Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Carmen si Maria' (afirmatori) vs 'Aila si Elena' (negatori)

A1 (Carmen Elena Stefan)

 Prin pasivitatea individului care este martor la încălcări ale legii înțelegem situația în care o persoană fie este prezentă într-un moment în care o altă persoană se găsește într-o situație periculoasă, fie este prezentă într-un moment în care are loc nerespectarea unei legii sau ia cunoștiință de un asemenea fapt dar nu acționează în nici un fel.

Suntem indivizi dar trăim într-o comunitate, înconjurați de alță indivizi. Suntem oameni, deci suntem caracterizați de sentimente și rațiune. Prin urmare, este timpul să sancționăm prin lege pasivitatea individului care este martor la încălcari al legii.

Un prim argument îl reprezintă protejarea vieții. Pasivitatea individului care este prezent la un accident care are ca urmare răniți și care au nevoie de ajutor medical nu ar trebui să poată fi scuzată pe motiv că datoria de salva impune o sarcină mult prea grea pentru libertatea individuală. Ar trebui să observăm că în aceste cazuri legea impune în principal obligația de înștiințare a autorităților sau de a se asigura că s-a realizat această înștiințate1. Obligația de a săvârși alte acte pentru salvarea persoanei aflate în nevoie este limitată la: acte necesare înlăturării primejdiei în care se găsește persoana, care sunt posibile pentru cel care oferă ajutor și care nu implică un risc pentru acesta2; primul ajutor de bază se efectuează de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire prealabilă acţionând la indicaţiile personalului specializat din cadrul dispeceratelor medicale de urgenţă sau al serviciilor de urgenţă3.

Am putea pune semnul egalității între libertatea individuală și acțiunile la care suntem obligați în baza legii pentru a salva o persoană, acțiunii care ar putea determina salvarea vieții acelei persoane? De exemplu, să luăm o situație din S.U.A., unde nu există o obligație de a salva. Pe o stradă din New York, pe parcursul a 35 de minute, o femeie a fost înjunghiată în mod repetat, iar în timp acesta a strigat după ajutor și s-a târat spre ușa blocului în care locuia. În tot acest timp, 38 de vecini care se aflau în apartamentele lor priveau evenimentele din strada dar nimeni nu a sunat dupa ajutor. Abia dupa ce atacatorul a fugit, cineva a anunțat poliția, care a ajuns în 2 minute4.

În al doilea rând, apartenența individului la societate implică obligarea la anumite acțiuni, printre care și datoria de a salva. Trăim într-o societate și suntem obligați să săvârșim anumite fapte atât spre beneficiul celor din jur dar și pentru beneficiul statului.. De exemplu, plătim taxe, angajatorii au obligația de a asigura un loc de muncă sigur, copii sunt obligații să meargă la școală. Datoria noastră de a nu rămâne pasivi față de nerespectarea unui legi reprezintă o acțiune care prezintă avantaje pentru societate și pentru cei din jur. Obligația de denunțare a unor infracțiuni asigura statului posibilitatea de a sancționa persoanele care nu respectă legea, iar pentru ceilalți cetățeni asigură un mediu mai puțin periculos prin îndepărtarea infractorilor și prin descurajarea altor persoane de a săvârșii infracțiunii.

În ultimul rând, legea influențează moralitatea individului. Fiecare dintre noi tinde să aibă anumite norme morale, dar acestea sunt suplinite și de existența legilor care reglementează anumite aspecte morale pe care statul le consideră a fi benefice pentru societate. În plus, există studii care susțin că existența unei legii determină și modul în care este privită din punct de vedere moral o anumită problemă. De exemplu, într-un studiu s-au creat două grupuri cărora li s-a prezentat cazul unor persoane care stăteau pasiv pe mal în timp ce în apa o persoană se înneca. Unuia dintre grupuri i s-a spus că există o obligație legala de a salva, iar celuilalt grup i s-a spus că nu era necesară o asemenea acțiune. Majoritatea celor din primul grup au susținut că acțiunile persoanelor pasive erau greșite din punct de vedere moral5.

