Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Bogdan si Cozma' (afirmatori) vs 'Andrei si Lucian 88b' (negatori)

A1 (Bogdan Hadarag)

            Fiecare timp istoric a avut cerea și oferta sa, dacă este să ne exprimăm în termeni economici. Odată create noi locuri de muncă, au fost create și noi specializări care să formeze oameni capabili să lucreze la acestea. Atunci când vechile locuri de muncă au dispărut ca urmare a schimbărilor istorice, specializările fie au dispărut și ele, fie s-au schimbat.

Dat fiind faptul că în ultimii ani Uniunea Europeană se confruntă serios cu problema șomajului în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-26 de ani, am ales să analizăm această situație restrângând cazul la acestă categorie de oameni din acest spațiu geografic. Ca firmatori dorim să susținem utilitatea moțiunii în virtutea creării unui cadru în care fiecare cetățean iși poate asigura o viață fără prea multe griji, având un loc de muncă stabil, o familie dar și plăcerea de a avea grijă de propriul său spirit, intelect, suflet, etc.

Atunci când ne referim la faptul de „a nu mai fi subvenționate” anumite specializări, nu ne referim la tăierea completă a fondurilor direcționate către acestea ci la diminuarea lor deoarece, cererea unei specializări nu poate devini nulă ci foarte redusă.

Când vorbim de „specializare” ne referim atât la școlile de arte și meserii din licee cât și la o serie de specializări din sistemul de învățământ superior sau chiar cursuri subvenționate de stat.

Cum reiese din definiții, nu urmărim tăierea definitivă a bugetului pentru educație ci reducerea lui, unde este cazul, și folosirea banilor în crearea de noi locuri de muncă. Urmărim, deci, prin acest argument, o mai bună administrare a bugetului statului. Multe școli din UE „dau” filosofi, teosofi, oameni specializați în diferite religii, multe școli de arte, și alte formări despre care te întrebi „ce este asta”. Activitățile oamenilor nu se limitează numai la ceea ce piața muncii cere, suntem conștienți de asta, ci și la propria sa formare – fizică, itelectuală, cetățenească – dar când vine vorba de cum împărțim banii puțini pe care îi avem, atunci ne gândim la ceea ce este necesar, și anume la ceea ce piața muncii cere. Altfel spus, subvenționăm specializări care au căutare în special în domeniul ingineriei, al lingivisticii, etc.[4] Specializările care au cerere mică pe piața muncii ar putea să fie comasate în mai puține specializări, în truchiuri comune,  distribuindu-se mai puțini bani și păstrându-se în proporții mai mici pentru eventualitatea în care, în viitor, va fi din nou nevoie de ele.[5] Este cazul felului în care se face rezidențiatul - nemaiexistând multe specializări ci doar trei comasate. Sau al sistemului din Marea Britanie, care, constatând reducerea cererii pe piata muncii a specializarilor umane, le-a comasat in trunchiuri umane.

Vrem ca studenții care au absolvă o formă de învățământ să aibă un loc de muncă în conformitate cu specializarea absolvită. Cunoaștem multe situții în care prieteni, rude, cunoscuți și mulți alții au absolvit o specializare dar nu își găsesc un loc de muncă. Se pune fireasca întrebare „de ce a cheltuit statul atâția bani pentru existența acelei specializări, dacă studentul care tocmai a terminat-o nu își poate găsi locul de muncă specific, pentru că aceste nu există? Câți studenți de filosofie, de psihologie, de arte plastice, muzică, teatru, comunicații publice, etc. diferite religiiii, nu au terminat școala și au sfârșit prin a fi vânzători, operatori telefonici și alte meserii la care nici nu au sperat și nici nu au visat să lucreze.În 2009, 31% din tinerii cu vârstă între 18 și 26 de ani nu au un loc de muncă. Dintre aceștia, minim jumatate au absolvit o formă de învățământ superior dar nu reușeau să îți gasească un loc de muncă pentru ceea ce au studiat. [6]

