Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Radu si Ştefania' (afirmatori) vs 'Cezar si Cezar' (negatori)

A1 (Ştefania Găitan)

E timpul ca statul să nu mai subvenţioneze specializările care nu au căutare pe piaţa muncii

După o lungă perioadă în care studiile superioare erau bine controlate de către stat şi în care locurile atribuite fiecărei specializări erau disponibile în funcţie de oferta pieţei de muncă, acum avem posibilitatea de a urma pe parcursul vieţii orice tip de facultate şi de a ne putea „specializa” pe câte domenii dorim. Este acesta un lucru benefic atât pentru dezvoltarea propriei persoane cât şi pentru susţinerea eficientă a economiei naţionale? Voi arăta efectele negative ale necorelării programelor de studii cu piaţa muncii din Romania în cadrul argumentelor descrise mai jos.

Termenii moţiunii ne ajută să înţelegem cum poate fi rezolvată o asemenea problemă şi anume: din bugetul de stat se acordă anual finanţare locurilor universitare din cadrul diferitelor specializări. Aceste programe de studii trebuiesc susţinute în baza corelării lor cu oferta pieţei de muncă. Piaţa muncii cuprinde activităţile de angajare şi de ofertă a forţei de muncă în vederea realizării unei activităţi, precum şi procesul de determinare a retribuţiei celui care urmează să o îndeplinească[1]. Susţinerea de către stat a diferitelor specializări din cadrul învăţământuluii superior demonstrează sprijinul adus educaţiei, însă dacă programele de învăţământ nu sunt corelate cu necesităţile pieţei muncii, atunci asistăm la producerea fenomenului negativ al supraeducării populaţiei şi indisponibilităţii acesteia de a se integra pe piaţa muncii în baza studiilor efectuate. În cadrul discursului meu voi încerca să demonstrez că subvenţionarea de către stat a specializărilor care nu au căutare pe piaţa muncii produce efecte negative pe termen lung, dar şi o pierdere financiară din partea statului.

1.Supraeducaţia taie din PIB. Explicand argumentul îmi doresc să demonstrez că subvenţionarea tuturor specializărilor fără a se ţine cont de angajabilitatea absolvenţilor pe piaţa muncii are efecte negative pe termen lung în ceea ce priveste economia. Se pune întrebarea astfel: avem o creştere economică negativă într-un sistem de învăţământ care tinde spre supraeducaţie? Folosesc termenul de supraeducare pentru a susţine ideea că în ultimul timp facutăţile din România au scos în ultimii ani foarte mulţi absolvenţi care au ridicat şi standardul angajabilităţii pe piaţa muncii- conform unor date furnizate de UNESCO, România are 44 de absolvenţi la 1000 de locuitori, mai mult decât Slovacia, Cehia, Ungaria şi Germania[2]. În faţa  impsibilitatii pietei muncii de a absorbi absolvenţii, aceştia au ales să se angajeze pe posturi sub nivelul lor e pregătire. De aici rezultă că educaţia nu contribuie la creşterea şi dezvoltarea economiei atâta timp cât pe piaţa muncii nu apar locuri disponibile pentru toţi absolvenţii. Aşadar, subvenţionarea programelor de studiu care nu dispun de locuri pe piaţa muncii determină esecul studenţilor de a lucra în domeniu. Un alt efect negativ este şi faptul că prsoanele cu studii medii nu mai sut integrabile pe piaţa muncii în faţa numărului mare de persoane absolvente de studii superioare. Astfel, efectul negativ major se observă atunci când economia este în imposibilitate de creştere datorită blocării locurilor de muncă şi datorită faptului că locurile de entry-level sunt ocupate de persoane supra-calificate. Aceste fapte nu pot contribui la creşterea nivelului de trai, ci pot doar să blocheze economia naţională. O modalitate de a evita producerea acestor efecte ar fi stoparea finanţării specializărilor care nu au căutare pe piaţa muncii şi redirectionarea banilor respectivi spre disponibilizarea pieţei muncii.

2. Subvenţionarea specializărilor care nu au căutare pe piaţa muncii sunt o risipă! Aceasta deoarece aceşti bani ar putea fi folosiţi benefic în alte moduri precum: a) în cadrul specializărilor pentru care numărul de concurenţi este de peste 10 pe un singur loc la concursurile de admitere. Astfel acei viitori studenţi au posibilitatea de a studia ceea ce îşi doresc, acesta fiind un important avantaj în drumul spre excelenţă. Prin a excela în ceea ce fac,studenţii încadraţi  pe piaţa muncii au posibilitatea categorică să ridice standardul economic. Aceşti oameni, avand un nivel mai bun de trai, au posibilitatea de a contribui la dezvoltarea şi educaţia urmaşilor. Creşterea economică ajută şi la deblocarea pieţei muncii, iar asta presupune ca ulterior să se poată subvenţiona eficient toate specializările; b) banii cheltuiţi ineficient in subvenţionarea specializărilor necorelate cu piaţa muncii pot fi folosiţi şi in cadrul învăţământului preuniversitar. O consolidare a acestuia previne excluziunea socială a indivizilor[3]; c)aceşti bani ar mai putea fi investiţi în programe pentru studenţi care să îi ajute să aprofundeze cunoştinţele teoretice şi să îşi dezvolte abilităţile practice, mai putine locuri subvenţionate, dar subvenţionate eficient. Spre exemplu, în „Finlanda nu trebuie să plăteşti nimic pentru serviciile educaţionale nici măcar când faci o facultate”[4], dar pentru a ajunge la o astfel de performanţă e nevoie de adoptarea unor măsuri precum este aceasta moţiune.

