Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Sotrocel' (afirmatori) vs 'liberty & wiwi' (negatori)

A1 (Alexandru Şotropa)

Sistemele de educație puternice și relevante sunt baza societăților bazate pe cunoaștere(1).

Nu, nu este doar sloganul echipei afirmatoare de astăzi, ci și o parte a Comunicatului Ministerial emis de reprezentanții celor mai importante state, iar guvernele recunosc importanța educației. Tema de astăzi ne oferă ocazia de a fi relevanți, dar și puternici, iar asta vom demonstra prin discursul următor.

Vom clarifica anumite aspecte cu privire la înțelegerea termenilor. În primul rând, vom înțelege prin subvenție acel mecanism prin care statul oferă sprijin financiar pentru activitatea de educație și cercetare. Statul are obligația de a reglementa cadrul legal de activitate și de a profesionaliza resursele umane în concordanță cu diversificarea pieței(2). Un alt termen este cel de specializare, definit ca o ramură a unei științe, iar în contextul moțiunii o vom înțelege ca un anumit domeniu dintr-o știință mai largă pe care studentul îl va studia. Piața muncii se referă la spațiul economic în care cererea și oferta de muncă se întâlnesc.

În interpretarea moțiunii, echipa afirmatoare va privi moțiunea în contextul european, în general, și  românesc, în particular. Recunoaștem rolul  pe care învățământul universitar îl are în societate și principiul autonomiei universitare, dar și faptul că statul are obligația și posibilitatea de a autoriza anumite specializări prin organismele sale. Înțelegem această moțiune ca procesul prin care statul consultă toți actorii implicați în relația stat-educație-piața muncii și stabilește acele specializări care sunt căutate. Competența statului în alegerea specializărilor pe care să le susțină este un fapt, acesta având autoritatea și specialiștii necesari. Admitem că pot exista anumite specializări care nu sunt foarte căutate, spre exemplu teatru, artele sau limbile străine, dar statul poate implementa un sistem vestic, în care pe lângă specializarea de bază, spre exemplu, drept, se poate opta și pentru o specializare secundară: limba germană, etc.

Argumentul relevanței survine din tensiunea existentă între nevoi și resurse, tensiune care necesită ca statul să implementeze un sistem eficient de alegere a specializărilor dorite de piața muncii, tocmai pentru a o atenua. Relevanța reprezintă corelarea specializărilor cu cerințele pieței muncii, astfel că specializările devin relevante. Acest aspect este cerut și asumat prin diversele acte normative, spre exemplu Legea Educației Naționale, prin care statele se obligă să coreleze cele două componente. În cazul nostru, resursele sunt banii publici, pe care statul trebuie să-i utilizeze cât mai eficient, și nevoile care privesc costurile din susținerea programelor de specializare. CNFIS în “Raportul public anual 2012 – Starea finanţării învăţământului superior şi măsurile de optimizare care se impun” subliniază creșterea numărului de studenți care ocupă locurile bugetate, universitățile devenind din ce în ce mai dependente de finanțarea statului. Dublată de criza economică și de situația financiară tot mai dificilă în mai multe state, problema finanțării subvențiilor cerute de piața muncii devine crucială. Drept dovadă avem cele 183 de specializări care au fost anulate după analiza ARACIP pentru mediul universitar, analiză care a subliniat ineficiența lor (1). Dacă statul reușește să coreleze finanțarea specializărilor cu piața muncii, își va împlini propriile obiectivele și va contrui un sistem de educație relevant.  

