Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Anca si Aurora' (afirmatori) vs 'Alexandru si Anka' (negatori)

A1 (Anca Ditoiu)

E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public.

Aşa cum ştim, posturile private de televiziune nu fac altceva decât să manipuleze masele publice şi să distragă atenţia oamenilor de la problemele sociale care îi înconjoară. Vom încerca să demonstrăm de ce responsabilităţile educaţionale trebuie să facă parte din grila de ativităţi/programe a posturilor private de televiziune.

Mai întâi de toate vom începe prin definirea termenilor de educaţie, televiziune, televiziune privată, program. Educaţie: acţiune sistematică de formare a spiritului, de dezvoltare a însuşirilor morale şi fizice ale copiilor şi tineretului. Televiziune1: serviciu care difuzează cumulat şi în proporţii echilibrate programe audiovizuale cu conţinut informativ, educativ şi de divertisment, în principalele domenii de interes şi care se adresează majorităţii publicului. Televiziune privată: singura deosebire de definiţia televiziunii este că aceasta este deţinută de un investitor/om de afaceri, care în urma difuzării de programe obţine un profit pe baza unor reguli de funcţionare. Program2: ansamblu de imagini în mişcare, cu sau fără sunet, care constituie un întreg identificabil prin titlu, conţinut, formă sau autor, în cadrul unei grile ori al unui catalog realizat de un furnizor de servicii media audiovizuale, având forma şi conţinutul serviciilor de televiziune sau fiind comparabil ca formă şi conţinut cu acestea.

Pentru început vom argumenta de ce termenul de educaţie trebuie alăturat termenului de televiziune. Aşa cum reiese şi din definiţia televiziunii observăm că aceasta trebuie să difuzeze programe cu conţinut educativ, îndreptat spre un public ţinta. Programele educative trebuie să informeze publicul, să-l ajute să acumuleze informaţii, să-l formeze social. De ce televiziunile private ar trebui să îşi propună acest obiectiv? Pentru că majoritatea populaţiei alege un post privat pe care să-l urmărească, pentru că televiziunile private sunt cele care au monopolizat acest serviciu de informare al publicului. Ele acţionează din punct de vedere comercial, pentru că cei care deţin astfel de posturi sunt oameni de afaceri susţinuţi de personalităţi politice sau nu, şi prin programele pe care le oferă, manipulează oamenii şi le determină deciziile. Scandalul atrage atenţia şi interesul oamenilor. Pentru televiziunile private contează doar veniturile şi nu exemplele care trebuiesc date societăţii, prin exemple făcând referire la cele pozitive.

În al doilea rând, posturile private au mai multe resurse pentru a investi în programe educative, programe informaţionale. Singura televiziune care şi-a păstrat caracterul educativ este postul naţional de televiziune TVR, care nu-şi permite o coborâre la nivelul televiziunilor private, din punct de vedere al programelor difuzate, deoarece este un post de televiziune integru, care nu şi-a pierdut priorităţile de educare şi informare a publicului, având în vedere dezvoltarea sa în ultimii ani. Sectorul televiziunilor private este unul dominat de pragmatism. Ele încearcă să vândă produse, având în vedere numărul de spoturi publicitare şi durata lor în timpul unui program de televiziune. Pentru televiziuni, oamenii sunt mase pe care le manipulează după bunul plac, fie să cumpere produse fie să creadă într-un lucru sau altul.

În al treilea rand, televiziunile private urmăresc competiţia. Pentru ele competiţia constă în cât mai multe programe de scandal. Un exemplu foarte bun este postul de televiziune OTV sau Kanal D, sau oricare alt post care difuzează astfel de programe. Posturile private, înafara programelor de scandal difuzează şi multe emisiuni cu teme politice, prin care se încearca manipularea publicului, ignorând astfel alte părţi ale culturii. Postul naţional, TVR, este cel mai bun exemplu de televiziune, pentru că oferă emisiuni cu teme educative, atât pentru publicul matur cât şi pentru publicul infantil.

În concluzie, posturile de televiziune private ar trebui să-şi asume responsabilităţi educative, pentru că fac parte din viaţa socială a omului şi reprezintă una din sursele de informare zilnică.