Unele cursuri pe care statul le subvenționează, ar trebui finanțate de cursanți. Ne gândim la două lucruri: cursurile dedicate celor care au renunțat prematur la școală, și la Universitățile unde sunt prea multe locuri bugetate. Pentru prima categorie, s-ar putea invoca motivul că, din moment ce nu au un loc de muncă, aceștia nu pot să-și plătească formările profesionale. În acest caz statul ar putea să ofere împrumuri acestora, care să fie rambursate odată cu obținerea unui post de muncă (cazul UK care oferă studenților împrumuturi pentru studii). Astfel, se creează cursuri numai dacă este nevoie și pe banii cursanților, făcându-i totodată și mai responsabili în fața deciziei de a părăsi sau nu școala. Pentru cea de-a doua categorie, Germania, Danemarca si alte țări subvenționează integral învățământul superior - în cele mai multe cazuri - iar cele mai multe țări printre care și România, bugetează un număr extraordinar de mare. În acest caz, nu numai că guvernele cheltuiesc sume exorbitante, dar elimină și concurența scăzând calitatea invățământului și neluând în considerare ceea ce piața cere de fapt.

Vrem o atitudine flexibilă față de modificările permanente de pe piața muncii și față de preferințele individuale.

Referițe:

 [1] Harmonised unemployment rate, Eurostat (2013), link consultat la data de26.10.2013  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=teilm020&tableSelection=1&plugin=1

[2] Employment rate, by highest level of education attained, Eurostat (2013), link consultat la data de 26.10.2013 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tsdec430

[3] inCont.ro (30.08.2013), link consultat la data de 26.10.2013 http://www.incont.ro/joburi-strainatate/somajul-in-ue-a-stagnat-la-11-in-europa-numarul-celor-fara-job-a-ajuns-la-26-6-milioane-cei-mai-multi.html

[4] ANOMF (10.10.2013), link consultat la data de 26.10.2013 http://www.anofm.ro/12-514-locuri-de-munc%C4%83-vacante-%C3%AEn-data-de-10-octombrie-2013

[5] Actors dilemma: Theater major vs. no theater major, http://www.usatodayeducate.com (25.06.2013), link consultat la data de 26.10.2013

http://www.usatodayeducate.com/staging/index.php/campuslife/actors-dilemma-theater-major-vs-no-theater-major

[6] Eurostat, Young people - education and employment patterns, (Octombrie, 2011), link consultat la data de 26.10.2013 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Young_people_-_education_and_employment_patterns


N1 (Lucian Vâlsan)

Ca negatori, dorim să pornim de la premisa că unii oameni sunt reactivi (în cazul de față aleg o specializare care ar putea să le aducă un job cât mai repede) și proactivi (dacă piața nu are nevoie de ceea ce oferă, creează nevoi). În acest context al capitalismului, al cererii și ofertei, pe care mizează și colegii noștri afirmatori, considerăm că nu este datoria statului de a alege ce e productiv sau nu, astfel creând diferențe între absolvenți sau chiar blocând inconștient anumite domenii.

În primul rând, aș dori să menționez faptul că nu suntem de acord cu definiția oferită pentru a ”nu subvenționa”, care nu este nicidecum sinonim cu ”a reduce” sau ” a reforma”. Din punctul nostru de vedere, această afirmație este clară, iar afirmatorii încearcă să îndulcească ceea ce propun. Însă nu vom face un punct principal al dezbaterii din acest element.

Continuând cu argumentele afirmatorilor, primul pare a fi legat de fenomenul șomajului tineretului european, identificând drept cauză alegerea unui profil nepotrivit. Dar afirmatorii nu demonstrează această cauzalitate în mod explicit. De fapt angajatorii mizează destul de puțin pe materia învățată la școală, preferând experiența ONG sau de internship, experiențele internaționale sau chiar abilitățile dezvoltate la facultate și mai puțin materia de examen. Astfel, Harvard Business Review prezintă cazul unui manager de succes absolvent de teologie, care a reușit să se promoveze prin abilitățile de management al informației și de rezistență la stres(1). Ca urmare, șomajul este cel mai probabil cauzat de criza economică, aceasta lobvind mai ales pe cei neexperimentați. În fond, absolvenți de arte, teologie și istorie au existat și acum 15 ani, când șomajul tinerilor era mai scăzut, ceea ce sugerează o altă cauză.

