Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Mihaela' (afirmatori) vs 'Equilibrium' (negatori)

A1 (Teo)

Consideram ca statul ar trebui sa nu mai subventioneze specializarile care nu au cautare pe piata muncii, adica acele domenii de studiu universitar sau postuniversitar care nu se coreleaza cu o categorie de posturi sau functii care pot fi gasite in mod frecvent in piata muncii la momentul actual. Astfel de specializari pot fi considerate cele din domeniul fizicii teoretice, psihologie, ingineria materialelor, asistenta sociala, studii culturale etc. Consideram ca statul ar trebui sa finanteze selectiv acele specializari care sunt productive, pe baza unor studii ale dinamicii pietei muncii care sa releve domeniile pentru care se pot gasi posturi in urmatorii 5 ani. Aceste evaluari pot fi reluate periodic pentru corelarea finantarii cu schimbarea realitatilor sociale si a cerintelor pietei.


Responsabilitatea statului vs. accesul la educatie al tinerilor

Atat Constitutia cat si legile in domeniul educatiei garanteaza dreptul si accesul la educatie al populatiei, dar acest drept nu implica si o angajare a statului de a sustine financiar orice forma de educatie. In fond, datoria statutului priveste asigurarea bunastarii si a liberului acces la invatamant. Din acest punct de vedere, statul isi indeplineste chiar mai bine aceasta responsabilitate atunci cand subventioneaza exclusiv specializarile care sunt cautate pe piata muncii, pentru ca faciliteaza accesul tinerilor care au posibilitati financiare variabile catre facultati cu specializari care garanteaza intr-o mai mare masura incadrarea ulterioara pe piata muncii. Tinerii care au inclinatie catre specializare cu o cautare mai mica pe piata muncii pot sa faca acest lucru in continuare, pentru ca uneori interesul si pasiune apentru un subiect primeaza in fata calculelor financiare: de exemplu, in 2013, specializarile din cadrul Facultatii de Geografie sunt in topul specializarilor cu concurenta mare, adica 16-18 candidati pe loc [1], chiar daca profesiile care rezulta nu sunt dintre cele mai lucrative [2]

Impactul economic

 

Finantarea universitatilor se face in functie de numarul de studenti pe care ii are universitatea la o anumita data [3]. De obicei un numar mare de studenti indica faptul ca acestia au un interes in domeniu, iar interesul poate sa provina dintr-o inclinatie naturala catre domeniul respectiv sau din tendinta de a considera acel domeniu ca fiind foarte productiv pe piata muncii, avand sansa la o cariera mai sigura sau mai profitabila. Desi pasiunea pentru un anumit domeniu de specializare face ca fiecare facultate sa inregistreze anual o cohorta de studenti, facultatile care inregistreaza in mod constant un numar crescut de studenti sunt de obicei si facultatile care ofera specializari cu cautare pe piata muncii. Daca statul ar inceta sa subventioneze specializarile fara cautare, majoritatea studentilor nu ar fi afectata in mod negatic. Aceasta politica ar fi de asemenea avantajoasa din punct de vedere economic pentru ca banii investiti in educatie in cadrul acestor specializari ar reprezenta de fapt o investitie care este recuperata de stat si societate, o data ce absolventii acestor specializari s-ar incadra in piata muncii si ar produce venituri impozitabile. In cadrul sistemului actual, statul finanteaza studii fara cautare, iar absolventii se incadreaza in piata muncii greu si de obicei in alt domeniu decat cel de specializare, obtinand venituri mai mici si deci contribuind mai putin la bunastarea lor si a societatii.

