Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Dana' (afirmatori) vs 'Alexandra si Tutu' (negatori)

A1 (Teo)

Consideram ca statul ar trebui sa nu mai subventioneze specializarile care nu au cautare pe piata muncii, adica acele domenii de studiu universitar sau postuniversitar care nu se coreleaza cu o categorie de posturi sau functii care pot fi gasite in mod frecvent in piata muncii la momentul actual. Astfel de specializari pot fi considerate cele din domeniul fizicii teoretice, psihologie, ingineria materialelor, asistenta sociala, studii culturale etc. Consideram ca statul ar trebui sa finanteze selectiv acele specializari care sunt productive, pe baza unor studii ale dinamicii pietei muncii care sa releve domeniile pentru care se pot gasi posturi in urmatorii 5 ani. Aceste evaluari pot fi reluate periodic pentru corelarea finantarii cu schimbarea realitatilor sociale si a cerintelor pietei.


Responsabilitatea statului vs. accesul la educatie al tinerilor

Atat Constitutia cat si legile in domeniul educatiei garanteaza dreptul si accesul la educatie al populatiei, dar acest drept nu implica si o angajare a statului de a sustine financiar orice forma de educatie. In fond, datoria statutului priveste asigurarea bunastarii si a liberului acces la invatamant. Din acest punct de vedere, statul isi indeplineste chiar mai bine aceasta responsabilitate atunci cand subventioneaza exclusiv specializarile care sunt cautate pe piata muncii, pentru ca faciliteaza accesul tinerilor care au posibilitati financiare variabile catre facultati cu specializari care garanteaza intr-o mai mare masura incadrarea ulterioara pe piata muncii. Tinerii care au inclinatie catre specializare cu o cautare mai mica pe piata muncii pot sa faca acest lucru in continuare, pentru ca uneori interesul si pasiune apentru un subiect primeaza in fata calculelor financiare: de exemplu, in 2013, specializarile din cadrul Facultatii de Geografie sunt in topul specializarilor cu concurenta mare, adica 16-18 candidati pe loc [1], chiar daca profesiile care rezulta nu sunt dintre cele mai lucrative [2]

Impactul economic

 

Finantarea universitatilor se face in functie de numarul de studenti pe care ii are universitatea la o anumita data [3]. De obicei un numar mare de studenti indica faptul ca acestia au un interes in domeniu, iar interesul poate sa provina dintr-o inclinatie naturala catre domeniul respectiv sau din tendinta de a considera acel domeniu ca fiind foarte productiv pe piata muncii, avand sansa la o cariera mai sigura sau mai profitabila. Desi pasiunea pentru un anumit domeniu de specializare face ca fiecare facultate sa inregistreze anual o cohorta de studenti, facultatile care inregistreaza in mod constant un numar crescut de studenti sunt de obicei si facultatile care ofera specializari cu cautare pe piata muncii. Daca statul ar inceta sa subventioneze specializarile fara cautare, majoritatea studentilor nu ar fi afectata in mod negatic. Aceasta politica ar fi de asemenea avantajoasa din punct de vedere economic pentru ca banii investiti in educatie in cadrul acestor specializari ar reprezenta de fapt o investitie care este recuperata de stat si societate, o data ce absolventii acestor specializari s-ar incadra in piata muncii si ar produce venituri impozitabile. In cadrul sistemului actual, statul finanteaza studii fara cautare, iar absolventii se incadreaza in piata muncii greu si de obicei in alt domeniu decat cel de specializare, obtinand venituri mai mici si deci contribuind mai putin la bunastarea lor si a societatii.