Bibliografie

  1. http://www.cna.ro/Glosar-de-termeni.html
  2. Idem 1

N1 (Alexandru Mache)

E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, « televiziunea » se defineste ca fiind : 1. Tehnică a transmiterii la distantă a imaginilor unor obiecte (în miscare) pe calea undelor vizuale. ; 2. Institutie care asigură elaborarea si difuzarea emisiunilor prin televiziune; iar “publicul “ ca fiind o colectivitate mare de oameni.

S-a argumentat ca posturile private nu fac altceva decat sa manipuleze masele pentru profit.Se poate spune ca, in societatea de astazi, totul este o cursa pentru profit, mai ales in situatia noastra curenta de “criza”.Absolut toti oamenii incearca sa manipuleze pe cei din jur.Tot ce inseamna reclama, marketing si dorinta de a-si promova produsele  este bazat pe un puternic substrat psihologic de manipulare.Exista psihologi specializati in asa ceva si  majoritatea companiilor mari si chiar si medii au pe statele de plata experti in psihologie care sa se asigure ca produsele pe care le vor lansa sau comercializa sunt “irezistibile” din punct de vedere psihologic pentru segmentul de populatie caruia ii sunt destinate.Astfel noi toti devenim victime, la nivel de subconstient, victimele unor specialisti in marketing. Daca in comert se permite acest lucru, care exista de foarte mult timp, de ce ar fi o problema faptul ca o televiziune privata, prin ceea ce transmite, sa incerce sa realizeze un profit semnificativ? Poate acest profit ar putea fi folosit ulterior pentru a finanta programe tv de calitate, documentare stiintifice, muzica clasica, toate transmise pe acelasi post de televiziune care a facut profit prin difuzarea unor programe mai putin educative.

Prima noastra opinie pe care ne vom baza in negarea acestei afirmatii este aceea ca televiziunile private decid singure ce tip de emisiuni sa difuzeze. Ele se gandesc numai daca « tin » la public ! Ce rost ar avea ca televiziunile private sa emita o emisiune care nu le-ar aduce rating ? S-a facut comparatie intre trei posturi de televiziune TVR1, Kanal D si OTV. Atunci cum se face ca in topul de rating al televiziunilor, Kanal D se afla in fata postului TVR1 si cu o diferenta considerabila ?; Kanal D avand un rating de 132, iar TVR1 doar de 108 ! Aceasta este o dovada certa ca emisiunile cu tema educationala nu se vand, deci publicul nu le vizualizeaza !

 A doua opinie este aceea ca multe persoane afirma ca « nu se uita la televizor », dar conform sondajelor acestia fac contrariul. De ce ? Pentru ca este mult mai usor. Daca televiziunea din ziua de azi are un caracter nociv, si doar un singur post mai transmite emisiuni educationale, atunci de ce s-a discutat initiativa de a televiza si Lumea a Treia ?Parerea noastra este ca numai din cauza profitului imens care ar putea fi obtinut.Credeti ca acolo se vor emite doar programe educationale? Va inselati amarnic. Televiunea difuzeaza doar ceea ce se vinde, ce place publicului, societatii in care traim. Daca societatea a ajuns la un anumit nivel de ignoranta si de excentricism, atunci si televiziunile vor emite tot astfel de emisiuni, pentru ca ele plac!

In concluzie, daca unele programe considera ca ineditul, spectaculosul, mondenul se vand mai bine, de ce sa le interzicem aceasta alegere?Cu conditia respectarii Legii Audiovizualului in vigoare, toti sunt liberi sa emita ceea ce cred de cuviinta. La fel cum si orice telespectator este liber sa urmareasca sau nu ceea ce I se ofera.  

Prin acest discurs dorim sa  convingem ca aceasta motiune nu va putea avea un caracter veridic, ci dimpotriva nu va putea fi realizata!


A2 (Aurora Gheorghe)

E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public.

 

 

În primul rând DEX-ul nu este cea mai bună sursă pentru definirea termenului de televiziune, pentru că definim un concept în cadrul unui anumit context şi nu în general, adică cea ce el înseamnă în domeniul de activitate folosit. Nu este o sursă tocmai sigură, pentru că fiecare poate înţelege ce vrea prin “televiziune”, aşa cum fiecare îşi defineşte conceptele de “bine” sau “frumos” în funcţie de situaţie.