Responsabilizarea tinerilor

Foarte multi tineri isi aleg domeniul de specializare in mod iresponsabil si lenes, orientandu-se in functie de lejeritatea procesului de admitere, ferindu-se de specializarile care au examen de admitere [4] . Sansa de a obtine un loc bugetat este un alt criteriu important in alegerea specializarii - acest lucru e problematic pentru ca de multe ori facultatile au mai multe locuri bugetate datorita capacitatii lor de a face lobby la Minister in acest sens, si o data obtinute aceste locuri, facultatile fac eforturi sa atraga studentii ca sa “le umple” pentru a primi finantare maxima. Conform Societatii Academice din Romania, “Aceasta produce o logică circulară a alocării de resurse complet diferită de intenţiile teoretice ale politicii de alocare per capita.” [5] Totodata, multi tineri isi aleg specializarea in functie de lejeritatea programului/activitatii din perioada facultatii, fara insa a depune efort in a se implica in activitatii extracurriculare care sa le creasca sansele de angajare, si astfel nu reusesc sa se integreze ulterior in piata muncii. Prin subventionarea exclusiva a specializarilor productive, statul incurajeaza tinerii sa-si aleaga responsabil cariera si domeniul de studii, optand fie pentru un domeniu productiv, fie pentru un domeniu neproductiv dar pe care trebuie sa il plateasca singuri, determinandu-i astfel sa aleaga dupa criterii obiective si sa-si asume decizia in mod responsabil.

Din cele pezentate anterior, rezulta ca aceasta masura ar fi in conformitate cu rolul statului de a crea un mediu propice studiilor diverse, fara insa a ingreuna dinamica ulterioara de pe piata muncii. Totodata, aceasta strategie responsabilizeaza tinerii si e un elemenet care contribuie atat la bunastarea lor, cat si a societatii per ansamblu.

[1] Lica, Cristina, (iul. 2013 ), ADMITERE FACULTATE 2013. Specializarea cu CONCURENŢĂ ULUITOARE: 92 de candidaţi se bat pe un loc. INTERES mare şi pentru LIMBILE RARE, Evenimentul Zilei, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/qeXbOC

[2] Mirea, Corina, (ian.2013),Topul celor mai bine platite joburi in 2013: unde te poti angaja pentru 5.000 de euro net pe luna, Ziarul Financiar, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/KxzcGc

[3] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

[4] Ciulac, Andreea, (iul.2013), ADMITERE FACULTATE 2013. Admiterea cu examen scris „cerne” elevii, Evenimentul Zilei, recuperat pe 21.10.201 de pe http://goo.gl/311Bd 

[5] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

 


N1 (Vasile Gherasim)

De la bun inceput echipa afirmatoare ne descrie un model de stat totalitar, (de tip comunist ) unde sunt apreciati doar muncitorii  care sunt parte a societatii, considerata productiva.  Cu regret, constatam  ca nu avem nevoie de oameni cu studii culturale temeinice, si de alte profesii calificate de afirmatori ca „neproductive”. Fiind o afirmatie neinspirata care nu este compatibila cu modelul unui stat european care pune mare accent pe principii si valori umane.

  1. Responsabilitatea Statului vs accesul la educatie al tinerilor, 

 Teza argumentului ne sugereaza clar, doi factori,  care trebuie sa existe intr-o armonie si nu sa fie antagoniste cum ne este exprimata de afirmatorii. In primul rand, statul trebuie sa actioneza responsabil si sa faciliteze calea spre educarea tinerilor si nu sa le ingradeasca libertatea de alege care este strans corelata cu personalitatea fiecarui tanar. Statul  nu este clar si nu poate fi vazator sa prezica ce va fi  cotat pe piata in viitor si ce nu va fi. Mai mult ca atat, dreptul de alegere trebuie sa-i revina tanarului care sa cantareasca toate pro si contra si sa-si alegea o specializare conform propriei sale convingeri. Sunt  numeroase cazuri cand tineri fiind impusi de diferite circumstante finalizeaza anumite facultati si nu se regasesc in practica.Si nu e treaba statului sa se implice in vointa individului.

Ce tine de exemplu acordat, e  putin  fortat,  in contextul in care Romania din 1980 nu are o harta geologica care i-ar permite sa localizeze resursele subsolului pe care le are.