Prin următorul argument, susținem că statul transformă educația în ceva puternic doar dacă reușește să formeze oameni care la rândul lor vor dezvolta economia și vor duce la apariția de locuri de muncă și la noi descoperiri. Conform unui studiu al OECD din 2011, un stat câștigă aproximativ 90000 de dolari de pe urma fiecărui absolvent de studii superioare. De asemenea, la nivelul Uniunii Europene, în 2020, peste 16 milioane de noi locuri de muncă vor necesita studii specializate, iar cererea de personal necalificat va scădea cu 12 milioane de locuri de muncă. (1) În acest context, susținerea acelor specializări relevante pentru piața muncii este crucială pentru dezvoltarea unui stat. Alegerea specializărilor se va face în acord cu dinamica pe termen scurt și lung a economiei, alegând în mod practic specializările care sunt sau vor fi căutate pe piața muncii, astfel că forța economică va fi consolidată, iar costul educației va deveni o investiție în educație. Echipa afirmatoare promovează o viziune flexibilă, în care specializările care nu sunt de interes economic, dar sunt de importanță culturală sau socială pot fi incluse, ca materii sau cursuri secundare, după modelul vestic.

În concluzie, credem în forța statului de a reglementa, de a finanța în mod eficient și de prioritiza acele specializări care pot conduce la beneficii largi, pentru întreaga societate. Un studiu OECD arată că speranța de viața a unui bărbat de 30 de ani care a absolvit un ciclu de învățământ superior este cu 8 ani mai mare decât în cazul unui bărbat de aceeași vârstă fără studii superioare(1). Așadar, o educație relevantă și puternică ne surprinde prin beneficiile pe care le oferă.

Referinte:

(1) Studiul Responsabilitate pentru Educație, ANOSR: http://www.anosr.ro/wp-content/uploads/2012/07/Responsabilitate-pentru-educatie.pdf

(2) Legea Educației Naționale: http://www.fen.ro/legea_educatiei_final.pdf


N1 (Oana Talos)

Considerǎm cǎ rolul statului este sǎ asigure indivizilor dreptul de a se dezvolta dupǎ cum considerǎ ei de cuviinƫă şi să nu-i împiedice din a-şi urma pasinile. Pentru aceasta, e foarte important să se asigure că fiecare indivd are posibilitatea de a urma ce studii considera că i se potrivesc cel mai bine. 

Suntem de acord cu aspectele punctate de către echipa afirmatoare in legatura cu interpretarea moțiunii, dar considerăm că două aspecte trebuie clarificate pentru buna desfășurare a dezbaterii. Trebuie menționată importanța subvențiilor statului pentru funcționarea universităților. În special în România, universitățile de prestigiu sunt cele publice, astfel cǎ lipsa finanțării în acest sens ar însemna limitarea accesului studenților la studii superioare calitative în anumite domenii menționate și de către afirmatori – artă, științe sociale, litere, etc. Apoi, considerăm că aplicând măsura propusă, numărul celor care aleg disciplinele care oferă o specializare mai puțin căutată pe piața muncii ar scădea considerabil, iar în cazul propriu vom detalia motivele pentru care considerăm dăunătoare ”abandonarea” a acestor domenii.

Referitor la argumentul afirmator al relevanței, menționăm că afirmatorii nu indică în niciun punct față de ce apreciază că sistemul educațional ar trebui să fie relevant. Considerăm că premisa fundamentală al argumentului este una eronată – că rolul educației superioare este doar de a pompa pe piața muncii tineri absolvenți gata să obțină un loc de muncă. Deși suntem de acord că acesta este unul dintre rolurile învățământului superior, nu este singurul. Banii publici ar trebui utilizați pentru a finanța activitățile care aduc un plus societății, iar în cazul negator vom explicita care sunt beneficiile aduse de aceste specializări. Dimpotrivă, considerăm că statul ar trebui să promoveze anumite valori din societate, chiar dacă acestea sunt respinse de către piață.

În ceea ce privește al doilea argument adus, echipa afirmatoare greșește când consideră că aceste specializări, nefiind căutate pe piața muncii, nu au valoare economică. Acestea contribuie semnificativ la dezvoltarea economiei, studenții care urmează aceste cursuri dobândind anumite abilități cruciale în alte domenii decât cele studiate și, totodată, esențiale pentru dezvoltarea societății.

