Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Ana-Maria si Andrei' (afirmatori) vs 'USV ' (negatori)

A1 (Ana-Maria Bujor)

Amenda este o pedepasă în bani[1], o sancţiune constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani. Practic, este o taxă pentru ceva ce individul a făcut greşit. Având în vedere caracterul punitiv al amenzii, aceasta trebuie să fie suficient de mare pentru a descuraja comportamentul care o generează, dar suficient de mică pentru a putea fi totuşi plătită întrucât nicio societate nu-şi doreşte să-şi umple închisorile cu oameni care au făcut o greşeală minoră şi care altfel ar putea fi, şi de regulă sunt, de bună credinţă.

În anul 2010, cetăţenii români datorau statului din amenzi aplicate în anul 2009 circa 100 de milioane de euro[2], o sumă mare pentru un buget sărăcit de austeritatea impusă în acel an. Statul a consumat multe resurse pe executări silite şi alte măsuri specifice în încercarea de a recupera măcar o parte din acei bani. În aceste condiţii, e clar că actualul sistem de stabilire a cuantumului amenzilor nu funcţionează corespunzător, fie pentru că amezile sunt pur şi simplu prea mari pentru unii contravenienţi iar pentru alţii reprezintă oricum o cantitate neglijabilă şi astfel comportamentul ţintit nu este nicidecum descurajat.

Dar cât de mare înseamnă prea mare cuantumul amenzii şi cât de mic înseamnă prea mic? Politicile curente de stabilire a cuantumului amenzilor au dat, şi dau greş în continuare tocmai pentru că o anumită sumă e mică sau mare în funcţie de fiecare individ. De aceea, echipa afirmatoare susţine că este timpul ca amenzile să fie proporţionale cu veniturile.

În primul rând, amenzile fixe tind să se transforme în preţ pentru cei ce şi le pot permite, astfel că în loc să îşi îndeplinească rolul de pedeapsă şi să descurajeze un comportament, amenda devine un simplu preţ pentru practicarea unui anumit comportament sancţionabil de către societate. Un studiu publicat în anul 2000 a relevat că o amendă pe care şi-o poate permite majoritatea indivizilor tinde să se transforme în preţ, iar acest efect îşi are originile în psihologia umană, prin urmare el trebuie luat în considerare[3]. Având în vedere acest aspect, precum şi faptul că o amendă prea mare este de asemenea de nedorit, aşa cum am arătat în introducere, demonstrăm că o proporţionalitate a cuantumului amenzilor este mai potrivită pentru a atinge scopul amenzii şi a evita efectul transformării acesteia în preţ.

În al doilea rând, o proporţionalitate a amenzilor cu veniturile ar responsabiliza o paletă mai largă de cetăţeni. Atunci când o amendă este percepută ca fiind mică pentru un segment de populaţie şi prohibitivă pentru un alt segment, doar cel de-al doilea segment va fi mai responsabilizat de eventualitatea amendării, cel dintâi căzând în efectul transformării ei în preţ, aşa cum am arătat mai sus. Modificarea cuantumului amenzii în funcţie de venitul individual, însă, ar mări paleta de cetăţeni care ar fi responsabilizaţi prin această măsură, întrucât va egaliza nivelul de “ardere la buzunar” atât pentru cei cu venituri modeste cât şi pentru cei cu venituri mari.

În al treilea rând, această măsură va aduce mai multe venituri la buget din moment ce toţi amendaţii, deşi arşi la buzunar, îşi vor putea permite să le plătească, spre deosebire de actualul sistem în care cei cu venituri modeste pur şi simplu nu plătesc amenzile şi astfel generează costuri suplimentare pentru stat care este nevoit să-i cheme în instanţă şi să-i determine să plătească amenda prin alte forme precum muncă în folosul comunităţii sau închisoare. Simpla economisire a acestor resurse consumate în prezent pentru recuperarea creanţelor ar aduce un beneficiu bugetelor locale lovite de austeritate.