În al doilea rând, dacă privim din punctul vostru de vedere ar însemna să eliminăm educaţia din viaţa socială a oamenilor, pentru că şi televiziunile fac parte din ea. Să înţelegem că este mai bine să sacrificăm educaţia pentru profit… Prin urmare oamenii de afaceri care deţin sau finanţează aceste televiziuni private ajung să conducă societatea prin intermediul manipulării care se face cu ajutorul televiziunii. Să înţelegem că e mai bine să-i lăsăm pe alţii să ia decizii în locul nostru; alţii iau decizii iar restul societăţii, care are un voal pe ochi nu le contestă deciziile. Dar ce-ar fi dacă societatea ar renunţa o dată la aceste programe de scandal care nu fac altceva decât rating? Pentru că scandalul făcut public este un exemplu negativ de educaţie. Însă partea cea mai rea este că oamenii care participă la astfel de emisiuni, adică cei fac parte din show sunt manipulaţi prin oferirea unei sume de bani. Producătorii acestor show-uri nu fac altceva decât să-i umilească public pe participanţi, presupuşi actori, iar ei nu-şi dau seama de asta pentru că sunt orbiţi de suma de bani pe care o primesc.

În al treilea rând noi nu am comparat cele trei televiziuni, ci doar le-am dat ca exemple. Alte exemple de televiziuni private dar care au caracter educaţional ar mai fi B1 TV, Naţional TV şi altele care şi-au câştigat acest statut  prin difuzarea de filme româneşti, emisiuni pentru copii care au carater atât informativ cât şi de cultură generală. Pe de altă parte, alte exemple de televiziuni private, dar care produc programe de scandal ar mai fi PRO TV, Prima TV şi altele.

Mai mult, în ceea ce priveşte televiziunile, nu este vorba doar de respectarea Legii Audiovizualului, ci de asumarea responsabilităţii în ceea ce priveşte formarea educaţională a tuturor celor care urmăresc posturile de televiziune. Oamenii nu sunt consumatori de emisiuni de scandal care “ţin la public” pentru că aşa vor ci pentru că aşa au fost obişnuiţi. Li s-au oferit emisiuni cu nivel de dificultate scăzut, emisiuni care nu îi făceau să analizeze situaţii sau evenimente. Au fost bombardaţi de acestea şi în momentul de faţă li se pare natural să urmărească astfel de emisiuni.

Nu în ultimul rând ar trebui să ne punem întrebarea cum ar ajuta aceste televiziuni private cu o grila de programe mai mult de scandal şi fără caracter educaţional ţări ca cele din Lumea a treia să se dezvolte sănătos şi să ajungă la nivelul ţărilor dezvoltate?  Nu ar ajuta-o deloc, ci din contră ar face-o să ajungă la un nivel mai scăzut decât cel actual. Introducerea de televiziuni private în ţările din Lumea a treia ar trebui să ajute la dezvoltarea acesteia, însă difuzarea de emisiuni de scandal, lipsite de caracter informativ şi educativ reprezintă un factor negativ pentru evoluţia ţării având în vedere că acea populaţie poate că nu cunoaşte anumite elemente de bază care ajută la dezvoltarea societăţii.

În concluzie, considerăm că televiunile private ar trebui să-şi asume responsabilitatea educaţională, pentru că au resursele necesare pentru a investi în aceste programe, şi pentru că nu ar trebui să lăsăm societatea să se degradeze. Nu numai posturile de televiziune private ar trebui să îşi asume această responsabilitate, ci întreaga mass-media.

 


N2 (Anka Anton)

 E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public.

 

In primul rand, noi credem ca Dictionarul explicativ al Limbii Romane este cel mai indicat pentru a da o definitie lucrurilor, o definitie « neutra » daca vreti, lipsita de orice fel de conotatie sociala, politica, economica, etc. Daca din punctul vostru de vedere DEX-ul este o sursa interpretabila, atunci cum mai puteti afirma ca televiziunile trebuie sa aiba o responsabilitate educationala mai mare fata de public? Indubitabil, televiziunea nu poate fi o sursa de cultura, intrucat ea este decat o sursa de informare!