Impactul Economic

  Cosideram exagerat rationamentul invocat de oponenti, deoarece vine in contradictie cu propriul argument invocat mai jos.   In cadrul cazului afiramtor ne este adusa ca sursa investitiile tarilor in educatie, de evidentiat faptul ca se investesc multi bani spre informarea tinerilor privind alegerea profesionala. Astfel sa tinda spre o specialitate in care se regasesc si unde pot fi eficienti si inovatori pentru  a mentine progresul continuu ! Investitiile nu inseamna pierdere de bani, in principiu se incearca atragerea tinerilor spre domeniul repectiv, care conform analizelor s-ar dovedi o specialitate care ar fi prezenta pe piata in urmatorii ani. Scopul investitiilor in educatie este de a construi noi specialitati care vor aduce bunastarea societatii. ”Internetul” in anii ’90 era un domeniu necunoscut World Wide Web, iar astazi produce milioane locuri de munca, asigurand astfel satisfactie oamenilor si profit pentru companii si state. Educatia este primul domeniu din lista de investitii in care nu trebuie sa economisim, cultura trebuie distribuita si nu centralizata.

Responsabilizarea Tinerilor

 Spre deosebire de afirmatori,   noi prezumam  ca tinerii care isi aleg  o facultate sunt responsabili si constienti pentru optiunea facuta in conformitate cu  propriile sale convingeri. Nu o sa comentam faptul cum universitatile obtin aceste locuri bugetate, deoarece sunt actiuni ilicite si nu sunt supuse unei probari care ar putea sa ne convinga de contrariul. Iar  legeritatea sau complexitatea actului de studiu depinde de nivelul fiecarui student si in dependenta de facultatea aleasa. Un exemplu edificator in acest sens ar fi 6 studenti din cadrul Politehnicii din Bucuresti care au fost medaliati cu aur, argint si bronz la Olimpiada Internationala de Matematica SEEMOUS. Este evident ca pentru ei  studiile pe care le fac in cadrul universitatii sunt “lejere”. Si sunt mult exemple de acest fel care doresc ce vor. Prin subventionarea exclusiv a  specializarilor productive si neglijarea celorlalte cu siguranta nu va aduce un plus valoare tarii .care se doreste a fi un lider regional la toate capitolele.

In final, dorim sa subliniem ca solutia propus  nu va solutiona dilema educationala ci va adanci  o falie dintre paturile sociale si va crea o stare de incertitudine pentru generatiile  care nu vor sti mai nimic decat „producerea de bunuri”.

   In opinia echipei negatoare  statul reprezinta un set de institutii care au ca obligatie fundamentala, subliniez : “Crearea unui mediu echitabil si drept pentru fiecare membru sau individ ce contribuie la activitatea interstatala

 Reforma pretinsa in motiune are cateva nuante care ar duce la dereglari ale sistemului si sustinerea in cadrul arealului educatioanal al unei nedreptati, in special fata de patura sociala sensibila din punct de vedere financiar.

Vom defini termenii cheie dupa care jucam:

Piata Muncii - Piaţa muncii cuprinde activităţile de angajare şi de ofertă a forţei de muncă în vederea realizării unei activităţi, de menţionat că utilizarea termenului de "piaţă"  nu presupune că munca se comportă la fel ca orice altă marfă; în teoria economică, piaţa muncii trebuie privită ca "locul" unde se întâlnesc cererea şi oferta de muncă.  

Scop: Libertate pentru fiecare in alegerea profesionala !

Prin scopul dat ne propunem crearea unui mediu liber, asigurand sanse egale tuturor tinerilor la invatamant,  interzicerea discriminarii si prosperarea tarii.

Arg I:Statul are obligatia de a crea un sistem educational echitabil

Implimentarea  unei asemenea reforme  ar insemna oferirea unor locuri subventionate doar pentru cateva domenii  pe care statul poate sa le aleaga discretionar. Astfel,  cei care se vor afla in incapacitate de a-si plati studiile, vor fi constransi sa opteze pentru o specialitate unde ar exista locuri subventionate chiar si cu riscul sa nu se regaseasca in viitoarea profesie . De aici rezulta ca, doar  studentii cu o stare financiara buna vor putea sa-si permita o profesie dorita. Asta cel putin este o discrimare si o lipsa de egalitate de sanse pe care statul, contrar obligatiilor sale, incearca in mod nejustificat sa le impuna, in special, tinerilor din categorie sociala vulnerabila. In aceasta ambianta, nu putem exclude ipoteza cand statul , intr-o buna zi,  va decide sa nu mai subventioneze teatrele, facultatile de filosofie sau alte stabilimente culturale, pe o justificare ca avem alte prioritati, de genu:  autostrazi si alte proiecte de infrastructura. Ceea ce consideram noi ca este inacceptabil.

