Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Ana-Maria si Eugenia' (afirmatori) vs 'Claudia si Maricica' (negatori)

A1 (Ana-Maria)

Amenda este o pedepasă în bani[1], o sancţiune constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani. Practic, este o taxă pentru ceva ce individul a făcut greşit. Având în vedere caracterul punitiv al amenzii, aceasta trebuie să fie suficient de mare pentru a descuraja comportamentul care o generează, dar suficient de mică pentru a putea fi totuşi plătită întrucât nicio societate nu-şi doreşte să-şi umple închisorile cu oameni care au făcut o greşeală minoră şi care altfel ar putea fi, şi de regulă sunt, de bună credinţă.

În anul 2010, cetăţenii români datorau statului din amenzi aplicate în anul 2009 circa 100 de milioane de euro[2], o sumă mare pentru un buget sărăcit de austeritatea impusă în acel an. Statul a consumat multe resurse pe executări silite şi alte măsuri specifice în încercarea de a recupera măcar o parte din acei bani. În aceste condiţii, e clar că actualul sistem de stabilire a cuantumului amenzilor nu funcţionează corespunzător, fie pentru că amezile sunt pur şi simplu prea mari pentru unii contravenienţi iar pentru alţii reprezintă oricum o cantitate neglijabilă şi astfel comportamentul ţintit nu este nicidecum descurajat.

Dar cât de mare înseamnă prea mare cuantumul amenzii şi cât de mic înseamnă prea mic? Politicile curente de stabilire a cuantumului amenzilor au dat, şi dau greş în continuare tocmai pentru că o anumită sumă e mică sau mare în funcţie de fiecare individ. De aceea, echipa afirmatoare susţine că este timpul ca amenzile să fie proporţionale cu veniturile.

În primul rând, amenzile fixe tind să se transforme în preţ pentru cei ce şi le pot permite, astfel că în loc să îşi îndeplinească rolul de pedeapsă şi să descurajeze un comportament, amenda devine un simplu preţ pentru practicarea unui anumit comportament sancţionabil de către societate. Un studiu publicat în anul 2000 a relevat că o amendă pe care şi-o poate permite majoritatea indivizilor tinde să se transforme în preţ, iar acest efect îşi are originile în psihologia umană, prin urmare el trebuie luat în considerare[3]. Având în vedere acest aspect, precum şi faptul că o amendă prea mare este de asemenea de nedorit, aşa cum am arătat în introducere, demonstrăm că o proporţionalitate a cuantumului amenzilor este mai potrivită pentru a atinge scopul amenzii şi a evita efectul transformării acesteia în preţ.

În al doilea rând, o proporţionalitate a amenzilor cu veniturile ar responsabiliza o paletă mai largă de cetăţeni. Atunci când o amendă este percepută ca fiind mică pentru un segment de populaţie şi prohibitivă pentru un alt segment, doar cel de-al doilea segment va fi mai responsabilizat de eventualitatea amendării, cel dintâi căzând în efectul transformării ei în preţ, aşa cum am arătat mai sus. Modificarea cuantumului amenzii în funcţie de venitul individual, însă, ar mări paleta de cetăţeni care ar fi responsabilizaţi prin această măsură, întrucât va egaliza nivelul de “ardere la buzunar” atât pentru cei cu venituri modeste cât şi pentru cei cu venituri mari.

În al treilea rând, această măsură va aduce mai multe venituri la buget din moment ce toţi amendaţii, deşi arşi la buzunar, îşi vor putea permite să le plătească, spre deosebire de actualul sistem în care cei cu venituri modeste pur şi simplu nu plătesc amenzile şi astfel generează costuri suplimentare pentru stat care este nevoit să-i cheme în instanţă şi să-i determine să plătească amenda prin alte forme precum muncă în folosul comunităţii sau închisoare. Simpla economisire a acestor resurse consumate în prezent pentru recuperarea creanţelor ar aduce un beneficiu bugetelor locale lovite de austeritate.

De asemenea, dorim să menţionăm că responsabilitatea calculului cuantumului amenzilor într-un sistem proporţional cu veniturile va reveni specialiştilor şi folosindu-se date cât mai actualizate ale instituţiilor fiscale ale statului. Altfel spus, echipa afirmatoare îşi doreşte să discute strict principiul introducerii proporţionalităţii cu veniturile în cuantumul amenzilor, nu şi modalitatea de calcul a acestora.

