Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si BiancaM' (afirmatori) vs 'Cezar si Marian' (negatori)

A1 (Teo)

Consideram ca statul ar trebui sa nu mai subventioneze specializarile care nu au cautare pe piata muncii, adica acele domenii de studiu universitar sau postuniversitar care nu se coreleaza cu o categorie de posturi sau functii care pot fi gasite in mod frecvent in piata muncii la momentul actual. Astfel de specializari pot fi considerate cele din domeniul fizicii teoretice, psihologie, ingineria materialelor, asistenta sociala, studii culturale etc. Consideram ca statul ar trebui sa finanteze selectiv acele specializari care sunt productive, pe baza unor studii ale dinamicii pietei muncii care sa releve domeniile pentru care se pot gasi posturi in urmatorii 5 ani. Aceste evaluari pot fi reluate periodic pentru corelarea finantarii cu schimbarea realitatilor sociale si a cerintelor pietei.


Responsabilitatea statului vs. accesul la educatie al tinerilor

Atat Constitutia cat si legile in domeniul educatiei garanteaza dreptul si accesul la educatie al populatiei, dar acest drept nu implica si o angajare a statului de a sustine financiar orice forma de educatie. In fond, datoria statutului priveste asigurarea bunastarii si a liberului acces la invatamant. Din acest punct de vedere, statul isi indeplineste chiar mai bine aceasta responsabilitate atunci cand subventioneaza exclusiv specializarile care sunt cautate pe piata muncii, pentru ca faciliteaza accesul tinerilor care au posibilitati financiare variabile catre facultati cu specializari care garanteaza intr-o mai mare masura incadrarea ulterioara pe piata muncii. Tinerii care au inclinatie catre specializare cu o cautare mai mica pe piata muncii pot sa faca acest lucru in continuare, pentru ca uneori interesul si pasiune apentru un subiect primeaza in fata calculelor financiare: de exemplu, in 2013, specializarile din cadrul Facultatii de Geografie sunt in topul specializarilor cu concurenta mare, adica 16-18 candidati pe loc [1], chiar daca profesiile care rezulta nu sunt dintre cele mai lucrative [2]

Impactul economic

 

Finantarea universitatilor se face in functie de numarul de studenti pe care ii are universitatea la o anumita data [3]. De obicei un numar mare de studenti indica faptul ca acestia au un interes in domeniu, iar interesul poate sa provina dintr-o inclinatie naturala catre domeniul respectiv sau din tendinta de a considera acel domeniu ca fiind foarte productiv pe piata muncii, avand sansa la o cariera mai sigura sau mai profitabila. Desi pasiunea pentru un anumit domeniu de specializare face ca fiecare facultate sa inregistreze anual o cohorta de studenti, facultatile care inregistreaza in mod constant un numar crescut de studenti sunt de obicei si facultatile care ofera specializari cu cautare pe piata muncii. Daca statul ar inceta sa subventioneze specializarile fara cautare, majoritatea studentilor nu ar fi afectata in mod negatic. Aceasta politica ar fi de asemenea avantajoasa din punct de vedere economic pentru ca banii investiti in educatie in cadrul acestor specializari ar reprezenta de fapt o investitie care este recuperata de stat si societate, o data ce absolventii acestor specializari s-ar incadra in piata muncii si ar produce venituri impozitabile. In cadrul sistemului actual, statul finanteaza studii fara cautare, iar absolventii se incadreaza in piata muncii greu si de obicei in alt domeniu decat cel de specializare, obtinand venituri mai mici si deci contribuind mai putin la bunastarea lor si a societatii.