Primul argument negator este cel al valorilor care trebuie promovate în societate și în ce mod specializările mai puțin căutate pe piața muncii aduc un plus de valoare societății. Un absolvent al facultății de filosofie, deși probabil nu va lucra ca filozof, și-a dezvoltat într-o mare măsură capacitatea de analiză, cunoștințele cu privire la istorie și conceptele filozofice cele mai importante. Deși trăim într-o societate tehnologizată, astfel de aptitudini sunt în continuare extrem de necesare, cu atât mai mult cu cât dezvoltarea tehnologiei ridică din ce în ce mai multe probleme de natură etică sau morală. Studiul istoriei ajută la mai buna înțelegere a lumii, iar studiul artei ajută la dezvoltarea creativității foarte necesară în toate celelalte domenii. Considerăm că studiul acestor discipline contribuie la formarea unor cetățeni educați, culți, care au capacitatea de a înțelege societatea în care trăim și de a contribui la dezvoltarea ei, dincolo de cunoștințele tehnice oferite de specializările cu căutare pe piața muncii.

Mai mult, considerăm că aceste specializări sunt valoroase nu doar prin prisma valorilor pe care le promovează, ci și pentru că au reală importanță pe piața muncii. Rolul artei în societate este crucial, contribuind la inovație, la dezvoltarea comunităților defavorizate și consolidarea relațiilor în comunitate sau la dezvoltarea turismului. Un studiu recent arată că arta și cultura contribuie cu 0,4 % la PIB-ul Marii Britanii, raportat la o finanțare de doar 0,1 %. Considerăm că valoarea economică a unei specializări nu trebuie apreciată strict raportat la locurile de muncă strict legate de acel domeniu de studiu. Absolvenții acestor facultăți au posibilitatea de a obține un loc de muncă în alte domenii, cunoștințele acumulate fiindu-le utile în acest sens.

În final, considerăm că este de datoria statului de a acorda fiecărui cetățean în mod egal posibilitatea de a-și alege drumul în viață și, implicit, specializarea pe care o dorește. Această alegere este una liberă din partea indivizilor, aceștia fiind conștienți, în momentul în care aleg să studieze filosofie sau istorie, că există o cerere scăzută pe piața muncii în aceste domenii. Mai mult, alegerea se va baza pe propriile lor înclinații și aptitudini, iar urmarea unei facultăți tehnice, spre care această moțiune i-ar îndrepta, nu doar că i-ar face nefericiți și nemulțumiți de cariera lor, dar cel mai probabil nu ar excela într-un asemenea domeniu.

În concluzie, v-am arătat astăzi este că specializările în discuție, deși nu sunt căutate pe piața muncii, contribuie la dezvoltarea anumitor abilități și valori de care avem nevoie în societate. Totuș, acestea contribuie la economie, chiar și indirect. În final, considerăm că și dacă am accepta că ele nu au valoare economică, statul ar trebui să lase la latitudinea indivizilor să își asume riscul de a nu găsi un loc de muncă în domeniul lor. 

Referinte: 

http://www.businessforthearts.org/wp-content/uploads/2012/02/BftA-business-case-for-funding-the-arts.pdf

http://www.artscouncil.org.uk/media/uploads/pdf/CEBR_economic_report_web_version_0513.pdf

http://www.theatlantic.com/international/archive/2013/07/does-art-help-the-economy/277842/

Center for Economics and Business Research, 2013


A2 (Cristian)

Echipa negatoare nu a înțeles în totalitate  aspectele temei și abordarea moțiunii din perspectiva afirmatoare  .

Masura propusă de echipa noastra vizează utilizarea în mod pragmatic a resurselor financiare de aceea am propus ca specializările care nu sunt căutate pe piața muncii să nu fie subvenționate , iar cele care sunt mai puțin căutate să devine secundare sub ”umbrela” unei specializări mai mari .