De asemenea, dorim să menţionăm că responsabilitatea calculului cuantumului amenzilor într-un sistem proporţional cu veniturile va reveni specialiştilor şi folosindu-se date cât mai actualizate ale instituţiilor fiscale ale statului. Altfel spus, echipa afirmatoare îşi doreşte să discute strict principiul introducerii proporţionalităţii cu veniturile în cuantumul amenzilor, nu şi modalitatea de calcul a acestora.

Referinte:

[1] http://dexonline.ro/definitie/amend%C4%83

[2] http://www.gandul.info/stiri/statul-incepe-marea-executare-silita-ai-o-amenda-de-circulatie-neplatita-primaria-iti-blocheaza-salariul-vezi-aici-lista-amenzilor-pentru-care-nu-esti-iertat-5784817

[3] A Fine is a price - Uri Gneezy şi Aldo Rustichini - The Journal of Legal Studies, Vol. 29, No. 1 (January 2000), pp. 1-17 - http://www.jstor.org/stable/10.1086/468061?origin=JSTOR-pdf&


N1 (Mircea Grozavu)


     În primul deceniu al secolului XXI, trebuie să reconștientizăm scopul uneia dintre instituțiile represive ale statului, care este amenda. Urmează să stabilim dacă aceasta totuși este un mijloc represiv pentru comportamente periculoase sau remediu economic pentru buget.
    Pentru a surprinde cât mai bine momentul cel mai sensibil al amenzilor,  am decis să ne referim cu preponderență la acele amenzi care au ca scop reprimarea celor mai grave fapte, faptele care produc o stare de pericol pentru valoarea centrală a societăților civilizate democratice:  omul.   
    În cazul amenzilor rutiere din Finlanda, care constituie prototipul amenzilor proporționale în Europa, inexistența limitei de depășire a vitezei începând cu care se poate suspenda permisul de conducere este de esența lui. 
    Conform acestor date[1] ,  în țări precum Italia, Germania, Marea Britanie, Franța sau România, pentru încălcări cu sub 40 km/h a limitei de viteză se aplică amenzi și puncte de penalizare , care în eventualitatea cumulului peste limita legală duc la suspendarea permisului, iar pentru încălcări de peste 40 de km/h predomină măsura suspendării permisului, ne mai vorbind de aplicarea arieratelor pentru întârzierea sumelor datorate bugetului în urma aplicării unei amenzi și perceperea cheltuielilor judiciare aferente executării silite a amenzii.
      Această logică a sistemului finlandez și al altor câtorva state nordice este îngrijorătoare din cauza riscurilor pe care le ascunde o aparent banală depășire a vitezei cu peste 20 km, caz în care sistemele amintite aplică amenda proporțională, iată și de ce : un exemplu elocvent este cazul ilustrat în studiul de caz[2] publicat în Wall Street Journal, unde un student care depășește limita de viteză cu aproape 30 de km/h, din cauza veniturilor modice pe care le înregistrează este sancționat cu o amendă de 106 $ (§11), iar o persoană cu câștiguri medii este sancționată pentru o încălcare similară mult mai drastic, cu o amendă de 38.000$ (§ 8), inclusiv pentru faptul că mai comisese fapte similare, în timp ce o persoană care în urma unei coliziuni în care rănește 5 alte persoane este la fel amendat cu o sumă de 39.000 $(§ 9), din cauza faptului că avea venituri mari în calitate de jucător de hochei în liga națională.  Acum încercați să vă imaginați cât ar fi plătit un student sau un șomer pentru aceeași faptă.  
       Acesta este principiul de funcționare a amenzii proporționale, care marginalizează aspectul pericolului social al conduitei contracarat prin amendă cât și prevenirea urmărilor mai grave, după cum vom vedea pe parcurs.
      Susținem acest fapt deoarece, raportând sistemul finlandez la realitățile naționale, aflăm că  potrivit unui studiu criminologic[3], cauza principală a accidentelor rutiere în România este excesul de viteză. Studiul demonstrează că un surplus de viteză de 35 km/h peste limita de viteză medie de 70 km/h , din afara zonelor populate, la coliziunea a două automobile este fatală pentru un număr de 6 ori mai mare de persoane și cauză a vătămărilor corporale a unui număr de  pasageri de aproximativ 3 ori mai mare, ajungând astfel la 70 de persoane din 100. Situația este și mai gravă în cazul accidentării pietonilor[4] în raza zonelor urbane, când diferențele de viteză sunt cruciale pentru viața și sănătatea acestora.
    Însă, potrivit sistemului proporțional, asemenea persoane care au un comportament iresponsabil ar trebui să fie doar amendate, iar a fortiori cei care nu au venituri ori au venituri scăzute nu ar resimți în nici un fel pedeapsa legii, ceea ce nu ar duce în nici un fel la responsabilizarea unei palete mai largi de cetățeni după cum au menționat afirmatorii.
     Împotriva argumentului că amenda fixă este ”un simplu preţ pentru practicarea unui anumit comportament sancţionabil de către societate” ținem să precizăm că am putea califica drept  ”preț”, doar amenda proporțională, deoarece din exemplele de mai sus deducem cu ușurință că adevăratul preț ar fi suportat de către eventualele victime ale comportamentului contravenienților, indiferent de starea lor materială, comportament pe care statul nu a știut să-l prevină deși trebuia, prin măsuri precum suspendarea permisului, dar totuși un comportament de pe urma căruia statul a înțeles să se îmbogățească, dacă ”taxează” un bogat, ori pe care a înțeles să îl ignore, în cazul ”sancționării” unui sărac sau întreținut.
      
