Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Cristina si Liliana' (afirmatori) vs 'Andreea si Stefana' (negatori)

A1 (Cristina Siminiceanu)

Da, e timpul ca amenzile să fie proporţionale cu veniturile pentru că trăim într-o societate în care există o discrepanţă foarte mare între veniturile oamenilor. Trebuie să ne întrebăm cât de echitabil este să avem un sistem de amenzi fixe în cazul în care există o inegalitate aşa de mare între veniturile oamenilor? Un astfel de sistem cu amenzi fixe nu ar putea să aibe un efect descurajant asupra celor care încalcă anumite restricţii, dar pentru care amenda nu reprezintă decât o parte infimă a venitului[1]. De câte ori nu vedem în mass-media oameni înstăriţi care încalcă Codul rutier în repetate rânduri, iar a căror unică penalizare este o banală amendă? Faptul că aceaşi oameni sunt prinşi de mai multe ori săvârşind aceleaşi abateri, ar trebui să ne arate că efectul amenzii diferă de la individ la individ, în funcţie de venit.

Primul lucru pe care aş vrea să-l subliniez, este că în prezent în România amenda reprezintă doar 10% din salariul minim pe economie ceea ce mi se pare o inegalitate având în vedere inegalitatea veniturilor la nivel de ţară. Exemplul cel mai elocvent în acest caz este Finlanda, ţara unde amenzile sunt proporţionale cu venitul. Ele se bazează pe o impozitarea progresivă şi au pedepse progresive, deci cu cât o persoană câştigă mai mult, plăteşte o amendă mai mare. De exemplu atunci când un student de 26 de ani a fost oprit de un ofiţer, acesta avea venitul lunar brut de 975 dolari, care după  impozitare era de 724 dolari, iar amenda lui a fost de 82 dolari, dar pentru că suma este sub minimul amenzii pentru conducere peste limita admisă, a primit o amendă de 106 dolari. Jaako Rytsola, un antreprenor „online” şi ziarist, de 27 de ani, a fost oprit pentru că a depăşit limita admisă de viteză primid o amendă de 71.400 dolari, având un venit mai mare[2]. Din punctul meu modul în care au fost evaluate cele două fapte este unul just. Pentru că astfel cei doi oameni care au încălcat limita de viteză au avut de suferit o amendă  proporţională cu venitul lor, ceea ce îi va determina să se gândească de două ori înainte să calce pedala de acceleraţie, lucru  imposibil în cazul unui sistem de amenzi fixe în care un om care îşi permite să plătească o amendă de 71.400 de dolari ar fi trebuit să plătească o amendă de 106 dolari.

În al doilea rând amenzile ar trebui să fie direct proporţionale cu venitul pentru a se nivela inegalităţile din societate, care pot afecta pe termen lung fibra democratică a unei ţări. Pentru că într-o ţara în care diferenţele dintre veniturile clasei de mijloc şi cei aşa zişi 1% (cei mai bogaţi oameni) sunt atât de mari, este clar că atunci când vorbim de aplicarea amenzilor proporţionale vorbim şi de creearea unei echităţi în faţa legii. Această echitate obţinută este esenţială pentru că datorită ei se poate obţine o coeziune socială mai profundă. Însă ea nu ar trebui să se oprească doar la amenzile proporţionale, ci ar trebui să meargă şi mai departe în ceea ce priveşte taxarea proporţională a veniturilor şi mai  ales a averilor . Un exemplu în acest sens îl avem de la profesorul Daniel Altman care într-un editorial din New York Times sugerează: Înlocuirea impozitelor pe venit, imobiliare şi a impozitelor pe donaţii, cu un impozit progresiv care ar reduce mult mai mult averile decât orice alt plan de impozit. De exemplu pentru a vedea cum lucrează impozitul pe avere, să luăm în considerare o familie care are averea de 500.000 dolari şi 200.000 dolari venituri anuale ar plăti 50.000 de dolari. Pe de altă parte, o familie cu averea de 4 milioane de dolari şi 200.000 dolari venituri anuale ar datora  65.000 dolari. [3]    

În concluzie statul ar trebui să se gândească din ce în ce mai mult  la aplicarea amenzilor şi a impozitelor proporţionale într-o vreme în care cei mai bogaţi devin şi mai bogaţi creând între ei şi restul cetăţenilor o breşă care dacă mai este lăsată mult timp să crească s-ar putea dovedi insurmontabilă.

