Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Catalina' (afirmatori) vs 'Iris si Iulia' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (Iris Serban)

Televiziunile private nu trebuie sa aiba responsabilitate educationala fata de public.

 

Introducere:

Deceniile trecute ne-au oferit suficiente argumente pentru a crede ca dreptul la libera exprimare este mai presus de orice. Astazi stam in fata unei decizii: sa ne reintoarcem la ceea ce blamam in discursul public cu atata convingere sau sa continuam pe şinele libertatii?

Definirea termenilor:

Prin responsabilitate sociala intelegem obligatiile pe care le au in prezent televiziunile si care le sunt date de Consiliul National al Audiovizualului, responsabilitate ce presupune respectarea indivizilor in complexitatea si diversitatea lor. Consideram ca responsabilitatea educationala a televiziunilor se refera la un rol asumat al canalelor media private de a face educatie, prin difuzarea intr-o proportie de 40-50% a unor programe ce au continut strict educational (propunem acest procent datorita formularii neclare a afirmatorilor: “cantitate satisfacatoare”).

Contextul. Interpretarea motiunii:

Echipa negatoare sustine mentinerea status-quo-ului din Romania in ceea ce priveste responsabilitatea sociala actuala a televiziunilor private – cea reglementata prin dispozitiile date de CNA [1]. De ce? Pentru ca sustinem o autoreglare a pietei audio-vizualului in ceea ce priveste continutul grilei de programe a acesteia. 

Inainte de a incepe discutia consideram necesare doua precizari legate de discursul echipei afirmatoare:

a)      se observa o eroare fundamentala in ceea ce priveste utilizarea termenilor mass media private si canale de televiziune private ca fiind echivalenti. In ciuda acestei confuzii, vom presupune din context ca se fac referiri la posturile private de televiziune si consideram astfel ca discursul le vizeaza doar pe acestea;

b)      nu se spune clar cine este publicul fata de care mass media ar trebui sa isi asume responsabilitati educationale. Sunt citate surse legate de audienta din SUA, din Europa si din Romania. Cum reglementarile vizavi de posturile private de televizune difera de la o tara la alta, intrucat nu se poate discuta de doua societati identice, propunem o restrangere a motiunii strict asupra Romaniei. Astfel, nu suntem de acord in prezenta dezbatere cu utilizarea surselor legate de audientele posturilor TV din afara Romaniei; acceptam folosirea cercetarilor non-romanesti care pot fi aplicate contextului romanesc, daca exista argumente sustenabile in acest sens.  

Argumente:

  • Rolul televiziunilor publice nu este de a educa sau de a-i dicta individului convingeri, rolul canalelor media este de a informa.

Echipa afirmatoare ne spune ca libertatea presei conduce la “promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare” si ca mass media “trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu”. De aici intelegem ca ar trebui sa se interzica presei dreptul la libera exprimare, atribuindu-i-se rolul de a spune practic publicului ce trebuie sa faca, sa creada sau, altfel spus, cum trebuie sa traiasca. Romania vine dupa decenii de comunism, timp in care a fost invatata “ce e bine” si “ce e rau”.

  • Relatia dintre mass media si public este asemanatoare cu legatura economica existenta intre cerere si oferta: televiziunile private dau ceea ce publicul cere.  

Noi credem intr-un public format din societatea romaneasca insesi. Nu suntem de acord cu o pozitionare axiologica de tipul celei propuse de echipa afirmatoare vizavi de capacitatea publicului de a filtra informatia, pozitionare conform careia acesta este incapabil “sa priveasca analitic si realist” informatiile difuzate de tv. Ceea ce da substanta prezentei dezbateri si constituie punctul sau de pornire este CUM anume ESTE societatea romaneasca actuala, iar nu CUM TREBUIE sa fie. Noi credem deci ca televiziunile reflecta ceea ce publicul cere. Altfel ratingul televiziunilor ar scadea, conducand la moartea acestora, la fel cum un brand moare atunci cand ii scad drastic vanzarile. De ce? Pentru ca principiul televiziunilor private este unul de tip comercial: daca nu vand, mor. Echipa afirmatoare ne propune tocmai o moarte a televiziunilor private.