Omul in decursul vietii trece prin anumite stagii de dezvoltare si deci de culturalizare. In primul rand el este educat de familie, dupa cum exista si expresia „cei 7 ani de acasa”, apoi de scoala acumulandu-si deprinderi, aptitudini si cunostinte. Omul este inzestrat cu o capacitate numita « liberul arbitru ».Aceasta capacitate il face sa decida singur ce vrea sa urmareasca la televizor. Un om cu un nivel de cunostinte medii poate lua singur decizii in ceea ce priveste emisiunile tv.El se poate educa si singur prin numeroase alte mijloace care il ajuta sa iasa din sfera in care a invatat sa traiasca.

Tabloidizarea si trivialismul au cuprins sfera televiziunii, dar asta nu inseamna ca noi, ca cetateni nu putem alege sa ne ocupam timpul liber cu alte modalitati in care sa ne autoeducam. Nimeni nu ne obliga sa privim, este decizia noastra!

Am mai spus-o si o repetam : suntem de parere ca oricine poate difuza orice cu conditia respectarii legilor in vigoare ! Orice altceva ar insemna incalcarea dreptului la libera exprimare, care este un drept castigat si platit cu sange si  aparat de Constitutia Romaniei.Atunci ar trebui sa interzicem si muzica intr-o mare parte a ei si sa se poata difuza doar o mica parte din ceea numim azi muzica.Astfel de cenzura a existat in tara noastra  in perioada comunismului, cand la televizor se puteau urmari doar discursurile conducatorului tarii din acea vreme si cateva spectacole agreeate de acesta.

Odata ce afirmati ca exista si televiziuni care ofera educatie, cum puteti spune ca oamenii asa au fost obisnuiti, sa vizualizeze doar „emisiunile de scandal”? Acest lucru este inadmisibil! Traim intr-o lume in continua miscare, moderna, care aspira spre europenizare, in care fiecare putem alege pentru noi insine ceea ce este bine si ne ajuta sa obtinem un „level” mai elevat!

Dupa parerea noastra, oamenii nu sunt manipulati, ci daca  iau bani pentru a face scandal, dupa cum afirmati, acest lucru se intampla pentru ca asa doresc, nu le impune nimeni acest lucru! Romania este plina de oameni care din cauza unei stari de reverie continua, uita sa se autoeduce! Ce vina are televiziunea pentru asta? Totul porneste din interior si din prioritatile fiecaruia!

Voua vi se pare strigator la cer ca oamenii care participa la spectacolele ce fac rating sunt manipulati prin oferirea unor sume de bani.Este adevarat ca e un lucru grav si indezirabil intr-o societate cu pretentii de modernism si europenizare, dar lucrurile stau mult mai rau si nu se plange nimeni.Astfel de manipulari au loc la nivel de state. « Sclavizarea »economica a atins cote alarmante in Europa ,si nimeni nu face caz de asta.Exista state care,sub forma unor imprumuturi catre alte state, preiau controlul economic al statelor respective,sau a unei parti din ele .Acolo este permis ?Nu uitati ca vorbim de state,tari !

Vorbind de Lumea a Treia, aici exista o divergenta. Faptul ca exista un proiect in desfasurare, asta nu inseamna ca persoanele din Lumea a Treia nu au dreptul la asa ceva doar din simplul fapt ca li s-ar difuza emisiuni de scandal. E aberant! Tabloidizarea si scandalul exista peste tot in lume, iar vizualizarea lor depinde de fiecare persoana in parte! Din acest proiect ar avea de castigat producatorii de echipament audio-video, furnizorii de servicii, chiar si cei care nu participa direct la proiect, ci doar isi fac reclama pe acele posturi receptionate acolo.

In concluzie am dori sa precizam ca televiziunea nu reprezinta o sursa de cultura, ci pur si simplu o sursa de informare, de unde fiecare cetatean alege ceea ce el considera de cuviinta ca ii este util!



Decizia:

Adrian Ghite

Pentru inceput voi aduce niste consideratii la nivelul discursurilor individuale, iar apoi voi da decizia finala.