Prin sancționarea individului pasiv martor la încălcarea unei legii obținem avantaje pentru societatea în care trăim mai importante decât discomfortul pe care o asemenea intervenție l-ar putea cauza. Salvarea unei vieții este mai importantă decât cele 5 minunte pe care le-am pierde dând un telefon pentru a chema ajutoare. În plus, legea nu ne obligă sa intervenim dacă ne-am pune pe noi în pericol sau dacă nu avem cunoștiințele necesare.

 

 

 

 

1 Art. 315 Cod Penal, art. 87 alin. 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniu sanatății

2 Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, ed. Hamangiu, București, 2008, p. 427

3 Art. 87 alin. 1 Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatății

4 Jay Silver, The duty to rescue: reexamination and proposal, p.423 (http://scholarship.law.wm.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=2168&context=wmlr )

5 D`Amato, The "Bad Samaritan" Paradigm, nota de subsol 43, p. 429( http://scholarship.law.wm.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=2168&context=wmlr)  


N1 (Aila Veli)

Din punctul nostru de vedere, această sancționare a pasivității individului care e martor la încălcări ale legii ar fi inegală deoarece, ea trebuie să provină de la oameni care au dovedit deja că le pasă. Nu spunem că există nepăsare, însă  interesul este direcționat în cu totul alte direcții, cel puțin în realitatea românească. Mai mult, considerăm că această sancționare nu ar putea fi aplicată în toate situațiile. Spre exemplu : într-un accident de mașină, ar trebui sancționați toți conducătorii auto care nu opresc ? Vom contraargumenta inutilitatea legii prin cele ce urmează.

În primul rând, analizând primul argument, considerăm că sancționarea individului datorită neparticipării într-o situație periculoasă reprezintă o atentare la libertatea individuală. Individul este liber să decidă care este modul de a acționa în respectiva situație, dacă pericolul nu cumva s-ar răsfrânge și asupra lui. Însuși John Stuart Mill, renumit filozof,  afirmă  că trebuie să existe "o departajare intre libertatea socială și cea individuală, orice imixtiune a socialului fiind nepermisă, ea generând uniformizare și stopare a dezvoltării individuale”[1]. Mai mult, adoptarea acestei legi ar implica din start faptul că indivizii sunt imorali, așadar ei trebuie constrânși să își ofere ajutorul, ceea ce nouă ni se pare absurd. Situația ar fi similară cu “educația prin bătaie, că altfel nu se poate “, practicată în trecut, adaptând în cazul de față “moralitate cu forța”.

Totodată, această “pasivitate a individului” într-o situație în care o persoană este pusă în pericol își găsește cauza chiar în cercetările sociologice. De exemplu, Bibb Latene a facut un studiu de caz asupra unui viol produs în New York. La scena au fost martori mai mulți vecini  care au urmărit scena de la ferestre și care ar fi putut interveni. Intrigarea lui a fost datorită faptului că apelul la poliție, a survenit abia peste jumătate de oră. Iar vecinii, majoritatea, erau persoane respectabile. Acest mod de a acționa este explicat prin “efectul de așteptare”. Acesta apare în situații de grup sau în care indivizii doar își definesc situația astfel ( precum cazul de față). Latene a tras astfel concluzia că ajutorul survine într-un interval de timp invers proporțional cu numărul indivizilor ce pot oferi ajutorul. Iar această așteptare se produce datorită faptului că  cei mai mulți îi așteaptă pe alții să preia initiațiva. [2]

Suntem de acord cu afirmația A1 în ceea ce privește faptul că “apartenența individului la societate implică obligarea la anumite acțiuni, printre care și datoria de a salva”, însă nu vedem cum constrângerea de a salva ar îmbunătăți situația într-o societate. Făcând  distincție între considerentele de ordin moral și îndatoririle legale ale unui individ putem confirma faptul că legile au ca temelie credințele, valorile și așteptările noastre[3], iar așa zisa ”datorie de a salva” derivă prin intermediul legilor din valorile morale individuale chiar dacă acestea nu sunt unanim acceptate.