 

Referinte:

[1] http://blissfulwriter.hubpages.com/hub/Traffic-Fines-Proportional-to-Income

[2] http://www.stayfreemagazine.org/public/wsj_finland.html

[3] http://www.nytimes.com/2012/11/19/opinion/to-reduce-inequality-tax-wealth-not-income.html?pagewanted=1&_r=3&


 


N1 (Andreea Lupascu)

Echipa afrimatoare a adus in discutie doua probleme: intai modalitatea in care sunt resimtite amenzile de catre cei vinovati, iar apoi discrepantele economice existente in societate.

Primul argument, vorbeste despre abuzurile ce pot sa apara din partea persoanelor instarite, pentru care amenda nu ar reprezinta un impediment in a comite o infractiune. Acest lucru nu se poate obtine prin metode financiare. Cei cu o situatie economica precara resimt mai puternic amenda, datorita sumei infime ramase in urma achitarii amenzii. Procentul din venit ce îi va rămane celui bogat după achitarea amenzii, va reprezenta în continuare, in valoare absolută, suficienti de multi bani a.i. acesta să-si poata continua traiul liniștit.  Daca motivul pentru care cineva nu va mai încalca limita de viteza este datorita valorii amenzii primite, atunci singurii care vor fi motivați in acest fel, vor fi în continuare cei săraci.

Un alt aspect legat de problema abuzurilor, neglijat de afirmatori, este frecventa lor. Nu ni s-a adus la cunostinta gravitatea problemei, ni s-a spus doar ca ea exista, drept pentru care nu putem considera necesitatea implementarii unui asemenea sistem. Mai mult, tindem sa credem ca acest sistem ar avantaja si mai mult persoanele instarite deoarece, in cele mai multe dintre cazuri, cei care incalca legea sunt tineri, inruditi cu persoane avute, dar care nu depind de un venit personal. Drept pentru care acestia nu vor fi taxati. Consideram ca sistemul actual este cel mai echitabil in obtinerea pedepsirii uniforme dorita de afimatori. Acesta presupune nu numai acordarea amenzii  ci si cumularea unor puncte in urma carora se poate pierde carnetul.Actualul sistem de acordare a punctelor poate fi îmbunătațit (și propunem acest lucru), prin acordarea unor pedepse mai drastice (confiscarea mașinii, pedeapsa cu închisoarea pentru viteze foarte mari sau pentru repetarea încălcarilor legii într-un interval scurt de timp). Abia o astfel de măsură poate fi percepută la fel de catre toți.

Al doilea argument susține că prin aplicarea moțiunii, se vor nivela inegalitățile din societate (lucru necesar pentru a apăra fibra democratică), și se va realiza o echitate in fața legii. Intre modul in care guvernul incearca sa eliminte inegalitatile sociale si scopul pentru care o fac(o democratie mai buna), se creeaza o contradictie! Atitudinea guvernului aduce destul de mult cu principiile si idealurile comuniste(cu totii sa fim egali, indiferent de munca pe care o prestam)! Ei doresc taxarea celor bogați, pornind de la ipoteza ca a fi bogat e o crima. Echitatea nu este de asemenea obtinuta de guvern, deoarece oamenii nu sunt pedepsiți în funcție de ceea ce au făcut ci în funcție de ce avere au - un mod discriminatoriu de a judeca oamenii.

Considerăm că moțiunea nu ar trebui să treacă, din două motive:

În primul rând, s-ar crea o gravă discriminare a persoanelor mai înstărite.  Prin aplicarea moțiunii, judecăm fapta, ci omul. Unii oameni sunt mai activi decât alții, au făcut mai multe sacrificii decât alții etc. Este firesc să apară diferențe între veniturile acestora, însă a face ca fapta celor mai înstăriți să fie mai gravă decât a celorlalți (să plătească mai mulți bani, mai multă muncă) - nu mai este! Această amendă pe venit îngreunează pe nedrept situația celor ce au reușit să fie mai activi, mai muncitori și mai dedicați, în viață. Ceea ce ar face statul în caz de aplicare a moțiunii, ar fi să îi ofere acestui om (cel înstărit) un statut inferior în fața legii, făcând fapta lui mai gravă decât a altora. Valoarea banilor este aceeași, puterea lor de cumparare este aceeași, munca depusă pentru a realiza acel venit - este aceeași, cu toate acestea, el va plăti mai mult! Nu trebuie să lăsăm această nedreptate, această practică specific comunistă (că tot ni s-a vorbit de apărarea democrației), să fie aplicată!  

