Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Adelina' (afirmatori) vs 'Andra si Theodora' (negatori)

A1 (Teo)

Consideram ca statul ar trebui sa nu mai subventioneze specializarile care nu au cautare pe piata muncii, adica acele domenii de studiu universitar sau postuniversitar care nu se coreleaza cu o categorie de posturi sau functii care pot fi gasite in mod frecvent in piata muncii la momentul actual. Astfel de specializari pot fi considerate cele din domeniul fizicii teoretice, psihologie, ingineria materialelor, asistenta sociala, studii culturale etc. Consideram ca statul ar trebui sa finanteze selectiv acele specializari care sunt productive, pe baza unor studii ale dinamicii pietei muncii care sa releve domeniile pentru care se pot gasi posturi in urmatorii 5 ani. Aceste evaluari pot fi reluate periodic pentru corelarea finantarii cu schimbarea realitatilor sociale si a cerintelor pietei.


Responsabilitatea statului vs. accesul la educatie al tinerilor

Atat Constitutia cat si legile in domeniul educatiei garanteaza dreptul si accesul la educatie al populatiei, dar acest drept nu implica si o angajare a statului de a sustine financiar orice forma de educatie. In fond, datoria statutului priveste asigurarea bunastarii si a liberului acces la invatamant. Din acest punct de vedere, statul isi indeplineste chiar mai bine aceasta responsabilitate atunci cand subventioneaza exclusiv specializarile care sunt cautate pe piata muncii, pentru ca faciliteaza accesul tinerilor care au posibilitati financiare variabile catre facultati cu specializari care garanteaza intr-o mai mare masura incadrarea ulterioara pe piata muncii. Tinerii care au inclinatie catre specializare cu o cautare mai mica pe piata muncii pot sa faca acest lucru in continuare, pentru ca uneori interesul si pasiune apentru un subiect primeaza in fata calculelor financiare: de exemplu, in 2013, specializarile din cadrul Facultatii de Geografie sunt in topul specializarilor cu concurenta mare, adica 16-18 candidati pe loc [1], chiar daca profesiile care rezulta nu sunt dintre cele mai lucrative [2]

Impactul economic

 

Finantarea universitatilor se face in functie de numarul de studenti pe care ii are universitatea la o anumita data [3]. De obicei un numar mare de studenti indica faptul ca acestia au un interes in domeniu, iar interesul poate sa provina dintr-o inclinatie naturala catre domeniul respectiv sau din tendinta de a considera acel domeniu ca fiind foarte productiv pe piata muncii, avand sansa la o cariera mai sigura sau mai profitabila. Desi pasiunea pentru un anumit domeniu de specializare face ca fiecare facultate sa inregistreze anual o cohorta de studenti, facultatile care inregistreaza in mod constant un numar crescut de studenti sunt de obicei si facultatile care ofera specializari cu cautare pe piata muncii. Daca statul ar inceta sa subventioneze specializarile fara cautare, majoritatea studentilor nu ar fi afectata in mod negatic. Aceasta politica ar fi de asemenea avantajoasa din punct de vedere economic pentru ca banii investiti in educatie in cadrul acestor specializari ar reprezenta de fapt o investitie care este recuperata de stat si societate, o data ce absolventii acestor specializari s-ar incadra in piata muncii si ar produce venituri impozitabile. In cadrul sistemului actual, statul finanteaza studii fara cautare, iar absolventii se incadreaza in piata muncii greu si de obicei in alt domeniu decat cel de specializare, obtinand venituri mai mici si deci contribuind mai putin la bunastarea lor si a societatii.

Responsabilizarea tinerilor

Foarte multi tineri isi aleg domeniul de specializare in mod iresponsabil si lenes, orientandu-se in functie de lejeritatea procesului de admitere, ferindu-se de specializarile care au examen de admitere [4] . Sansa de a obtine un loc bugetat este un alt criteriu important in alegerea specializarii - acest lucru e problematic pentru ca de multe ori facultatile au mai multe locuri bugetate datorita capacitatii lor de a face lobby la Minister in acest sens, si o data obtinute aceste locuri, facultatile fac eforturi sa atraga studentii ca sa “le umple” pentru a primi finantare maxima. Conform Societatii Academice din Romania, “Aceasta produce o logică circulară a alocării de resurse complet diferită de intenţiile teoretice ale politicii de alocare per capita.” [5] Totodata, multi tineri isi aleg specializarea in functie de lejeritatea programului/activitatii din perioada facultatii, fara insa a depune efort in a se implica in activitatii extracurriculare care sa le creasca sansele de angajare, si astfel nu reusesc sa se integreze ulterior in piata muncii. Prin subventionarea exclusiva a specializarilor productive, statul incurajeaza tinerii sa-si aleaga responsabil cariera si domeniul de studii, optand fie pentru un domeniu productiv, fie pentru un domeniu neproductiv dar pe care trebuie sa il plateasca singuri, determinandu-i astfel sa aleaga dupa criterii obiective si sa-si asume decizia in mod responsabil.