Responsabilizarea tinerilor

Foarte multi tineri isi aleg domeniul de specializare in mod iresponsabil si lenes, orientandu-se in functie de lejeritatea procesului de admitere, ferindu-se de specializarile care au examen de admitere [4] . Sansa de a obtine un loc bugetat este un alt criteriu important in alegerea specializarii - acest lucru e problematic pentru ca de multe ori facultatile au mai multe locuri bugetate datorita capacitatii lor de a face lobby la Minister in acest sens, si o data obtinute aceste locuri, facultatile fac eforturi sa atraga studentii ca sa “le umple” pentru a primi finantare maxima. Conform Societatii Academice din Romania, “Aceasta produce o logică circulară a alocării de resurse complet diferită de intenţiile teoretice ale politicii de alocare per capita.” [5] Totodata, multi tineri isi aleg specializarea in functie de lejeritatea programului/activitatii din perioada facultatii, fara insa a depune efort in a se implica in activitatii extracurriculare care sa le creasca sansele de angajare, si astfel nu reusesc sa se integreze ulterior in piata muncii. Prin subventionarea exclusiva a specializarilor productive, statul incurajeaza tinerii sa-si aleaga responsabil cariera si domeniul de studii, optand fie pentru un domeniu productiv, fie pentru un domeniu neproductiv dar pe care trebuie sa il plateasca singuri, determinandu-i astfel sa aleaga dupa criterii obiective si sa-si asume decizia in mod responsabil.

Din cele pezentate anterior, rezulta ca aceasta masura ar fi in conformitate cu rolul statului de a crea un mediu propice studiilor diverse, fara insa a ingreuna dinamica ulterioara de pe piata muncii. Totodata, aceasta strategie responsabilizeaza tinerii si e un elemenet care contribuie atat la bunastarea lor, cat si a societatii per ansamblu.

[1] Lica, Cristina, (iul. 2013 ), ADMITERE FACULTATE 2013. Specializarea cu CONCURENŢĂ ULUITOARE: 92 de candidaţi se bat pe un loc. INTERES mare şi pentru LIMBILE RARE, Evenimentul Zilei, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/qeXbOC

[2] Mirea, Corina, (ian.2013),Topul celor mai bine platite joburi in 2013: unde te poti angaja pentru 5.000 de euro net pe luna, Ziarul Financiar, recuperat pe 20.10.2013 de pe http://goo.gl/KxzcGc

[3] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

[4] Ciulac, Andreea, (iul.2013), ADMITERE FACULTATE 2013. Admiterea cu examen scris „cerne” elevii, Evenimentul Zilei, recuperat pe 21.10.201 de pe http://goo.gl/311Bd 

[5] SAR (Societatea Academica din Romania), (iul.2010), PENTRU O AUTONOMIE RESPONSABILA. Expansiunea universitatilor in Romania, p.2, recuperat pe 21.10.2013 de pe http://goo.gl/2vO280

 


N1 (Marian Morosac)

Sprijinul statului român pentru învățământul universitar este esențial în supraviețuirea acestuia. Majoritatea universităților românești sunt de stat, majoritatea locurilor sunt bugetate, sau subvenționate, majoritatea celor ce beneficiază de aceste locuri nu și-ar putea permite - fără sacrificii mari - plata taxei de școlarizare.

Implementarea măsurii ar duce la pierderea unora dintre specializări și ar ignora cerințele celor ce au înclinații către domenii mai puțin căutate. "Piața muncii" este un criteriu, însă nu singurul, care ar trebui să decidă oferirea subvențiilor.  

"Responsabilizare vs Acces"

A respecta dreptul la educație nu ar trebui să fie condiționat de căutarea respectivei forme de educație pe piața muncii.  Ne-subvenționarea unor domenii înseamnă o mai proastă îndeplinire a responsabilității statului față de cei ce iși doresc o cariera în acel domeniu. Lipsa subvențiilor (lipsa locurilor la buget) crește inegalitatea de șanse între cei ce doresc să urmeze acel domeniu însă nu își permit să achite taxa de școlarizare, versus cei ce-și permit.  Oricât de multă pasiune ar avea, cei mai puțin înstăriți riscă să fie nevoiți să urmeze fie un domeniu ce nu și-l doresc, fie să nu mai urmeze o facultate.

