Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Aila si Elena 55b' (afirmatori) vs 'Alin si Oana' (negatori)

A1 (Aila Veli)

 

Considerăm că pentru o argumentare solidă este nevoie de a stabili de la bun început direcțiile teoretice pe care se bazeazează moțiunea : ”E timpul ca statul să nu mai subvenționeze specializările care nu au căutare pe piața muncii ” , urmând ca mai apoi să prezentăm argumentele ce susțin această afirmație.  

Astfel, piața muncii reprezintă totalitatea relațiilor ce se stabilesc între oferta de angajare și cererea de angajare în vederea realizării unei activități precum și totalitatea proceselor legate de aceste relații : determinarea retribuției, modul în care evoluează salariile sau mobilitatea lucrătorilor.[1]

Specializarea se referă la acțiunea de a  se consacra studiului și aplicării unei anumite ramuri din știință, din tehnică etc, devenind specialist.[2]

Statul, în sensul stipulat aici, reprezintă ”instituția politico-administrativă a societății în frunte cu un guvern și cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcționarea vieții sociale pe un anumit teritoriu ”.[3]

Argumentarea noastră în favoarea afirmației conform căreia statul ar trebui să nu mai subvenționeze specializările care nu au căutare pe piața muncii pleacă de la statisticile care ne arată faptul că rata tinerilor care nu sunt angajați depășește cote alarmante. Astfel, conform ELSTAT aproape unu din doi tineri în Grecia  sunt neangajați, procentul ratei șomajului fiind de 58,4%, iar în România, în primul trimestru al anului 2013,  rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) fiind de doar 21,6%, conform Institutului Național de Statistică.[4] Având în vedere aceste date, considerăm că o intervenție a statului pe piața muncii pentru a o stimula este necesară.

În primul rând, șomajul are importante consecințe. O consecință importantă este cea de ordin psihologic, astfel că mulți dintre căutătorii de locuri de muncă sunt deseori descurajați și renunță să mai caute sau acceptă locuri de muncă foarte diferite de specializările lor, iar mulți psihologi afirmă că o rată crescută a șomajului în rândul tinerilor poate duce și la o rată crescută a criminalității. De asemenea, gândirea tinerilor poate fi serios afectată în sensul în care aceștia nu vor mai considera necesare urmarea unor studii superioare de specializare. Alte consecințe sunt cele de ordin economic precum costurile crescute suportate de stat, mărimea PIB, deteriorarea calității forței de muncă etc. 

În al doilea rând, conform definiției dată statului, putem afirma că acesta are obligația de a contribui la reglarea pieții muncii atunci când aceasta se află în dezechilibru. Astfel, subvenționarea specializărilor cu căutare pe piața muncii ar putea reprezenta o punte între cea din urmă și studenți. Tinerii ar putea accede la o gama mult mai larga de oportunități de angajare și, în același timp, ar avea siguranța unui loc de muncă după terminarea studiilor, gradul de acces la studiile superioare fiind astfel serios impulsionat. Într-o perspectivă generală, efectele pozitive s-ar regasi și la ordin macroeconomic, național.

În al treilea rând, considerăm că piața muncii este caracterizată de dinamicitate, drept urmare statul trebuie să se adapteze constant la cerințele acesteia. Așadar, statul ar trebui sa stimuleze specializările cu căutare pe piața muncii , acestea putându-se schimba de la an la an. Astfel se poate asigura nediscriminarea celorlalte specializări și rigidizarea pieții muncii.

Așadar, conchidem că o accentuare a specializărilor căutate pe piața muncii ar avea o serie de efecte positive atât la nivel individual, cât și la nivel de societate, drept urmare această moțiune ar trebui adoptată.   

Referinte:



N1 (Alin Petrariu)

Moţiunea cere să fie analizate schimbările globale și naționale care influențează tranziția de la pregătirea academică la realitatea pieţei muncii. În timp ce unii susţin valoarea eficienţei, prin intervenţia statului şi stimularea acelor ramuri de activitate în plină dezvoltare, noi judecăm că oprirea subvenţiilor în cazul anumitor specializări ar reprezenta o măsură drastică şi insuficientă pentru echilibrarea pieţei muncii.