Așadar facem distincția intre specializările care sunt căutate mai puțin pe piața muncii și cele care nu sunt căutate deloc ,cele din urma făcand obiectul dezbaterii de astăzi. Acestă clarificare fiind unul de o importanța majoră în economia jocului .

Pentru început voi face o reconstructie a cazului afirmator .

În mod paradoxal, deși echipa negatoare a susținut ca nu a înțeles argumentul , vorbitorul 1a încercat să atace ideile prezentate de noi bazate pe date concrete.  Acceptăm ideea conform căreia educația are si  alte roluri , nu doar acela de a ”pompa pe piața muncii tineri absolvenți”. În acest sens atăt în interpretare moțiunii cât și în argumentul 2 am explicat că materiile/domeniile care sunt de o importanța culturala , sociala , pot fi incluse sub o specializare mai mare. Considerăm ca prin aplicarea astestei masuri, numărul celor care aleg disciplinele care oferă o specializare mai puțin căutată pe piața muncii nu ar scadea , ci ar încuraja studenții  să urmeze cursuri ce le ofera o perspectivă multilaterală. Este adevarat că banii publici ar trebui utilizati pentru activitațile care aduc un plus societații ,însa finanțarea specializărilor care nu au randament ,nu ar aduce un plus societații , ci lipsesc acele domenii puternice / relevante de resurse semnificative.Considerăm ca statul  trebuie să promoveze valori prin arte mijloace , nu pe baza banilor risipiti în domenii ce nu-și gasesc aplicativitate pe piața muncii . Aici reluăm exemplul celor 183 de specializări care au fost desființate in urma unei analize ARACIS.

În reconstrucția argumentului doi semnalăm faptul că specializările care sunt importante pentru societate în mod sigur vor fi reflectate și prin locuri de munca , așadar vor fi cerute și căutate în piața muncii . Echipa negatoare a ignorat datele statistice pe care le-am prezentat și care demonstreaza necesitatea unei educații centrate pe calificari . De asemenea echipa afirmatoare  întărește ideea ca specializările mai puțin căutate și pentru care exista locuri de munca vor fi incluse pe langa o specializare mai mare și mai importanta .De exemplu o limba de circulație internaționala va putea fi studiata pe langa o specializare mai mare astfel individul va putea obșine două calificări .

Mai departe vom realiza contraargumentarea echipei negatoare .

În argumentul Valorilor echipa negatoare ne vorbește despre doua specializari (Filosofie si Istorie)pentri care exista locuri de munca , iar noi echipa afirmatoare nu am facut nici un moment referire la specializări de acest tip , mai mult decat atât am menționat faptul ca specializările culturale vor fi in continuare finanțate .

Legat de argumentul doi ,remarcam faptul ca nu este un argument de sine stătător , ci este o continuare a primului argument făra sa aduca o idee noua. Legat de datele oferite de echipa negatoare ni se întărește afirmația ca banii oferiți educației reprezintă o investiție . Ca și în cazul Marii Britanii , dacă aceasta este facută in mod inteigent și pragmatic va oferi rezultate multiple . Un prim rezultat ar fi efectul de multiplicare al investițiilor , dar și efecte pe plan social cum ar fi creșterea speranțri de viața sau rata de participare la vot . Toate acestea reprezintă rodul unei educații relavante și puternice.

Statul nu îngradește libertatea individului de a-și alege specializarea / locul de munca , ci se asigura ca banii vor fii investiți in mod responsabil si ca aceștea se vor întoare în bugetul de stat , dupa ocuparea locurilor de munca existente pe piața muncii .Acesta reprezinta circuitul banilor investiți in educație si de aceea trebuie sa stopam risipa lor pe specializari care nu au o finalitate pe piața muncii.

În concluzie astăzi am demonstrat ca sistemele de educație puternice sunt baza socetaților bazate pe cunoaștere, iar o educație puternica are nevoie de investiție inteligenta .