      

.





    
           
      



Referinte:



[3] Anamaria Cristina Cercel, ”Criminologie”, București, Ed. Hamangiu. p. 101-102

[4] Gabriel Păduraru ”Determinarea vitezei de deplasare a autovehiculului în momentul impactului cu un pieton pe baza studierii amplitudinii deformațiilor parbrizului vehiculului” (sursa web: http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:O7xXlpo9Rq4J:www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2006/2006-03/Paduraru%2520-%2520Deter.%2520vitez.%2520de%2520deplasare%2520%2520autoveh..DOC+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=md
    Ovidiu Stoinel  ”Determinarea vitezei de deplasare a autovehiculului în momentul impactului cu un pieton pe baza modului de preluare a acestuia ulterior impactului” ( sursa web : http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:VCo9EIwhrvgJ:www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2006/2006-03/Stoinel%2520-%2520Determinarea%2520vitezei.DOC+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=md)


A2 (Andrei Chiper-Leferman)

Conform Codului Penal, amenda nu reprezintă o ”instituție represivă” și nu apelează la măsuri punitive precum arestarea persoanei în cauză și condamnarea acesteia în instanță, ci doar o simplă penalizare financiară drept consecință încălcării unei legi cu un grad redus de pericol social. Sancționarea se face pe cale administrativă (contravențională) - și nu penală – această dihotomie este importantă de luat în calcul pentru a descâlci firul logic și erorile grave în materie de Drept expuse de Negatorul1: ”reprimarea celor mai grave fapte, faptele care produc o stare de pericol ”...se va face întotdeauna penal , iar amenzile rutiere, subliniem, nu au ca scop ”reprimarea” faptelor grave produse pe drumuri, ci prevenirea lor.

 

! [REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimarea prin violență a unei acțiuni de opoziție, de revoltă; (la pl.), acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere juridică cu caracter penal împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de lege. [Pr.: -si-u-] – Din fr. Répression.
Sursa: DEX '98 (1998)] (1)

 

! [PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate.