Ideea centrală negatoare este că o diversitate de specializări universitare aduce un plus de valoare, la nivel educativ şi cultural, întregii societăţi.

Vrem să punctăm necesitatea identificării acelor specializări la care facem referire pentru prezenta moţiune. Aşa cum arată studiile de caz, tot mai puţini tineri aleg o specializare umanistă. În ultima jumătate de secol, procentul celor care aleg să studieze litere, arte, filosofie, istorie sau religie a scăzut la jumătate.[1] Facem menţiunea că în gama de specializări pentru care pledam, nu intră şi acele programe care au fost cu totul depăşite moral sau tehnologic, precum anumite domenii tehnice şi industriale[2].

Şomajul are mai multe cauze

În primul rând, trebuie să încadrăm datele statistice ale şomajului într-o realitate economică ce nu poate fi în totalitate controlată. În timp ce suntem de acord cu efectele negative ale unei rate crescute a şomajului, susţinem că echipa afirmatorilor a ignorat în susţinerea primului lor argument, cauzele multiple ale şomajului, neîncadrand fenomenul în contextul socio-economic complex şi nu a arătat cum se poate scădea în mod efectiv rata şomajului prin oprirea subvenţionării unor specializări nepopulare. Şomajul este o consecinţă a stării economice naţionale şi locale, a reglementărilor excesive pe piaţa muncii – precum cele care impun standarde minime pentru salariu ori condiţii de muncă[3] – etc.

Simplă intervenţie a statului nu poate oferi siguranța unui loc de muncă

În al doilea rând, statul are la dispoziţie un set de politici publice prin care trebuie să implementeze măsuri educaţionale, economice şi sociale şi considerăm că desfiinţarea anumitor specializări nu este utilă şi mai ales, nu poate avea un impact semnificativ la nivel macroeconimic naţional, dacă nu este însoţită de alte măsuri precum: programe de consiliere în carieră, de informarea cu privire la piaţa muncii, de facilitarea a practicii.

Mai considerăm că numărul de locuri de la specializările căutate nu pot creşte proporţional cu numărul de locuri ce ar fi desfiinţate, astfel am avea de fapt o scădere a persoanelor care urmează studii universitare.

Dinamica pieţii muncii nu poate fi anticipată în timp real

Da, suntem de acord cu această caracteristică a pieţei muncii şi că statul trebuie să îşi adapteze programele şi politicile publice şi în funcţie de dinamica fenomenelor dinlăuntrul societăţii. Însă, măsurătorile cantitative şi calitative, care redau efectele acestor modificări, au loc aproape întotdeauna după ce modificarea s-a produs. Spre exemplu, statisticile ce privesc specializările căutate sunt preluate şi prelucrate după ce se încheie perioada admiterilor. De multe ori specializări care şi-au pierdut din popularitate, precum literele, geografia, jurnalismul, revin în căutările tinerilor[4] şi considerăm că statul trebuie să ofere şi stabilitate în ceea ce priveşte programele educaţionale. Deasemena, credem că nu este benefică o subvenţionare masivă numai în anumite direcţii, deoarece ar crea o competitivate extremă în acele domenii, în timp ce în alte părţi, forţa de muncă nu ar putea fi acoperită.

Oferta de muncă s-a globalizat

În plus, trebuie avut în vedere şi faptul că deşi unele specializări pot fi nepopulare în ţara noastră, acestea pot oferi oportunităţi în străinătate. Spre exemplu: artele, arheologia, studiile muzeale, ştiinţele politice ș.a.

Ponderea cunoştinţelor academice la angajare în scădere

Un alt argument pe care îl aducem noi ca negatori, este faptul că la angajare sunt avute în vedere mai multe aspecte decât simplul bagaj de cunoştinţe academice. Studiile cercetează şi afirmă că succesul la angajare este condiţionat şi de abilităţile sociale şi practice, cum ar fi comunicarea, lucrul în echipa şi managementul timpului.[5]

Datorită necesităţii unei educaţii şi culturi progresive, considerăm că investiţia în capitalul uman, printr-un program universitar complet este necesară unei societăţi care îşi doreşte să evolueze din toate punctele de vedere.