  Sustinerea Argumentului dat se bazeaza pe temeiul Articolului 33 din Costitutia Romanie[1] care se intituleaza “Accesul la Cultura”,  aln. (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită. Motiunea in sine,  incearca sa    edifice  un stat „mono-valent” adica specializat doar in anumite domenii, cu riscul de marginaliza alte domenii cum ar fi stiintele exacte sau chiar umanitare, dreptul si altele. Experienta altor state cum ar fi Japonia sau chiar din cadrul UE ne sugereaza ca doar o societate bazata pe cunoastere multilaterala  poate sa-si asigure un progres al societatii in ansamblu.

Arg. II Subventionarea unor specialitati anume ar duce la un dezechilibru pe  piata

In definitia  pietei , am accentuat relatia “cerere – oferta”. Cererea are un caracter dinamic, astfel ca astazi suntem martori in care indivizii isi schimba specialitatile de activare de cateva ori pe parcursul a  20-30 de ani activi pe piata muncii[2]. Astfel,  constrangerea prin mecanisme institutionale al indivizilor la nivelul alegerii profesionale marcheaza o incalcare a principiului autongestionarii   pietei. Este mult mai eficient ca statul sa ofere conditii pentru viitorii specialisti sa-si aleaga domeniul de activitate, chiar daca doreste sa profeseze peste hotare. In plus, odata cu aderarea Romaniei la UE, ne-am angajat sa formam impreuna cu cele 27 state membre o comunitate unde forta de munca  sa circule fara obstacole.  Asadar  analiza pietei pe care  o propune echipa afirmatoare in decursul a 5 ani isi pierde orice utilitate. Pista pe care o alege statul poate servi indirect o cale spre control al pietei muncii,   care ne aduce aminte de planificari si limitari impuse de regimurile nu tocmai cele mai democrate. Cu riscul sa ne repetam, subliniem faptul ca suntem intr-o mare familie europeana  si trebuie sa ne comportam civilizat.

 Referinte:

[1] Constitutia Romaniei, http://www.rogoveanu.ro/constitutia/const.htm;

[2] http://incomemagazine.ro/articole/au-renuntat-la-lumea-finantelor-si-s-au-reprofilat


A2 (Mihaela Paltinus)

Echipa negatoare pleaca de la o premise social democrata, daca nu chiar de origine comunista, aceea a egalitarismului cu orice prêt. De aici pana la o viziune totalitara nu este decat 1 pas. 

Statul faciliteaza calea spre educarea tinerilor si nu le ingradeste libertatea de a allege, actionand tocmai o guvernare capitalista. Atat Constitutia cat si legile in domeniul educatiei garanteaza dreptul si accesul la educatie al populatiei, dar acest drept nu trebuie sa implice o angajare a statului de a sustine financiar orice forma de educatie. Asta ar contravene pe alta parte, unui principiu al economiei reale, de piata. Or, tocmai s-a constatat ca sunt specializari care sunt clar in detrimental studentului, pe o parte, si nefrecventate, dei nerentabile din punct de vedere social si economic.

Statul este un clarvazator in domeniul economic si social: el este cel care face strategii pe termen lung si asigura pargiile economice, de asemenea, el este cel care constata, in plan real, viabilitatea unor domenii, specializari.

Dreptul de alegere ii este neingradit tanarului care va cantari toate pro si contra si-si va allege o specializare conform propriei sale convingeri, asa cum se intampla si acum: foarte multi aleg universitati particulare in detrimental celor de stat.

Statisticile spun urmatorul lucru:

>>27 din parlamentarii tineri (65%) au urmat instituţii de învăţământ autohtone din jumătatea de jos a clasamentului universităţilor. 