Referinte:

http://www.antena3.ro/romania/183-de-specializari-desfiintate-in-facultati-chiar-in-perioada-inscrierilor-iata-care-sunt-221544.html


N2 (Ioana Georgescu)

În cadrul acestei dezbateri, datoria echipei afirmatoare a fost să demonstreze că într-adevar e nevoie acută ca statul să retragă susƫinerea acordată specializărilor mai puƫin căutate pe piaƫa muncii. Acest lucru s-ar fi întamplat în doua cazuri- dacă echipa afirmatoare ar fi demonstrat că subvenƫionarea acestor specializări fie aduce prejudicii grave societăƫii şi indivizilor, fie este irelevantă pentru aceştia. În ambele cazuri însă, echipa negatoare a adus argumente solide care au arătat faptul că e de dorit şi e foarte important pentru dezvoltarea sănătoasă a indivizilor şi a societăƫii, per ansamblu, ca statul să continue să subvenƫioneze aceste specializări.

În primul rând, echipa negatoare a demonstrat importanƫa practică, economică, a acestor specializări, importanƫă recunoscută şi de echipa afirmatoare. Prin pregatirea primită, studenƫii intră pe piaƫa muncii cu aptitudini şi competenƫe importante, de dorit pentru dezvoltarea societăƫii şi a economiei. Soluƫia propusă de către echipa afirmatoare, conform căreia specializările puƫin căutate ar trebui complet incluse sub umbrela altor specializări, mai căutate, ar fi una greşită, deoarece ar conduce la superficialitate. De exemplu, un student de la litere va avea alt focus asupra studiilor sale în materie de limbi străine, comparativ cu un student de inginerie care studiază o limbă străină. Astfel, în cel de-al doilea caz, studenƫii ar acorda mai puƫină atenƫie ambelor domenii de studiu, iar nivelul general al educaƫiei ar scădea.

În al doilea rând, echipa negatoare a demonstrat cum urmarea anumitor specializări de către tineri duce la perpetuarea unor valori dorite în societate sau la susƫinerea unor idei sănatoase. Rolul statului nu este de a obƫine profit datorită locurilor de muncă create, ci de a se asigura că indivizii şi societatea, per ansamblu, se dezvoltă sănatos. În multe cazuri, valoarea adusă de specializările puƫin căutate nu este vizibilă in mod direct şi nu are un impact imediat. Impactul ar fi, insă, dezvoltarea societăƫii pe termen lung, într-un mod sănatos.  Considerăm că acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale statului modern. Astfel, susƫinerea în continuare a acestor specializări este crucială.

Pe de altă parte, presupunând că, într-adevăr, s-ar renunƫa la subvenƫionarea specializărilor căutate mai puƫin pe piaƫa muncii, ar exista două efecte imediate, dar mai puƫin vizibile. O parte din studenƫii afectaƫi de această măsură nu ar fi integraƫi în educaƫia superioară, datorită lipsei de aptitudini sau interes pentru specializările mai căutate. Prin aceasta s-ar crea un minus în societate, deoarece s-ar pierde posibilitatea educării unei părƫi ai acesteia şi a utilizării sale ulterioare în activităƫi productive, dar care ar fi necesitat aptitudinile dobândite datorită acestor specializări puƫin căutate. Cealaltă parte a studenƫilor afectaƫi de această masură ar fi integraƫi în specializările mai căutate pe piaƫa muncii, însă acest fapt ar duce la scăderea calităƫii acestor specializări, deoarece aceşti studenƫi ar fi mai puƫin motivaƫi şi interesaƫi de ele şi ar da randament mai mic.  Mare parte din studenƫii afectaƫi de lipsa subvenƫionării specializărilor mai puƫin căutate ar fi foarte afectaƫi, deoarece nu ar reuşi, prin acest lucru, să se încadreze mai bine pe piata muncii. Mai mult, acest lucru ar duce la un minus în societate, deoarece aceştia nu ar reuşi să performeze la adevaratul lor nivel, la care ar ajunge daca li s-ar oferi şansa să urmeze un domeniu de interes. E nevoie să se facă o selecƫie naturală, lasată la latitudinea fiecărui individ în parte. Echipa afirmatoare nu a făcut, însă, nicio referire la impactul avut de aceste măsuri asupra studenƫilor şi a societăƫii, în general.