Sursa: DEX '98 (1998)

PENÁL ~ă (~i, ~e) jur. Care ține de urmărirea și de pedepsirea infractorilor; cu caracter represiv.

Sursa: NODEX (2002)](2)

 

...Prin urmare argumentul părții negatoare pornește astfel de la o premisă eronată.

 

Susținem în continuare următoarele :

  • Amenzile fixe pot produce o ”piață liberă” a contravențiilor, devenind doar un simplu tarif pentru cei care vor și își permit să încalce legea. Dincolo de situația rutieră, dacă am duce logica la extrem și am avea de exemplu, o singură amendă fixă pentru persoanele fizice și juridice în cazul încălcării normelor ecologice (să zicem), nu ar mai exista o constrângere eficientă pentru strângerea gunoaielor produse de anumite organizații, care ar prefera să plătească o contravenție, decât transportul deșeurilor. De asemenea, amenzile fixe prea mari nu ar putea fi plătite de persoanele cu venituri foarte mici. Studiul citat de A1 este trage o concluzie destul de clară : amenda fixă tinde să se transforme în preț.(3)

     

  • Amenzile proporționale cu veniturile vor responsabiliza toate clasele sociale. Chiar și pentru persoanele cu venituri zero : acestea pot presta muncă în folosul comunității; iar în cazurile persoanelor cu venituri mici o amendă în proporție de 40% din venit ar putea fi achitată, dar în același timp și suficient de mare pentru a descuraja recidiva.

     

  • Amenzile proporționale cu veniturie vor aduce mai mulți bani la buget deoarece vor fi calculate în fucție de veniturile persoanei în cauză și posibilitatea de a le achita. Statul nu se va ”îmbogăți”, după cum sugerează N1, ci doar și-ar eficientiza colectarea de venituri din amenzi, deoarece vorbim de amenzi care ar fi prea mari pentru anumite clase sociale.

 

     

În concluzie, echipa afirmatoare susține aplicabilitatea unor amenzi proporționale cu veniturile.

 

A fine is a tax for doing wrong ; A tax is a fine for doing well.”

  • Anonim

 

 

Referinte:

 

 

 

(1) http://dexonline.ro/definitie/represiune

(2) http://dexonline.ro/definitie/penal

(3) A Fine is a price - Uri Gneezy şi Aldo Rustichini - The Journal of Legal Studies, Vol. 29, No. 1 (January 2000), pp. 1-17 - http://www.jstor.org/stable/10.1086/468061?origin=JSTOR-pdf&

 


N2 (Denisa Şibneschi)