”Impactul economic”

În primul argument, afirmatorii au arătat că există mulți studenți ce aleg domenii puțin căutate pe piața muncii. În începutul celui de-al doilea argument este explicat fenomenul conform căruia studenții merg fie către domeniul față de care au o “înclinație naturală”, fie către domeniile “căutate”.  De aici rezultă că aceeia care urmeaza un domeniu “ne-căutat” ar fi cei ce au o înclinație în acest sens.  Astfel, în momentul în care statul se orientează în funcție de piața muncii, acționează contrar dorințelor și înclinațiilor multora dintre studenți. În acest context, statul pune cerințele pieței mai presus de cerința (și dorința) cetățenilor săi. Această “protecție exagerată” din partea statului fiind mai degrabă un abuz decât un beneficiu.  

Afirmatorii justifică moțiunea prin faptul că majoritatea nu ar fi afectată negativ. Acest lucru este greșit factual, întrucât majoritatea studenților nu urmează domenii căutate pe piața muncii [1] [2], și moral,  întrucât lipsa unui dezavantaj pentru majoritate nu justifică crearea unui dezavantaj pentru minoritate.

”Responsabilizarea”

Problema responsabilizării tinerilor nu este cauzată de subvenționarea, ori nesubvenționarea anumitor specialități, ci de calitatea și seriozitatea sistemului de admitere. O soluție ce ar trata direct cauza problemei ar fi introducerea examenului obligatoriu la toate facultățile si ,de ce nu, chiar o “notă minimă” pentru respectivul examen.  Premisele legate de alocarea fondurilor pe baza de “lobby la Minister” și a lipsei competitivității sunt nefundamentate de către echipa afirmatoare prin dovezi ori raționamente. Chiar presupunând că ar fi adevărate, problema ar fi rezolvată prin reducerea numărului de locuri și nu prin eliminarea lor.

O societate mai bună este aceea în care poți studia domeniul dorit

Deși greu de oferit o soluție general valabilă pentru reușita în carieră, indiferent de domeniul ales, sfatul comun oferit de persoanele ce lucrează în domeniul HR ori persoanele de succes este acela că te dezvolți mai ușor când faci ceea ce-ti place[3]. Acesta este și principiul ce stă la baza sistemului capitalist din zilele noastre, un principiu ce aduce nu doar un echilibru social, ci și maximum de eficiență economică. Dacă e să considerăm exemplul lui Steve Jobs sau cel a românului Radu Georgescu[4], observăm că succesul carierei lor a venit nu din studiul unor specializări căutate (pe atunci)  pe piața muncii, ci din urmarea propriilor pasiuni și înclinații. Compromisul profesional nu poate fi prezentat ca prima opțiune într-un stat ce dorește să îmbunătățească calitatea vieții și în același timp să-și dezvolte ramura economică.

Specialiștii fac o țară mai ”atractivă”

Faptul că statul a menținut de-a lungul timpului specializări ce nu au reușit decenii la rand să fie atractive pentru piața muncii, a facut posibil ca în momentul în care piața s-a schimbat, când necesitatea de specialiști din domeniile respective a crescut brusc, piața să poată oferi resursa umană necesară.

Domeniul IT nu a fost mai deloc căutat de-a lungul anilor 80’-90’, el devenind atractiv în prezent ('00). Întrucât România a menținut această specializare, a putut oferi speciliștii necesari. Venirea companiilor IT ( Amazon, Endava, Continental,.. ) a crescut bugetul statului și a ajutat și unele domenii auxiliare (marketing, HR, construcții etc.).

Schimbări asemănătoare în dinamica pieței muncii ar putea apărea pe termen lung, fără a fi vizibile pe termen scurt. Este necesar să păstrăm domeniile ce în prezent pot părea “ne-atractive” atfel încât România să poată fi ”atractivă” pentru viitorii investitori. Specialiștii se construiesc în timp.  