În această dezbatere echipa afirmatoare a propus tăierea drastică a subvenƫiilor pentru multe specializări şi, de asemenea, studiul anumitor discipline concomitent cu altele, cu mai mare căutare pe piaƫa muncii, totul în speranƫa corelării mai bune dintre educaƫie şi muncă. Nu a demonstrat, însă, cum continuarea subvenƫionării acestora ar aduce prejudicii societăƫii sau ar fi irelevantă pentru aceasta. Echipa negatoare a arătat, însă, cum acest lucru ar avea un impact negativ asupra indivizilor, într-o primă fază, deoarece ar fi forƫaƫi să urmeze specializări care i-ar face nefericiƫi si neîmpliniƫi profesional, şi asupra societăƫii, pe termen lung, care ar fi în pericol de a suferi de un deficit de aplicare a valorilor sănatoase. Mai mult, aceste specializări contribuie indirect, dar în mod real la formarea profesională a studenƫilor şi ca atare au mare utilitate economică.

Să nu uităm că valorile şi ideile bune, care au dus la dezvoltarea civilizaƫiei aşa cum o ştim, nu au fost susƫinute şi perpetuate doar de către activităƫile direct productive. Un impact major l-au avut filosofia, arta, istoria, literatura sau gândirea politică. Un simplu exerciƫiu de imaginaƫie e suficient pentru a vizualiza o lume în care John Locke, J.J. Rousseau sau Adam Smith nu ar fi fost susƫinuƫi în studiile lor.

Referinte:

http://www.culturalpolicies.net/web/files/83/en/US-WhyGovSupport2010.pdf



Decizia:

Liviu Gajora

Felicitări ambelor echipe pentru un meci strâns și foarte bun din punct de vedere al calității analizei.

Verdictul meu se îndreaptă către echipa Negatoare, atât pentru că viziunea prezentată de aceasta a fost suficientă pentru a echilibra perspectiva oferită de echipa Afirmatoare, cât și pentru că aceasta din urmă a făcut concesii strategice care pun în valoare mai degrabă argumentele contra moțiunii.

Mă voi referi în special la trei arii de conflict:

Încercarea Afirmatorilor de a avea un model care să să fie flexibil atacurilor negatoare are și o nefericită consecință strategică: acceptă, de facto, că există avantaje pragmatice ale anumitor materii de studiu (cel puțin). Din momentul în care faceți această concesie, devine mai greu de promovat acest model în dauna celui susținut de negatori (pentru că, așa cum remarcă N2, este o versiune superficială a sistemului prezent). În plus,

Ideea că „un stat câștigă aproximativ 90 000 de dolari de pe urma fiecărui absolvent de studii superioare” este una puternică, însă devine mai puțin relevantă pentru Afirmatori în măsura în momentul în care aflăm că „arta și cultura contribuie cu 0,4 % la PIB-ul Marii Britanii, raportat la o finanțare de doar 0,1 %”. Premisa este aici că aceste domenii sunt exact cele la care se referă moțiunea (fără căutare pe piața muncii). Răspunsul că „ banii oferiți educației reprezintă o investiție” și că „dacă aceasta este facută in mod inteigent și pragmatic va oferi rezultate multiple” nu respinge în niciun fel ideea propusă de Negatori, că domeniile fără un loc vizibil pe piața muncii pot avea un impact practic. Exemplul „celor 183 de specializări care au fost desființate in urma unei analize ARACIS”, de impact în discursul A1, nu mai are același impact în discursul A2, în măsura în care nu clarifică metodologia utilizată sau modul în care au fost luate concluziile.