>>22 dintre „aleşi" (52%) au terminat facultăţi aflate pe ultimele poziţii ale topului. Acestea sunt, în majoritatea lor, universităţi particulare care, în ultimii ani, s-au aflat în mijlocul unor diverse scandaluri sau suspiciuni. 

>>doar 9 deputaţi tineri (21%) au urmat universităţi clasate în primul sfert al topului. 
Trebuie menţionat că 10 deputaţi nu au putut fi monito-rizaţi deoarece aveau CV-uri incomplete sau studiile urmate erau descrise evaziv.

Si acum sa revin la ceea ce a spus colegul meu insa putin mai dezvoltat. Voi incepe prin a vorbi putin despre accesul la educatie a tinerilor, impactul economic si responsabilizarea tinerilor.

Accesul la educatie a tinerilor

Cand spun aceste cuvinte la ce va puteti gandi? Sunt mai multe ramuri si anume..ne putem gandi la educatia tinerilor de ‘acasa’ sau educatia tinerilor la scoala sau ne putem gandi si la accesul altor tineri de alta etnie la educatie nu? Scoala de acasa este un mod de a protesta impotriva sistemului si “un mod de a rupe cercul vicios care sustine invatamantul public de proasta calitate”, dar nu e numai atat. Sigur, nemultumirea parintilor fata de sistemele de invatamant public sta la baza deciziei de a-si educa acasa copiii in cele mai multe cazuri, insa aceasta nu trebuie sa fie singura motivatie.
Eu sustin educatia acasa nu ca alternativa la cea publica, ci ca singura educatie care respecta persoana copilului, libertatea lui, interesele, starea lui emotionala. Eu sustin si promovez (pe scara mica, dar asa e la inceput) educatia acasa pentru ideea in sine, pentru dreptul copilului si al familiei de a nu-si intrerupe viata, de a nu-si lasa timpul, mintea, curiozitatea, pasiunile pe mana unor straini (pe deasupra instruiti si platiti prost).

Insa , de la educatia tinerilor putem face trimite la miile de tineri care isi cauta un loc de munca, care unii sunt de alta etinie si nu-si gasesc un loc de munca. In fond, datoria statutului priveste asigurarea bunastarii si a liberului acces la invatamant. Din acest punct de vedere, statul isi indeplineste chiar mai bine aceasta responsabilitate atunci cand subventioneaza exclusiv specializarile care sunt cautate pe piata muncii, pentru ca faciliteaza accesul tinerilor care au posibilitati financiare variabile catre facultati cu specializari care garanteaza intr-o mai mare masura incadrarea ulterioara pe piata muncii, asta ca sa reiau ceea ce a spus colegul meu, primul afirmator al acestei motiuni.

Impactul economic

Ca sa reiau cele spuse de catre A1 si anume ca finantarea universitatilor se face in functie de numarul de studenti pe care ii are universitatea la o anumita data. De obicei un numar mare de studenti indica faptul ca acestia au un interes in domeniu, iar interesul poate sa provina dintr-o inclinatie naturala catre domeniul respectiv sau din tendinta de a considera acel domeniu ca fiind foarte productiv pe piata muncii, avand sansa la o cariera mai sigura sau mai profitabila.

Ce ar trebui facut? E, desigur, mai usor sa se accepte critici care nu ataca fondul problemei. In acest sens studiul de fata este in dezavantaj, fiindca respinge supozitii esentiale si (unele) foarte vechi ale sistemului actual de finantare a universitatilor romanesti. Dar si asa e mult mai usor sa se admita critici generale, decat sa se traga concluzii care au caracterul unor propuneri de politici. Fiindca in acest caz este vorba chiar de schimbarea situatiei existente, iar conservatorismul, in ceea ce priveste invatamantul superior, este foarte mare. Ne asumam insa riscul, si vom mentiona cateva propuneri care sa conduca la inlaturarea supozitiilor inacceptabile ale actualului mecanism de finantare a universitatilor publice romanesti.