În ceea ce privește cel de-al doilea argument, al împrumuturilor, credem că acestea reprezintă o pantă alunecoasă, mai ales prin crearea unei diferențe între studenți (unii sunt subvenționați iar alții nu). Statele Unite reprezintă un exemplu foarte clar, un absolvent putând să strângă datorii de zeci de mii de dolari(2). Nici Marea Britanie, dată ca un exemplu, nu stă mai bine, unii studenți ajungând să recurgă la metode precum dansul la bară pentru a-și putea plăti studiile foarte scumpe(3). Cât despre Germania și Danemarca, nu le poate acuza nimeni de un învățământ necalitativ, universitățile fiind foarte diferite între ele(4). Bugetul pentru educație din România nu este nici pe departe între cele mai mari din Europa, iar investiția în generații viitoare calitative este una profitabilă pentru stat, indiferent dacă aceștia lucrează în domeniul lor (teologie) sau altul (management). Cât privește unirea trunchiurilor, nu vedem relevanța, aceasta fiind o decizie internă a universităților, bazată pe interesul studenților pentru un domeniu sau altul și nu o atribuție a statului.

Ca echipă negatoare, noi considerăm această discriminare periculoasă, mai ales când este făcută la nivel statal, dar de asemenea considerăm că rolul universității este și altul decât de a asigura angajați fix în domeniul studiat.

Ca prim argument, nu considerăm că statul are competența necesară de a decide care secții sunt mai ”angajabile” decât altele întrucât tendințele se schimbă, iar mulți dintre absolvenți oricum nu se angajează în domeniul lor. Astfel, miile de absolvenți de economie din România nu ajung toți economiști, dar pot să își foloseasecă abilitățile în alte domenii – consultanță de exemplu. De asemenea, ar crea o discriminare între studenții văzuți ca posibili angajați și cei care ar dori să studieze ceva ce îî pasionează, care ar putea renunța. Astfel, un posibil fotograf de talie mondială ar putea renunța la studiat artele și ar alege facultatea de business, devenind un contabil mediocru în cel mai fericit caz. De asemenea, nu este datoria statului să se asigure că studenții de angajează în domeniul lor, ci doar să le ofere un cadru care să nu îi îngrădească. Am depășit perioada regimului comunist când fiecare ”ieșea ceva” din facultate. Acum, facultatea e un mediu de experimentare, unde un tânăr dobândește abilități și nu o meserie. Robert McNamara și Bill Clinton au studiat filosofie de exemplu(5).  Dacă o secție nu prezintă interes, va renunța universitatea la ea pe principiul cererii și ofertei.

În al doilea rând, universitatea creează specialiști, lucrări de cercetare, idei și nu doar angajați gata pregătiți să intre în câmpul muncii. Prin discriminarea între secții, toate acestea ar avea de suferit. Poate că masteratul de studiere a comunismului din Iași nu creează anagjați în modul clasic, dar creează viitorii cercetători care pot găsi noi dovezi despre atrocitățile comise relativ recent. În plus, după cum arată Unitatea Executivă a Consiliului Naţional al Calificărilor şi al Formării Profesionale a Adulţilor, limba și literatura română nu creează angajați în domeniu; ar trebui statul să nu o mai subvenționeze(6)?

Referinte:

1 – Harvard Business Review – Dorie Clark – How to brand a ”useless” degree http://blogs.hbr.org/2013/05/how-to-brand-a-useless-degree/

2 – Business Insider – Mandy Woodruff – 7 college graduates whose lives were wrecked by student loan debt http://www.businessinsider.com/students-loan-debt-horror-stories-2013-6

3 – The Guardian – Rowenna Davis – Student by day ... lap danger by night http://www.theguardian.com/education/2011/feb/15/lap-dancing-students-funding-studies

4 – The world university rankings http://www.timeshighereducation.co.uk/world-university-rankings/2012-13/world-ranking/region/europe

5 – The University of Southern Mississippi – What can you do with a philosophy education? https://www.usm.edu/philosophy-religion/what-can-you-do-philosophy-education