În concluzie, moțiunea nu ar trebui acceptată, întrucât îngrădește accesul la educație, crește inegalitatea socială, pune în pericol unele domenii, forțează oamenii să urmeze o carieră ce nu și-o doresc, și modelează sistemul universitar după o piață a muncii mult prea volatilă pentru a putea fi dublată de specialiști.

Referinte:

[1] Topul_facultăţilor_inutile,_cu_cerere_zero_în_piaţa_muncii

[2] Distribuirea_locurilor_per_specializari,_UAIC_Iasi,_“Universitatea în cifre”

[3] (a)“Find_and_use_your_passion_and_you’ll_have_a_great_career.”,(b)Video.  

[4] "Avem_nevoie_de_oameni_carora_sa_le_placa_ceea_ce_fac"-Radu.Georgescu


A2 (Bianca Mathe)

Statul este dator de a se modela dupa mediul extern, mai ales din punct de vedere educational. Daca ne dorim tineri pregatiti pentru viitor, tineri capabili de a construi ceva durabil, in concordanta cu zilele in care traim, atunci trebuie sa implementam motiunea. Sustinem cu tarie ca trebuie sa urmarim dinamica pietii muncii si consideram ca statul trebuie sa creeze un mediu propice de studiu pentru toti tinerii. Insa acest lucru trebuie facut intr-un mod responsabil, urmarind in mod constant piata muncii.

Piata muncii

Piata muncii, din punct de vedere economic, reprezinta locul de intalnire dintre cerere si oferta. In vederea obtinerii unui context economic favorabil atat pentru individ, cat si pentru societate, statul trebuie sa creeze oportunitati. Nu vedem utilitatea crearii unor oportunitati teoretice, adica subventionarea unor specializari necautate pe piata muncii, in contextul in care noi ne dorim tineri implicati si responsabili. Tinerii acestia trebuie, la randul lor, sa ofere statului ceva inapoi. Cum vor putea ei sa fie utili comunitatii in contextul in care sunt someri? Cum ar putea ei sa raspunda acestei cereri de personal din diverse domenii atunci cand ei urmeaza facultati care nu le ofera perspective? Noi nu sustinem eliminarea acestor facultati din cadrul Universitatilor, noi doar dorim sa incurajam la nivel guvernamental doar invatamantul care ofera oportunitati reale pentru studenti.

Investitia statului

Statul investeste in individ inca de la nasterea acestuia. Alocatii lunare, burse de studiu, burse de merit, decontarea transportului pana la unitatea de invatamant, manuale gratuite pana in clasa a 10a, programul ‘Cornul si laptele’ samd. reprezinta bani cheltuiti de catre stat in beneficiul elevului. In mod logic, daca statul ofera elevului posibilitatea de a accesa un sistem educational obligatoriu si gratuit pana in clasa a 10a cel putin, atunci si elevul, la randul sau, trebuie sa ofere ceva statului inapoi atunci cand intra pe piata muncii. Sistemul de stat se autosustine prin taxe, impozite, contributii samd. Un procent al somajului in randul tinerilor de 32,5% [1] nu este deloc incurajator pentru dezvoltarea economica deoarece acestia nu isi pot plati contributiile la stat, adica nu pot contribui la educarea urmatoarelor generatii. [2]

Nu este logic din punct de vedere economic sa investim bani in studenti care nu vor oferi niciodata nimic inapoi. Da, investim pana la finalizarea studiilor liceale, insa dupa acestia elevi trebuie sa gandeasca responsabil, asadar sa fie constienti de avantajele sau dezavantajele unei anumite specializari. Daca continuam si dupa finalizarea studiilor sa investim in individ, atunci ne confruntam cu o mare problema. Banii oferiti prin indemnizatiile de somaj nu ar trebui sa reprezinte un lucru dezirabil pentru individ. Acesti bani atarna greu in balanta si asa precara a economiei, in care oferta este mult prea deficitara in raport cu cererea.