Referinte:

[1] http://dexonline.ro/definitie/amend%C4%83

[2] http://www.gandul.info/stiri/statul-incepe-marea-executare-silita-ai-o-amenda-de-circulatie-neplatita-primaria-iti-blocheaza-salariul-vezi-aici-lista-amenzilor-pentru-care-nu-esti-iertat-5784817

[3] A Fine is a price - Uri Gneezy şi Aldo Rustichini - The Journal of Legal Studies, Vol. 29, No. 1 (January 2000), pp. 1-17 - http://www.jstor.org/stable/10.1086/468061?origin=JSTOR-pdf&


N1 (Claudia Rohnean)

   În privinţa sistemului pedepselor, principala preocupare vizează crearea unui mecanism care, prin flexibilitate şi diversitate, să permită alegerea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri, pentru a putea asigura în acest fel atât o constrângere proporţională în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, cât şi o modalitate eficientă de recuperare socială a infractorului. Aplicabilitatea pedepsei care survine odata cu incalcarea normei legale prin savarsirea unei fapte, se adreseaza tuturor cetatenilor si nu vizeaza un grup anume de persoane avand un statut special.

   Acest fapt nu numai ca ofera un statut egal persoanelor intr-un stat, dar si augmenteaza vigilenta infaptuitorului vis-a-vis de modul in care acesta se raporteaza la mediul inconjurator. A pedepsi pe cineva care a comis o contraventie sau o infractiune majora in acelasi mod cu cineva care a depasit cu 5 km viteza legala de cirulatie doar din simplul motiv ca cel dintai nu are suficiente venituri pentru a achita amenda unanim aplicata, este nu numai o forma de discriminare, dar si un mijloc ineficient din punct de vedere legislativ. Daca la scoala profesorii ar sanctiona unii elevi cu indulgenta luand in considereare situatia materiala de acasa, atunci „dispoportionalitatea egalitatii” ar crea disensiuni multiple atat intre elevi cat si intre profesori si ceilalti elevi. Cu siguranta ca acelasi efect l-ar avea si implementarea unei asemenea masuri. Toate aceste efecte ar avea repecusiuni nocive si totodata ar fi motivul infaptuirii unor acte ilicite care s-ar rasfrange intr-un mod nefast atat asupra autoritatilor cat si asupra intregii societati.

   Cazul nostru isi are fundamentul in principiul corijator obtinut in urma aplicarii amenzilor. Daca aceastea sunt aplicate cu strictete fiecarei persoane care a incalcat legea atunci cu siguranta actiunea savarsita va avea un ecou mult mai diminuat in urmatorea perioada.

Campania începută în urmă cu şase luni împotriva cerşetorilor de municipalitate de catre poliţia locală Râmnicu Vâlcea se materializeaza tocmai datorita amenzilor aplicate in mod repetat si uniform. Cei de la Poliţia Locală pun succesul pe seama amenzilor oferite. Dacă în urmă cu şase luni, toate intersecţiile Râmnicului erau împânzite de cerşetori, acum se poate vedea o reducere drastica a numarului acestora.

  Totodata trebuie sa urmarim si evolutia constructiva a amenzilor uniforme si in alte ramuri.

 Noul Cod de Procedura Civila aduce in discutie solutionarea mai rapida a problemelor, solutionare care are in vedere amendarea partii tergiversante. Astfel se poate observa caracterul nociv bilateral adus de aceasta masura, a amenzilor direct proportionale cu veniturile, care s-ar putea sau sa le creeze unora o disensiuni multilaterale, sau sa ii determine pe unii sa se considere benediciarii acelui “pret” adus in discutie de echipa Afirmatoare.

Revenind la cazul echipei Afirmatoare, ceea ce ea propune astazi este aplicarea unei pedepse echivalenta cu statutul social si veniturile infaptuitorului, si nu cu gravitatea faptei pe care acesta a comis-o. „Cat de mica ar trebui sa fie amenda pentru a nu fi prea mica si cat de mare pentru a nu fi prea mare?” – Aceasta este intrebarea la care echipa Afirmatoare ne propune sa raspundem si nu modul in care aceste amenzi trebuie sa il faca constient pe infaptuitor de gravitatea faptei savarsite.