Echipa afirmatoare ne spune ca se observa o crestere a influentei mass mediei private si ca, odata cu acest fenomen, continutul acestora conduce la inmultirea comportamentelor deviante. In studiile realizate la mijlocul secolului trecut, Berkowitz [3] esueaza in a demonstra ca exista o relatie de tip cauza-efect intre comportamentul violent al programelor promovate de televiziuni si consumatorul tanar al acestora.

Concluzie

Putem responsabiliza televiziunile de scaderea interesului pentru cultura [4] sau de aparitia comportamentelor deviante? Televiziunile determina un comportament violent sau, mai degraba, cei care au inclinatii spre un comportament violent sunt tocmai cei care consuma astfel de programe? Noi credem in evolutia organica a societatii, care se produce prin autoreglare, iar nu prin impunerea unor norme de catre cei care stiu ce este binele.

Surse:

1.      Decizia nr.187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovisual,

Act de bază #BDecizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 187/2006

 

2.      Charters, Werret Wallace, (2010), Motion Pictures and Youth, General Books LLC;

 

3.      Murray, John P, (1994), The Impact of Televised Violence, Hofstra Law Review v22, pp. 809-825, http://www.tarletongillespie.org/syllabi/150.S02/murray.html, accesat la data de 7 nov 2010.

4.      Consiliul National al Audiovizualului, (2010), Ponderea emisiunilor culturale şi religioase în programele de radio şi televiziune româneşti, http://www.cna.ro/IMG/pdf/STUDIU_Ponderea_Emisiunilor_Culturale_210410.pdf, accesat la data de 7 nov 2010.

 


A2 ()

Echipa negatoare sustine  ca mass media ar trebui lasata libera, si ca masurile pe care le dorim noi nu sunt doar nejustificate, insa tind(doar tind) sa aiba si efecte negative. Doar ca noi astazi stim clar ce vrem. Noi vrem educatie. Noi nu vrem ca lucrurile sa se rezolve de la sine, lucru care e putin probabil a se intampla, chiar daca asa presupun negatorii. Noi preferam sa “punem picioru-n prag”! Pentru ca intr-adevar este timpul pentru o asemenea masura, deoarece unii dintre noi, cei care definim televiziunea, ne-am saturat sa vedem la televizor cum este incurajata incultura.

Le multimim negatorilor ca au observat sinonimia pe care am folosit-o in cazul afirmator, si de asemenea ne cerem scuze daca a provocat confuzii. In continuare vom folosi termenul “mass media privata” pentru a evita ambiguitati. De asemenea, ca o ultima lamurire, targetul la care ne referim nu are o anumita limita de varsta, tocmai datorita existentei unui cadru larg de programe educationale si informative, definite in discursul anterior: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Acum, vom continua cu reconstructia cazului afirmator, si in acelasi timp, unde avem posibilitatea, vom si contra-ataca argumentele negatoare.

  • Mass media si influenta ei

Echipa afirmatoare sustine motiunea tocmai din prisma faptului ca mass media, in general, nu doar cea privata are o influenta foarte mare in randul populatiei. Atat de mare, incat este aproape singura sursa de informare pentru cetateanul de rand. Si aici intervine schimbarea pe care o propunem. La un moment dat ce avem aceasta extindere, aceasta influenta, putem facilita un uz mai “academic”, si anume, putem introduce responsabilitatile educationale! Putem forta mass media privata sa faca si acest lucru, pe langa rolul ei de a informa, care il vom adresa in argumentul care urmeaza, pentru ca efectele pozitive ar justifica cu siguranta existenta oricaror efecte negative.

  • Mass media si rolul ei

In prezent, intr-adevar, rolul mass mediei in general este de a informa. Insa noi ne confruntam si cu o problema in momentul de fata, si anume calitatea acestei informatiei, lucru pe care negatorii nu il trateaza deloc in cazul lor, ci se multumesc a enunta rolul mass mediei. Echipa negatoare mai sustine in al doilea ei argument ca incultura ar trebui difuzata in continuare fiindca este ceruta. Din nefericire, noi nu suntem de acord si noi nu incurajam astfel de atitudini, deoarece noi consideram ca insasi societatea are rolul de isi proteja membrii, astfel incat, din perspectiva acestei viziuni, noi consideram ca este timpul sa fortam media privata sa difuzeze si materiale educative, si nu doar consumabile. Nu e ca si cum nu vor mai putea difuza vreodata altceva, ci dimpotriva, concurenta va deveni mai acerba datorita faptului ca media va trebui sa isi restrictioneze continutul de divertisment, care in asemenea circumstante va avea calitate sporita tocmai datorita acestei concurente si mentinerii unui grup stabil de telespectatori.