Responsabilizare

Prin adoptarea motiunii, responsabilizam. Tinerii trateaza cu superficialitate alegerea unei specializari. Acestia se orienteaza in functie de lejeritatea programului de studiu sau in functie de cat de usoara este admiterea. Gresit. Sustinem ca generatia viitoare trebuie sa fie capabila de a oferi la randul ei ceva inapoi statului, ceva din investitia pe care acesta a facut-o. Subliniem, sistemul de stat se autosustine prin taxe, impozite, contributii samd. In momentul cand incurajam tinerii sa fie superficiali in alegere, atunci noi transmitem un mesaj gresit. Aerul este gratuit, in schimb pentru stabilitatea financiara a statului si pentru bunastarea economica trebuie sa muncim cu totii.

Trenduri si inegalitati

Negatorii afirma ca aceste specializari vor raspunde la o ulterioara cerere pe piata muncii. Consideram ca trend-urile se pot anticipa, astfel incat noi deja raspundem printr-o multitudine de specializari la viitoarele cerinte. Daca ne gandim la o specializare precum Filosofia, ne vine greu sa credem ca cererea pentru aceasta va creste in urmatorii 5 ani deoarece in momentul actual societatea se bazeaza pe cu totul alte valori decat cele invatate in cadrul acestei specializari.

Cei care au ‘inclinatie nativa’ catre un domeniu vocational, il vor urma indiferent daca statul subventioneaza acea specializare sau nu. Insa daca ne gandim ca in mod real, economic, specializarile vocationale nu ne influenteaza prea mult atunci e usor sa intelegem de ce acestea nu ar trebui incurajate la nivel guvernamental. Un tablou nu asigura securitatea informationala a milioane de utilizatori, pe cand cunostintele in domeniu o fac.

Nu se creeaza inegalitate de sanse, asa cum sustine echipa Opozitiei, ci din contra. Inegalitatea este creata atunci cand elevii nu trateaza problema cu aceeasi responsabilitate si isi urmaresc interesele pe termen scurt. Prin adoptarea motiunii, statul incurajeaza oportunitatile reale, care ofera sanse si mai reale dupa absolvire studentilor.

In concluzie, consideram ca daca ne dorim un context favorabil atat pentru individ, cat si pentru societate atunci trebuie sa aprobam motiunea. Trebuie sa invatam sa sustinem valori reale care pot construi pilonii societatii viitoare si care o pot sustine pe termen lung, atat din punct de vedere economic, cat si educational. Trebuie sa fim parte a realitatii, ci nu trebuie sa fim rupti de ea.

Multumim.

[1] http://www.realitatea.net/rata-somajului-care-te-va-speria-32-5prc-e-in-romania-nu-in-grecia_1274711.html

[2] http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_33979/Peste-43000-de-absolventi-sunt-someri-Cum-pot-beneficia-de-indemnizatie-de-somaj.html#axzz2jOPCKiWw










N2 (Cezar Manea)

Moțiunea despre care discutăm nu ne vorbește despre piața de muncă din orice domeniu, ci ne vorbește de acele posturi de pe piața de muncă ce necesită studii superioare. Cu alte cuvinte, nu oricine poate accede spre respectivele posturi, atât din punctul de vedere al pregătirii profesionale, cât și din punctul de vedere al profilului de candidat necesar. Situația prezentată de echipa afirmatoare sugerează o lume plină de șomeri cu diplomă de filosofie, realitatea este mai „dură” decât atât - avem și mulți șomeri cu diplome de inginer în IT.