Rolul valorilor în societate și motivul pentru care Statul ar trebui să fie garantul acestora prin modul în care ia decizii de politici publice au fost argumente relevante pentru moțiune, dar care nu au fost dezvoltate suficient pentru a influența dezbaterea. 

Mai important, poate, a fost argumentul compatibilității dintre individ și domeniul ales, și consecințele adoptării moțiunii la acest nivel. Deși o explicație mai detaliată a venit abia la discursul N2 („O parte din studenƫii afectaƫi de această măsură nu ar fi integraƫi în educaƫia superioară, datorită lipsei de aptitudini sau interes pentru specializările mai căutate.”), explicația inițială era destul de clară în privința mecanismului și impactului („alegerea se va baza pe propriile lor înclinații și aptitudini, iar urmarea unei facultăți tehnice, spre care această moțiune i-ar îndrepta, nu doar că i-ar face nefericiți și nemulțumiți de cariera lor, dar cel mai probabil nu ar excela într-un asemenea domeniu”). Răspunsul negator este unul mai degrabă superficial („Statul nu îngradește libertatea individului de a-și alege specializarea / locul de munca , ci se asigura ca banii vor fii investiți in mod responsabil si ca aceștea se vor întoare în bugetul de stat”) și nu arată în mod specific de ce nu ar trebui să ne intereseze acest risc (cu o componentă pragmatic-economică).

Câteva observații individuale:

A1 – 25 (13, 8, 4)

o parte a Comunicatului Ministerial emis de reprezentanții celor mai importante state” – Atenție la formulări ambigue sau abstracte: cele mai importante state în funcție de ce?

Admitem că pot exista anumite specializări care nu sunt foarte căutate, spre exemplu teatru, artele sau limbile străine, dar” – În astfel de moțiuni este util ca pe lângă exemple, să aveți și un criteriu de delimitare a exemplelor topicale. De ce arta și teatrul fac obiectul moțiunii, dar filosofia și istoria nu? E vorba de raportul [număr de absolvenți] – [poziții pe piața muncii]? Sau mai degrabă de rata de angajare după terminarea unei specializări (sau poate de rata de angajare într-un post de profil)?

Drept dovadă avem cele 183 de specializări care au fost anulate după analiza ARACIP pentru mediul universitar, analiză care a subliniat ineficiența lor” – În cazul dovezilor, uneori este util să arătați nu doar cifrele, ci și ce înseamnă ele. În ce fel ar trebui să înțelegem această ineficiență? Motivele deciziei sunt mai importante decât agentul deciziei.

N1 – 25 (13, 8, 4)

Considerǎm cǎ rolul statului este sǎ asigure indivizilor dreptul de a se dezvolta dupǎ cum considerǎ ei de cuviinƫă şi să nu-i împiedice din a-şi urma pasinile” – În momentul în care oferiți definiții sau interpretări concurente, subliniați și în ce constă superioritatea interpretării propuse față de cea existentă (de ce este acesta rolul statului mai degrabă decât cel de a fi un actor macroeconomic eficient? Sunt cele două roluri exclusive?)

menționăm că afirmatorii nu indică în niciun punct față de ce apreciază că sistemul educațional ar trebui să fie relevant” – Fiți atenți la afirmațiile pe care le faceți și încercați să vă asigurați că acestea sunt corecte. Evitați să acuzați oponenții de scăpări dacă există probabilitatea ca aceștia să fi spus, totuși anumite lucruri (cum ar fi că „Relevanța reprezintă corelarea specializărilor cu cerințele pieței muncii”).

arta și cultura contribuie cu 0,4 % la PIB-ul Marii Britanii, raportat la o finanțare de doar 0,1 %” – Încercați să prezentați dovezile într-o manieră cât mai explicită, din care să se înțeleagă ce reprezintă fiecare cifră sau procent oferite. În ce fel contribuie arta și cultura la PIB? Prin taxele și impozitele obținute din activități cultural-artistice? Sau prin faptul în sine că indivizii din aceste domenii sunt integrați pe piața muncii? Finanțarea de 0,1% se referă și la subvenționarea studiilor de artă și cultură, sau doar la subvenționarea activităților?