  • Mass media privata si responsabilitatea

Astfel, observam ca aceasta masura este necesara societatii de astazi, tocmai datorita faptului ca societatea in sine este pasiva, fapt cu care noi nu suntem de acord. Mai mult, observam si existenta unei arii de efecte pozitive! Este remarcabil faptul ca doar prin responsabilizarea mass mediei private putem educa un numar colosal de oameni, tocmai datorita fluentei si facilitatilor cu care opereaza mass media in general. Deci putem incuraja cu usurinta dezvoltarea spiritului critic al cetateanului, dezvoltare care odata pornita este progresiva, iar omul va avea posibilitatea de a analiza mai bine calitatea informatiei care ii este servita(nu e ca si cum in prezent cetateanul este un incult fara pereche, si acum poate, insa la un moment ce la televizor sunt incurajate atitudini gresite, precum frivolitatea in randul adolescentelor, este clar faptul ca este loc pentru imbuntatire). Mai mult, dupa cum am observat anterior, am avea chiar o crestere a concurentei intre posturile de televiziune.

                Conform celor spuse anterior, mass media privata poate sa transmita un mesaj unui numar foarte mare de oameni, iar echipa afirmatoare sustine ca acest mesaj ar trebui sa fie unul pozitiv, unul educativ, unul constructiv, tocmai prin responsabilizarea acesteia, fapt care la randul lui aduce beneficii, precum o crestere a concurentei in cadrul televiziunilor si chair o dezvoltare a spiritului critic al consumatorului.


N2 (Iulia Calin)

Introducere:

Într-un context în care ni se spune că “efectele pozitive ar justifica cu siguranţă existenţa oricăror efecte negative” şi în care televiziunea pare să fi rămas singura barcă de salvare a societăţii, revine întrebarea: care sunt acele elemente care îi mai pot asigura perpetuarea prin sine? Un lucru ştim cert: cenzura nu este unul dintre ele.

Definirea termenilor:

Înainte de a începe discuţia propriu-zisă trebuie să precizăm (din nou) că există o distincţie clară între termenii de „mass-media private”, care reprezintă totalitatea mijloacelor de informare în masă, şi „televiziunile private”. A vorbi în cadrul aceluiaşi discurs despre mass-media şi telespectatori ca fiind cei care consuma mass-media reprezintă  o eroare pe care ţinem să o remenţionăm, întrucât o considerăm importantă.

Idee centrală:

Autoreglarea pieţei audio-vizualului face inutilă construirea de măsuri menite să ajute un organism ce se poate îngriji singur. Responsabilitatea socială, şi nu cea educativă este cea care intră în atribuţiile unei televiziuni private, astfel că îngrădirea acesteia nu poate aduce decât disfuncţionalităţi în interiorul societăţii.

Argumente:

  • A „pune picioru-n prag” televiziunilor publice reprezintă o măsură neconstituţională

După cum am prezentat şi în discursul nostru anterior, constrângerea televiziunilor private de a difuza un anumit tip de programe declanşează probleme ce au consecinţe puternice asupra societăţii. OBLIGAREA televiziunilor private de a funcţiona într-un anume fel le lipseşte pe acestea de dreptul la liberă exprimare. Din punctul de vedere al echipei negatoare şi din punct de vedere constituţional [1], televiziunile sunt cele ce îşi asumă răspunderea pentru informaţiile aduse la cunoştintă publică, în condiţiile legii. Aşadar, acestea au libertatea de a difuza orice fel de programe în condiţiile legii. Facem aceste precizări, deoarece credem că folosirea unor termeni radicali precum  "a obliga” sau "a forţa” e nejustificată, intrând în contradicţie cu însăşi Constituţia României.