Din cele pezentate anterior, rezulta ca aceasta masura ar fi in conformitate cu rolul statului de a crea un mediu propice studiilor diverse, fara insa a ingreuna dinamica ulterioara de pe piata muncii. Totodata, aceasta strategie responsabilizeaza tinerii si e un elemenet care contribuie atat la bunastarea lor, cat si a societatii per ansamblu.

[1] Lica, Cristina, (iul. 2013 ), ADMITERE FACULTATE 2013. Specializarea cu CONCURENŢĂ ULUITOARE: 92 de candidaţi se bat pe un loc. INTERES mare şi pentru LIMBILE RARE, Evenimentul Zilei, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/qeXbOC

[2] Mirea, Corina, (ian.2013),Topul celor mai bine platite joburi in 2013: unde te poti angaja pentru 5.000 de euro net pe luna, Ziarul Financiar, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/KxzcGc

[3] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

[4] Ciulac, Andreea, (iul.2013), ADMITERE FACULTATE 2013. Admiterea cu examen scris „cerne” elevii, Evenimentul Zilei, recuperat pe 21.10.201 de pe http://goo.gl/311Bd 

[5] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

 


N1 (Theodora Bantas)

Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele’’, ilustrând faptul că, prin educație,  aptitudinile pe care individul le are pentru un anumit domeniu de activitate sunt sporite. Abilitațile si pasiunea pe care un cetățean le are in raport cu o specializare sau alta nu pot fi schimbate in funcție de cererea acelui domeniu pe piața muncii. Scopul subvenționării tuturor specializărilor este acela de a oferi cetățenilor posibilitatea de a alege din cat mai multe domenii de activitate, pentru ca in final să profeseze intr-unul care sa le fie pe plac, crescând, astfel, productivitatea la nivel național. Echipa negatoare susține ca subvenționarea tuturor specializărilor este importanta si ajuta atat individul pe plan personal, cat si țara pe plan economic.

Responsabilitatea statului vs. accesul la educație al tinerilor

Echipa guvernului a afirmat faptul că statul are datoria de a asigura bunăstarea și liberul acces la invățămant si că ar putea face mai bine acest lucru prin subvenționarea exclusivă a specializărilor cu căutare pe piața muncii. Aceste domenii (cele nu neapărat productive) sunt atat de solicitate tocmai datorită faptului că sunt subvenționate de către stat, acesta oferindu-le studenților posibilitatea de a-și urma visele si de a practica o meserie care este pe placul lor. Activarea într-un domeniu de care angajatul nu este pasionat nu e productiva. Prin aceasta lege, cu toții au de pierdut. 

Primul care ar avea de suferit este statul, deoarece productivitatea ar scădea pentru că oamenii nu ar mai fi motivați de pasiune. De asemenea, cetățenii vor deveni foarte limitati in ceea ce privește alegerea unei specializări. Dreptul lor de a alege, așa cum a afirmat Guvernul, nu ar fi incălcat, dar ar fi ingrădit, ajungându-se, in mare parte, la același rezultat. Spre exemplu, un cetățean are dreptul, in prezent, de a alege dintre toate specializarile. Dacă, la un moment dat, i se spune că nu i se mai poate facilita acest lucru, pe motivul că nu toate specializarile sunt ‘’productive’’,  in final el intre ce va avea de ales? Medicina si avocatura? In cazul in care respectivul cetățean dorește sa devina economist, aceasta ingrădire este la fel de grava precum incălcarea propriu-zisă a dreptului. 

Așadar, trebuie înteles faptul că fiecare specializare are un anumit rol, completându-se reciproc, iar in final toate aduc un profit, fie acela și “doar” bunăstarea sufletească a populației.