Atenție, pui niște resurse la referințe, fără însă a le menționa în text, ceea ce înseamnă că pentru mine e imposibil să văd unde anume le-ai folosit. Află despre cum se utilizează corect referințele din tutorialul Closer2Oxford despre structură: http://closer2oxford.ro/page/prez_structura_caz

A2 – 23 (12, 7, 4)

deși echipa negatoare a susținut ca nu a înțeles argumentul” – Fiți atenți la afirmațiile pe care le faceți și încercați să vă asigurați că acestea sunt corecte. Nu există nicio mențiune explicită de acest fel din partea echipei Afirmatoare.

Aici reluăm exemplul celor 183 de specializări care au fost desființate in urma unei analize ARACIS” – Pe măsură ce dezbaterea avansează, nu mai e suficient să reluați pur și simplu dovezi. E nevoie să intrați în explicații mai profunde, să arătați în ce fel informațiile oferite schimbă datele deja exprimate.

De asemenea echipa afirmatoare  întărește ideea ca specializările mai puțin căutate și pentru care exista locuri de munca vor fi incluse pe langa o specializare mai mare și mai importanta” – Fiți mai puțin dispuși să faceți concesii sau să adoptați modele „împăciutoare”. E posibil ca în felul acesta să vă deschideți unor posibile contradicții și inconsistențe în cazul propriu, acceptând că există un merit în argumentele contrare poziției voastre. În mod specific în această dezbatere, o posibilă implicație a modelului flexibil poate fi că nu mai dețineți avantajul financiar: chiar dacă poate nu mai există specializarea propriu-zisă, corpul didactic trebuie susținut financiar cumva, cel mai probabil tot de către stat.

Un prim rezultat ar fi efectul de multiplicare al investițiilor , dar și efecte pe plan social cum ar fi creșterea speranțri de viața sau rata de participare la vot . Toate acestea reprezintă rodul unei educații relavante și puternice.” – Din nou, atenție la concesii. Valorile pe care le acceptați ca fiind importante pentru societate nu țin de criteriul ales: congruența educație-piața muncii.

N2 – 25 (13, 9, 3)

echipa negatoare a demonstrat cum urmarea anumitor specializări de către tineri duce la perpetuarea unor valori dorite în societate sau la susƫinerea unor idei sănatoase” – Evitați, pe cât posibil, formulările vagi și clișeistice. Sintagma „idei sănătoase”, pe lângă faptul că este un loc comun, nu are cele mai atrăgătoare impliciații pentru spațiul est-european. Dincolo de aceste considerații, este neclar care sunt aceste idei sănătoase, și în ce fel sunt ele preferabile altora (sau cine decide care sunt ele).

alt focus”, „să performeze” – Evitați, pe cât posibil, barbarismele. Stăpânirea cu precizie a limbajului reprezintă o calitate a stilului și vă dă o notă în plus de credibilitate.

Un simplu exerciƫiu de imaginaƫie e suficient pentru a vizualiza o lume în care John Locke, J.J. Rousseau sau Adam Smith nu ar fi fost susƫinuƫi în studiile lor” – Chiar și atunci când impactul căutat este mai degrabă unul retoric decât argumentativ, nu vă bazați pe implicații nedemonstrate sau speculații. Este imposibil de spus ce s-ar fi întâmplat într-o astfel de lume, sau, în orice caz, există mai mult de o singură variantă.

Observație pentru ambele echipe - aveți idei bune, dar ați consultat foarte puține resurse pe tema dezbaterii, fapt care scade consistența pledoariilor voastre. Pe viitor, vă sugerez să parcurgeți mai multe materiale pe subiect și să le citați corect.

A1 -> 25 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

liberty & wiwi (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.