6 – Evenimentul Zilei – Cristina Elena Moldovan – Ce facultate să alegi să nu devii șomer după http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-facultate-sa-alegi-ca-sa-nu-ajungi-somer-dupa-absolvire-931927.html


A2 (Cozma Evelin)

Cazul afirmator considera  ca la baza capitalismului  sta mecanismul de satisfacere a cererii prin oferta, orice dezechilibru  numeric conducand la dificultati economico-sociale. Datoria unor state capitaliste este aceea de a creste productivitatea,  fiind de competenta  lor stabilirea a ceea ce este productiv\eficient in orice domeniu vizat, inclusiv in dinamica ocuparii pietei muncii ori a pregatirii didactice. In prezent statele se implica activ  in cresterea productivitatii, permitandu-si reduceri salariale si taierea oricarei scurgeri economice nejustificate.

           Atragem  atentia echipei negatoareca ne referim la statele membre UE,in special Romania, exemple din SUA nefiind relevant pentru motiune (cazul studentului manager si teolog de la Harvard si cazurile studentilor din SUA cu datorii de zeci de mii de dolari),iar contextul este somajului noii generatii.Echipa negatoare ne imputa punerea in relatie de cauzalitate a fenomenului cresterii somajului si subventionarii specializarilor, noi nementionand acest lucru nicaieri. De asemenea nu am precizat nicaieri drept cauza acestora alegerea nepotrivita a unui profil.Primul argument  al afirmatorilornu estefenomenul somajului, ci buna administrare a PIB in contextul crizei economice).

De asemenea am dori sa criticam tendinta generalizarilor facute de negatori, 2-3 cazuri de success/esec nefiind relevante pentru stabilirea situatiei didactice a formarilor profesionale,a situatiei economice,ori a succesului in cariera/ calitatii vietii a membrilor unui stat(metoda autofinantarilor studentilor din UK, exemplele Clinton si McNamara, acestea fiind rare cazuri izolate).

In cele ce urmeaza vom contraargumenta succint cazul negator si resustinerea cazului afirmator.

            In al doilea contraargument – care este de fapt cel de-al treilea argument al nostru - pe care ni-l imputa  ne acuza discriminarea pe care statul ar face-o  intre studenti si intre sectii(desi am prefera denumirea de trunchiuri, ale caror beneficii le vom prezenta din nou mai tarziu). A diferentia nu implica neaparat si a discrimina, iar discriminarea poate fi si pozitiva. Statul in prezent diferentiaza studentii in subventionati(bugetari) si nesubventionati(nebugetari), dupa cum este si normal nefiind o “alunecare” catre discriminare.

De asemenea,diferentierea intre sectii(pe care o critica negatorii prin ce-l de-al doilea argument)in privinta distribuirii echitabile a fondurilor duce de fapt la lipsa discriminarii. Cum ar fi de exemplu ca unei specializari de filosofie cu 20 de locuri-interes redus- sa li se acorde aceleasi fonduri ca unei specializari in management economic cu sute de locuri –interes crescut ? Distributia ar fi neechitabila, ele avand nevoi diferite . Tocmai de aceea diferentierea e necesara.  Raspunzand intrebarii finale privitor la subventionarea specializarii limbii si literaturii romane, sustinem crearea unui trunchi comun de studii umane. Totusi, sursa pe care negatorii o folosesc este secundara si speculativa, neoficiala (sunt „sfaturi pentru studenti” – referinta 6 a lor)

Primului argument  adus de echipa negatoare ii aducem drept contrargument  competenta si puterea  statului de a decide ce specializari vor fi subventionate , desigur in acord cu universitatile, preferintelor viitorilor studenti si nevoile pietei muncii. Aici intervine propunerea noastra de a comasa specialitati cu interes redus si inrudite din profilurile uman , real sau vocational  in  trunchiuri  comune care sa le ofere un cadru volubil studentilor de a-si alege o specializare sau chiar mai multe din trunchiul comun. Acest lucru nu suprima preferintele si pasiunea catre anumite domenii ale studentilor ci dimpotriva creeaza oportunitatea pentru multiple specializari in special la master (ex: psihologie-pedagogie-asistenta sociala sau filosofie- teologie etc). In prezent exista proiectul legislativ in curs de aprobare al lui Raed Arafat conform caruia rezidentiatul e alcatuit pe modelul trunchiurilor comune, aplicat original in UK. Avantajele sunt atat ale studentilor prin o mai buna si holista pregatire cat si beneficiile economice considerabile. Atragem atentia asupra beneficiilor reale pe care le-ar avea propagarea in tot sistemul educational. Astfel, in loc safie  subventionate 4-5 specializari care nu au aplicabilitate mare in obtinerea unui job se subventioneaza una(comasata).