Responsabilizarea tinerilor

Foarte multi tineri isi aleg domeniul de specializare in mod iresponsabil si lenes, orientandu-se in functie de lejeritatea procesului de admitere, ferindu-se de specializarile care au examen de admitere [4] . Sansa de a obtine un loc bugetat este un alt criteriu important in alegerea specializarii - acest lucru e problematic pentru ca de multe ori facultatile au mai multe locuri bugetate datorita capacitatii lor de a face lobby la Minister in acest sens, si o data obtinute aceste locuri, facultatile fac eforturi sa atraga studentii ca sa “le umple” pentru a primi finantare maxima. Conform Societatii Academice din Romania, “Aceasta produce o logică circulară a alocării de resurse complet diferită de intenţiile teoretice ale politicii de alocare per capita.” [5] Totodata, multi tineri isi aleg specializarea in functie de lejeritatea programului/activitatii din perioada facultatii, fara insa a depune efort in a se implica in activitatii extracurriculare care sa le creasca sansele de angajare, si astfel nu reusesc sa se integreze ulterior in piata muncii. Prin subventionarea exclusiva a specializarilor productive, statul incurajeaza tinerii sa-si aleaga responsabil cariera si domeniul de studii, optand fie pentru un domeniu productiv, fie pentru un domeniu neproductiv dar pe care trebuie sa il plateasca singuri, determinandu-i astfel sa aleaga dupa criterii obiective si sa-si asume decizia in mod responsabil.

Din cele pezentate anterior, rezulta ca aceasta masura ar fi in conformitate cu rolul statului de a crea un mediu propice studiilor diverse, fara insa a ingreuna dinamica ulterioara de pe piata muncii. Totodata, aceasta strategie responsabilizeaza tinerii si e un elemenet care contribuie atat la bunastarea lor, cat si a societatii per ansamblu.

[1] Lica, Cristina, (iul. 2013 ), ADMITERE FACULTATE 2013. Specializarea cu CONCURENŢĂ ULUITOARE: 92 de candidaţi se bat pe un loc. INTERES mare şi pentru LIMBILE RARE, Evenimentul Zilei, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/qeXbOC

[2] Mirea, Corina, (ian.2013),Topul celor mai bine platite joburi in 2013: unde te poti angaja pentru 5.000 de euro net pe luna, Ziarul Financiar, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/KxzcGc

[3] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

[4] Ciulac, Andreea, (iul.2013), ADMITERE FACULTATE 2013. Admiterea cu examen scris „cerne” elevii, Evenimentul Zilei, recuperat pe 21.10.201 de pe http://goo.gl/311Bd 

[5] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

 


N1 (Alexandra Dragodan)

Echipa negatoare consideră că nu este timpul că statul să renunţe la subvenţionarea specializărilor care nu au căutare pe piaţa muncii. 

În primul rând,dorim să definim termenii cheie ai aceste moţiuni,lucru pe care echipa afirmatoare l-a omis:a subvenţiona, a nu avea căutare piaţa muncii si statul. A subvenţiona se referă la a oferi un ajutor bănesc nerambursabil unei persoane sau instituţii de către o organizaţie. A nu avea căutare înseamnă ( în cazul nostru) a nu atrage oferte de muncă, iar piaţa muncii este spaţiul economic în care se întâlnesc, se confruntă şi negociază în mod liber cererea de forţă de muncă,reprezentată de angajatori şi ofertă, reprezentată de posesorii de forţă de muncă. Statul este acea instituţie politico-administrativă a societăţii în frunte cu un guvern şi cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigura funcţionarea vieţii sociale pe un anumit teritoriu.
Vom demonstra acum de ce adoptarea moţiunii nu este benefică,contra-argumentând afirmaţiile echipei afirmatoare. 

În cazul în care această moţiune ar fi adoptată,cei mai mulţi absolvenţi de liceu s-ar specializa în domenii pentru care nu sunt făcuţi,nu au talentul sau abilităţile necesare. În ceea ce priveşte alegerea unor facultăţi în funcţie de lejeritatea programului,echipa negatoare consideră că nu contează cât timp petrecem la facultate ci cum îl folosim..”Prinsubvenţionarea exclusivă a specializărilor productive, statul încurajează tinerii să-sialeaga responsabil carieră şi domeniul de studii, optând fie pentru un domeniu productiv, fie pentru un domeniu neproductiv dar pe caretrebuie să îl plătească singuri”..…ei bine,practic vorbind,universităţi din Danemarca, Marea Britanie şi Olanda au programe foarte bune pusela punct care sprijină studenţii străini în proporţie de până la 100%,indiferent de specializare.Dat fiind acest lucru,mulţi studenţi s-ar vedea nevoiţi să studieze în stăinătate,fapt ce ar conduce la o emigrare notabilă a tinerilor...Luând în considerare dinamica pieţei muncii,pe care o propune echia afirmatoare,e riscant să spui,fără a cercetata, că ceva nu e rentabil.Orice specializare apparent necăutată poate deveni profitabilă în timp.Iar o cercetare din partea statului nu e rentabilă deoarece nu are rezultate imediate
.Filosofia noastră de caz se bazeză pe faptul că facultăţile înfiinţeză anual specializări noi, care sunt cerute pe piaţă muncii şi asigură o finalitate prin angajare absolvenţilor.Aşadar,facultăţile renunţă singure la acele specializări necăutate sau le adaptează în funcţie de cererea existentă pe piaţa muncii,fără să fie nevoie de intervenţia statului. 