Aşadar, argumentele prezentate mai sus evidenţiază necesitatea stopării finanţării specializărilor care nu au căutare pe piaţa muncii iar eu, ca afirmator 1,susţin sus şi tare acceptarea  acestei moţiuni.

Referinte:

[1] Definiţia aparţine site-ului: http://www.capital.ro/definitie/termen/vezi/Piata-muncii.html  recuperat la data 24.10.2013;

[2] Conform analizei furnizată de http://www.ecol.ro/content/capital-educational , văzut la data: 24.10 2013;

[4] Paragraful aparţine site-ului Blogspot.timpul.md, disponibil la: http://blogpost.timpul.md/2013/06/27/cum-este-organizat-si-cum-functioneaza-cel-mai-performant-sistem-de-invatamant-din-lume/ recuperat la data: 25.10. 2013


N1 (Cezar Manea)

Sprijinul statului român pentru învățământul universitar este esențial în supraviețuirea acestuia. Majoritatea universităților românești sunt de stat, majoritatea locurilor sunt bugetate sau subvenționate, iar majoritatea celor ce beneficiază de aceste locuri nu și-ar putea permite - fără sacrificii mari - plata taxei de școlarizare.

Afirmatorii susțin că nu există absolut nicio corelație între numărul de locuri finanțate în cadrul universităților și nevoia reală de pe piața muncii și de aceea ar trebui să schimbăm ceva. Acest lucru este absolut fals deoarece locurile sunt alocate în funcție de cerere[1] și chiar afirmatorii susțin că cererea mai mare este la specializările cu căutare pe piața muncii.

Implementarea măsurii ar duce la pierderea unora dintre specializări și ar ignora cerințele celor ce au înclinații către domenii mai puțin căutate. "Piața muncii" este un criteriu, însă nu singurul, care ar trebui să decidă oferirea subvențiilor. Statul are datoria de a spori accesul la educație, de a dezvolta și alte domenii decât cele deja existente și de a crea premisele unei investiții cu profit pe termen lung.

În primul argument, echipa afirmatoare omite să ne prezinte cauzele problemei prezentate de către ei. De ce există studenți ce aleg specializări ce nu le oferă un loc de muncă mai apoi? Ideea că trebuie să faci o facultate doar pentru a fi în rând cu lumea începe să dispară și poate fi în continuare diminuată prin alte mijloace decât nesubvenționarea anumitor specializări. Numărul foarte mare de oameni cu facultate își găsește explicația și în rata promovabilității foarte crescute la examenul de bacalaureat, rată ce a scăzut drastic în momentul în care examenul a devenit mai corect. De asemenea introducerea examenului de admitere la facultate ar reprezenta un alt filtru justificat pentru a-i selecta și ajuta financiar (prin bugetarea locurilor) pe cei care chiar au înclinație și își doresc să urmeze o anumită specialitate. Pur și simplu a face inaccesibile anumite specializări, sigurul criteriu fiind cel financiar, ar duce la o creștere a inegalității sociale și a inegalității de șanse.

În al doilea argument afirmatorii ne vorbesc de o redirecționare a fondurilor și noi acceptăm o astfel de nevoie. Acceptăm faptul că există specializări cu o mare cerere pe piața muncii („10 pe un loc”), dar tocmai acestea sunt specializările ce por atrage fonduri din mediul privat, tocmai pentru că mediul privat are nevoie de respectivii studenți. Pe de altă parte, tocmai specializările ce nu au căutare pe piața muncii sunt specializările ce depind de finanțarea de stat și nu pot exista în lipsa acesteia. Putem înțelege și punctul c) legat de recalcularea numărului de locuri, dar din nou asta nu susține o eliminare a acestora. 

1.            O societate mai bună este aceea în care poți studia domeniul dorit

Deși greu de oferit o soluție general valabilă pentru reușita în carieră, indiferent de domeniul ales, sfatul comun oferit de persoanele ce lucrează în domeniul HR ori persoanele de succes este acela că te dezvolți mai ușor când faci ceea ce-ti place[2]. Acesta este și principiul ce stă la baza sistemului capitalist din zilele noastre, un principiu ce aduce nu doar un echilibru social, ci și maximum de eficiență economică. Dacă e să considerăm exemplul lui Steve Jobs sau cel a românului Radu Georgescu[3], observăm că succesul carierei lor a venit nu din studiul unor specializări căutate (pe atunci)  pe piața muncii, ci din urmarea propriilor pasiuni și înclinații. Compromisul profesional nu poate fi prezentat ca prima opțiune într-un stat ce dorește să îmbunătățească calitatea vieții și în același timp să-și dezvolte ramura economică.