In exemplul fotografului echipa negatoare crede ca propunem disparitia scolilor de arta si constrangerea individului in a se integra cerintelor pietei muncii(business),  insa noi am propus reducerea locurilor lor ,pastrundu-se specializarile vocationale.Avantajele materiale obtinute vor putea fi redirectionate in autosustinerea sistemului educational ori in creerea de noi locuri de munca, conformprimului argument al cazului nostru.

In sustinerea argumentului 3  prezentam avantajele imprumuturilor: sustinerea claselor sociale defavorizate  prin facilitarea accesului la invatamantul superior, autofinantarea studentului in cazul in care acesta doreste o specializare de interes redus/absent ce nu e subventionata de stat atat in Romania cat si in UE.

Intarind argumentele primului afirmator , in concluzie dorim cresterea calitatii vietii prin incurajarea pasiunilor , diminuarea compromisurilor profesionale, satisfactie socio-economica si controlul veniturilor statului  in acelasi timp.

Referințe:

 [1] Harmonised unemployment rate, Eurostat (2013), link consultat la data de26.10.2013  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=teilm020&tableSelection=1&plugin=1

[2] Employment rate, by highest level of education attained, Eurostat (2013), link consultat la data de 26.10.2013 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tsdec430

[3] inCont.ro (30.08.2013), link consultat la data de 26.10.2013 http://www.incont.ro/joburi-strainatate/somajul-in-ue-a-stagnat-la-11-in-europa-numarul-celor-fara-job-a-ajuns-la-26-6-milioane-cei-mai-multi.html

[4] ANOMF (10.10.2013), link consultat la data de 26.10.2013 http://www.anofm.ro/12-514-locuri-de-munc%C4%83-vacante-%C3%AEn-data-de-10-octombrie-2013

[5] Actors dilemma: Theater major vs. no theater major, http://www.usatodayeducate.com (25.06.2013), link consultat la data de 26.10.2013

http://www.usatodayeducate.com/staging/index.php/campuslife/actors-dilemma-theater-major-vs-no-theater-major

[6] Eurostat, Young people - education and employment patterns, (Octombrie, 2011), link consultat la data de 26.10.2013 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Young_people_-_education_and_employment_patterns

 


N2 (Andrei Chiper-Leferman)

Privind poziția echipei afirmatoare, ca negatori nu putem decât să fim în dezacord întrucât în mod clar nu avem aceeași definiție a statelor despre care discutăm, incluzând România. Astfel statele au mult mai multe atribuții decât cea de a asigura productivitatea, între care și cele de a oferi serviciile de care au nevoie cetățenii, aceștia nefiind niște marionete angrenate pentru a produce cât mai mult, care ne duce cu gândul la mișcarea stahanovistă din URSS. Ca urmare, statul lurează pentru cetățeni și nu invers, nefiind datoria statului să decidă ce e util și ce nu. A spune că reducerea salariilor este o metodă de a crește productivitatea este de asemnea greșit, întrucât acest lucru creează frustrări și duce la scăderea productivității, fiind deci doar o măsură în caz de criză.

Acum că am lămurit aceste detalii, menționăm că nu ni s-a detaliat în primul discurs faptul că avem de a face cu o restrângere pe UE, așa că nu ni se poate imputa aducerea altor exemple, care sunt în continuare relevante. SUA nu este atât de diferită de UE încât să nu se poată face paralele, ba mai mult, am adus și cazuri din Marea Britanie, care nu au fost contestate, deci rămân în picioare. De asemenea, nu am menționat în niciun punct o cauzalitate între subvenționare și șomaj, pe când afirmatorii își bazează mare parte din argumentația discursului A1 pe ideea conform căreia un profil de facultate ”necompetitiv” = șomaj, motiv pentru care doresc nesubvenționarea unor secții.