   Nu putem fi de acord cu delimitarea amatorist de inexactă trasată  de către afirmatori despre natura și proveniența amenzii, deoarece conform Codului penal amenda poate fi o pedeapsă penală[1], care este indubitabil o măsură  juridică represivă  din arsenalul puterii etatice.  Cu aceeași ocazie, atragem atenția  oponenților și că arestul nu face parte din măsurile punitive ci din măsurile preventive[2] de drept penal.
    În privința obiecției că amenzile rutiere de care am vorbit în exemplul din discursul anterior, reiterăm faptul că sistemul amenzilor rutiere actuale (contravenționale) permit anume prevenirea accidentelor datorate vitezei excesive pentru că permite suspendarea permisului de conducere, iar conducerea fără permis intră în sfera ilicitului penal ab initio pe când sistemul progresiv nu cunoaște un asemenea remediu legal, argumentul în cauză rămânând în picioare.
   Or dacă persoanele fără venituri ”pot presta muncă în folosul comunității” pentru că nu își permit să achite o amendă pecuniară,  atunci apare un alt subterfugiu legal pentru persoanele înstărite care nu vor să achite amenzile mari prevăzute de sistemul proporțional. Acestea ar alege mai cu seamă să presteze câteva zile de muncă în folosul comunității și să nu achite amenda. În caz contrar, dacă li s-ar înlătura această posibilitate, măsură ar fi vădit discriminatorie, inechitabilă și neconstituțioanlă[3]. Astfel, în cele două cazuri, nu putem aprecia cât de sigure ar fi drumurile publice dacă persoanelor cu un comportament periculos la volan nu li s-ar aplica amenzi fixe și li s-ar suspenda permisele, dar în schimb li s-ar aplica amenzi proporționale, plata cărora ar putea fi eludată pe calea alegerii muncii în folosul comunității ori a scăderii intenționate a veniturilor oficiale. 
    Însă în egală măsură putem crede că parcurile și în special cimitirele care s-ar extinde vertiginos, datorită situației când riscurile legate de excesul de vitează pe drumurile publice s-ar transforma în fapte consumate, ar arăta idilic mulțumită armatei de persoane care ar presta muncă în folosul comunității, dar nu trebuie să uităm că statul are totuși obligația imperioasă de a proteja mai întâi viețile indivizilor
     Vorbind adineauri despre egalitate și constituționalitate, aducem în discuție și ultimul argument al afirmatorilor rămas neatins: ” amenzile fixe pot produce o ”piață liberă” a contravențiilor dacă […]  o singură amendă fixă pentru persoanele fizice și juridice în cazul încălcării normelor ecologice”. Acest argument este mai mult decât eronat, fiind în contradicție cu instituțiile existente care produc efecte juridice în actualul sistem juridic : individualizarea legală a sancțiunilor,  individualizarea judiciară a sancțiunilor dar și principiul nediscriminării.  
       A fortiori, Curtea Constituțională Română a precizat în repetate rânduri că ”violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă[4].   Tale quale, aplicarea unui regim similar (amenda fixă) unor cazuri diferențiate (persoane fizice și persoane juridice de o potrivă), ar fi o fantezie la fel de periculoasă ca introducerea amenzilor proporționale  cu veniturile, după prototipul finlandez, în special la nivelul reglementării circulației rutiere, cu atât mai mult cu cât în sistemul de amenzi actual, adică fix, un asemenea tratament ”uniformizat” nu există. Iar faptele care constituie  pericole sociale trebuie să fie preîntâmpinate direct (prin împiedicarea repetării lor prin ridicarea permisului) nu indirect și mai ales diferențiat (prin sancționarea pecuniară în funcție de venit, când de fapt viteza, nu patrimoniul cuiva ucide și vatămă în accidente).
        În concluzie, dorim să precizăm că nu ar fi primul caz în care s-ar propune o ”calchiere”, fără chibzuință a unor legi străine, iar rezultatul nu ar fi unul de invidiat[5]. Iar pe de altă parte, atunci când preocuparea statului va deveni o astfel de ”eficientizare” a amenzilor, între stat și ceata de bandiți înfățișată de Hans Kelsen[6] nu va exista nici o diferență de esență.

Referinte: -

[1] A se vedea art. 53 și 53 ^1 din Codul Penal al României;  

[2] A se vedea art. 148 din Codul de Procedură Penală al României;

[3] Art. 16, alin. (1) din Constituția României republicată:  ”Cetățenii sunt egali în fața elgii și a autoritățilorp ublice, fără privilegii și fără discriminări”

[4] CCR Decizia nr. 107/2000, M. Of. Nr 389 din 21 august 2000, apud.  D.C. Dănișor, ”Constituția României comentată”, București, Ed. Universul Juridic p. 56; coroborat cu art. 16 din Constituția României republicată.