Argumentul Psihologic 
Echipa negatoare crede că dacă statul nu mai subvenţionează specializările care nu au căutare pe piaţă muncii,tot mai mulţi oameni renunţă la ceea ce le place să facă în favoarea a ceea ce le va aduce eventual mai mulţi bani dar nu le va oferi niciun fel de satisfacţie ori bucurie. Mulţi au auzit de “fă ceea ce îţi place şi nu va trebui să munceşti nici măcar o zi” .Într—un sistem în care peste 81% dintre români pun salariul şi programul pe primul plan, în alegerea unui job,există o minoritate formată din cei care fac ceea ce iubesc şi o majoritatecare priveşte serviciul că o obligaţie.Confruntându-se zi de zi cu stresul şi suferinţa manifestate în raporturile dintre ei şiangajatori sau dintre ei şi colegi,un procent de 90% dintre românii cu loc de muncă consideră că managerii lor îşi agresează psihic subalternii, motiv pentru care cei mai mulţi dintre salariaţi se simt umiliţi la locul de muncă, suprasolicitaţi sau confuzi cu privirela sarcinile pe care le au de îndeplinit.[1] 

În evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) erau înregistrate 13.401 locuri de muncă, în data de 25 octombrie 2013. Cele mai multe job-uri se regăseau în judeţele: Cluj - 1859, Bucureşti - 1370, Iaşi - 693, Braşov - 560, Gorj – 557.Persoanele cu studii superioare aveau la dispoziţie 1106 locuri de muncă, după cum urmează: 90- programator, 60- inginer mecanic, 28- consilier/expert/inspector/referent/economist în economie generală, 25- manager, 23- inginer construcţii civile, industriale şiagricole, 23- proiectant inginer mecanic , 22- inginer de sistem software, 22- şef departament mărfuri alimentare/nealimentare, 20 -agent de vânzări, 17- farmacist etc.[2]..Deci,locuri de muncă există. Echipa negatoare consideră că sunt locuri de muncă suficiente,pentru oameni specializaţi în orice domeniu.Nu trebuie ca statul să renunţe la subvenţionarea specializărilor fără căutare pe piaţa muncii,este nevoie,dimpotrivă , ca statul să susţină facultăţile în pregătirea unor oameni competenţi,foarte bine pregătiţi iar dacă nu se găsesc locuri de muncă suficiente în România,ţările nordice caută să angajeze români pe posturi diverse, de la măcelari la ingineri. Mai multe ţări europene, printre care Norvegia şi Germania, pun la bătaie locuri de muncă ce sunt accesibile şi cetăţenilor români, la salarii ce ajung şi la 84.000 de euro pe an, adică 7.000 de euro pe luna.[3] 

Aşadar,echipa negatoare consideră că nu trebuie să statul să renunţe la subvenţionarea specializărilor fără căutare pe piaţa muncii. Mulţumim!