În al doilea rând, metoda propusă ar amplifica frauda și corupția din societatea românească. Evitarea impozitelor reprezintă unul dintre motivele pentru care unii oameni preferă să nu-și declare veniturile. A impune amenzi mai drastice, pentru orice faptă a celor ce au venituri mai mari, ar reprezenta un nou motiv pentru care aceștia să încerce să-și ascundă veniturile. Astfel, statul își face viața și mai grea din punct de vedere al încercării de a elimina tentativele de fraudă. Apoi, amenzile și mai ridicate vor încuraja corupția. Există momentan  numeroase cazuri în care polițiștii rutieri reușesc să strângă șpăgi consistente pentru a mușamaliza neregulile din trafic. A crește atât de mult miza acestor amenzi face ca oamenii să fie și mai tentați să ofere șpagă pentru a scăpa de amendă, fiind chiar dispuși să ofere ceva mai mutl decât până acum, știind că valoarea reală poate fi de multe ori mai mare.

Avand in vedere toate acestea, motiunea nu ar trebui sa treaca!


A2 ()

Primul lucru pe care aş vrea să-l fac înainte de a îmi începe discursul este să propun o definiţie pentru ceea ce înseamnă amenda şi cum am privit eu ca afirmator lucrurile: “Orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională (avertisment, amnedă), nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate. Sancţiunile juridice constitue nu mijloace de răzbunarea a societăţii, ci de prevenire a faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate.”1

Plecând de la această definiţie ne putem da seama clar că scopul amenzii proporţionale nu este acela de-ai pedepsi în mod special pe oamenii înstăriţi sau cu venituri mari. Totuşi dacă luăm în considerare exemplul din Finlanda prezentat în primul discurs ne dăm seamă că un om care poate plăti o amendă de 71.400 de dolari, şi-ar permite să încalce legea de 673 ori dacă amenda ar fi de doar 106 dolari. Cu siguranţă aceasta n-ar putea să-şi îndeplinească scopul preventiv şi educaţional dacă efectul asupra celui căruia se aplică este aproape nul. După cum au subliniat chiar negatorii, o amendă proporţională nu-l afectează pe un om înstărit pentru a nu-şi putea continua liniştit traiul, asta pentru că nu aceasta este scopul ei. Însă chiar dacă primeşti o amendă de 71.4000 de dolari şi îţi permiţi să o plăteşti, nu-ţi permiţi să o plăteşti de 673 de ori.

În contra argumentul lor, negatorii sublinează benficiile actualului sistem contravenţional, care în opinia lor ar trebui îmbunătăţit prin măsuri de genul: confiscarea mașinii, pedeapsa cu închisoarea pentru viteze foarte mari sau pentru repetarea încălcarilor legii într-un interval scurt de timp. Însă după cum vedem în definiţia de mai sus sancţiunea juridică nu este o formă de răzbunare a societăţii, iar astfel de măsuri sunt cu siguranţă extrem de dure. Totuşi dacă nu am lua în considerarea definiţia şi am analiza mai bine amendamentale propuse de negatori pentru sistemul actual ne-am da seama că el nu ar avea cum să funcţioneze şi mai mult decât atât aceste măsuri nu ar face decât să-i avantajeze şi mai mult pe cei înstăriţi care vor da cu cea mai mare plăcere o şpagă echivalentă sau chiar mai mare decât amenda proporţională pentru a scăpa de închisoare, pe când oamenii de rând vor fi nevoiţi să facă închisoare, pentru că şi dacă şi-ar dori să dea şpagă ca să scape nu au această posibilitate.