[5] Îmbrăcați într-un ridicol veșmânt de care suntem mândri, reunim forme împrumutate din timpuri și locuri foarte deosebite care nu s-au armonizat niciodată” N. Iorga ”Generalități cu privire la sutdiile istorice”, p. 225 apud. T. Avrigeanu, ”Pericol social, vinovăție persoanlă și imputare penală”, Ed. Wolters Kluwer, 2010, (p. 179);

[6] ”în măsura  în care intră în discuție doar sensul subiectiv (îmbogățirea fără justă cauză în detrimental dreptului fundamental al cetățenilor la siguranță – nota noastră) … nu există nici o diferență între descrierea ordinului unui hoț de drumul mare și descrierea ordinului unui organ de drept” H. Kelsen ”Doctrina pură a dreptului”, p. 70 apud. T. Avrigeanu, op. cit., p. 138;



Decizii:

George Maxim

A1:

·         Un caz bun, cu argumente bine delimitate, exemple si surse pertinente

·         Necesita aprofundarea unor legaturi de cauzalitate: “Un studiu publicat în anul 2000 a relevat că o amendă pe care şi-o poate permite majoritatea indivizilor tinde să se transforme în preţ, iar acest efect îşi are originile în psihologia umană, prin urmare el trebuie luat în considerare” – cum are loc aceasta schimbare de perceptie?

·         Atentie la exprimare:  <<nivelul de “ardere la buzunar”>> se poate reformula usor in “masura in care faptuitorii resimt sanctiunea”

·         Atentie la aspectele factual gresite: “să-i determine să plătească amenda prin alte forme precum muncă în folosul comunităţii sau închisoare” – in Romania nu se poate inlocui amenda contraventionala cu inchisoarea:

N1:

·         Un caz negator bine construit, insa accentul ar trebui sa cada pe contraargumentarea cazului afirmator – pe care se poarta dezbaterea;

·         Lipseste rationamentul in atacuri “acum încercați să vă imaginați cât ar fi plătit un student sau un șomer pentru aceeași faptă” – dovada este insuficienta, este necesara explicarea mecanismului; 

·         Apelul la sentimente nu constituie contraargument: “adevăratul preț ar fi suportat de către eventualele victime ale comportamentului contravenienților

·         Atentie la formularile alambicate “În cazul amenzilor rutiere din Finlanda, care constituie prototipul amenzilor proporționale în Europa, inexistența limitei de depășire a vitezei începând cu care se poate suspenda permisul de conducere este de esența lui ” si la lipsa proprietatii termenilor “aplicarea arieratelorpentru întârzierea sumelor datorate bugetului”;

A2:

·         Scapa din vedere cazul negator, ceea ce ii diminueaza punctajul pe vorbitor, insa reconstruieste cazul propriu, raspunzand la atacurile celeilalte echipe  si lamurind mecanismul de sanctionare;

·         Pune accentul pe o dezbatere pe definitii total nenecesara;

·         Modelul propus – amenda cu o valoare de 40%  din venit – este tardiva si greu de implementat – masurile trebuie sa fie rezonabile;

·         Necesita mai multa analiza pe resustinere;

N2:

·     Idei excelente de contraargumentare: principiul individualizarii pedepsei  care compenseaza aparenta amenzii fixe, evaziunea fiscala prin care s-ar putea eluda aceasta masura – insa venite mult prea tarziu, afirmatorii nu au cum sa le combata;

·      Ridiculizarea argumentelor afirmatoare nu constituie un atac valid, ci eroarea de argumentare “omul de paie” (parcurile si cimitirele);

Verdict:

Afirmatorii vin cu un caz care surprinde ineficacitatea sistemului actual la nivel de impact asupra claselor sociale. Pe de o parte, persoanele cu venituri mici nu vor mai fi amendate peste masura mijloacelor lor financiare, ceea ce asigura in continuare existenta unei sanctiuni si in plus, posibilitatea achitarii amenzilor care va duce implicit la o diminuare a intarzierilor in perceperea lor si la scaderea costurilor de executare silita. De cealalta parte, persoanele cu venituri mari vor resimti in aceeasi masura ca cei dintai, eliminandu-se astfel inegalitatea la nivel sanctionator si impresia de tarif. Negatorii vin in prima faza cu atacuri inconsistente, pe care afirmatorii le resping cu usurinta, reusind sa isi consolideze cazul. Contraargumentele aduse de N2 evidentiaza niste hibe in sistemul propus de afirmatori, insa denota o lipsa de strategie prin schimbarea liniei de argumentare si nu permit echipei adverse dreptul la replica. Pentru lipsa asigurarii clashului si tardivitatea in atacuri din partea negatorilor, verdictul merge catre afirmatori.