Referinte:[1]  Articol “Nouă din zece angajaţi români spun că sunt afectaţi de violenţa psihică la locul de muncă”,Corina Mitrea, Acesta  a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.09.2013http://www.zf.ro/zf-24/
[2]  Costel Gilca,13.401 locuri de muncă erau vacante la sfârșitul săptămânii trecute, http://www.costelgilca.ro/stiri/document/5639/13401-locuri-de-munca-erau-vacante-la-sfarsitul-saptamanii-trecute.html
[3] Locuri de munca pentru romani in strainatate , Luni, 05 August 2013,  http://ziareromania.ro/img/header/ziare_logo_head.jpg


A2 (Dana Ţurcan)

Bună ziua! Mulțumim echipei negatoare pentru încercarea lor de a găsi raționamente împotriva eficientizării sistemului național de învățământ superior. Vom reitera aici să propunem ca statul să nu mai acopere cheltuielele legate de instruirea în sistemul universitar a doritorilor de a învăța acele specializări care nu oferă perspective clare de carieră bine-plătită, adică specializări neproductive. Este absolut evident că cei care doresc să învețe la astfel de specializări sunt conduși de pasiune oarbă, și nu de rațiune. Este dreptul lor să urmeze studii în domeniile care nu sunt căutate de angajatori și respectiv, cu acest drept, vine și responsabilitatea de a achita taxele corespunzătoare – fără ca aceste mofturi să fie achitate de restul plătitorilor de impozite.

Cum am menționat în primul discurs, statul își îndeplinește cel mai bine responsabilitatea de a oferi acces la educație atunci, când folosește resursele publice pentru a finanța specializările care oferă absolvenților o mai bună perspectivă de carieră bine plătită. Educația stă la baza creșterii bunăstării, cum am menționat ulterior. Astfel statul își îndeplinește scopul superior – cel de asigurare a bunăstării populației – prin studii superioare care asigură locuri de muncă bine plătite după absolvire. Bunăstarea cetățenilor este mult mai importantă decît studii de dragul studiilor. Atunci, cînd cetățenii își permit să facă economii din job-urile bine plătite, ei au posibilitatea să își planifice vacanțele mai bine, vor fi mai odihniți, vor putea folosi timpul liber pentru hobby-urile și lărgirea orizontului, și astfel vor fi mai fericiți. Dacă ai bani disponibili, proveniți din carieră bine plătită care survine din studii superioare căutate de angajatori, poți să merge la concerte, teatru, călătorii exotice, culturale, științifice – viața ta capătă un sens mult mai profund și un farmec dinamic. Negatorii au abordat unilaterla problema pasiunii și bunăstării. O muncă bine plătită contribuie la o viață mai dinamică unde pasiunea are mai mult spațiu pentru manifestare.

Este evident că stoparea subvenționării specializărilor neproductive va avea doar un impact economic pozitiv. Așa cum am menționat anterior, fără ca negatorii să combată argumentele noastre, statul are de câștigat din investițiile în specializări productive. Statul este obligat să cheltuiască eficient banii publici și să trateze banii publici cu aceeași prudență cu care un om responsabil își tratează propriul buget. Astfel, statul este obligat să caute metode de a reduce cheltuieli sterile și de a mări investițiile – adică de a pune banii acolo unde ele pot să aducă profit. Specializările productive pot întoarc în timp scurt și de multiple ori investiițe statului în studiile universitare corespunzătoare. Dacă costul instruirii unui specialist productiv ar fi, conservator, de 10000 RONI (in mediu 2500 RONI pe an * 3 ani + cheltuieli care eventual nu sunt incluse în taxa de școlarizare), atunci investiția dată se recuperează timp de 2.5 ani în cazul în care absolventul se angajează cu un salariu lunar de EUR 500, doar din impozitul pe venit (EUR 500*4.43*12 luni = 26580 RONI * 16% impozit pe venit = 4252.8 RON doar în primul an). În cazul în care absolventul este șomer la absolvire, sau are salariu lunar de RON 700 (profesor deputant de geografie) , va răsplăti statul în peste 7 ani. Astfel statul devine un mult mai bun administrator al banilor publici, dacă subvenționează doar specializările productive.

Și cel mai important, stoparea subvenționării specializărilor neproductive va responsabiliza foarte mult studenții – și va contribui la rezolvarea problemei studiilor superioare necalitative. Astfel, precum am menționat în discursul inițial și mulțumim negatorilor că nu au combătut acest argument, studenții nu vor mai căuta doar specializările bugetare, în pofida vocației sale și contrar cerințelor pieței. Negatorii se contrazic când se axează exclusiv pe pasiunea candidaților în alegerea studiilor superioare. Așa cum am demonstrat anterior, studenții ignoră pasiunea și talentul său la admitere, pentru că se orientează preponderent către specializări subvenționate de stat, fără a se întreba ce își doresc, și unde urmează să își construiască cariera. Candidații deseori aleg facultățile cu ochii închiși, și ține de datoria statului să îi ajute să ofere cetățenilor săi căi clare spre bunăstare. Un prim pas în această direcție ar fi stoparea subvenționării specializărilor neproductive.