Responsabilizarea tinerilor

De asemenea aici o reiau din nou spusele colegului meu si anume ca foarte multi tineri isi aleg domeniul de specializare in mod iresponsabil si lenes, orientandu-se in functie de lejeritatea procesului de admitere, ferindu-se de specializarile care au examen de admitere . Sansa de a obtine un loc bugetat este un alt criteriu important in alegerea specializarii - acest lucru e problematic pentru ca de multe ori facultatile au mai multe locuri bugetate datorita capacitatii lor de a face lobby la Minister in acest sens, si o data obtinute aceste locuri, facultatile fac eforturi sa atraga studentii ca sa “le umple” pentru a primi finantare maxima.

Din cele pezentate anterior, rezulta ca aceasta masura ar fi in conformitate cu rolul statului de a crea un mediu propice studiilor diverse, fara insa a ingreuna dinamica ulterioara de pe piata muncii. Totodata, aceasta strategie responsabilizeaza tinerii si e un elemenet care contribuie atat la bunastarea lor, cat si a societatii per ansamblu.


N2 (Mihai Bordeianu)

  Mult stimată echipă oponentă, jurat !

  Am onoarea de a expune ultima pledoarie în cadrul dezbaterii și mă simt fericit că echipa oponentă a înțeles de unde vine problema în cadrul sistemului educațional. Deși în prezentarile expuse, oponentii au atacat tinerii oferindule etichete de leneși sau iresponsabili, în calitate de negator a moțiunii, pretind a fi mult mai optimist iar vina neeficienței din educație o atribui statului. Nu ne propunem crearea unui stat socialist, totalitar sau capitalist, dar e nevoie de un sistem echitabil și eficient, responsabil și corect  pentru viitoarele generații. După cum o spun și colegii afrimatori e nevoie de egalitate de șanse pentru fiecare, libertate în alegerea profesională dar problema se rezumă la învățământul public de proastă calitate în comparație cu alte state. Adoptarea moțiunii care sună în felul următor: ” E timpul ca statul sa nu mai subventioneze specializarile care nu au cautare pe piata muncii.”, nu ar duce decât la o confuzie pentru tineri, investiții pentru implementarea și dezvoltarea reformei date, astfel vom fi martori a unui consum ineficient de resurse finaciare . Sună mai mult utopic să discutăm despre subvenționare universităților când încă avem probleme infrastructurale, enumerând: blocuri de studiu, insuficiența de săli pentru derularea orelor, echipament pentru derularea observațiilor științifice etc. Astfel ajungem la concluzia că defapt statul și sistemul birocratic sunt responsabilii pentru management-ul educațional infect.

     Mentionez faptul ca dezbaterea sa corelat in jurul termenilor cheie propusi de echipa negatoare.

Echipa oponentă se bazează pe trei argumente în afirmarea moțiunii: 1.  Accesul la educatie a tinerilor, 2. Impactul economic, 3.Responsabilizarea tinerilor.

Primul argument ne demonstrează faptul că statul, o data cu susținerea moțiunii va alege care sunt specialitățile subvenționate, astfel el va decide cine va avea acces la educație și cine nu. Oarecum doar cei care se vor regăsi în specialitățile respective vor avea acces la educație. Din logica evidențiată mai sus, statul este suspectat de favoritism.  Și atunci ne întrebăm dacă mai este sau nu echitabil.

Reieșind din cele expuse de N1, o dată cu termenii cheie, piața muncii este în continuă schimbare, iar impactul economic poate fi catastrofal, dacă se ajunge la ideia că statul are nevoie de o serie specifica de tehnocrați sau specialiști. Exemplul medicilor, inginerilor sau experților IT care pleacă din România din cauza locurilor de muncă limitate este un contrargument pentru moțiune. Astfel concluzionăm că dilema nu constă în subvenționarea selectivă dar în crearea locurilor de muncă.

Responsabilizarea tinerilor pretinde a fi un argument utopic la motiunea data. Statisticile ne arată că numărul studenților în ultimii 10 ani sa triplat.(1) Astfel că interesul față de studiile universitare a crescut. Problema esențială pentru tineri este informarea și orientarea profesională. Optăm pentru o carieră nu în calitate de sclav al existenței, dar din pasiunea și dorința pentru a realiza ceva pe acel segment. Dincolo de bani, există plăcere și fericirea de a te simți liber să lucrezi la un anume proiect.