Referinte:

 [1] Siegel, Lee, (2013), Who Ruined the Humanities? In The Wall Street Journal, accesat pe 25 octombrie 2013 la http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424127887323823004578595803296798048

[2] ANEXA 6  - Specializări / programe de studii universitare care intră în lichidare începând cu anul universitar 2013-2014, la Hotararea de Guvern nr. 493/17 iulie 2013, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 447 din 22.07.2013.

[3] ȘOMAJUL ÎN REGIUNEA CENTRU. CAUZE ȘI EVOLUȚII, studiu al Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Centru, vizualizat pe 28 octombrie 2013 la  http://www.adrcentru.ro/Document_Files/ADStudiiRegionale/00000076/pqn30_somaj.pdf

[4] Ciliac, Alexandra (2013), Admitere Facultate 2013. Care sunt cele mai cautate specializari, in Evenimentul Zilei accesat la data de 28 octombrie 2013 la http://www.evz.ro/detalii/stiri/admitere-facultate-2013-care-sunt-cele-mai-cautate-specializari-1049040.html

[5] Yorke, Mantz (2006), Employability in higher education: what it is – what it is not, Learning and Employability Series 1, published by The Higher Education Academy, vizualizat pe 25 octombrie 2013 la http://www.heacademy.ac.uk/assets/documents/tla/employability/id116_employability_in_higher_education_336.pdf


A2 (Elena Radu)

Echipa afirmatoarea se află în situația în care trebuie să își reconstruiască cazul și să contraargumenteze poziția afirmată de echipa negatoare.

Reafirm faptul că motiunea supusă dezbaterii este : e timpul ca statul să nu mai subvenționeze specializările care nu au căutare pe piața muncii, iar mențiunea echipei negatoare conform căreia această moțiune cere analiza schimbării globale și naționale care influențează tranziția de la pregătirea academică la realitatea pieței muncii ne ridică mingea la fileu pentru a afirma faptul că suntem contemporani cu economia globală interconentată și ne aliniem unei Europe aflată într-o perioadă neoliberală din punct de vedere ideologic în care totul se calculează în funcție de profit iar prin furnizarea de specializări adaptate pieței muncii va fi determinată creșterea ofertei de angajare care va avea ca efect reducarea șomajului, astfel contaargumentând echipa negatoare care afirmă pe de o parte necesitatea analizarii schimbărilor globale și naționale și pe de altă parte vede șomajul ca fiind o consecință a stării economice naționale și locale. Astfel, furnizarea de specializări adaptate pieței muncii duce la creșterea cererii pentru specializarea în cauză și la creșterea ofertei de angajare, în fapt specializarea adaptată determină apariția locurilor de muncă adecvate domeniului de studiu și scade rata șomajului, impactul produs față de tineri la nivel psihologic dar și față de societate fiind benefic.

În egală măsură, argumentul echipei negatoare conform căruia simpla intervenție a statului nu poate oferi siguranța unui loc de muncă poate fi combătut prin consolidarea afirmației echipei afirmatoare potrivit căreia statul, conform definiției stabilite, asigură funcționarea vieții sociale, iar aspectul sistemului de educație face parte din viața socială. Mecanismul ”mâinii invizibile” propus în economie de Adam Smith teoretizează faptul că cererea și oferta se reglează reciproc, interesele indivizilor fiind cele care stimulează indirect economia, iar în piața economică guvernată de acest principiu acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile. Iar dacă pe piața muncii este profitabil să fi specializat într-un anumit domeniu (eficient și benefic) este dezirabil ca statul să intervină în acest sens pentru reglarea pieței muncii prin furnizarea de specializări adaptate acesteia. Și tot aici  vom adauga faptul că dinamicitatea pieței muncii determină statul să acționeze astfel încât tinerii absolvenți să nu fie nevoiți să se reorienteze în găsirea unui loc de muncă în neconcordanță cu specializarea dobândită. Stabilitatea programelor educaționale poate duce la supracalificare într-un domeniu care nu are căutare pe piața muncii ceea ce ar fi în opoziție cu trendul de liberalizare actual care determină adaptarea continuă la piață.