  • Dezvoltarea spiritului critic nu poate fi încurajată într-un regim... totalitar

 

Probabil vă întrebaţi cum de am ajuns să vorbim despre regimuri totalitare. Şi noi ne întrebăm. Nu putem însă să nu ridicăm o astfel de problemă atunci când discursul echipei afirmatoare susţine o strategie de impunere, de trecere peste nevoile societăţii şi peste respectul ce presupune o poziţionare valorică neutră atunci când discursul public vizează cum este o societate – „cetăţeanul este un incult fără pereche, acum, poate”.  În opinia noastră, spiritul critic se poate dezvolta în situaţia în care publicul dispune de alternative pentru a-şi contura convingerile. Alternative există – menţionăm aici, pe lângă programele de divertisment atât de displăcute de echipa adversă şi numite „consumabile”, posturi culturale precum Mezzo sau Discovery. Obligarea televiziunilor private de a difuza cu precădere programe cu conţinut educational nu face decât să ducă spre un sistem pe care l-am numit, simbolic, „totalitarism al culturii”. Deoarece fiecare individ este diferit, diversitatea informaţiilor si programelor este esenţială pentru a-i raspunde nevoilor acestuia: dacă mâine dimineaţă toată lumea în metrou ar citi Dilema Veche ne-am întreba probabil cu toţii ce s-a întâmplat ciudat cu societatea noastră. Calitatea grilei de programe reflectă calitatea unei societăţi.

  • Societatea se protejează pe sine şi o face bine.

După cum spuneam şi în primul nostru discurs negator, credem într-un public format din societatea românească însăşi. Suntem de acord cu echipa afirmatoare atunci când spune că societatea are rolul de a îşi proteja membrii, însă nu o putem aproba în ceea ce priveşte mecanismele prin care se realizează această protecţie. Societatea dezvoltă propriile mecanisme de supravieţuire – fie că păstrează „direcţia de deplasare” sau descoperă una care i se potriveşte mai bine, esenţial este că aceste mecanisme sunt dezvoltate dinspre interior spre exterior, iar nu invers; cu alte cuvinte, pornesc ca o necesitate resimţită de societate în ansamblul ei. Nu înţelegem însă cum ar putea un grup de indivizi – acei „noi, cei care definim televiziunea”, după cum ne spune (neclar) echipa afirmatoare; aceiaşi noi, cei care ştim ce e bine pentru o societate – să dezvoltăm mecanismele care îi sunt proprii acesteia? Astfel stând lucrurile, societatea se protejează pe sine. Şi o face bine.

Concluzie:

Luând în considerare argumentele din aceste discursuri, putem conchide că societatea este liberă şi că ea este cea care determină conţinutul grilei de programe. Piaţa audio-vizuală privată funcţionează pe un sistem simplu cerere-ofertă care se pliază pe ceea ce se cere. Astfel, considerăm că responsabilitatea canalelor de televiziune private rămâne aceea de a informa, păstrându-se în limitele legale stabilite de CNA şi de Constituţia României.

“Educarea” rămâne responsabilitatea societăţii înseşi, societate ce se modelează într-o continuă interacţiune cu componenta sa, individul. 

Surse:
Constituţia României, titlu II, cap II, art 30, (1) si (8).



Decizia:

Laura Bretea

Multumesc  participantilor pentru un meci interesant si pentru interesul pe care l-au demonstrat pentru acest proiect. Am apreciat efortul ambelor echipe de a se informa pe tema dezbaterii si de a prezinta discursuri bazate pe exemple.

Echipa negatoare castiga acest meci datorita faptului ca reuseste sa identifice slabiciunile discursului afirmatorilor si prezinta argumente care au ramas in picioare pana la sfarsitul dezbaterii. Echipa afirmatoare a gresit adoptand un plan de aplicare a scopului anuntat. Desi discursul afirmatorilor a fost documentat si se bazeaza pe multe surse, negatorii au stiut mai bine sa profite de informatiile adunate si sa prezinte doua discursuri mai bine structurate si mai realiste.

A1

Un discurs in care se regaseste o structura riguroasa, cu anuntarea diferitelor parti. Din pacate, modul in care discursul a fost gandit dezavantajeaza din start echipa afirmatoare. Recomand A1 sa mediteze mai mult la intelesul temei dezbaterii si sa priveasca solutia pe care o propune din perspective diferite.

Discursul afirmator schiteaza o societate in care cetatenii isi iau informatiile doar de la televiziunile private, care prezinta realitatea superficial si contribuie la abrutizarea unei audiente credule. Deoarece televiziunile sunt atat de influente, ele ar trebui obligate sa prezinte, intr-o proportie necunoscuta, emisiuni culturale. Aceste emisiuni culturale ar creste nivelul de intelegere al telespectatorilor si i-ar ajuta sa ia decizii corecte.