În cel de-al doilea contra argument negatorii spun că argumentul nostru a plecat de la premisa că a fi bogat este o crimă. Nimic mai fals, ar fi o iluzie să imaginăm o societatea în care oamenii sunt egali, însă am putea să ne imaginăm o societate în care există o mai mare egalitate a şanselor. Pentru că indiferent cât ne-ar argumenta cineva că ei şi-au obţinut averea doar prin faptul că au fost activi, au muncit mult şi au fost dedicaţi meserie lor toată viaţa, totuşi la o privire de ansamblu vedem că indiferent cine eşti şi ce ai cât ai muncit pentru a-ţi obţine averea, o mare parte a factorilor care te-au influenţat în viaţă au ţinut mai mult de şansă decât de tine. Pentru că nimeni nu poate influenţa cine îi sunt părinţii, unde se naşte, în ce perioadă se naşte, cum va fi educat în familie, cât de înstărită este familia sa, etc. La acest argument mai adăugăm şi faptul că în orice domeniu îţi obţi venitul sau averea, el depinde de societatea în care trăieşti. Ceea ce înseamnă că există o obligaţie cel puţin morală faţă de acea societate, dar asta nu înseamnă că toată lumea ar trebui să locuiască în acelaşi fel de case sau să mânănce acelaşi fel de mâncare, însă un impozit proporţional pe venit ar putea să niveleze acele şanse care nu depind de noroc cum ar fi: o educaţie mai bună, îngrijire medicală corespunzătoare, un ajutor social mărit pentru cei care au nevoie.

În concluzie avem nevoie de amenzi şi impozite proporţionale cu venitul, nu pentru a-i aduce pe toţi cetăţenii la acelaşi nivel (lucru imposibil chiar şi pentru comunism), ci pentru a creea o societate în care legea are acelaşi efect asupra tuturor, iar şansele de care beneficiem cu toate că nu pot fi niciodată egale măcar să tindă spre un asemenea ţel.



Referinte:

1 A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.2, Bucureşti, 2002, p. 409-410. 


N2 ()

Afirmatorii au sectionat in mod neloial definitia, sarind peste partea cea mai importanta a acesteia, si anume modul de acordare a amenzii(art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001): “trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului(…)”. Asadar, amenda ar trebui sa fie proportionala cu GRAVITATEA FAPTEI, si nu cu VENITUL celui ce o comite! (“ circumstantele personale” se refera aici la eventualele motive ce ar justifica fapta). Bineinteles ca amenda nu ar trebui sa urmareasca o razbunare, insa singurii ce au propus o razbunare (fata de cei bogati) au fost tocmai afirmatorii.[1]

Echipa afirmatoare a realizat o serie de contradictii care merita sesizate. In primul lor discurs, ne vorbesc despre cum nu este corect sa existe diferente economice atat de mari intr-o societate, si cum acest lucru trebuie reglat prin intermediul amenzilor(argumentul2), pe cand in al doilea discurs,  ni se spune ca “scopul amenzii proporţionale nu este acela de-ai pedepsi în mod special pe oamenii înstăriţi”. Luand in calcul a doua pespectiva, intelegem ca amenzile proportionale sunt date astfel incat numarul incalcarilor legii sa scada, intrucat toti ar fi “la fel” de afectati. In cazul Finlandei, cel mai relevant in acest sens, oficialii guvernamentali recunosc ca sistemul proportional vizeaza mai mult echitatea decât siguranța; acestia admit faptul ca,in timp ce amenda medie s-a dublat, numărul de incalcari a limitei de viteză a ramas aproximativ acelasi, fara sa existe o scădere a numărului de accidente rutiere.[2]

Solutia propusa de negatori ( acordarea pedepselor cu adevarat aspre si echitabile -mai usor) nu este o “forma de razbunare a societatii” intrucat ar urma sa fie acordata pentru toti la fel! Acest sistem deja exista (drept pentru care ipoteza savarsirii de 630 ori a incalcarii legii, e imposibila respectivului suspendandu-i-se carnetul  dupa acumularea a 15 puncte / aproximativ 5 abateri).Propunerea noastra a  fost aceea de a eficientiza actualul sistem prin acordarea acestor pedepse mai usor. Pedeapsa cu inchisoarea sau suspendarea carnetului sunt resimtite de toti la fel, nefiind implicate criterii subiective precum venitul. Mai mult, suntem mai inclinati sa credem ca amenzile proportionale ar fi percepute ca o “razbunare”, din cauza diferentei dintre cum este pedepsit un cetatean cu venituri modice si unul instarit. Fapt dovedit si in cazul finlandezului Keijo Kopra,directorul Vierumaen Teollisuus Oy, care incasand o amenda de $38,000(pentru depasirea limitei de viteza) acuza sistemul de furt legalizat din partea autoritatilor[2].