Afirmatorul 1 vine cu un discurs relativ structurat, in cadrul caruia imi defineste termenii pe baza carora se va juca meciul si imi aduce 3 argumente pertinente care sustin motiunea. Trebuie sa mentionez ca as dori atat de la acest vorbitor, cat si de la ceilalti mult mai multe dovezi, altfel risca faptul ca argumentele lor sa ramana la nivelul unor enunturi si sa nu castige greutatea unui argument bine documentat. Totodata, sugerez acestui vorbitor sa aloce mai mult spatiu argumentelor si filosofiei sale de joc, in dauna definitiilor, care, in mare, sunt definitii de bun-simt intelese si acceptate in mod normal de orice adversar.

Primul negator aduce un discurs deosebit de pragmatic. Acesta plaseaza televiziunile in economia de piata a zilei de azi si sustine independenta lor in a alege ce tip de program doresc sa transmita. Interpreteaza motiunea din punct de vedere eminamente economic, si demonstreaza cum programele de scandal, sau cele de o mai joasa factura aduc rating si odata cu asta bani televiziunilor comerciale. As fi preferat sa contraargumenteze punctual cele trei argumente aduse de primul vorbitor, astfel indeplinindu-si mult mai bine rolul de prim negator. De asemenea, sunt nevoit sa reiau nevoia de research, research cu ajutorul caruia oricare dintre vorbitori ar fi avut mult mai mari sanse sa incline balanta in favoarea lor.

Afirmatorul doi pune discutia in un context mai larg. Imi demonstreaza foarte bine cum nu putem elimina educatia din viata sociala si cum e important sa nu lasam intreaga grila de programe la latitudinea discretionara a posturilor TV. De asemenea da exemple de televiziuni care au supravietuit economic chiar daca nu s-au axat pe emisiuni de scandal (desi in acest caz National TV nu e de departe un exemplu potrivit, in special datorita “Tripletei” Copii versus Parinti –  Iubire interzisa – Consilier de urgenta.) Arata totodata foarte bine cum televiziunea trebuie sa-si asume responsabilitati educationale si explica mecanismul prin care o astfel de masura duce la progresul general al societatii.

Ultimul vorbitor are un discurs destul de bun, in cadrul caruia pune accent pe liberul arbitru si posibilitatea fiecarui om de a alege ce doreste sa urmareasca. Totusi, in cadrul discursului sau se “lasa dus de val” si manifesta anumite divagatii de la subiect, in locul unei contraargumentari punctuale si structurate a discursului afirmator. Totusi, este de apreciat vehementa discursului sau, vehementa ce as dori s-o regasesc in mai multe discursuri. Totusi, nici acest vorbitor nu isi bazeaza spusele pe studii, pe o documentare bine organizata, care daca ar fi existat foarte probabil ar fi castigat cu usurinta acest meci.

Decizia mea merge catre echipa afirmatoare. In primul rand, aceasta echipa a pus meciul mult mai bine in context, si mi-a demonstrat de ce trebuie sa privim motiunea in un sens mai larg. De asemenea, remarc continuitatea in argumentare a echipei afirmatoare, aceasta neomitand ideile principale din nici un discurs. Totodata, discursul vorbitorului doi este unul excelent, din punctual meu de vedere acolo s-a castigat meciul, el explicand foarte bine mecanismele ce se pun in miscare odata cu reglementarea unei asfel de obligatii a televiziunilor private.

Echipa negatoare trebuia sa atace inca din primul discurs mult mai virulent ideile afirmatorilor, si sa acorde o mai mare atentie contraargumentarii primei echipe in dauna explicarii pe larg a conceptelor pregatite de dansii, de exemplu liberul arbitru. De asemenea, avand in vedere ca la nivelul primului negator obtinerea de profit de catre televiziuni a fost ideea principala pe care s-a mers, as fi asteptat ca aceasta sa apara si in discursul vorbitorului doi. Omiterea sa aproape completa si schimbarea liniei de argumentare spre libera alegere si ilegalitatea cenzurii reprezinta o greseala grava a echipei negatoare, continuitatea fiind o parte deosebit de importanta a prestatiei unei echipe in cadrul unei dezbateri academice.

A1 – 25 puncte. N1 – 22 puncte. A2 – 27 puncte. N2 – 24 puncte.

Va multumesc.

Adi Ghite

A1 -> 25 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 27 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Anca si Aurora (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.