Deaceia optăm pentru Libertate pentru fiecare in alegerea profesională” (Scop)

   Sistemul finaciar actual in fiecare stat lucreaza dupa o schema economica simpla, populatia activa, platitorii de taxe si impozite lucreaza pentru fosta generatie, iar din banii respectivi se platesc pensiile,  in acelasi timp pentru alte segmente printre care si in educatie. Ei bine si daca tot populatia activa depune efort in sustinerea statului, atunci tind sa cred ca copiii lor ar trebui sa primeasca subventionare pe ceia ce isi doresc fara a fi constransi sa aleaga un domeniu anume.

Arg I Statul are obligatia de a crea un sistem educational echitabil

  • Concurenta excesiva conduce spre colaps educational

  Subventionarea unor specializari ar duce la concurenta pentru locurile respective, sau a unei batalii in cadrul universitar, pe principiul cine e mai puternic supravietuieste. Sau asta nu face decat sa minimalizeze sansele la o parte din tineri care defapt nu s-au regasit in cadrul specialitatii respective, dar defapt statul a decis pentru ei . Sistemul Educational American se bazeaza pe sustinerea tanarului in alegerea profesionala, astfel incat productivitatea si eficienta lui sa creasca. In schimb motiunea propusa de echipa Afirmatoare ar minimiza dorintele tanarului si ar opta spre existenta lui --- astfel incat individul activ sa produca servicii pentru a-şi asigura supravietuirea.

  La un moment dat statul se va afla in situatia in care va importa specialisti in anumite domenii pe care nu le are ca specialitati de baza. (Worst Case Scenario) Pentru a merge spre progres e necesar un echilibru, definit de stat prin reforme si politici educationale ce au ca scop sustinerea tinerilor spre cunoastere. Definirea unei limite educationale pentru fiecare tanar ar crea o generatie inflexibila la cererea pietei.

Arg. II  Subventionarea unor specialitati anume ar duce la un dezechilibru pe  piata

                ”Cererea are un caracter dinamic”,dupa cum mentiona si N1, oamenii isi schimba specialitatile de activare de cateva ori pe parcursul a  20-30 de ani activi pe piata muncii . Constrangerea prin mecanisme institutionale al indivizilor la nivelul alegerii profesionale marcheaza o incalcare a principiului libertarian in cadrul pietei. Piata se prezinta ca un set complex de specialitati astfel incat sa existe o rata a somajului cat mai redusa. Intr-o perioada in care pe piata se cer din 5 in 5 ani noi specialitati, marcarea unor specialitati anume ar minimaliza eficienta statului in cadrul educational. Astfel ca analiza pietei pe care ne o propune echipa afirmatoare in decursul a 5 ani ar deveni utopica pentru urmatorii 5-10 ani. :) Piata este libera si ea nu poate fi controlata 100/100, sau putem sa ne gandim la esecul planificarii marxiste in cadrul circuitului economic.

Concluzie

  Statul ca un set de institutii ce are ca obligatie fundamentala crearea unui mediu corect pentru fiecare individ mai are și responsabilitatea de a fi echitabil. In momentul in care societatea este dispersata in doi poli evidenti ”saraci-bogati”, marcarea unor specialitati precum o prevede motiunea de mai sus ar ordona eliminarea tinerilor care nu detin suport financiar, astfel neasigurand sanse egale pentru fiecare in competitia academica. Investitiile in cadrul educational trebuie mai intai de toate orientate spre infrastructura si problemele tehnice, dilema subventiilor este o tema care nu pretinde a fi o problema..