"Responsabilizare vs Acces"

România este destul de jos cotată când vine vorba de oportunitățile pe care le oferă în dezvoltarea tinerilor, atât pe plan profesional, cât și pe plan educațional. [1] După cum am mai spus și în primul discurs, nesubvenționarea anumitor specialități, având în vedere situația financiară în care se află majoritatea studenților din țară, cumulat cu faptul că învățământul universitar este preponderent de stat,  va face ca aceste facultăți să poată oferi și mai puține resurse de învățare studenților, va pierde studenți  performanți – care poate nu-și vor permite taxele și pierzându-și prestigiul și performanța academică, riscă chiar să se desființeze.  Astfel, cei dornici să urmeze una dintre specializările nesubvenționate (lipsa subvențiilor nu aduce și lipsa doritorilor) vor fi determinați să plece, adâncind fenomenul de brain drain, sau nu vor mai face o facultate, caz in care ar avea  loc o îngrădire indirectă a accesului la educație.

Impactul economic (redenumit  „Piața muncii” și „Investiția statului”)

Aici echipa afirmatoare pornește de la premisa că specializarea oamenilor poate fi dirijata prin măsuri guvernamentale și asta în final va duce la o creștere a productivității pe piața muncii. Această prezumpție este greșită  atât din punctul de vedere al rolului statului – care are datoria de a facilita accesul la educație al cetățenilor, cât și din punctul de vedere al faptului că o diplomă nu asigură în mod automat un loc de muncă. În domeniile ce necesită studii superioare vorbim în primul rând de o nevoie calitativă și nu neapărat cantitativă.

Ar exista  2 tipuri de tineri ce aleg specializările fără căutare pe piața muncii: (1)cei ce au cu adevărat o vocație spre respectivul domeniu si cei care fac o facultate fără a avea o motivație reală(2). Teoria inteligențelor multiple[2] ne confirmă faptul că există astfel de persoane – precum cei din prima categorie(1), și ne arată că aceștia nu ar putea deloc sau prea puțin să fie performanți în alte domenii.  Astfel, considerăm că prin actuala măsură statul le interzice (indirect) accesul la dezvoltare profesională și creează o inegalitate socială -  banul va reprezenta singurul criteriu de accedere spre aceste specializări. Dacă e să vorbim de categoria celor care fac o facultate fără a avea o motivație reală (sunt împinși de părinți ori nu sunt suficient de responsabili) considerăm că echipa afirmatoare nu aduce nicio schimbare când e vorba de aceștia. „Cei împinși de părinți să facă o facultate” o vor face în continuare , de data aceasta cu mai multă susținere financiară din partea părinților, iar cei „iresponsabili” vor rămâne la fel. Responsabilitatea profesională nu poate fi impusă decât de propria persoană (deja vorbim de persoane majore), iar simpla redirecționare a acestora către domenii cu căutare pe piața muncii nu ii va face suficient de responsabili si competitivi încât aceștia chiar să-și găsească un job și să vină în beneficiul statului. Cei ce nu-și doresc să se dezvolte pe plan profesional vor sta în continuare degeaba, însă pe băncile altor facultăți, ca mai apoi să devină tot șomeri, însă cu altă diplomă. Companiile nu angajează pe cei ce au o diplomă[3], ci pe cei ce au o diplomă și sunt competitivi  și performanți – aplicarea moțiunii nu va înzestra această calitate celor din cea de-a doua categorie(2).

Trenduri și inegalități (cazul opoziției)

Exemplele oferite de afirmatori precum facultatea de Filozofie sau Arte, acestea din prima instanță nu au fost create pentru a umple job-urile vacante, ci pentru a satisface alte nevoi ale societății. Printre aceste nevoie se numără nevoia de cultură, nevoie de artă, nevoie de cercetare ș.a.m.d. Piața muncii este una foarte flexibilă, se poate schimba în fața noilor nevoi sau descoperiri din societate, sau poate fi schimbată chiar de stat prin crearea de noi locuri de muncă sau atragerea de investitori.

Avem nevoie de o societate în care oamenii fac ceea ce le place pentru că doar așa ocuparea locurilor de muncă se face în mod eficient (din pdv economic și social) și doar așa vor pot apărea specialiștii ce fac țara una „atractivă”

În concluzie avem nevoie de o investiție și o promovare a oamenilor cu potențial, indiferent de specializarea spre care aceștia au înclinație deoarece doar așa vom reuși să ne dezvoltăm și doar așa vom atinge un maximum de eficiență economică și satisfacție socială.