Având în vedere că datoriile supreme ale statului sunt 1) de a contribui la bunăstarea cetățenilor prin educație productivă, 2) să asigure cheltuirea și investiția eficientă a banilor publici și 3) să ofere oportunități clare și productive cetățenilor săi tineri, afirmatorii consideră că subvenționarea specializărilor neproductive este o iresponsabilitatea din partea statului, și trebuie oprită.

http://www.wall-street.ro/articol/Economie/45631/Romania-cea-mai-redusa-cota-de-impozit-pe-venit-din-UE.html

http://www.realitatea.net/un-profesor-debutant-castiga-in-romania-un-salariu-lunar-de-doua-ori-mai-mic-decat-venitul-mediu-national_315602.html


N2 (Tutu Mihaela)

Statul trebuie să continue să subvenţioneze specializările fără căutare pe piaţa muncii.Trebuie să continue atât pentru ceea ce am spus anterior cât şi pentru ceea ce urmează că spunem. 
Vom începe prin a oferi câteva lămuriri cu privire la ceea ce am spus în primul discurs şi totodată prin a contra-argumenta.Nu ne-am referit la o pasiune oarbă ci la o corelare între abilităţile sau talentele pe care  tinerii le au şi specializarea ,apoi locul de muncă pe care le vor alege.Piaţa muncii este într-o permanentă schimbare,iar a spune că ceva nu este rentabil acum,este riscant.Folosirea resurselor publice pentru a finanţa specializările care oferă absolvenţilor o mai bună perspectiva de carieră bine plătită este profitabilă pe termen scurt.Pe termen lung însă,se dovedeşte a fi ineficientă,chiar neprofitabilă.În timp,nimic nu poate progresa fără investiţii aparent nerecuperate. 

În ceea ce priveşte exemplul dat de echipa afirmatoare,cu impozitul pe venit,ne interesează în ce măsură este el încasat de stat.Teoretic,statul are de câştigat de pe urma acestuia.Practic însă, statul a colectat în trimestrul al treilea la bugetul general consolidat cu 4 miliarde de lei mai puţin compartiv cu suma prevăzută în programul stabilit de Ministerul Finanţelor, respectiv 49,7 miliarde lei faţă de 53,7 miliarde lei, potrivit datelor publicate în raportul privind execuţia bugetară. 

Conform datelor operative pentru trimestrul al treilea, veniturile bugetului general consolidat au fost realizate în proporţie de 92,5%,în timp ce cheltuielile s-au efectuat în proporţie de 96%, situaţie care a condus la un deficit de1,5 miliarde de lei, faţă de ţinta stabilită pe acest trimestru, care prevedea un plus de 400 milioane de lei,potrivit Business24.[1] 
De altfel,cum spunea şi Cosmin Marinescu,consilier al ministrului finanţelor pe probleme de politici economice, studiile de specialitate şi evaluările venite chiar din sfera mediului de afaceri, impozitarea muncii este cea mai importantă povara cu care se confruntă întreprinzătorii. În România, salariile sunt mici, în timp ce costurile cu forţa de muncă sunt mari. Acesta este paradoxul unei poveri fiscale apăsătoare asupra muncii. Astfel se explică apetenţa anemică a întreprinzătorilor de a crea noi locuri de muncă, de a angaja forţă de muncă 'la vedere', fără a face apel la debuşeul - uneori salvator - al muncii la negru.[2] 
Astfel,statul nu pierde de pe urma faptului că un angajat cu un salariu mai mic, care face ce-i place rasplateste statul într-un timp mai lung,ci pentru că impozitul pe venit este relativ mare şi mulţi antreprenori nu îl pot plăti fiind deci încurajată munca la negru. 

Vom folosi ca argument 2 EMIGRAREA SUDENTILOR. 