 O contradictie majora savarsita la nivelul afirmatorilor aduce in prim-plan statutul de pagubit al statutului, pagubit care totusi reuseste sa-si recupereze amenzile prin adaugarea acestora la plata impozitelor sau prin intermediul executarilor silite. Masurile adoptate de stat nu micsoreaza resursele acestuia, dimpotriva le ofera un surplus asigurat atat de incasarea amenzilor cat si de contributia totala a infaptuitorilor la cheltuielile de judecata sau alte masuri luate impotriva lui. Astfel nu putem aduce in discutie lipsa de substanta economica la care statul este condamnat in  urma aplicarii legii.

Totodata aluzia la nonconformisul celor care isi permit sa savarseasca recurent o greseala, aparent fara niciun fel de repercusiune, este irelevanta.

Codul rutier din România, intrat în vigoare in 2006, prevede sancționarea șoferilor indisciplinați cu puncte de penalizare. La acumularea a 15 puncte de penalizare se suspendă permisul de conducere pe o perioadă de 30 zile.

 Astfel nu putem vorbi de o libertate excesiva din partea celor cu substrat economic. Desi pentru ei amenda nu este un principiu punitiv “capital”, totusi reprezinta o amenintare, amenintare care in cele din urma ii transforma statutul de “sofer” in statut de “pieton”.

Asa cum am demonstrat, amenzile trebuie administrate direct proportional cu gravitatea faptei si nu cu veniturile celui care o savarseste. Oferind circumstante atenuante unor indivizi care numai prin prisma faptului ca nu detin suficient de multe resurse economice pentru a-si achita contravaloarea greselii comise, vor fi absolviti de pedeapsa genereaza tocmai lucrurl pe care echipa Afirmatoare l-a teoretizat, si anume insitigarea unui numar tot mai mare de persoane in a comite infractiuni. Aceasta reducere a cuantumului amenzii va duce la concretizarea acelui pret care de aceasta data va fi acesibil unui esantion mai mare.


A2 (Eugenia Popovici)

A2

 ”În viața aceasta nu putem scăpa de două lucruri: amenda și moartea”  spune un banc.

Fiecare persoană în viața ei greșește cu ceva, indiferent pe cât de mult respectă regulile și legile. Unele greșesc mai mult, altele mai puțin. Atunci vine de la sine întrebarea: persoana, care a încălcat din neatenție legea, ce nu manifesta nici o intenție rea, trebuie să-și răsplătească vina uneori cu pedeapsa închisorii? Desigur că nu, anume pentru asemenea persoane e necesar ca statul să introducă o lege prin care amenzile vor fi proporționale cu veniturile. În caz contrar 300 lei pentru purtarea convorbirilor radiotelefonice contrar Regulamentului circulației rutiere, conform articolului 235(2) [1], ar rămâne și în continuare pentru unii o încălcare scumpă, iar pentru alții o sumă nesemnificativă, care odată achitată va permite încălcarea în continuare.

Dilema constă în următoarea ”statul ar introduce sau nu o asemenea lege?” Echipa negatoare încearcă să ne convingă în inversul, fără a trece cu privirea la multe accidente, ce se întâmplă nu numai din cauza unor încălcări, care se ispășesc cu achitarea amenzilor.  Drept un exemplu relevant ar fi articolul postat de www.publika.md , conform căruia numai 266 de accidente au avut loc din cauza drumurilor deteriorate [2].

Aceste date ne demonstrează un singur lucru: amenzile sunt puse incorect.                                                 

Atunci când sunt aplicate legile, trebuie să țină cont nu de spusele: ”Toți sunt egali în fața legii”. E necesar ca ele să vizeze  fiecare persoană în parte și nu vorbim despre statul lor social, dar economic.

Evident introducerea unei asemenea legi va avea două aspecte: unul pozitiv, iar celălalt negativ. Nu trebuie să negăm existența lor, dar să ne orientăm spre raportul dintre ele. Iar cel mai bine ar trebui să pornim de la proverbul bine cunoscut: ”Tot ce se face, se face spre bine”. În această ordine de idei echipa afirmatoare vine în continuare cu câteva argumente pentru a demonstra aceasta.