 Impactul economic

In acest sens, echipa guvernului afirmă că subvenționarea facultăților care nu au căutare pe piața muncii nu este benefică pentru economia țării, insă acesta este un pseudo-dezavantaj, deoarece cele mai multe locuri ocupate sunt la facultățile care ofera specializări cautate pe piața muncii (lucru menționat si de echipa Guvernului). In al doilea rand, cei care se specializeaza, fie și intr-un domeniu mai putin solicitat, aduc o contributie la economia țării. 

Daca este așa cum afirmă echipa Guvernului, atunci moțiunea nu numai că ar fi inutila, dar i-ar mai și impiedică pe oameni să iși aleagă o meserie pe care sa o practice din plăcere, si nu din constrângere. Alegerea specializarii ramâne la latitudinea fiecărui individ, iar el ar trebui lăsat in continuare să decidă ce vrea să urmeze. In cazul in care nu iși gasește loc de muncă poate să: lucreze într-un alt domeniu, deci va aduce in continuare o contribuție la economia țării, sau poate să se orienteze spre o altă specialitate, pe care o va urma contra cost (cea de-a II-a facultate plătindu-se). Prin urmare statul nu are nimic de pierdut. Un prim exemplu concret este constituit de situatia Germaniei – “locomotiva economică a Europei”, unde invățământul, datorită importanței lui in orice domeniu, este gratuit, in anul 2012 existând numai 16 universitati care să aiba o taxă [1]. De asemenea, un alt exemplu prin care reiese faptul că economia țării nu ar fi afectată este reprezentat de numarul de locuri de anul acesta din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, unde există un numar de 4.891 locuri subvenționate si 10.000 de locuri cu taxa [2].

Așadar, observăm ca există un echilibru, nefiind necesară o sumă semnificativă, din partea statului, pentru facultăți. 

Responsabilizarea tinerilor

Echipa guvernului afirmă că ‘’foarte mulți tineri iși aleg domeniul de specializare in mod iresponsabil’’, chiar daca alegerile pe care aceștia le fac îi afectează in mod direct. Echipa opozitiei consideră că aceștia se pot responsabiliza mult mai efiicient dacă sunt lăsati să decidă in favoarea viitorului lor, in loc să li se ingrădească dreptul de a alege. Elevii o sa fie mai responsabilizati daca știu că in cazul in care decizia lor nu a fost una potrivită trebuie să suporte consecințele: sa platească o anumita sumă de bani pentru o alta facultate, sau pentru participarea la cursuri de formare. Acest fapt se poate observa si prin prisma faptul că majoritatea aleg o facultate care le asigură un viitor sigur. Inclusiv prin  exemplul Facultații de Limbi Străine, unde concureaza 92 de participanți pe un singur loc [3] reiese faptul că marea majoritate a tinerilor actionează in cunostință de cauza. In concluzie, tinerii sunt deja responsabilizati, chiar mai puternic decat ar fi prin propunerea adusă de Guvern.

Datorită beneficiilor enumerate anterior, pe care subvenționarea tutoror specialităților le poate aduce țării, dar si tinerilor in mod individual, vă rugăm să negati moțiunea.


Referinte:

[1]-Education in Germany (2013) de pe

http://en.wikipedia.org/wiki/Education_in_Germany#Universities_in_Germany

[2]- Admitere la facultate 2013: Aproape 15.000 de locuri la Universitatea Babes- Bolyai de pe http://www.ziare.com/scoala/admitere-2013/admitere-la-facultate-2013-aproape-15-000-de-locuri-la-universitatea-babes-bolyai-1245740

[3]- Ciliac, Alexandra, (2013), Admitere la facultate 2013. Care sunt cele mai cautate specializari de pe  http://www.evz.ro/detalii/stiri/admitere-facultate-2013-care-sunt-cele-mai-cautate-specializari-1049040.html


A2 (Adelina Zanfir)

   Primul negator a afirmat faptul ca subventionarea tuturor specializarilor ajuta individul pe plan personal ,cat si tara pe plan economic insa domeniile neproductive sunt si in momentul de fata organizate indoielnic pentru ca statul nu le acorda suficienta atentie pentru a se dezvolta. Echipa guvernului crede ca dimpotriva,subventionarea tuturor domeniilor de activitate va duce treptat la scaderea economiei tarii deorece statul va investi sume de bani pe care nu-i va mai recupera niciodata iar tinerii vor fi astfel incurajati sa se indrepte spre o viata lipsita de siguranta zilei de maine. Noi dorim sa marim calitatea de viata a oamenilor ,sa-i incurajam sa aleaga profesii care sa-i multumeasca atat din punct de vedere material ,cat si din punct de vedere social.