Analiza discursului –Afirmatorii prezinta o idee – obligarea televiziunilor sa prezinte mai multe programe – dar fara a concretiza acest plan. Echipa ar avea de castigat relativizandu-si afirmatiile si daca ar explica propunerile pe care le fac.

Atentie la felul in care sunt folosite sursele. Argumentele trebuie dezvoltate pe cat posibil in scris, nu trebuie sa continue in linkuri atasate.

Punctaj 22 – C – 12, S – 6, S - 4

N1

Un discurs atent scris, usor de citit si de inteles. Bravo! Negatorii au sesizat erori din discursul afirmativ si au combatut bine ideile celeilalte echipe.

Pentru negatori, afirmatorii sustin moartea televiziunilor private iar planul lor ar duce la o societate totalitara in care televiziunile ar dicta comportamentul publicului.

Analiza discursului – contra-argumentarea negatorilor are de suferit din cauza constructiei argumentelor. N1 explica efectele inainte sa analizeze cauzele: critica ideea afirmatorilor de a cenzura presa, explica de ce nu ar trebui cenzurata si apoi spun ca de fapt televiziunile nu au un rol negativ. Constructia ar fi trebuit sa fie inversa si sa puna mai mult accent pe faptul ca (din punctul lor de vedere) nu s-a demonstrat ca televiziunile au un rol negativ.

Atentie la formularile bombastice referitoare la trecutul Romaniei; argumentele acestea pot fi interesante intr-un discurs politic, dar prind mai putin intr-o dezbatere „academica”.

Punctaj – 25 – C – 13, S – 8, S- 4

A2

 A2 face o pledoarie care sufera de incoerenta si din cauza retoricii cam prea inflamate. Apreciez faptul ca N1 anunta partile si pastreaza o structura a discursului. Din pacate A2 nu mai sustine argumentele prin informatii din surse.

A2 radicalizeaza discursul afirmator. Echipa sa vrea educatie mai presus de toate, sa forteze televiziunile publice sa educe si sa forteze societatea sa-si protejeze membrii. Efectele pozitive nu sunt insa detaliate: intelegem ca ar fi vorba despre salvarea spiritului critic al romanilor si de influentarea concurentei intre televiziuni.

Analiza discursului – Discursul are putine idei care se repeta. Pentru mine, afirmatorii ar fi trebuit sa construiasca un discurs in care sa deplore situatia actuala, sa arate concret care sunt problemele – absenteism la vot, promovarea unei societati bazate pe materialism si promiscuitate – si apoi sa ceara imbunatatiri in peisajul media. Afirmatorii ar fi putut face referinta la masuri luate de alte tari – de exemplu masura luata de guvernul Frantei de a impune un procent fix de muzica frantuzeasca in programele radiourilor. Afirmatorii ar trebui sa caute o argumentare mai putin evidenta decat impunerea de obligatii televiziunilor – s-ar putea referi la incurajari pentru media, la subventii care sa promoveze emisiuni sau articole despre cultura.

Frazele sunt alambicate, cateodata stilul e colocival.

Punctaj – 21 C – 11, S -7, S- 3

N2

Negatorii se muleaza pe stilul afirmatorilor si cad intr-un discurs retoric si colocvial.

N2 repeta discursul N1 si explica elementele introduse de coechipierul (coechipiera) doar prin argumente ce tin de sensul comun.

Analiza discursului: Nu se mai observa analiza atenta a problemei. N2 ar trebui sa structureze mai bine argumentele, sa faca fraze mai scurte si la obiect. Ca si strategie, negatorii au sesizat bine ca exista deja canale private de specializate de promovare a culturii si care sunt urmarite de populatie. Eu as fi adaugat ca eforturile de culturalizare inseamna mai mult decat emisiuni televizate, initiativele principale trebuie sa fie acompaniate de promovarea culturii in afara mediului electronic – prin cresterea subventiilor pentru muzee, concerte, opera, etc. Negatorii ar fi putut spune ca mediul privat nu trebuie sa fie obligat sa acopere golul pe care il produc institutiile publice.

Punctaj – 23 C – 12, S -7, S- 4

A1 -> 22 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 23 puncte
Castiga echipa:

Iris si Iulia (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.