Argumentul 1: ”Statul trebuie să manifeste grija față de cetățeni”

Legile nu trebuie să țină cont numai de gravitatea încălcărilor, dar și de fiecare individ aparte. Dacă ar fi amenzile proporționale cu veniturile, ca efect cetățenii vor simți că statului îi pasă de fiecare și respectiv va crește nivelul lor de încredere, cu ideea că ”statul se gândește la fiecare”.

Argumentul 2: ”Închisoarea: mediul criminalilor, nu al persoanelor datornice statului”

Închisoarea nu este cel mai favorabil mediu, în care persoanele pot reflecta despre amenzile neachitate. Iar ca rezultat al introducerii unei asemenea legi, statul va economisi bani pentru întreținerea indivizilor  datornici statului.

_ex: persoanelor care odată deținute p/u amendă au încălcat iarăși

Argumentul 3: ”Lipsa discriminării”

În cadrul acestui argument vom discuta din poziția persoanelor sărace, care sunt nevoite să achite sume mari pentru amenzi, dacă ne referim la veniturile lor lunare. Echipa afirmatoare consideră că condițiile în cazul neachitării amenzilor, stipulate în Articolul 30 al.(23) introdus prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41 [3], sunt prea drastice și induc ideea discriminării: persoanele cu o stare financiară mai bună nu fac închisoarea pentru neachitarea amenzilor, pe când celor nevoiașe nimeni nu le poate garanta cu siguranță aceasta. În această ordine de idei includerea legii, prin care amenzile ar fi proporționale cu veniturile va fi un pas spre nondiscriminare.

Dacă persoanele plătesc impozitele în dependență de venituri, de ce nu ar achita în același mod și amenzile? Deoarece se face diferența pentru fiecare în parte cu referire la impozite, o lege pentru achitarea amenzilor în funcție de veniturile fiecăruia nu ar aduce o reacție negativă din partea cetățenilor.

Desigur nu excludem total amenzile   pentru persoanele sărace, după cum a fost menționat de echipa negatoare, dar la sigur legea introdusă va facilita achitarea amenzilor pentru majoritatea persoanelor.

Cu referire la discursul negatorilor, echipa noastră nu consideră relevant exemplul școlii, din motivul că acolo acționează alte principii și unica diferență dintre elevi este creată în baza cunoștințelor și a dorinței de a cunoaște. Plus echipa negatoare nu a adus nici o alternativă cu referire la identificarea soluțiilor pentru rezolvarea problemei persoanelor, care nu au posibilitatea de a achita amenzile.

Echipa noastră consideră că o astfel de lege trebuie introdusă. Întotdeauna se vor găsi persoane, care nu susțin asemenea idei, dar în cazul dat, de partea noastră sunt persoanele, care suferă din cauza situației actuale.  

Referințe:


N2 (Maricica Ciubara)

 În fiecare zi legile se modifică, dar aceasta nu înseamnă că fiecare propunere se acceptă.

 Pentru ca o lege să fie adoptată e nevoie de acordul majorității, iar persoanele nu demonstrează poziția sa decît atunci cînd problema le influențează direct, sarcina noastră e doar de a indica efectele implimentării unei legi prin care amenzile ar fi proporționale cu veniturile.

 Echipa negatoare susține că amenzile nu trebuie să fie proporționale cu veniturile din considerentele că odată ce legile au funcționat un timp îndelungat, prin aceasta și-au demonstrat necesitatea și importanța.

 Există sau nu discriminare într-o asemenea lege, fiecare trebuie s-o clarifice pentru sine. Noi însă considerăm că dacă a apărut o asemenea ideie, nu trebuie de căutat soluții la iveală, din contra, trebuie să ne includem pînă la rădăcinile problemei, iar aceasta e imposibil de realizat într-un singur discurs.

Una din principalele probleme, care ar motiva persoanele să susțină achitarea amenzilor proporțional cu veniturile ar fi invidia față de persoanele cu o avere mai mare. Cu toate acestea invidia e mai mult un viciu omenesc, dar echipa negatoare nu crede că datorită unei singure legi totul va fi mai bine.