Tinerii trebuie sa aleaga un domeniu care sa le ofere stabilitatea de a-si cultiva propriile pasiuni si inclinatii artistice in timpul liber. Daca sunt motivati material la locul de munca vor avea posibilitatea sa-si dezvolte aptitudinile cu ajutorul cursurilor si scolilor private. In schimb, daca principala sursa de venit este foarte mica , pasiunea “de odinioara” se va transforma intr-o activitate insipida, va deveni o pseudopasiune atata timp cat vor realiza ca nu-si vor putea intretine familia si nici macar pe ei insisi.

Responsabilitatea statului vs. accesul la educatie al tinerilor

Din spusele echipei negatorilor reiese faptul ca respectivele facultati au mare cautare deoarece sunt subventionate si nu intelegem cum prin acest lucru tinerii sunt motivati de propriile pasiuni.

In situatia actuala in care e nevoie de foarta de munca tanara care sa aduca un aport la economia tarii trebuie sa le oferim acestora sanse reale de dezvoltare in facultatile noastre pentru ca mai apoi sa ne putem bucura de oameni competenti ,bine specializati.Nu luam nicio masura pentru a redirectiona profitul acolo unde este nevoie daca facilitam pentru oameni locuri de munca neproductive.Daca pastram politicile actuale, in care sunt subventionate toate domeniile, situatia economica a tarii se va inrautati pentru ca aceasta este decat o stare productiva temporara. Cu cat va trece mai mult timp, resursele statului se vor epuiza datorita lipsei de echilibru dintre banii investiti si profitul adus de acesti tineri

.Ingradirea dreptului la alegere este doar o consecinta minora in momentul in care noi incercam sa solutionam declinul economic al tarii .

Statul ar da dovada de iresponsabilitate daca s-ar gandi doar la bunastarea sufleteasca a cetatenilor pentru ca noi avem obligatia sa asiguram acestora un trai cat mai bun .Oamenii nu pot supravietui doar prin prisma pasiunilor ,ei au nevoie de un loc de munca stabil,au nevoie sa stie ca atunci cand absolv o facultate vor avea unde sa lucreze.

Impactul economic

In cadrul creat de echipa negatoare ,tinerii au doua posibilitati.Sa isi aleaga o meserie pe care sa o practice cu placere, in conformitate cu pasiunile lor dar care nu le aduce veniturile necesare unui trai decent sau sa se indrepte ,dupa terminarea facultatii spre un job care nu are legatura cu specializarea lor.Si in acest caz , ce rost mai au acei 4 ani pierduti in care ar fi putut sa se dezvolte intr-un domeniu productiv iar in timpul liber puteau sa-si cultive pasiunile la facultatile private ?

Consideram ca este mult mai important sa subventionam doar anumite domenii,acele domenii importante care permit ulterior incadrarea pe piata muncii deoarece daca acordam bani tuturor facultatilor vom avea un sistem mediocru. De cele mai multe ori “less is more” ,astfel ,daca investim doar in aceste domenii vom avea oameni mai bine pregatiti,oameni motivati ,cu sanse reale de dezvoltare personala si a statului.

De exemplu , in Romania scolim tinerii neconcentrandu-ne pe ceva profitabil “indemnandu-i” practic noi insine sa caute “o viata mai buna si mai sigura” in alte tari, fara sa ne dam seama ca ne asumam faptul ca pierdem astfel toti banii investiti.

Asadar, cream un cadru favorabil daca dezvoltam bine anumite sisteme pentru ca nicio tara nu a supravietuit pe termen lung cu o economie care creste pe seama speculatiilor.

Responsabilizarea tinerilor

Exact cum spune si primul negator ,noi trebuie sa invatam tinerii sa fie responsabili si consideram ca nu are sens sa-i lasam sa faca alegeri gresite care le vor afecta intreaga viata ci dimpotriva trebuie sa ii indrumam spre calea potrivita.Prin exemplul adus de echipa opozitiei ,ei arata ca o mare parte din tineri este deja intreptata spre facultatile din domeniile strategice insa motiunea se refera la cei care aleg facultati fara cautare pe piata muncii. Pentru acestia trebuie sa cautam solutii , pe acestia trebuie sa-i ajutam sa devina realisti

In acest moment al dezbaterii ,echipa afirmatoare a demonstrat faptul ca subventionarea doar a domeniilor care au cautare pe piata muncii aduce beneficii atat tinerilor cat si statului in timp ce echipa negatoare a prezentat o situatie actuala instabila a carei continuitate va duce la o scadere semnificativa a nivelului de pregatire si implicit de trai a tinerilor.