Pentru a contraargumenta ideea echipei negatoare potrivit căreia oferta de muncă s-a globalizat, putem afirma faptul că și cererea de muncă s-a globalizat având de-a face cu o economie globală interconectată, după cum am mai spus, ceea ce nu poate genera locuri de muncă pentru cei specializați într-un domeniu fără căutare în piața ”comună” a muncii.

Combaterea argumentului care invocă ponderea cunoștințelor academice în scădere, cunoștințe care pot fi utile la angajare, se poate face atât pe formă cât și pe fond. Argumentul se bazează pe studii, măsurători cantitative și calitative, care, conform celor afirmate de echipa negatoare, ”au loc întotdeauna după ce modificarea s-a produs”, ceea ce face posibilă suspectarea acestor rezultatele ale studiilor. În ceea ce ține de fond, abilitățile sociale și practice pot fi dobândite în urma unor training-uri, workshop-uri și cursuri de scurtă durată destinate exclusiv unor teme precum managementul timpului, lucrul în echipă și comunicarea fără a fi dobândite exclusiv pe perioada specializării. De asemenea, nu putem intui legătura dintre acest argument și moțiunea propusă.

Pentru a conchide, echipa afirmatoare consideră că este timpul ca statul să nu mai subvenționeze specializările care nu au căutare pe piața muncii deoarece atât tinerii cât și societatea în ansamblu resimt beneficiile aduse de o rată scăzută a șomajului determinată de furnizarea de specializările adaptate pieței muncii, statul având datoria de a regla, adapta și stimula sistemul educațional la piața muncii dinamică.

Referinte:

 selective:

Fără experiență se poate : http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Iasi/Stiri/Se+fac+angajari+in+IT+nu+sunt+necesare+experienta+sau+studiile+i

Ce se caută: http://www.cariereonline.ro/articol/nimeni-nu-ma-angajeaza-de-ce-am-facut-o-facultate-inutila

Facultăți inutile: http://capitalismpepaine.ro/2013/06/09/topul-facultatilor-inutile/

Lecturile puse la dispoziție pe site


N2 (Oana Gheorghiu)

În primul discurs am arătat că înţelegem dorinţa de eficientizare a resurselor statului prin economisirea unor finanţări ce par să se ducă pe specializări ‘inutile’ şi nevoia de adaptare a politicilor guvernamentale la dinamica societăţii, dar în continuare susţinem că restrângerea specializărilor universitare trebuie să se limiteze doar la acele domenii unde ritmul rapid al tehnologiei le-a forţat să stagneze – anumite ramuri din mecanică, industrie, prelucrarea materialelor.

Deasemenea, am arătat că şomajul este un fenomen complex, un cerc vicios a cărui rezolvare vine de pe mai multe planuri concomitent; că statul este îndreptăţit să ofere un cadru de dezvoltare economică, dar nu o poate garanta; că avantajul stabilităţii programelor educaţionale este mai relevant decât o falsă anticipare a nevoilor  şi că o specializare nepopulară la noi în ţară nu înseamnă neapărat şomaj, deoarece poate fi urmată de un job în străinătate, ori angajatorul îşi va asuma respecializarea şi formarea candidatului, ţinând cont la interviu şi de alte aspecte, pe lângă cunoştinţele teoretice.

Noi, din analiza schimbărilor globale, am înţeles că o mentalitate corectă este cea în care înveţi să gândeşti la scară largă. Astfel că, tinerii trebuie să ia în considerare şi posibilitatea dezvoltării profesionale în afara graniţelor ţării. Uneori, tendinţele academice şi de pe piaţa muncii, din ţara noastră, nu reflectă nevoile de personal din străinătate (fizician,  agricultor, traducător limba chineză, arabă sau altele exotice, curator galerii de artă, arheolog). Un exemplu concret ar fi reprezentat de studiul comparativ al fondurilor alocate pentru cercetare şi dezvoltare: România  acorda 0.48% din PIB, iar Finlanda 3.78%, acest lucru accentuând că unele specializări pur teoretice de la noi se pot bucura de o mai mare importanţă în alte ţări.[1]