In al doilea argument afirmator, ni se face o pledoarie legata de egalitatea de sanse. Insa acestia uita un lucru: amenzile nu au scopul de a regla nedreptatile destinului. Daca ar fi asa, ar trebui ca un individ lovit de soarta sa nu primeasca nici o pedeapsa pentru incalcarea legii, intelegand fapta acestuia ca o consecinta a unei conjuncturi nefericite. Pe cand cel bogat ar trebui taxat colosal pentru a compensa “norocul” cu care a fost inzestrat. Insa asta nu tine de datoria statului, cu atat mai putin a amenzii. Cat despre obligatia morala vizavi de societate - ea este tratata de sistemul de impozitare déjà existent.

Legat de scenariul acordarii unei spagi pentru a scapa de noile sanctiuni (cele propuse de noi) – acesta  este valabil in ambele cazuri (si proportional, si neproportional), insa este mai putin probabil sa apara sin cazul sentintelor cu inchisoarea – in care o suma de bani nu este implicata. Daca ar fi ca cel sarac sa ajunga la inchisoare, acesta ar ajunge in urma unor incalcari grave si repetate a legii. Prin urmare, pedeapsa lui ar fi justificata! In ceea ce consta eschivarea celor bogati – ipoteza spagii apare in ambele cazuri!

In continuare, argumentele opozitiei raman in picioare. In primul rand acest sistem presupune o discriminare pe care guvrenul nu a motivat-o. Nu ni s-a explicat de ce este corect sa consideram fapta unei persone instarite mai grava decat fapta uneia mai putin instarite. Ce anume ne justifica sa luam mai mult din munca celui bogat decat  decat acum? Statul are obligatia de a-si trata cetatenii in mod egal, de a-i incuraja sa isi imbunatateasca conditiile de viata, si nu sa-i pedepeseasca pentru ca au reusit sa atinga acest scop. Atata timp cat fapta este aceeasi, pedeapsa trebuie sa fie aceeasi, altfel avem de-a face cu o discriminare nejustificata.

De asemenea, guvernul nu ne-a aratat cum aceasta masura este potrivita in contextual actualelor probleme ale societatii – frauda (mai ales) si coruptia! Masura este ne-fezabila!

In concluzie, avand in vedere: lipsa unei probleme (lipsa abuzurilor invocate), existenta alternativelor (sistemul de puncte si pedepse), aparitia discriminarilor nejustificate, lipsa de fezabilitate a masurii si contradictiile cazului guvernului, motiunea nu are de ce sa treaca!

Referinte:
[1] http://legeaz.net/spete-contencios/anulare-proces-verbal-amenzi-239-2012
[2] http://www.stayfreemagazine.org/public/wsj_finland.html 



Decizii:

Liviu Gajora

Felicitări ambelor echipe pentru o dezbatere excelentă!

Verdictul meu merge către echipa Negatoare.

În privința principiului egalității, perspectiva Afirmatoare, deși bine construită, nu a rezistat suficient de bine până la finalul dezbaterii, în contextul în care (1) există alte mecanisme sociale care urmăresc acest lucru; (2) implicațiile aplicării acestui principiu ar fi absurde dacă ar fi extinse la un nivel mai larg al egalității de șanse; (3) factual este probabil ca acest lucru să nu aibă loc (a se vedea dovada referitoare la infracțiunile rutiere din Finlanda).

În privința eficienței, am considerat că alternativele sugerate de Negatori ar putea funcționa la fel de bine sau mai bine decât măsura propusă de Afirmatori, dar fără dezavantajele acesteia din urmă. Sistemul bazat pe puncte evită discriminarea de orice fel și acționează la fel pentru toți contravenienții indiferent de statutul lor economic sau social.