N2 (Andra Banu)

Conform Piramidei lui Maslow[1], nevoile de autorealizare nu pot fi împlinite dacă nu sunt satisfăcute cele de apartenenţă prin care oamenii se identifică cu o anumită profesie în funcţie de talentele pe care le deţin. Nici unul dintre măreţele idealuri ale echipei negatoare nu ar putea fi împlinite fără împlinirea acestei nevoi. Dacă le dăm libertatea de a-şi satisface nevoia de apartenenţă, atunci rezultatele, datorită pasiunii, vor fi spectaculoase. Echipa guvernului susţine investiţia în învăţământ doar pe câteva domenii de succes. De fapt orientarea trebuie să fie mai profundă, pe valorile fundamentale ale umanităţii. Latura conjucturală fiind apanajul mecanismelor discrete de reglaj (conversie şi reconversie profesională, sub coordonarea agenţilor economici interesaţi), care intervin ulterior în acest sistem viu, extrem de dinamic al educaţiei. Mediul economic are nevoie de “sânge tânăr”, nu numai de globule albe, roşii, anticorpi etc.

Echipa negatoare susţine astăzi faptul că este mult mai bine să încurajăm oamenii să-şi aleagă profesii care să-i mulţumească din punct de vedere spiritual, decât din orice alt punct de vedere.

Responsabilitatea statului vs. accesul la educaţie al tinerilor

Pentru a lămuri problema ridicată de echipa guvernului: Tinerii sunt motivaţi de pasiune, dar atunci când nu dispun de resursele necesare le-ar fi imposibil să urmeze aceste specializări, dacă nu ar fi finanţate de stat.

Mai ales în situaţia ţării noastre din prezent, avem nevoie de oameni specializaţi în TOATE domeniile, pentru a putea progresa în TOATE domeniile, pentru că statul să aibă de câştigat din TOATE domeniile. Observăm că statul a avut perioade cu o creştere economică semnificativă, chiar dacă a subvenţionat aceste specializări (de exemplu perioada 1999 – 2006[2]). Realizăm astfel că acea prăbuşire a economiei pe care echipa guvernului o tot enunţă este doar un pseudo dezavantaj, în realitate lucruriile stând diferit. Îngrădirea dreptului la alegere nu este doar o consecinţă minoră, indiferent cu ce l-am compara, mai ales în faţa pseudo dezavantajului economic enunţat de echipa Guvernului. Această îngrădire nu îi afectează doar pe tineri, ci şi statul, măreşte rata abandonului şcolar, sau face ca tinerii să încerce să studieze la diverse facultăţi, punând o şi mai mare presiune pe reursele destul de reduse ale sistemului educaţional.

Pe fondul faptului că Dacia se bucură de un real succes, statul român ar putea fi tentat să investească mai mult în ingineri, pe care să-i redirecţioneze pe piaţa auto. Dacă Renault decide că investiţia din România nu îi aduce profit, prin încetarea tuturor activităţilor aici, noi nu vom pierde doar un investitor important, ci şi o mulţime de bani alocaţi în această direcţie, lăsând mai mulţi tineri în imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Din punct de vedere economic este mult mai riscant să adoptăm această măsură.

Impactul economic

Cadrul prezentat de noi a fost creat pentru a arăta faptul că, nici măcar privite din cel mai pesimist unghi, aceste subvenţii nu ar afecta negativ economia. În legătură cu problema irosirii timpului ridicată de guvern: “Omul din greşeli învaţă”. Acei ani nu ar fi în van ci foarte importanţi pentru dezvoltarea tinerilor.