Discursul afirmator numărul 2 aduce în discuție un nou argument, al administrării mai bune a PIB-ului în contextul crizei economice, neexplicat deloc în primul discurs. Ca negatori, considerăm că acest lucru nu ar trebui făcut prin prisma nesubvenționării unor secții, ci prin alte metode. Subvenționarea unor secții alese va duce la o hiperinflație de specialiști într-un anumit domeniu care nu își vor găsi de lucru oricum acolo unde doresc afirmatorii, ci din nou se vor reprofila sau chiar vor deveni șomeri, întrucât au ales ce și-au permis și nu ce au dorit. 

În ceea ce privește criticile privind o posibilă generalizare, noi am oferit doar câteva exemple strălucite. Articolul de unde am citat oferă multe alte altlernative pentru studenții la filosofie, dar mai puțin celebre. Cât privește autofinanțarea din UK, se poate spune că nu funcționează atât de bine, ținând cont că studentele ajung să lucreze ca dansatoare exotice pentru a plăti, lucru necontestat de afirmatori.

Întorcându-ne la cazul negator, revenim la faptul că universitatea înseamnă mult mai mult decât crearea de viitori angajați, un stat având nevoie și de cercetători, și de studii, și de o cultură academică. Subvenționarea unor secții în defavoare altora duce în mod clar la o discriminare negativă, nu pozitivă așa cum doresc să o portretizeze afirmatorii. Discriminarea pozitivă are rolul de a ajuta numite categorii care sunt defavorizate. Să înțelegem că studenții văzuți de afirmatori ca fiind ”mai angajabili” sunt clasa discriminată? Cu un pic de sinceritate recunoaștem că unele secții (business) sunt văzute mai bine ca altele (filosofie) din varii motive, dar asta nu oferă dreptul nimănui să discrimineze între studenți, care se vor angaja oricum, folosind abilitățile dobândite, iar nu cursurile memorate. Astfel argumentul nostru conform căruia un student la istorie activ în 3 ONG-uri și care știe să se vândă va fi mai angajabil decât unul la business care a memorat cursuri și atât rămâne în picioare. Nu e datoria statului să se asigure că toți lucrează în domeniul studiat. Poate nici nu doresc acest lucru.

Privind crearea trunchiurilor, considerăm că aceasta este o alegere internă a unei universități și nu a statului. Ca urmare, nu vorbim de subvenționări aici și această dezbatere nu este foarte legată de tema de bază. Dacă un stat ar impune unei univeristăți o comasare forțată, ar fi o încălcare gravă a autonomiei acesteia.  Unele materii pot fi comasate, dar este imposibil să unești limba română cu cea maghiară și cea finlandeză de exemplu pentru a reduce costurile. De asemenea, afirmatorii ne propun păstrarea filierelor vocaționale, care în prezent nu prea mai există, decât la nivel particular.

Pentru a încheia, poziția noastră ca negatori este că dorim ca statul să permită libertatea individuală prin nediscriminarea între secții. Acestea sunt oricum reglate de cerere și ofertă (o secție va fi închisă dacă nu se înscrie nimeni), dar această libertate trebuie lăsată individului, care să nu fie constrâns de plata unei taxe prea mari când face o alegere. Universitatea este un mediu al schimbului de informații și al creației, în care tinerii ajung să își găsească pasiunile și să facă alegeri. Ca urmare, nu au nevoie ca cineva să le pună eticheta de ”neangajabili” din momentul în care intră pe ușa facultății.

Referinte: -



Decizia:

Liviu Gajora

Felicitări ambelor echipe pentru efortul de cercetare vizibil în discursuri și pentru un meci deosebit de strâns.