În anul 2012, aproximativ 26.000 de tineri au ales să plece din România şi să îşi efectueze studiile în străinătate.[3] România este între primele zece ţări că număr de studenţi în universităţile din Marea Britanie. La fel, numărul românilor care studiază în Olanda s-a dublat, iar al celor din Danemarca a crescut cu peste 20 %.Avem deja studenţi care pleca.Echipa negatoare consideră că renunţarea la subvenţionarea acelor specialităţi fără căutare pe piaţa muncii ar creşte numărul acestora prin faptul că, neavând şansa să facă ceea ce doresc în ţară,mulţi caută alternative în străinătate,înainte de a se reprofila spre facultăţile căutate. 

De asemenea,mai e şi cazul în care statul trebuie să subvenţioneze toate specializările întrucât nivelul economic al tinerilor îi obligă să caute specializări finanţate.Prin adoptarea acestei moţiuni,nu am reuşi decât să pierdem tineri cu multe calităţi,care nu-şi permit să plătească taxele la facultăţile dorite. Echipa negatoare consideră că această moţiune nu ar trebui adoptată,deoarece,tinerii fie ar renunţa la ceea ce le place şi să facă sau pentru care au calităţi,fie ar face ceea ce doresc în străinătate. 
O soluţie pentru această problema ar fi,ca facultăţile să continue să înfiinţeze specializări noi,care sunt cerute pe piaţă muncii,sau că statul să subvenţioneze specializările în funcţie de căutarea lor pe piaţă muncii,adică să ofere mai mulţi sau mai puţini bani de la caz la caz. Mulţumim!

Referinte:

[1],[2] Business24,31 Octombrie 2012 Statul a "pierdut" un miliard din cat si-a propus sa incaseze in T3,

www.business24.ro › Macroeconomie  Buget 


[3] Alina Gheorghe, Mii de tineri romani pleaca in strainatate la studii. Afla avantajele, 12 Octombrie,2012
http://www.wall-street.ro/articol/Careers/138605/studii-in-strainatate.html#ixzz2jUKVfB7H  



Decizia:

cristina rosu

A1 23 puncte

 

Am apreciat respectarea structurii unui caz de dezbateri și claritatea exprimării. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe de la început despre rolul statului în raport cu finanțarea locurilor la facultăți. A fost o idee bună să prezentați o serie de măsuri, ca reglementări, însă ar fi fost și mai bine dacă ați fi conturat mai bine status-quo-ul, problema din prezent a finanțărilor fără a se ține cont de criteriul integrării pe piața muncii și eventual cauza/ cauzele acesteia. La primul argument, atenție la exemplul oferit- în lipsa unei explicații clare de ce acesta ilustrează faptul că pasiunea depaășește aspectul financiar (mă refer la exemplul cu facultatea de geografie), e posibil să se înțeleaga mai degrabă o ilustrare a problemei identificate: prea mulți studenți, prea puține locuri de muncă ulterior. La al doilea argument, trebuie să acordați o atenție mai mare asupra corelației sale în raport cu restul cazului. Dacă afirmați la un moment dat că impactul a ce propuneți nu va fi semnificativ, pentru că în status quo facutățile din domenii cu multă căutare pe piața muncii au deja cei mai mulți studenți și beneficiază de finanțare justificată inclusiv din punctul de vedere a ce susțineți voi în caz, vă diminuați capacitatea de a convinge că măsura propusă este deziderabilă și stringent necesară a fi aplicată (daca aplicarea sa nu va fi semnificativă, de ce sa mai fie aplicată de la bun început?). De asemenea, atenție la corelații și în cadrul argumentului. Dacă majoritatea studenților deja merg la facultăți care le oferă șanse sporite să se angajeze ulterior, atunci statul nu pierde atât de mult din impozite în status quo, deci și în prezent face o investiție bună. La al treilea argument, încercați pe viitor să explicați mai mult și să exemplificați, eventual. Nu se întelege de ce per se criteriile enumerate de voi sunt unele negative, iresponsabile. De asemenea, nu se întelege de ce aplicând ce propuneți voi vor fi înlaturate și criteriile „iresponsabile”.