Cine poate decide ce domenii sunt sau nu importante? Nimeni. Indiferent de ce criterii am alege, motivele ar fi mai mult sau mai puţin subiective. “Even if” am presupune prin absurd că am putea să le clasificăm în domenii importante şi neimportante, observăm că subvenţionarea celor “neimportante” nu a scăzut nivelul educaţiei din România prin faptul că, de curând, 12 universităţi din ţară au fost clasificate pentru prima dată în istorie în prima categorie valorică, după criterii europene[3]. Un alt exemplu ar fi cel al Finlandei, ţara cu cea mai apreciată educaţie din Europa[4], care subvenţionează toate facultăţiile, pentru a avea un popor cât mai educat. Prin urmare, subvenţionarea tuturor specializărilor nu “încurcă” nivelul educaţiei. Deja descongestionarea programei didactice fiind realizată, nu “riscăm” ca viitorii ingineri să înveţe foarte multă filosofie, iar juriştii să aprofundeze fizică cuantică.

Elevii merg în alte ţări la studiu pentru că acolo găsesc oferte educaţionale mai atractive, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru România, datorită acestor subvenţii şi a calităţii învăţământului superior, reuşeşte să atragă aprox 10.000 de studenţi străini/an[5].

Responsabilizarea tinerilor

Considerăm că nu există alegeri corecte sau greşite, atâta timp cât tinerii învaţă cu adevărat şi latura educaţională este pozitivă. Credem că, şi doar prin simplul fapt, că le oferim posibilitatea de a lua o decizie atât de importantă pentru ei, vom reuşi să-i responsabilizăm mai eficient decât prin propunerea echipei afirmatoare. Nu putem spune că cei ce aleg profiluri ce nu sunt profitabile pentru stat sunt nerealişti. Chiar dacă am ajunge la această concluzie, tot nu ar fi o măsură eficientă pentru că noi nu i-am ajuta cu adevărat să devină “realişti”, ci le-am impune anumite lucruri, fapt ce nu o să-i ajute cu absolut nimic.

Pentru a rezuma cele spuse, fiecare specialitate este o rotiţă dintr-un sistem complex, iar neglijarea uneia ar pune întregul sistem în dificultate. La finalul zilei, datorită dezavantajelor prezentate mai sus, vă rugăm să negati moțiunea.

Referinte:

[1] – Wikipedia, 14 aprilie 2013, Abraham Maslow, recuperat pe data de 2 noiembrie 2013, de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow

[2] – Wikipedia, 2 noiembrie 2013, Economia României, recuperat pe data de 2 noiembrie 2013, de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Rom%C3%A2niei

[3] – BitFM, Clasamentul universităţilor din România, realizat după standarde europene / Toate universităţile particulare sunt în ultima categorie valorică, recuperat pe data de 3 noiembrie 2013, de pe http://www.bitfm.ro/stiri/clasamentul-universitatilor-din-romania-realizat-dupa-standarde-europene-toate-universitatile-

[4] – Wikipedia, 19 septembrie 2013, Finlanda, recuperate pe data de 3 noiembrie 2013, de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda

[5] – inCont, Din ce ţări vin studenţii străini care vor să studieze în România. Cea mai căutată specializare este medicina, recuperate pe data de 3 noiembrie 2013, de pe http://www.incont.ro/job-uri/din-ce-tari-vin-studentii-straini-care-vor-sa-studieze-in-romania-cea-mai-cautată-specializare-este-medicina.html



Decizia:

george jiglau

Discursul lui A1 are meritul de specifica în termeni concreți moțiunea și de a propune un mecanism prin care mecanismul propus poate fi pus în practică. De asemenea, generează cele trei argumente care ghidează restul meciului. Totuși, raționamentul suferă din cauza unei erori de legătură cauză-efect: dacă studiile sunt efectuate din 5 în 5 ani, atunci o decizie luată azi pentru o cohortă de studenți care intră în primul an de facultate, ar genera efecte referitoare la piața muncii peste aproximativ 5 ani, iar viitorul studiu care va sta la baza unei noi decizii va reflecta tendințele provocate de precedenta decizie. Această vulnerabilitate este doar parțial speculată de N1.

N1 începe bine discursul prin prezentarea unei filosofii de caz, sprijinită și de citatul din Platon. Discursul are o structură bună, abordând fiecare argument major adus de A1, însă nu are și o contribuție proprie substanțială la dezbatere, cu excepția ideii recurente că existența mai multor specializări ar avea un impact benefic asupra economiei, care însă este explicat mai degrabă la nivel filosofic decât prin explicarea unui mecanism concret. Menționarea Germaniei nu ajută discursul, deoarece acolo finanțarea în ansamblu a sistemului educațional permite eliminarea taxelor din universități, pe când în România este vorba de eficientizare în folosirea unor resurse insuficiente.