 Cu toate menționate mai sus, cea mai importantă și gravă problemă este neatenția din partea persoanelor, care încalcă legea, dar nu doresc să răspundă cinstit pentru faptele comise. Probabil e problema veacului, societatea nu mai dă naștere persoanelor responsabile, și prețuiește cu totul alte valori.

 Echipa noastră consideră implimentarea unei asemenea legi o greșelă din motiv că ”cașcavalul gratis e doar în capcană” și la prima vedere o implimentare mică, ar putea fi urmată de consecințe mari și păgubașe. Vine întrebarea: spre ce ar putea duce o asemenea lege? E devreme să prognozăm ceva concret, dar la sigur nimeni nu ar dori o mulțime înverșunată și înspăimîntată de ceea ce poate urma în continuare.

 Atîta timp cît fiecare dintre noi va fi iresponsabil de propriile acțiuni și de existența altor persoane alături, toate problemele vor veni în lanț. Tot de ce avem nevoie e doar de o societate mai nună, dar ea se educă decenii, astfek propun să începem de acum.

Vă mulțumesc mult!



Decizii:

monica mocanu

a1 23 

n1 25

a2 19

n2 18

A1 -> 23 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 19 puncte
N2 -> 18 puncte
Castiga echipa:

Claudia si Maricica (negatori)


Simina Gheorghinca

Buna! As dori sa felicit in primul rand ambele echipe pentru un meci coerent, usor de urmarit si care a avut o abordare buna a motiunii in discutie.
Voi imparti acest feedback in doua sectiuni, in prima voi discuta despre feedback-ul individual acordat vorbitorilor, dupa care voi discuta decizia la care am ajuns in ceea ce priveste echipa castigatoare.

La nivelul echipei afirmatoare, as dori in primul rand sa felicit efortul de documentare care a stabilizat astfel echipa de la inceputul meciului. In ceea ce priveste echipa negatoare, am apreciat deasemenea nivelul de documentare si modul in care ati reusit sa discutati/explicati diverse idei in foarte putine randuri, astfel dand posibilitatea de a aborda foarte multe arii in cadrul limitei de cuvinte. 
Afirmatorul 1 si-a indeplinit rolul foarte bine deschizand dezbaterea cu o introducere buna, dar care ar fi putut sa fie un pic scurtata, considerand spatiul limitat. Altfel, a adus argumente bune si sustinute totodata de dovezi, lucru laudabil. O mentiune ar fi ca in locul introducerii asa de lungi sa adaugi un pic de "roadmap"/harta a discursului (sa anunti argumentele sau ideile majore pe care le vei aborda in cadrul discursului). 
Negatorul 1 si-a respectat rolul si a adus continut semnificativ dezbaterii. Discursul a fost clar structurat si usor de urmarit. Ceea ce am apreciat de asemenea este clash-ul creat in momentul contraargumentarii, evidentierea punctelor in care cele doua echipe se contrazic. O mentiune ar fi deasemenea adaugarea unui scurt roadmap la inceputul discursului doar pentru a usura si mai mult transmiterea tuturor ideilor.
Afirmatorul 2 a revenit foarte bine, deasemenea cu documentare extensiva. Rolul a fost respectat si am apreciat structura foarte clara cu titlurile argumentelor clar vizibile, deasemena roadmapul ar fi fost apreciat (nu voi mai mentiona acest lucru si la nivelul Negatorului 2, dar ramane valabil). 
Negatorul 2 a avut un discurs  care a abordat multe probleme bune, poate ar fi fost mai util daca acest discurs ar fi fost mai lung pentru a permite dezvoltarea argumentelor mai mult. Deasemenea, am apreciat structura prezenta, as putea sugera renuntarea poate a expresiilor si incercarea adoptarii a unui limbaj cat mai academic, nu sugerez de nicio forma ca le-ai uitizat excesiv. Totodata, un discurs cu mai multe resurse ar fi apreciat. 