Referinte:-

  1. ”Pentru o Autonomie Responsabila”  - URL accesat la 25.10.2013 http://sar.org.ro/files/529_Policy%20memo46.pdf
  2. Articol: Cine ruinează Umanitatea  - URL aacesat la 26.10.2013 http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424127887323823004578595803296798048
  3. Petiția: Studenții pentru Viitorul Romaniei   URL - http://www.anosr.ro/semneaza-petitia/ accesat la 25.10.2013


Decizia:

Anca Pusca

A1: Pe ce se bazeaza indetificarea specializarilor mentionate care nu au cautare pe piata de munca: fizica teoretica, psihologie etc? Ai evidenta concreta care sa dovedeasca ca aceste domenii nu au cautare? Argumentul legat de impactul economic pare sa se bazeze pe sustinerea status quo, pe cand motiunea cere o schimbare. Argumentul legat de responsabilizarea tinerilor e bine dezvoltat dar ar trebui conectat direct la o propunere mai concreta de actiune: ce ar trebui sa faca statul mai exact? Pe baza caror principii ar trebui selectionate ‘specializarile productive’? Discursul este bun in general, dar ar putea fi mai bine organizat si evidentiat.

N1: Contra-argumentarea impactului economic ar putea fi mai clara, eventual prin evidentierea mai detaliata a dificultatii in a prezice exact care vor fi domeniile de cerere in viitor. Un alt aspect care ar putea fi mentionat este modul in care toate specializarile, inclusive fizica teoretica, psihologia, studiile culturale, tind sa se ajusteze in functie de cerintele contemporane (google aganjeaza multi teoreticieni in matematica/fizica, firme de PR au nevoie de cei cu anuminte specializari in psihologie publica, studiile culturale creeaza multi profesori cu tendinte interdisciplinare care au cautare mai mare in ziua de azi, etc). Contra-argumentarea argumentului legat de responsabilizarea tinerilor are nevoie de un impact mai clar explicitat: ce se va intampla exact cu clasele sociale si generatiile viitoare? Argumentul legat de crearea unui sistem educational echitabil e bine dezvoltat, insa cel legat de dezechilibrul de piata are nevoie de exemple mai concrete. In general, discursul este bine organizat si dezvoltat, dar pozitia negatoare ar putea fi mai clara, poate printr-un scurt sumar la sfarsitul discursului.

A2: Statisticile legate de educatia parlamentarilor sunt interesante, dar nu sunt explicitate indeajuns in relatie cu motiunea: ce ar trebui sa deducem din aceste statistici? Argumentul legat de educatia acasa este din nou neclar in ce priveste relatia cu motiunea: e acesta o forma de protest pt proasta organizare a educatiei de stat? Un argument care sustine nevoia de reforma?Restul discursului e repetitiv si nu reuseste sa aduca exemple sau solutii concrete care sa evidentieze exact ce propun afirmatorii. Strategia de responsabilizare a tinerilor este neclara atat in implementare cat si in efect.

N2: Contra-argumentarea este foarte bine organizata, discursul reuseste sa stabileasca clar diferenta dintre cele doua echipe si sa sublinieze avantajele oferite de negatori: un sistem de educatie mai echilibrat/echitabil in care statul nu favorizeaza anumiti studenti si anumite domenii ci ofera libertatea de alegere; Dezavantajele cazului afirmativ in schimb ar fi trebuit prezentate de N1 nu de N2, care in principiu e un discurs de sumar nu argumente noi. Argumentele legate de impactul negativ al concurentei excesive si dezechilibrul de piata ar fi trebuit evidentiate mai clar cu exemple si evidente concrete.In general discursul e bun, dar face treaba atat N1 cat si N2.

Decizia este in favoarea echipei negatoare si se bazeaza pe urmatoarele principii:

  1. 1.       Afirmatorii nu reusesc sa aduca si sustina sugestii concrete legate de motiune si se bazeaza in schimb pe sublinierea unor dezavantaje a pozitiei negative care nu sunt efficient dezvoltate, si argumente fara impact clar (statisticile legate de educatia parlamentarilor sau educatia acasa). 
  2. 2.       Negatorii aduc contra-argumente mai clare si mai bine organizate, subliniind importanta unui sistem echitabil, mai ales avand in vedere ca subventionarea educationala se face prin sistemul de taxare colectiva.

 

 

A1: continut  11+ strategie  6 + stil  3 = 20

A2: continut  8+ strategie  4 + stil  3= 15

N1: continut 12+ strategie  7+ stil 4 = 23

N2: continut  13+ strategie 8 + stil 4 = 25

A1 -> 20 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 15 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Equilibrium (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.