Felicitari ambelor echipe!



Vorbitor

Continut

Strategie

Stil

Total

A1

10

9

4

23

N1

9

8

3

20

A2

10

9

3

22

N2

11

6

3

20

A1 -> 23 puncte
N1 -> 20 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 20 puncte
Castiga echipa:

Ana-Maria si Andrei (afirmatori)


Laura Bretea

Va multumesc pentru un meci foarte energizant. Desi tonul a fost incisiv, meciul a fost destul de clar. Am acordat victoria afirmatorilor, care au dominat in materie de continut, strategie si stil. Acestia au dat dovada de elocventa si eleganta. Discursurile lor au fost foarte bine pregatite, cu o structura extrem de clara. In lipsa unei contra-argumentari din partea echipei negatoare, A2 a repetat principalele argumente, care au ramas in picioare pana la sfarsitul meciului.

Negatorii au parut neadaptati la ceea ce inseamna dezbaterile. In loc de un discurs la obiect, structurat, acestia au adoptat un discurs cu pedanterii avocatesti, greu de urmarit si irelevant pentru un ochi de generalist. Mai mult de jumatate din primul discurs este o prezentare de date irelevante, acesta a fost timp pierdut in contra-argumentare. Cred ca in viitor actualii negatori ar trebuie sa priveasca cu mai multa seriozitate discursul celeilalte echipe si sa identifice adevaratele argumente si problemele lor.

Foarte putine puncte in care discursurile s-au intalnit, in mare parte din vina negatorilor. Singura arie de conflict majora a fost despre ce inseamna amenda, daca este o sanctiune administrativa sau este si o sanctiune penala. Sunt de acord ca amenda penala este o sanctiune penala, insa nu am vazut deloc relevanta in dezbatere. Atat amenda penala cat si cea administrativa ar putea fi calculate in functie de venituri. Intrebarea meciului este daca ar trebui sau nu.

O mini arie de conflict este apropos de amenda ca pret. Afirmatorii spun ca atunci cand amenda este prea mica, aceasta devine un pret pentru incalcarea legii. Negatorii nu sunt de acord, fara sa argumenteze coerent de ce argumentul afirmatorilor nu este corect. Un rationament corect ar putea fi ca amenda, in orice circumstanta este un pret, dar ca atunci cand ar fi raportata la venituri, pretul ar deveni mai mare pentru cei cu venituri mai mari. Argumentul negatorilor legate de pretul pentru victime nu are nici o legatura cu argumentul dat.

Afirmatorii au reluat acest argument in al doilea discurs, comparandu-l cu amenzile pentru incalcarile normelor ecologice. Negatorii au raspuns cu o insiruire de concepte, fara sa le explice. Am inteles ca este vorba despre faptul ca amenzile trebuie sa fie egale, ca sa nu existe descriminare. In cazul pe care il abordeaza aceasta motiune consider ca se poate face abstractie de legislatia actuala si de deciziile Curtii Constitutionale Romane. As fi primit cu mare bucurie o dezbatere filozofica despre concepte de drept – egalitatea sanctiunii vs. nediscrimare.

Am abordat in acelasi fel si contra-argumentarea la ideea de prestare a muncii in folosul comunitatii, plecand de la principiul nediscriminarii. Negatorii au sugerat ca in prezent cadrul legal romanesc nu permite introducerea unei sanctiuni diferite pentru cetateni, cu calcularea bazata pe averile lor. Cred ca ar fi avut sanse mai mare de castig daca ar fi dezvoltat aceasta idee mai clar inca din primul discurs.