In partea a doua o sa discut despre decizia din cadrul acestui meci. Decizia mea a mers catre echipa afirmatoare. O sa discut in prima faza meciul ca intreg, de ce aceasta echipa a castigat meciul din prisma globala, iar apoi voi discuta despre argumentele separate care au fost castigate de o echipa sau cealalta. 
In ceea ce priveste privirea de ansamblu, echipa afirmatoare a castigat datorita faptului ca s-au bazat pe argumente mai putine dar discutate mai in amanunt iar echipa negatoare a prezentat multe idei dar nu le-a detaliat suficient de mult pentru a conta suficient in economia meciului. Principala logica a meciului a fost urmatoarea: echipa afirmatoare propune amende proportionale cu veniturile – motivul pentru care ei doresc asta este dezechilibrul pe care diferentele de salariu le creaza in ceea ce priveste gravitatea faptelor savarsite si eficienta in ceea ce priveste combaterea repetarii acestor infractiuni pe viitor-aceasta masura ar aduce deasemenea ca si avantaj strangerea mai multor fonduri din plata amenzilor. Desi aceste lucruri sunt bune, echipa negatoare explica impactul negativ pe care legea l-ar crea, dar nu specifica exact dezavantajele, ci doar mentioneaza ca ele ar putea exista. Deasemenea echipa negatoare sustine ca amenzile curente functioneaza si nu exista o problema-acest lucru este in sine contracarat de faptul ca amenzile nu sunt platite in momentul actual si logica pe care o prezinta echipa afirmatoare privind dezechilibrul creat in societate ramane valabila vis-a-vis de simpla afirmatie a negatorilor, cum ca in anumite situatii acestea aduc efectul dorit. 

In ceea ce priveste argumentele individuale, principalele discutii au fost purtate pe: daca amenda trebuie sa fie proportionala cu gravitatea faptei sau cu venitul persoanei, daca amenzile actuale au efectul dorit sau nu si efectele pe care le-ar crea implementarea. In ceea ce priveste prima arie consider ca echipa afirmatoarea a explicat destul de clar ca desi proportionalitatea se creaza in ceea ce priveste venitul persoanei aceasta are ca si consecinta o anumita proportionalitate in ceea ce priveste gravitatea faptei de asemenea. Daca persoana x plateste 10 lei si persoana y plateste 20 lei pentru incalcarea legii z, amandoi sunt afectati de gravitatea faptei pe care au facut-o doar ca aceasta proportionalitate este realizata individual si nu global, asa cum este prezentul sistem. In ceea ce priveste efectul amenzilor, negatorii demonstreaza ca acestea au de multe ori efect, insa echipa afirmatoare aduce in discutie categoria de persoane care are venituri mari si nu e afectata de amenzi si continua sa incalce legea si totodata cantitatea de bani care nu revine la buget datorita categoriei de oameni ce nu isi permit plata amenzilor. Efectele implementarii nu au fost discutate foarte pe larg ci mai mult doar mentionate. In ceea ce priveste ideea legata de inchisoare, aceasta nu a contat foarte mult in economia meciului deoarece ia in discutie o categorie nesemnificativa de populatie, iar impactul nu a fost lamurit.
 
As dori sa felicit din nou ambele echipe pentru un meci foarte interesant ce a adus argumente relevante, construite inteligent. Congratulations!
Punctaje individuale:
Vorbitor/Categorie:           Stil                       Continut                 Strategie
Afirmator 1                          4                               12                             8              =24
Afirmator 2                          4                               13                             8             = 25
Negator 1                             3                               12                             7            = 22
Negator2                             2                                11                             7            = 20

A1 -> 24 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 20 puncte
Castiga echipa:

Ana-Maria si Eugenia (afirmatori)


Margarita Kotenco

A1

Un discurs coerent, la prima vedere e bine argumentat și prezentat, dar o analiză mai atentă scoate la iveală anumite lacune. Astfel, aș atrage atenția asupra catorva aspecte, care ar putea îmbunătăți argumentarea:

-          Cazul este construit pe ideea că oamenii care nu își plătesc amenzile, o fac din cauza că amenzile sunt prea mari pentru ei. Totodată, nu se aduc dovezi că această presumpție este adevărată. Chiar în articolul citat se menționează că datoriile au fost acumulate timp de „ani buni”. Deci cauza neachitării amenzilor ar putea fi faptul că sistemul permite să ai datorii, fără anumite consecințe imediate . Astfel, amenzile neplătite ar putea fi un indicator al iresponsabilității și nu a veniturilor mici. Pentru ca argumentele afirmatorilor să fie mai convingătoare, ar fi bine să se aducă o sursă care să demonstreze că printre persoanele care au datorii, majoritatea au venituri prea mici.