În argumentul echipei afirmatoare care face referire la asigurarea funcţionarii vieţii sociale de către stat găsim o contradicţie în ceea ce priveşte mecanismul de autoreglare al pieţei şi datoria statului de a interveni. Afirmatorii nu par să înţeleagă exemplul “mâinii invizibile” pe care l-au ales, deoarece autorul Adam Smith pledează dimpotrivă, pentru “piaţa liberă, o guvernare limitată, pentru libertatea personală şi pentru domnia legii”[2]. Şi noi propunem să transferăm responsabilitatea pe seama individului şi al universităţilor, aşa cum se cuvine într-o societate modernă, descentralizata şi neoliberala. Studenţii trebuie să fie permanent preocupaţi de programele de dezvoltare personală şi profesională, indiferent de sursa lor, iar universităţile să îşi adapteze curricula prin predarea unor materii interdisciplinare şi formarea de abilităţi practice şi sociale. Aşa cum se arăta într-un studiu, universităţile pot face legătura dintre materiile pur teoretice cu ştiinţele aplicate, printr-o curriculă adecvată[3]. Cum am subliniat în discursul anterior, statul nu se poate sesiza în timp util, şi nici evita supraaglomerarea unei segment de activitate, de accea nu ar trebui să o încurajeze prin restrângerea diversităţii specializărilor. Oferim aici exemplu ştiinţelor juridice, deoarece în ultima perioadă profesia de avocat a cunoscut o popularitate mare la noi în ţară. Amintim că o intervenţie sporită a statului seamănă cu modelele de dezvoltare socialiste[4], astfel că statul trebuie să lase libertate individului să îşi aleagă ce doreşte să înveţe. Ca instituţie politico-administrativă, statul poate regla piaţa muncii, respectiv rata şomajului, prin: îmbunătăţirea legislaţiei muncii, stimularea angajatorilor să formeze studenţi practicanţi şi să angajeze absolvenţi, încurajarea mediului antreprenorial, promovarea investiţiilor străine, menţinerea unei rate mici a inflaţiei s.a, fără a propaga intervenţionismul economic.

Considerăm relevant pentru prezenta moţiune argumentul că la un interviu bagajul de cunoştinţe academice reprezintă doar unul dintre criteriile angajatorilor[5]. Acest lucru înseamnă că şi acei studenţi care au urmat specializări mai puţin căutate, au posibilitatea de a intra pe piaţa muncii. Folosim şi referinţă oferită de afirmatori[6], considerând că exemplul este greşit ales, şi de fapt, de partea noastră. 

În concluzie, vedem în păstrarea unei game largi de specializări universitare, avantajul stabilităţii – credem că desfiinţarea anumitor programe educaţionale poate avea un impact psihologic descurajant asupra celor care o studiază la momentul respectiv –, avantajul diversităţii academice si economice – o valoare relevantă într-o societate unde membrii ei nu sunt croiţi după acelaşi tipar, de unde şi nevoi şi pasiuni diferite – şi un avantaj cultural – studierea domeniilor filosofie, etică, artă ne modelează moral –. 

Deoarece profitabilitatea un program academic se măsoară mai întâi cultural şi apoi monetar, considerăm că această măsură ar duce pe termen lung la o involuţie socială şi economică şi nu suntem de acord cu aprobarea moţiunii.



Referinte:

[1] Szedlacsek, Stefan (2013) Cercetarea ofera solutii de iesire din criza, accesat pe data de 1 noiembrie 2013 la  http://www.ziare.com/scoala/universitati/invitatii-ziare-com-stefan-szedlacsek-cercetarea-ofera-solutii-de-iesire-din-criza-1236718

[2] Smith, Adam (2010), Avutia natiunilor, vizualizat la 1 noiembrie 2012 la http://www.scribd.com/doc/130007886/Adam-Smith-Avutia-natiunilor-pdf

[3] Moreland, Neil (2005), Work-related learning in higher education, Learning & Employability Series 2, page 5, published by The Higher Education Academy, vizualizat la 31 occtombrie 2013 la http://www.heacademy.ac.uk/assets/documents/employability/id370_work-related_learning_in_higher_education_582.pdf

[4] Miller, David (2006), Enciclopedia Blackwell a gandirii politice, Ed. Humanitas