Discurs  A1 

Aserțiunile voastre au mai multă greutate atunci când sunt sprijinite de dovezi, mai ales când vorbiți despre ele în termeni de „fapte” – chiar și într-un sens uzual („aceași oameni sunt prinși de mai multe ori săvârșind aceleași abateri”).

Atunci când prezentați dovezi, încercați să le prezentați într-o manieră clară, din care cititorul să înțeleagă exact relevanța lor. Când prezentați cazul Finlandei, aflăm salariul studentului (suma exactă), dar despre salariul antreprenorului aflăm doar că este „mai mare”.

Atunci când faceți afirmații cu o puternică rezonanță retorică („inegalitățile din societate… pot afecta pe termen lung fibra democratică a unei țări”), depuneți un efort suplimentar în a le demonstra. Cum acționează inegalitățile din societate? Ce reprezintă fibra democratică a unei țări? Ce ar însemna distrugerea acesteia? Etc.

Încercați să păstrați discuția în limitele relevante ale moțiunii, fără a încerca să sprijiniți și o poziție care nu vă este cerută (ca atunci când sugerați că echitatea socială „ nu ar trebui să se oprească doar la amenzile proporţionale, ci ar trebui să meargă şi mai departe în ceea ce priveşte taxarea proporţională a veniturilor şi mai  ales a averilor ”).

Propuneți un scop care să fie ușor de atins prin măsura din moțiune, nu unul care să depășească posibilitățile acesteia (cum ar fi reducerea unei breșe insurmontabile dintre bogați și restul cetățenilor).

Discurs N1

Nu se pune virgulă între subiect și predicat („Primul argument, vorbeste…”), nici măcar atunci când subiectul este format dintr-o construcție complexă  („singurii care vor fi motivați în acest fel, vor fi… cei săraci”).

Atenție la folosirea unor cuvinte în română conform sensului lor din engleză. „A considera” are nevoie de un complement, sau de construcția „a lua în considerare”, nu poate fi folosit pe post de „to consider”.

Rezistați tentației de a eticheta/caricaturiza poziția echipei adverse („Atitudinea guvernului aduce destul de mult cu principiile si idealurile comuniste…”).

Atunci când faceți afirmații care se vor a fi factuale, prezentați dovezi în acest sens („Există momentan numeroase cazuri …”).

Discurs A2 

Exprimați-vă în termeni și exprimări cât mai lipsite de echivoc și cât mai clare. Atunci când vă referiți la măsuri cum ar fi „confiscarea mașinii” sau „pedeapsa cu închisoarea” și le catalogați ca fiind „extrem de dure”, asta nu presupune automat că ele reprezintă „o formă de răzbunare a societății”. Aceste măsuri pot fi în continuare în acord cu principiile cadrului legislativ, chiar dacă sunt dure. În ce fel ar reprezenta ele o răzbunare mai degrabă decât altceva?

Încercați să rămâneți coerenți în modul în care abordați exemplele/scenariile (despre ce amendă este vorba atunci când sugerați că cineva ar fi dispus să plătească „ o şpagă echivalentă sau chiar mai mare decât amenda proporţională pentru a scăpa de închisoare”, dacă pedeapsa ar fi închisoarea și nu o amendă?)

Evitați să faceți afirmații nesusținute care fac apel la o complicitate implicită („la o privire de ansamblu vedem că…”).

Încercați să păstrați discuția în limitele moțiunii („un impozit proporțional pe venit ar putea să niveleze acele șanse care nu depind de noroc…”).

Discurs N2 

Evitați caricaturizarea poziției oponenților („singurii ce au propus o razbunare (fata de cei bogati) au fost tocmai afirmatorii”), mai ales atunci când aceștia se dezic în mod explicit de imaginea conturată de voi („sancţiunea juridică nu este o formă de răzbunare a societăţii”).

Arătați impactul dovezilor pe care le prezentați. Care este ar fi impactul percepției de „răzbunare” din partea unor oameni ca Keijo Kopra? Nu sunt aceste reacții oarecum firești/de așteptat?