Referinte:

[1] http://www.gandul.info/stiri/de-ce-cauta-universitatile-straine-studenti-romani-si-ce-le-ofera-tinerilor-nostri-pentru-a-pleca-din-romania-10212208

[2] http://infed.org/mobi/howard-gardner-multiple-intelligences-and-education/

[3] http://www.ziare.com/locuri-de-munca/anunturi/marii-angajatori-nu-mai-pun-pret-pe-diplomele-universitare-896435



Decizia:

cristina rosu

A1 23 puncte

 

Am apreciat respectarea structurii unui caz de dezbateri și claritatea exprimării. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe de la început despre rolul statului în raport cu finanțarea locurilor la facultăți. A fost o idee bună să prezentați o serie de măsuri, ca reglementări, însă ar fi fost și mai bine dacă ați fi conturat mai bine status-quo-ul, problema din prezent a finanțărilor fără a se ține cont de criteriul integrării pe piața muncii și eventual cauza/ cauzele acesteia. La primul argument, atenție la exemplul oferit- în lipsa unei explicații clare de ce acesta ilustrează faptul că pasiunea depaășește aspectul financiar (mă refer la exemplul cu facultatea de geografie), e posibil să se înțeleaga mai degrabă o ilustrare a problemei identificate: prea mulți studenți, prea puține locuri de muncă ulterior. La al doilea argument, trebuie să acordați o atenție mai mare asupra corelației sale în raport cu restul cazului. Dacă afirmați la un moment dat că impactul a ce propuneți nu va fi semnificativ, pentru că în status quo facutățile din domenii cu multă căutare pe piața muncii au deja cei mai mulți studenți și beneficiază de finanțare justificată inclusiv din punctul de vedere a ce susțineți voi în caz, vă diminuați capacitatea de a convinge că măsura propusă este deziderabilă și stringent necesară a fi aplicată (daca aplicarea sa nu va fi semnificativă, de ce sa mai fie aplicată de la bun început?). De asemenea, atenție la corelații și în cadrul argumentului. Dacă majoritatea studenților deja merg la facultăți care le oferă șanse sporite să se angajeze ulterior, atunci statul nu pierde atât de mult din impozite în status quo, deci și în prezent face o investiție bună. La al treilea argument, încercați pe viitor să explicați mai mult și să exemplificați, eventual. Nu se întelege de ce per se criteriile enumerate de voi sunt unele negative, iresponsabile. De asemenea, nu se întelege de ce aplicând ce propuneți voi vor fi înlaturate și criteriile „iresponsabile”.

 

N1 24 puncte

 

V-aș recomanda, inițial, să va uitați peste tutorialele realizate de colegii de la closer2oxford, pentru a vedea cum se citează sursele consultate: http://www.closer2oxford.ro/page/tutoriale (partea de strategie). Este un discurs bun, la nivel de contraargumentare mi-ar fi plăcut să se ofere explicații mai detaliate- spre exemplu, când vorbiți despre responsabilitatea statului (față de cei care vor o cariera într-un anumit domeniu), ce se întelege prin asta și de ce presupune ce ziceți voi sau de ce faptul că statul pune cerințele pieței pe un plan superior cerințelor cetățenilor săi (fapt prezentat doar ca afirmație, fără a fi susținut) este un abuz. Încercați, de asemenea, să faceți niște legături de cauzalitate mai clare, mai ales în partea constructivă a discursului- spre exemplu, la primul vostru argument, vorbiți despre cat de important e sa faci ce îți place, însă nu contextualizați. Orice frază în care sustineți că se va ajunge la echilibru social, eficiență economică trebuie să fie precedată de ceva mai substanțial decât cum ați formulat inițial.