[5] Oancea, Dorin (2013), Universitatile care nu scot niciodata someri, vizualizat la 31 octombrie 2013 la http://www.businessmagazin.ro/actualitate/universitatile-care-nu-scot-niciodata-someri-11589502



Decizia:

Anca Pusca

A1:Interpretarea motiuni este clara, insa definitiile ar fi putut fi folosite mai strategic pentru a evidentia tipuri de specializari, metode de subventionare, etc. Relatia dintre somaj si necesitatea interventiei statului in piata de munca e foarte important de subliniat, cat si cea dintre somaj si criminalitate, dar totul trebuie in final direct legat de subventionarea educatiei, si evidentiat cu citatii. E important sa diferentiezi argumentele clar prin numerotare ca sa fie mai usor sa te referi la ele in discursurile urmatoare, cat si sa oferi o structura mai clara cazului. Toate argumentele principale trebuie clar evidentiate prin citatii si suport: legatura dintre somaj si depresie, atractie pt. studii superioare, deteriorare calitatii fortei de munca, etc.

N1:E important sa indentifici specializarile care sunt amenintate, dar trebuie sa prezinti mai concret implicatiile scaderii specializarilor umaniste, precum si cele depasite moral sau tehnologic. Cazul este clar organizat cu argumentele principale clar subliniate: e important insa ca la sfarsitul fiecarui argument principal (eg: somajul are mai multe cauze) sa subliniezi mai clar implicatiile direct legate de motiune (ceea ce inseamna ca e greu de stabilit o legatura directa dintre anumite specializari si rata somajului?). Argumentul legat de interventia statului ar putea fi un pic mai bine dezvoltat prin cateva exemple concrete (statul nu e organizat pentru a reactiona rapid la astfel de schimbari, in statele care au inceput sa subventioneze anumite specializari uniunile educationale au protestat vehement, etc). Argumentul legat de globalizarea ofertei de munca e mult prea scurt si ar putea fi integrat eventual ca subpunct la un alt argument. Ideile cazului in general sunt foarte bune.

A2: Discursul se axeaza prea mult pe repetitia si sumarul in detaliu al argumentelor negatorilor si prea putin pe o contra-argumentare care sa sublinieze clar diferentele de opinie dintre cele 2 echipe. Argumentul maini invizibile e eronat (Adam Smith vorbea de pericolul interventiilor prea agresive ale statului) si ar fi putut fi sustinut mai bine de exemple concrete despre noi moduri de subventionari de stat (centre de cercetare sustinute alaturi de companii private: IBM, etc) care sustini specializari de ‘viitor’. In general, discursul sugereaza un efort laudabil, dar rezultatul nu e suficient de dezvoltat.

N2: Pozitia de mijloc, compromis, a echipei negative s-a dovedit a fi convingatoare in acest caz, in special pentru ca afirmatorii nu au stiut cum sa contra-argumenteze. Sumarul cazului e foarte bine organizat cat si contra-argumentarea.Argumentul eronat legat de Adam Smith e bine evidentiat. Un discurs final foarte bun.

Decizia este in favoarea echipei negatoare si se bazeaza pe urmatoarele principii:

  1. Afirmatorii nu reusesc sa sustina argumentele legate de impactul negativ al subventionarilor unor specializari si nu a altora: acestea sunt prezentate in primul discurs dar ‘uitate’ in al doilea.
  2. Negatorii prezinta o strategie de compromis care reuseste sa acapareze avantajele afirmatorilor si sa sublinieze alte forme de ajustare la piata de munca care nu necesita interventia statului. Totdata, negatorii arata ca efectele negative invocate de afirmatori au alte cauze decat aceste specializari aparent nelucrative.
  3. Argumentele negatorilor in general sunt mult mai bine dezvoltate si sustinute prin exemple concrete si un stil de prezentare si organizare clar.

 

A1: continut  10+ strategie  7 + stil  3= 20

A2: continut  10+ strategie 6 + stil  4 = 20

N1: continut  13+ strategie 8 + stil 4 = 25

N2: continut  14+ strategie 8 + stil  5 = 27

A1 -> 20 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 27 puncte
Castiga echipa:

Alin si Oana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.