2. Specialiștii fac o țară mai ”atractivă”

Faptul că statul a menținut de-a lungul timpului specializări ce nu au reușit decenii la rând să fie atractive pentru piața muncii, a făcut posibil ca în momentul în care piața s-a schimbat, când necesitatea de specialiști din domeniile respective a crescut brusc, piața să poată oferi resursa umană necesară.

Domeniul IT nu a fost mai deloc căutat de-a lungul anilor 80’-90’, el devenind atractiv în prezent ('00). Întrucât România a menținut această specializare, a putut oferi specialiștii necesari. Venirea companiilor IT ( Amazon, Endava, Continental,.. ) a crescut bugetul statului și a ajutat și unele domenii auxiliare (marketing, HR, construcții etc.).

Schimbări asemănătoare în dinamica pieței muncii ar putea apărea pe termen lung, fără a fi vizibile pe termen scurt. Este necesar să păstrăm domeniile ce în prezent pot părea “ne-atractive” altfel încât România să poată fi ”atractivă” pentru viitorii investitori. Specialiștii se construiesc în timp. 

În concluzie, moțiunea nu ar trebui acceptată, întrucât îngrădește accesul la educație, crește inegalitatea socială, pune în pericol unele domenii, forțează oamenii să urmeze o carieră ce nu și-o doresc, și modelează sistemul universitar după o piață a muncii mult prea volatilă pentru a putea fi dublată de specialiști.

Referințe

[1] http://adevarul.ro/educatie/universitar/admitere-facultate-2013-locurile-buget-alocate-functie-numarul-studenti-1_51dc14a6c7b855ff561da070/index.html

[2] (a)“Find_and_use_your_passion_and_you’ll_have_a_great_career.” ; (b)Video.  

[3] "Avem_nevoie_de_oameni_carora_sa_le_placa_ceea_ce_fac"-Radu.Georgescu


A2 ()


N2 ()



Decizia:

Madalin Guruianu

ARBITRAJ PENTRU MECIUL 319



Din păcate meciul a fost abandonat de către afirmatori, astfel încât verdictul merge spre negatori.

Totuși, discursul inițial al afirmatorilor a fost bine construit cu un conținut bun, având 2 argumente solide, un stil și o strategie peste medie, ceea ce deschidea oportunitatea unei dezbateri interesante. Ambele probleme ridicate, atât costurile inutile ale supraeducației, cât și risipa subvențiilor pentru specializările fără corelare pe piața muncii, sunt reale și bine argumentate de către afirmatorul 1.

Negatorul 1 începe cu o suită de generalizări pripite și chiar de inexactități, cum că cele mai multe universități sunt de stat, când în realitate numărul studenților de la cele particulare este exponențial față de cei de la stat. Contraargumentul lor la argumentul I al afirmatorilor este destul de subțire, încercând să găsească alte cauze de rezolvat ale problemei identificate: un bacalaureat mai strict și o scădere a numărului studenților care fac ”facultate de dragul diplomei”. La argumentul 2 răspunsul are în vedere lipsa unei probleme, corelând tocmai apariția unor potențiali ”sponsori” pentru specializările căutate versus necesitatea de sprijin tocmai a celor cu mai puțină căutare. Argumentul ”pasiunii” cu doar două exemple excepționale, Steve Jobs și Radu Georgescu, culmea, primul neterminând studiile superioare (sic!) este unul firav construit și ar fi putut fi un ”cal de bătaie” perfect pentru afirmatori, dacă aceștia ar fi continuat meciul. Ei bine, cel de-al doilea argument al negatorilor este construit pe o iluzie, cum că ar trebui să fim pregătiți ”în principiu”, deoarece nu se știe în ce direcție vor apărea în viitor oportunități și investitori. Cu regretul că afirmatorii nu au continuat acest meci pe care îmi îngădui să cred că îl aveau la discreție, închei acordând victoria negatorilor.

Atrag atenția ambelor echipe asupra folosirii mai judicioase a referințelor în cadrul argumentelor, care ar trebui căutate cu mai multă atenție și de pe site-uri credibile, așa cum a fost pe larg prezentat în cursurile online de la Closer to Oxford. O analiză mai atentă și mai elaborată vă va aduce avantaje considerabile în meciurile ulterioare online sau directe, dar și în viața de zi cu zi.

Punctaje

A1 23 (c. 12, str. 7, stil 4)

N1 20 (c. 9, str. 7, stil 4)

A1 -> 23 puncte
N1 -> 20 puncte
A2 -> 0 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Cezar si Cezar (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.