Verdictul meu merge către echipa Negatoare, în baza evoluției a trei arii de conflict:

Angajabilitatea: premisa Afirmatorilor este ca un stat isi indeplineste datoria nu doar cand cetatenii sunt angajati, ci cand  cetatenii sunt angajati in posturi care corespund formarii lor profesionale. Prin aceasta insa ei inteleg o compatibilitate de profil. Negatorii ataca aceasta premisa, sugerand ca atat timp ca mai important este ca cetatenii sa isi poata pune in valoare abilitatile personale si profesionale dobandite in facultate (chiar si la Filosofie sau Teologie), indiferent daca acestea sunt specifice profilului sau nu. Nu exista un motiv clar demonstrat de Negatori pentru care indivizii nu s-ar putea simti impliniti in locuri de munca ce nu sunt din sfera profilului urmat, atat timp cat acele locuri le pun in valoare abilitatile. Daca discutia este mai degraba despre somaj in general (lucru de care Afirmatorii se dezic explicit in a doua jumatate a meciului), atunci Negatorii au dreptate cand sustin ca exista si alti factori si alte corelatii care influenteaza evolutia somajului.

Rolul statului: exista o diferenta intre o firma care functioneaza intr-un mediu capitalist, pentru care prioritatea este, intr-adevar, profitul, si un stat care sprijina un mediu capitalist, pentru care prioritatea este sa vegheze la bunul mers al piete, intervenind cat mai putin in mod activ (chiar daca in joc este profitul). Aceasta diferenta este semnalata si de Negatori, care atrag atentia asupra faptului ca, pe de o parte piata se regleaza singura (specializarile fara cautare dispar, pentru ca nu sunt profitabile pentru institutii), iar pe de alta parte interventiile Statului la nivel de echilibru economic (masurile de austeritate) sunt mai degraba regula decat exceptia.
 
Planul: incadrarea dezbaterii de catre Afirmatori pare sa ridice mai multe probleme decat rezolva. Definirea renuntarii la subventii ca o micsorare a acestora este o interpretare strategica a motiunii, dar care ignora sensul direct si evident al formularii motiunii. Trunchiul comun, desi pare o alternativa buna, isi pierde relevanta pentru motiuni in momentul in care Afirmatorii sugereaza ca ar putea fi un model demn de adoptat in general, pentru toate specializarile (pentru ca atunci propunerea nu mai este specifica motiunii si cazului Afirmator, ci este ceva ce am putea sa facem sau sa nu facem in general). Auto-finantarea prin imprumuturi este un model functional, chiar daca are anumite riscuri (ca cele semnalate de Negatori). Problema e mai degraba ca masura, nefiind aplicata consistent, chiar ar crea o forma de discriminare cu efecte negative pentru cei care sunt interesati de specializarile 'necautate' (discriminare diferita de cea deja existenta intre 'buget' si 'taxa', pentru ca ar tine cont de criterii specifice de alegere, nu generale, de performanta).
 
Câteva observații individuale:

A1 - 23 (13, 7, 3)

„Ca firmatori”, „studenții care au absolvă ”, „pentru că aceste nu există”, „diferite religiiii”, „nu reușeau să îți gasească un loc de muncă” - Incercati sa aveti mult mai multa grija la partea de corectitudine a scrisului (care tine de stil). Aceasta componenta influenteaza nu doar intelegerea, ci si credibilitatea voastra ca vorbitori.

„ceea ce piața muncii cere”, „alte formări despre care te întrebi 'ce este asta' ” - Fiti atenti la topica frazei: alegeti intotdeauna o ordine fireasca a cuvintelor, pastrand totusi un registru formal.

„Cunoaștem multe situții în care prieteni, rude, cunoscuți și mulți alții au absolvit o specializare dar nu își găsesc un loc de muncă” - Experienta personala nu poate constitui un motiv relevant intr-o dezbatere, oricat de universala ni se pare. Ea are in cel mai bun caz un rol anecdotic, de atragere a atentiei, nu insa si un rol argumentativ.

„Atunci când ne referim la faptul de „a nu mai fi subvenționate” anumite specializări, nu ne referim la tăierea completă a fondurilor direcționate către acestea” - E important sa va asumati motiunea asa cum este ea atunci cand formularea nu este ambigua. Altfel riscati sa evitati conflictul din runda, si sa dati senzatia ca echipa oponenta are, totusi, in principiu, dreptate.