A2 își începe discursul pornind corect de la această idee și reinterpretează tema impactului economic negativ pe baza sumelor mari pe care statul ar trebui să le investească subvenționând specializări fără cerere pe piața muncii. Discursul se îndreaptă apoi spre ideea de responsabilitate a statului din perspective diferite - responsabilitate prin oferirea unei game de specializări cât mai mari în facultăți vs. responsabilitate prin ghidarea tinerilor către domenii care să crească accesul la locuri de muncă. A2 aduce în discuție și riscul ca tinerii fără loc de muncă să părăsească țara, un nou argument util în dezbatere, însă destul de vag formulat. Sunt aduși în discuție termeni precum „speculații” în raport cu „creșterea economică pe termen lung” sau câteva expresii care apar încadrate de ghilimele care nu par a fi citate. Astfel de formulări ambigue nu contribuie la înțelegerea argumentului și îi slăbesc impactul în discurs. De asemenea, apar exagerări precum formularea „noi încercăm să stopăm declinul economic al țării” sau ajutorul oferit tinerilor pentru a deveni „realiști”. Per total, un discurs cu câteva puncte forte, dar care își pierde din consistență în a doua parte.

N2 începe discursul cu câteva expresii nepotrivite pentru un astfel de discurs - „mărețele idealuri”, „rezultate spectaculoase”. Nu e clar nici în ce constă măreția idealurilor și nici care ar fi rezultatele spectaculoase. Nu e clar nici rosul analogiei cu sângele. Cel mult, piața muncii e cea care are nevoie de diferite „celule” specializate, nu sistemul de educație, dar nu reiese clar asta. În cele din urmă, N2 arată că se va concetra pe latura spirituală a dezbaterii, ceea ce este util, deși felul în care afirmatorii au construit argumentul are la bază elemente concrete, precum impactul asupra economiei sau accesul la educație. N2 continuă discursul cu câteva afirmații nesusținute, precum „tinerii sunt motivați de pasiune”. Aducerea în discuție a fluctuațiilor din economie independent de cum sunt subvenționate specializările e utilă, iar apoi este menționat riscul ca studenții să se orienteze spre facultăți private (deși formularea ideii este ambiguă, ideea de facultate privată poate fi ghicită din „diverse facultăi”; iar abandonul școlar nu este un fenomen la care să facem referire când vorbim despre studii universitare). Mai utilă pentru discurs este întrebarea ridicată prin referirea la investitorii străini, deși apoi urmează o contradicție: o dată e susținut faptul că banii investiți pentru educația unui tânăr ar putea fi pierduți, iar apoi că banii investiți în educație nu sunt în sine bani irosiți pentru că au contribuit la dezvoltarea tinerilor. În ansamblu, discursul rămâne în cadrul prezentat la început și atinge chestiunile majore prezente pe parcursul dezbaterii, dar nu este un discurs specific unui negator 2, care ar trebui să concluzioneze dezbaterea și să identifice principalele elemente care ar trebui să încline balanța în favoarea echipei negatoare.

Per total, tot meciul se desfășoară în cadrul creat de A1, apărând doar reinterpretări ale acelorași argumente. Apreciez la ambele echipe faptul că rămân fidele filosofiilor de caz. Negatorii rămân în contextul ceva mai abstract, dar nu sunt convingători în ceea ce privește aspectele concrete legate de moțiune, pe când afirmatorii îmbină elemente concrete din discursul lui A1 cu cele mai abstracte din discursul lui A2 și oferă astfel perspective diferite asupra propriilor argumente. La nivelul ariilor de conflict, consider că afirmatorii câștigă discuția legată de impactul negativ asupra economiei, în timp ce în privința ariilor legate de responsabilitatea statului și responsabilizarea tinerilor e dificil de înclinat balanța deoarece fiecare echipă are abordări diferite. Un ușor avans la nivel de construcție logică are echipa negatoare, însă afirmatorii compensează prin conținutul mai solid.

Având în vedere cele de mai sus, echipa afirmatoare câștigă dezbaterea.

A1: Conținut 13 Strategie 8 Stil 4 – 25

N1: Conținut 12 Strategie 8 Stil 4 – 24

A2: Conținut 12 Strategie 8 Stil 3 – 23

N2: Conținut 9 Strategie 7 Stil 3 - 19







A1 -> 25 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 19 puncte
Castiga echipa:

Teo si Adelina (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.