-          Studiul adus drept dovadă pentru argumentul 1, de fapt, sugerează că amenzile în general pot fi percepute ca un preț pentru încălcare. Nu este exclus faptul că o amendă proporțională cu venitul ar avea același efect. Iar în acest caz, argumentul 2 nu este valabil, deoarece, cum spune studiul, amenzile nu responsabilizează, ci pun preț pe încălcarea normelor. De asemenea, nu este explicat de ce perceperea amenzii ca fiind prețul infracțiunii este un fenomen negativ și ce consecințe are.

-          O contradicție există și între argumentele 1 și 3. „În al treilea rând, această măsură va aduce mai multe venituri la buget din moment ce toţi amendaţii, deşi arşi la buzunar, îşi vor putea permite să le plătească”. Totodată, argumentul 1 spune că „amenzile tind să se transforme în preţ pentru cei ce şi le pot permite”.

N1

Mi-a plăcut ideea cu necesitatea oferirii unor pedepse în dependență de gravitatea infracțiunii și argumentul că amenzile proporționale cu veniturile sunt o formă de discriminare, dar cred că aceste idei trebuiau aprofundate și dezvoltate. Este o formă de discriminare, dar ce consecințe va avea această discriminare? La această întrebare negatorul 1 nu a răspuns. Exemplul cu notele elevilor ca și idee este bun, dar este irelevant, deoarece prin note elevii sunt evaluați, nu și pedepsiți. Un alt exemplu, care să se refere la măsuri corective, ar fi mai convingător.

Argumentul cu privire la importanța aplicării regulate a amenzilor pentru sporirea efecienței acestui tip de pedeapsă este unul relevant, dar nu este adusă sursa informației și din această cauză argumentul devine mai puțin convigător.

Argumentul că sistemul actual previne percepția amenzii ca fiind prețul infracțiunii prin astfel de metode ca puncte de penalizare combate primul argument al afirmatorilor. Argumentul 3 de asemenea este atacat, dar nu se aduc date cu privire la suma recuperată de stat cu ajutorul executorilor sau prin  blocarea conturilor.

În discursul negatorului 1, mi-a lipsit argumentare cu privire la efectele negative ale introducerii amenzilor proporționale – creșterea numărului de evaziuni fiscale, de exemplu.

A2

Afirmatorul 2 a avut mai multe idei interesante, dar discurs nestructurat, fără a se referi la discursul negatorului 1.

Exemplele aduse drept argumente, nu au fost întotdeauna bine explicate, astfel fiind percepute ca și irelevante. Exemplul convorbirilor la telefon în timpul condusului nu a răspuns la întrebarea dacă lumea încalcă regula indiferent de aplicarea amenzilor sau nu. Câte amenzi au fost aplicate? Care este rata încălcării acestei legi? Ce consecințe are? Pentru a convinge, afirmatorul 2 trebuia să răspundă la aceste întrebări.

Exemplul amenzilor pentru drumurile nereparat este irelevant, deoarece se referă la instituții și nu la persoane. Nu este explicat cum amenzile proprționale cu venituri ar rezolva problema.

O greșeală strategică, pe care a făcut-o afirmatorul 2 este aducerea unor argumente noi, fără a se referi la argementele discutate de vorbitorii numărul 1.

Argumentul  1  - nu sunt aduse dovezi sau date care ar demonstra că amenzile proporționale vor fi percepute ca grija statutului față de cetățeni.

Argumentul 2 – argumentul nu răspunde la informația adusă de negatorul 1, cu privire la metodele folosite la moment, pentru a asigura achitarea amenzii – introducerea ca și impozit, de exemplu. Ideea cu proporționalitatea impozitelor cu veniturile este una foarte bună, dar nu este dezvoltată. În plus, e formulată ca întrebare și nu ca un argument.