Negatorii isi bazeaza o mare parte din cazul lor pe faptul ca in Finlanda permisul de conducere nu este suspendat in nici un caz pentru depasirea vitezei legale. Afirmatorii nu au facut o asemenea propunere, insa negatorii restrang discutia la cum ar trebui sanctionate cazurile de depasire excesiva a vitezei. Nu am avut nici un motiv sa accept aceasta restrangere, am considerat-o o greseala de strategie din partea negatorilor.

A1 – discurs aproape fara greseala. Va sugerez totusi sa scurtati definitiile si explicatiile. De asemenea, prezentarea despre situatia amenzilor din Romania nu era neaparat necesara. E posibil ca amenzile sa ramana neplatite pentru ca recuperarea lor dureaza foarte mult si nu pentru ca sunt prea mari sau prea mici.

27 de puncte

Continut – 14, Strategie – 9, Stil – 4

N1 – desi cu mult potential, a fost un discurs aproape pierdut. Daca la afirmatori prezentarile sunt acceptate in extremis, la negatori acestea sunt un handicap. Argumentele trebuie sa fie prezentate in paragrafe de patru-cinci randuri, cu anuntarea ideii principale in primul rand al paragrafului si explicarea sa in continuare.

De asemenea, negatorii trebuie sa aiba mai multa grija la enuntarea rationamentelor, pentru a le prezenta intr-un mod mai coerent. De exemplu, atunci cand discuta despre amenda ca pret, negatorii contra-argumenteaza spunand ca persoanele care au un comportament iresponsabil, dar nu au venituri nu ar simti pedeapsa legii. Din fraza respectiva nu se intelege nimic, nici cum anume s-a ajuns la acea concluzie, nici pe ce se bazeaza vorbitorul.

23 de puncte

Continut – 13, Strategie – 7, Stil – 3

A2

Un discurs bun, dar nu atat de bun ca A1. Principala observatie este ca A2 nu se oboseste sa discute prea mult cazul negator. Definitiile citate trebuiau explicate mai clar si corelate cu rationalul din spatele argumentului. In acelasi fel cum se discuta aspectul penal al amenzei se puteau comenta si alte rationamente gresite ale negatorilor.

25 de puncte

Continut – 13, Strategie – 8, Stil – 4

N2

Discursul este usor agresiv si lipsit de colegialitate. N2 isi imagineaza tot felul de scenarii, care nu sunt bazate pe mai nimic. Pare a fi o cearta avocateasca, fara scopul de a convinge un arbitru, ci mai mult de a demonstra cunostinte de drept si de latina. Referinta la textul lui Hans Kelsen nu are nici un efect asupra unui arbitru din afara sferei juridice. Va sfatuiesc sa va ganditi cu mai multa atentie la contra-argumentare si la structura. N2 repeta ideile aduse de N1 – sanctiunea pentru depasirea vitezei ar trebui sa fie suspendarea carnetului si ca pedeapsa proportionala este discriminatorie. Din nou, rationamentul din spatele contra-argumentului este incoerent, trebuie pregatit mai bine.

Negatorii ar trebui sa regandeasca discutia in abstract, fara legatura cu cadrul juridic romanesc. Altfel, negatorii puteau sa anunte din inceputul discursului N1 intentia de a restrange dezbaterea la posibilitatea de a modifica pedepsele pentru viteza excesiva in cadrul legislativ actual. Acest anunt ar fi permis afirmatorilor sa reactioneze la aceasta propunere si sa o contra-argumenteze eventual.

24 de puncte

Continut – 13, Strategie – 8, Stil – 3

A1 -> 27 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Ana-Maria si Andrei (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Clasament meci

Medii punctaje

A1 -> 25.00 puncte
N1 -> 21.50 puncte
A2 -> 23.50 puncte
N2 -> 22.00 puncte
Castiga echipa:

Ana-Maria si Andrei (afirmatori)

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.