 

A2 24 puncte

 

La fel, v-aș recomanda să vă uitați peste tutorialele realizate de colegii de la closer2oxford, pentru a vedea cum se citează sursele consultate: http://www.closer2oxford.ro/page/tutoriale (partea de strategie). Este un discurs la care am apreciat tendința de a resusține ideile inițiale, într-o formă ordonată și coerentă. În privința fondului, este necesar să explicați mai mult în cazul legăturilor de cauzalitate pe care alegeți să le faceți. Spre exemplu, faptul că statul oferă oportunități „reale” pentru studenți nu înseamna neapărat că rata șomajului se va diminua. Mi-ar fi plăcut să se contureze mai clar imaginea cu tinerii șomeri încă de la primul discurs. Pot de acord cu ideea că tinerii trebuie să ofere ceva înapoi societății (atenție, totuși, e mai mult o obligație morala, decât una propriu-zisă), însă încercați să conturați faptul că rolul statului este să ofere un context în care aceștia să se angajeze- în speță, să arătați de ce nesubvenționarea unor specializări va duce la realizarea acestei datorii morale. Mi-a plăcut conceptul de alegere corectă la sfârșitul liceului și a necesității subvenționării necondiționate până în acel moment. Însă, încercați să dezvoltați conceptul de alegere responsabilă, serioasă. Încă de la primul discurs nu s-a înțeles de ce criteriile „iresponsabile” sunt astfel și mai ales de ce acestea nu vor mai fi luate în calcul când aplicăm ce propuneți voi. Cred, de asemenea, că ați avut tendința să confundați ce înseamnă studenți pasionați de un anumit domeniu și studenți cu o înclinație vocațională.

 

N2 25 puncte

 

La fel, v-aș recomanda să vă uitați peste tutorialele realizate de colegii de la closer2oxford, pentru a vedea cum se citează sursele consultate: http://www.closer2oxford.ro/page/tutoriale (partea de strategie). Când faceți sologisme, încercați să fiți atenți la ce concluzii trageți. Faptul că se va ajunge la fenomenul de braindrain sau că se va renunța la a se face o facultate pare o falsă dilemă. Mi-a plăcut ideea cu absolvenții de IT care sunt șomeri- deși probabil e cam greu să găsiți o statistică… De asemenea, s-a remarcat în mod corect că afirmatorii propuneau niște criterii de selecție a specializării pe care le considerau negative, însă nu aduceau un remediu pentru acestea, care pot foarte bine să subziste și dacă se aplică măsurile propuse de ei.

 

O prima arie de conflict este cea referitoare la crearea inegalității sociale între studenții fără posibilități financiare, însă pasionați/ talentați într-un anumit domeniu și cei care vor avea posibilitatea financiară să își urmeze pasiunea. Afirmatorii au susținut că inegalitate are loc când elevii nu tratează problema cu aceeași seriozitate și își urmăresc interesele pe termen scurt, încercând să susțină că pe termen lung aceștia nu vor mai fi inegali, deoarece vor face o alegere corectă în raport cu piața muncii. Negatorii au arătat că performanța se va diminua în domeniile nesubvenționate- diminuându-se interesul studenților atât de interesați să facă alegeri „corecte”, ajungându-se până la desființarea unor specializări. Mai mult, alegerea unei specializări fără să țina cont de pasiunea lor ar avea ca efect faptul că nu vor putea sau vor putea foarte puțin să performaze în domeniul de compromis.

O a doua arie de conflict a fost cea a remediului pentru șomajul tinerilor. Afirmatorii au susținut fără să facă prea multe legături de cauzalitate că prin nesubvenționarea unor specializari se va ajunge la diminuarea somajului. Negatorii au arătat că deși există un raport cerere- ofertă, acesta nu este echilibrat doar prin specializare, fiind necesare și alte aspecte precum motivația, competitivitatea, performanța în domeniu, criterii avute în vedere de angajatori.

Meciul a fost, prin urmare, câștigat de echipa NEGATOARE.  

A1 -> 23 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Cezar si Marian (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.