A1  23 (12, 7, 4)
N1  24 (13, 8, 3)
A2  24 (13, 7, 4)
N2  26 (14, 8, 4)

A1 -> 23 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Andreea si Stefana (negatori)


David Moscovici

discurs A1 

Argumentul primar al afirmatorilor explica lipsa de corectitudine rezultata din amendarea bogatilor cu sume care sa nu ii afecteze pe acestia. In argumentul secundar este explicat cum masura ar contribui in directia egalizarii sociala benefica dintre bogati si saraci. 

Cazul subliniaza unghiul unei lumi inechitabile comparand clasele sociale ce poate fi facuta ceva mai drapta proportionand amenzile. Ilustratii abundente ajuta la a intari perspectiva.

discurs N1


Negatorii adauga dubii cu privire la obtinerea efectului de descurajare si subliniaza aspectul problematic ca adesea cei taxati nu au venituri mari, ci avere prin familie, rezultand astfel a fi amendati cu sume mici pe care si le permit cu usurinta. Acestia arata virtutile sistemului curent si este propus un set mai drastic de masuri impotriva incalcarilor tuturor cum ar fi confiscari ale masinii sau inchisoare. Afirmatorii sunt acuzati de a opera cu o prezuptie de vinovatie la adresa bogatilor in perspectiva celui de-al doile argument al lor, rezultand comportament discriminatoriu.

Primul argument negator explica cum ingreunarea prin aceasta masura a vietii celui care si-a marit veniturile in mod legitim ar constitui un act de discriminare . In plus, este aratat cum mareste motivatia de a frauda statul prin sub-declarare a veniturilor.


discurs A2

Este continuat un joc de definitii un pic irelevant, cum definirea amenzii nu are sens daca exclude sau include automat motiunea data dezbaterii.

Afirmatorii insista pe demarcarea scopului amenzilor ca fiind unul preventiv de impiedicare a infractiunilor in raspuns la primul contra-argument iar celui de-al doilea ii raspund invocand cum sansa este factorul primar in creearea averilor aduagand ca aceeasi avere este creata in mod dependent de societate, cerand impozit proportional pe venit.  Este dorita aceasta egalizare pentru a face mai corecta o lume inegala prin pornire.


discurs N2

Din nou este continuat jocul irelevant de definitii, conform observatiei de mai sus. 

Sunt aratate tensiunile dintre pozitiile din cele doua discursuri afirmatoare, alternanta intre scopul de egalizare sociala si scopul preventiei, aratand ca in exemplele citate gradul de preventie realizat de masura nu a crescut.

Sunt subliniate in continuare elemente care sa erodeze sansele eficientei masurii.

Cum eficienta masurii este demontata empiric si rationat, ramane afirmatorilor aspectul de mijloc de realizare mai buna a echitatii sociala. Cu privire la acesta, negatorii contureaza o amenda ca un mijloc nepotrivit pentru a realiza ceea ce de fapt cauta sa fie o actiune de impozitare.

Discutia din dezbatere cu privire la ce scrie in lege pe care au purtat-o echipele nu a fost relevanta, cum fix ceea ce e dat spre a fi discutat este tocmai care ar trebui sa fie legea si principiul juridic. Cum afirmatorii investesc in preventie cat si in echitate sociala de realizat ca scopuri, iar negatorii aduc continut pentru a neutraliza  idea ca s-ar realiza o preventie insemnata in timp ce se pozitioneaza strategic pentru a arata ca echitatea sociala nu ar trebui realizata prin amenzi, acest meci bine jucat de ambele echipe este castigat de catre negatori.

A1:Continut -12/15 , Strategie-7/10 ,Stil -4/5 , Total- 23

N1: Continut -11/15 , Strategie-8/10 ,Stil -4/5 , Total- 23

A2: Continut -11/15 , Strategie-6/10 ,Stil -4/5 , Total- 21

N2: Continut -12/15 , Strategie-9/10 ,Stil -4/5 , Total- 25

A1 -> 23 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Andreea si Stefana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Clasament meci

Medii punctaje

A1 -> 23.00 puncte
N1 -> 23.50 puncte
A2 -> 22.50 puncte
N2 -> 25.50 puncte
Castiga echipa:

Andreea si Stefana (negatori)

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.