N1 - 25 (13, 8, 4)

„unii oameni sunt reactivi... și proactivi”, „nu este datoria statului de a alege ce e productiv sau nu, astfel creând diferențe” - Fiti mai atenti la formularea completa si corecta a propozitiilor, si la pastrarea unui registru si stil constant; evitati gerunziul atunci cand nu este necesar.

„În fond, absolvenți de arte, teologie și istorie au existat și acum 15 ani, când șomajul tinerilor era mai scăzut, ceea ce sugerează o altă cauză” - Nu lasati contraargumentele la un nivel speculativ. Ce alte posibile cauze sugereaza faptul adus in discutie?

„nu considerăm că statul are competența necesară de a decide care secții sunt mai ”angajabile” decât altele întrucât tendințele se schimbă” - Incercati sa faceti diferenta intre competenta (expertiza) si capacitate (logistica). Poate ca statul are resursele informationale si umane cerute, dar procesul in sine ar fi ineficient din principiu ('by design').

A2 - 23 (13, 7, 3)

„Datoria unor state capitaliste este aceea de a creste productivitatea” - Incercati sa nu extrapolati lucrurile care sunt valabile pentru agenti privati la agenti statali, chiar daca opereaza in cadrul aceluiasi sistem economic, sau in cadrul aceleiasi ideologii. Adeseori agentii statali au un rol complementar celor privati.

„exemple din SUA nefiind relevant pentru motiune”, „contextul este somajului noii generatii” - Nu este clar de ce doar UE reprezenta o restrangere legitima a dezbaterii, in contextul in care motiunea nu prevede aceasta incadrare. Daca criteriul il constituie somajul, sau criza economica, pare mai degraba abuziv sa eliminati eemplele din SUA (poate cel mai asemanator stat cu alte state din UE).

„Echipa negatoare ne imputa punerea in relatie de cauzalitate a fenomenului cresterii somajului si subventionarii specializarilor, noi nementionand acest lucru nicaieri” - Incercati sa fiti precisi atunci cand faceti afirmatii despre cuvintele sau atitudinea celeilalte echipe. Este foarte probabil ca nici voi, dar nici ei, sa nu fi spus in mod explicit anumite lucruri.

„In cele ce urmeaza vom contraargumenta succint cazul negator si resustinerea cazului afirmator.” - Mai multa atentie la formulari.

„sursa pe care negatorii o folosesc este secundara si speculativa, neoficiala” - Este bine sa distingeti intre surse in functie de calitatea lor, dar este gresit sa respingeti continutul unei informatii din principiu, doar in functie de calitatea sursei. In cazul de fata, sursa secundara facea trimitere la una primara, oficiala. 

N2 - 25 (12, 8, 5)

„nu ni s-a detaliat în primul discurs faptul că avem de a face cu o restrângere pe UE, așa că nu ni se poate imputa aducerea altor exemple” - Chiar si atunci cand restrangerea nu este una explicita (desi in cazul de fata intentia era evidenta), este bine sa argumentati de ce exemplele proprii sunt relevante si din aceeasi clasa cu exemplele aduse de echipa oponennta.

„Ca negatori, considerăm că acest lucru nu ar trebui făcut prin prisma nesubvenționării unor secții, ci prin alte metode.” - Incercati sa duceti contraargumentele la final; ele sunt mai convingatoare atunci cand sunt complete, nu doar speculative.

„Unele materii pot fi comasate, dar este imposibil să unești limba română cu cea maghiară și cea finlandeză de exemplu pentru a reduce costurile” - Incercati sa fiti atenti la nuantele exacte ale argumentelor celorlalte echipe si sa va raportati la diferentele specifice, altfel riscati sa denaturati argumentul, iar propriu contraargument sa nu fie foarte eficient.
 

In functie de scaparile pe care le-am semnalat fiecarui vorbitor in feedback, va recomand sa consultati tutorialele Closer2Oxford, care va ajuta sa va imbunatatiti structura discursului, construirea de argumente si contra-argumente, sa alegeti strategic linia de argumentare si sa aveti un stil placut, care inlesneste intelegerea textului: http://closer2oxford.ro/page/tutoriale

A1 -> 23 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Lucian 88b (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.