 

N1 25 puncte

 

Este necesar să realizați o contraargumentare mai punctuală a argumentelor aduse de afirmatori. V-aș recomanda să consultați tutorialele realizate de colegii de la closer2oford, referitoare mai ales la strategie, în privința modalității de citare a surselor. De asemenea, în privința structurii unui argument, faptul că puneți la sfârșitul discursului o statistică destul de cuprinzatoare nu înseamnă că dovediți ceva, dacă nu demonstrați ce. Ideea era că sunt locuri pe piața muncii, însă nu se deduce direct din statistica prezentată. Mi-a plăcut argumentul despre rolul statului în echilibrarea dintre cererea de pe piața muncii și oferta. Fără intevenția acestuia, se poate realiza un echilibru, idee care deși a fost bună, nu a fost suficient de mentionată pe parcursul dezbaterii. În prezentarea argumentului psihologic, dovada adusă nu vine în susținerea ideii voastre, ci este o statistică despre agresiunile psihice suferite de angajați din partea angajatorilor. Voi sustineați că este important să faci ce îți place, nu ar fi stricat o statistică despre nivelul de performanță crescut când exista pasiune în activitatea zilnică.

 

A2 24 puncte

 

Valoarea bunăstării cetățenilor și ideea de investiție a statului- datorie a viitorului angajat sunt inspirate, însă trebuie aratată cauzalitatea dintre nesubvenționare și acestea. Întreg discursul pleacă de la premisa nedemonstrată că actualul student la un loc bugetat ales fără o „pasiune oarbă” va deveni un viitor angajat competent, productiv. Sunt de acord că este necesar ca statul să mediteze asupra cheltuirii banilor publici și că se poate stabili o obligație cel mult morală a studentului să returneze banii. Pe viitor, încercați să contraargumentați cazul echipei adverse- mă refer la argumentul referitor la reglarea în mod natural, fără intervenția statului, a raportului cerere/ oferta. În privința argumentului psihologic, este ușor de arătat că un om care este angajat și este plătit bine poate să se simtă împlinit, însă, din nou, e necesar să arătați cauzalitatea între obținerea acelui loc de munca și nesubvenționarea.

 

N2 23 puncte

 

 

Este recomandat ca al doilea vorbitor să reia argumente din cazul echipei, chiar dacă nu au fost menționate de A2. Mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult pe ideea referitoare la tinerii valoroși care nu își vor permite să plăteasca taxe. Ideea referitoare la migrația studenților apare a fi o opțiune, alături de compromisul accceptării unui job care nu este cel visat. În contraargumentare, ideea foarte lungă referioare la impozitul de venit nu ilustrează un motiv atât de important încât să ocupe mult spațiu. Cu atât mai mult cu cât neplata impozitului nu se datorează subventionării din partea statului a specializărilor de la facultate. Mi-ar fi plăcut să se identifice mai clar ariile de conflict și sa se respecte o structură inițială a argumentelor începută la N1.

 

Aria de conflict pe care am identificat-o a fost referitoare la necesitatea implementării a ceva nou în situația din prezent, în raport cu subvenționarea realizată acum. Deși ambele echipe nu au insistat mult asupra ilustrării status quo-ului, am înțeles de la afirmatori că există o problemă, iar de la negatori că această problemă se pare că se reglează de la sine, nefiind atât de gravă și fără a fi necesară intervenția statului. Afirmatorii reușesc să identifice o serie de avantaje ale aplicării a ce propun- în mare parte în legătură cu ideea de a avea un loc de muncă (psihologic te simti mai bine, statul are mai mulți bani din impozite, societatea este în bunăstare…), însă nu reușesc să arate de ce masurile propuse sunt cele care vor aduce acele avantaje. În plus, având în vedere abordarea negatoare, e posibil să existe unele efecte negative, precum migrarea tinerilor spre alte state, care le-ar oferi posibilitatea să studieze o specializare la care n-ar avea acces în țară sau efectele psihologice negative asupra celor care vor fi presați să aleagă un domeniu pentru ca e profitabil și există, fără să fie pasionat.

În concluzie, echipa câștigătoare este cea NEGATOARE

A1 -> 23 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Alexandra si Tutu (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.