Argumentul 3 s-a bazat foarte mult pe exemplul legii. Până la afirmatorul 2, toate exemplele se refereau la România. Exemplele afirmatorului 2 se referă la Moldova, fapt care complică înțelegerea argumentelor. Oricum, în cazul acestui argument, s-a bazat prea mult pe o lege concretă, argumentează că legea este prea dură pentru cei care nu pot achita impozite, dar nu arată că anume amenzile proporționale sunt soluția la această problemă.

N2

Un discurs foarte filosofic, dar care nu face referință la cele discutate anterior. Faptul că iresponsabiltiatea este problema veacului, iar oamenii sunt invidioși nu sunt niște argumente și nu oferă răspunsuri la întrebarea „E sau nu nevoie de introducerea amenzilor proporționale?”.

Negatorul 2 spune că „Există sau nu discriminare într-o asemenea lege, fiecare trebuie s-o clarifice pentru sine”. De fapt, era de datoria lui/ei să demonstreze că discriminarea este amendarea în dependență de venituri.

„Vine întrebarea: spre ce ar putea duce o asemenea lege? E devreme să prognozăm ceva concret” – în opinia mea, aceasta era funcția negatorilor – de puncta efectele negative ale amendării proporționale cu veniturile, funcție neîndeplinită de negatorul 2.

Mă așteptam de la negatorul 2 să treacă în revistă ariile de conflict și să accentueze care argumente s-au discutat și de ce aceste argumente susțin poziția negatorilor. 

Verdict pe arii de conflict

Vă mulțumesc pentru rundă – mi-a făcut placere să citesc discursurile voastre. În cadrul meciului au fost aduse multe argumente, informații interesante și relevante. Totuși, în opinia mea, dezbaterea a avut loc între jucătorii numărul 1, jucătorii A2 și N2 având discursuri paralele, fără a întări argumentele aduse de coleg și fără a ataca argumentele oponenților. 

Ariile de conflict identificate:

1.       Amenzile prea mici, neproporționale veniturilor, pot fi percepute ca fiind prețul infracțiunii și, astfel, își pierd funcția corectivă. Negatorul 1 a demonstrat că sistemul actual nu este bazat doar pe amenzi – există și puncte de penalitate. Afirmatorii, la rândul lor, nu au demonstrat că amenzile proporționale veniturilor, adică accesibile și ele, nu vor fi percepute ca fiind prețul infracțiunii.    

2.       Care din cele 2 sisteme este discriminatoriu – cel care amendează oamenii în dependență de statutul lor social sau cel care îi „trimite” pe cei cu venituri mici la închisoare pentru că nu pot achita amenzile prea mari? Afirmatorul 2 a demonstrat că oferirea de șanse egale de a achita amenzile, indiferent de veniturile persoanei, este un pas spre liminarea discriminării.

3.       Contribuție la bugetul de stat. Negatorul 1 a demonstrat că neproporționalitatea amenzilor  cu veniturile persoanelor nu afectează bugetul, deoarece acestea sunt sau pot fi recuperate prin executari silite sau prin reținerea lor din salarii, așa cum se face în cazul impozitelor.

4.       Amenzile neproporționale pot fi eficiente, în cazul în care acestea sunt aplicate în mod regulat – argument adus de Negatorul 1 și ingorat de Afirmatori.

Argumentele discutate în cadrul rundei au fost interesante și cu mult potențial de dezvoltare și discutare în contradictoriu. Meciul ar fi, totuși, mai interesant dacă nu s-ar juca în paralel. În general, responsabilitatea pentru o dezbatere în paralel o poartă afirmatorii.

Câștigători: Negatorii

Punctaj:

A1: 25

Conținut: 11

Strategie: 9

Stil: 5

N1: 26

Conținut: 12

Strategie: 9

Stil: 5

A2: 20

Conținut: 10

Strategie: 5

Stil: 5

N2: 20

Conținut: 10

Strategie: 5

Stil: 5

A1 -> 25 puncte
N1 -> 26 puncte
A2 -> 20 puncte
N2 -> 20 puncte
Castiga echipa:

Claudia si Maricica (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Clasament meci

Medii punctaje

A1 -> 24.00 puncte
N1 -> 24.33 puncte
A2 -> 21.33 puncte
N2 -> 19.33 puncte
Castiga echipa:

Ana-Maria si Eugenia (afirmatori)

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.