţi bazat voi înşişi pe cazul copiilor. Sesizezi bine faptul că televiziunile nu oferă doar informaţie obiectivă, ci şi interpretări. Dacă foloseşti însă întrebări retorice, acestea trebuie urmate de un argument, deoarece arbitrul nu se poate autosesiza continuând pentru tine argumentul. Deşi pui sub semnul întrebării faptul că TVR are mai multe resurse, nu aduci nici tu dovezi concludente (faptul că TVR a înregistrat un deficit în 2009, nu înseamnă că televiziunile private nu puteau înregistra deficite şi mai mari). Întoarcerea în favoarea voastră a exemplelor Discovery şi Visat este bună, însă ar fi fost mai bine dacă continuai raţionamentul subliniind faptul că programele educaţionale nu sunt contrare funcţionării cerere – ofertă. Contra-argumentul la argumentul 1 negator este  bine găsit, însă argumentul 2 negator rămâne fără răspuns. În fine, lipseşte prezentarea ariilor de conflict şi argumentarea pe baza lor a faptului că echipa afirmatoare a câştigat dezbaterea.

Punctaj : 13/15 (conţinut) + 8/10 (strategie) + 4/5 (stil) = 25/30

Negator 2

Ai un discurs bun, însă nu este suficient de structurat, iar stilul este prea vag. Formulezi prea multe afirmaţii, care nu sunt apo susţinute prin argumente şi nu preiei suficient argumentele coechiperului tău pentru a le întări şi dezvolta. Cu toate aceste, deşi nu o formulezi în mod explicit, este clar că prin discursul tău sumarizezi aria de conflict cheie a dezbaterii, şi anume informare versus educare.

Punctaj :   12/15 (conţinut) + 8/10 (strategie) +3/5 (stil) = 23/30

Decizie. Aşa cum o arată şi punctajele, dezbaterea este una echilibrată. Cu toate acestea, consider că ea a fost câştigată de către echipa afirmatoare deoarece aceasta a reuşit să arate că mass media contribuie la dezvoltarea copiilor. Astfel în cadrul ariei de conflict „informare versus educare”, afirmatorii au reuşit să demonstreze că televiziunile în special şi mass media în general nu transmit doar informaţii brute, ci şi o grilă de lectură  a realităţii. Dezbaterea despre resursele televiziunii publice versus private rămâne neconcludentă deoarece nici una dintre echipe nu a adus suficiente dovezi pentru a îşi sprijini afirmaţiile. Doresc să felicit ambele echipe şi să le doresc multă baftă dacă participă şi în a doua rundă!   

  

A1 -> 22 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Mihaela si Raluca (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.