Nu în ultimul rând , nu suntem de acord cu afirmația că legea influențează moralitatea individului. În opinia noastră, moralitatea individului este un atribut dobândit prin educația primită sau prin interacțiunile individului în societate. Fiecare își stabilește propriile norme morale în funcție de viziunea asupra lumii. Spre exemplu, un fapt ce unui individ i se pare moral, precum să intervii dacă vezi un cerșetor căzut în parc, altuia i s-ar parea că nu este de datoria lui, cerșetorul probabil meritându-și soarta. Așadar, o astfel de lege  ar  institui o generalizare a normelor morale, astfel încât acestea să fie aceleași pentru toți. În adaugarea acestui contraargument, considerăm că nu este obligatorie sancționarea grupului care nu a acționat în salvarea unui om la înec  atât timp cât nu raționăm asupra motivelor acestei “ pasivități”. V-ați gândit poate că membrii respectivului grup, prin reducere la absurd, nu știau să înoate, fapt ce nu poate fi dovedit sau supus cercetării?

În concluzie, considerăm că ar trebui să existe alte mijloace pentru a cultiva spiritul civic al cetațenilor, precum o stimulare a activităților de voluntariat sau proiecte de întrajutorare a semenilor care ar duce la o îmbunatățire indirectă a ceea ce se dorește prin această lege și anume existența mai multor “ buni samariteni”.



[1] John Stuart Mill, Despre libertate, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005, p. 48-60

[2] Alfred Bulai, Concepte fundamentale in sociologie –Suport de curs, p.78

[3]Ridolfi, Kathleen M., ”Law, Ethics, and the Good Samaritan: Should There Be a Duty to Rescue?”, Santa Clara Law Review ,vol. 40, 2000, p. 960 http://digitalcommons.law.scu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1358&context=lawreview


A2 (Maria)

Incalcarea legii poate genera diverse efecte in functie de intensitatea incalcarii, de valoarea pe care o ocroteste respectiva lege, si nu in ultimul rand de sanctiunea prevazuta pentru incalcarea acesteia.

Astfel, in unele cazuri, incalcarea legii poate genera o infractiune contra persoanei.

A fi martor la o asemenea incalcare, si nu numai, are de asemenea efectele ei asupra spectatorilor cum ar fi teama, nesiguranta, pe scurt, ne afecteaza emotional.

Dar a fi martor pasiv la incalcarea unei legi ce poate inseamna? Nu inseamna oare ca ceea ce tocmai am vazut nu ne afecteaza psihic pentru ca altfel ar fi intervenit instinctul de aparare? Mai mult, nu inseamna ca acceptam ceea ce se intampla transformandu-ne astfel in complici?

Astfel stand lucrurile, este necesar a afirma ca asa cum complicitatea este incriminata de legea penala si o astfel de complicitate va trebui sanctionata.

In primul rand,contrar partii negatoare, consider ca sanctionarea pasivitatii individului care asista la incalcarea legii nu poate fi inegala intrucat, asa cum aceasta sustinea in discursul sau, “legea are ca temei credintele, valorile si asteptarile noastre”, adica ale societatii. Asadar, daca se constata necesitatea incriminarii unui atare comportament, inegalitatea este exclusa. Si pana la urma ce reprezinta aceasta inegalitatea? In plus, nu se poate vorbi nici despre discriminare pentru ca o eventuala sanctionare a pasivitatii in discutie urmareste pastrarea ordinii de drept, ocrotirea binelui general deci insusi individul care si-a exprimat opinia contrara afladu-se intr-o situatie de pericol poate beneficia de pe urma acesteia.

In al doilea rand, observ ca negatorii au absolutizat ideea de libertate individuala1. Neicercand sa contrazic ideile filosofului John Stuart Mill, trebuie totusi sa afirm ca libertatea individuala se  manifesta in raport cu societatea presupunand “ o responsabilitate asumată de către fiecare individ în parte, în aşa fel încât limitele ce se impun pentru fiecare libertate personala în parte, necesare pentru o bună funcţionare a societăţii, să fie admise şi respectate de toţi indivizii ”. De asemenea, nu ignor ceea ce este garantat de insasi Constitutia Romaniei in art. 23 pentru ca sunt de parere ca respectarea acestui drept este o conditie sine qua non a societatii demoratice.

Referitor la “efectul de asteptare” consider ca acesta a fost interpretat gresit deoarece in insusi studiul citat se afirma faptul ca “asteptarea se produce datorita faptului ca atunci cand oamenii percep o situatie de grup ei doresc sa primeasca un mesaj persuasiv ( de a actiona ) de la cei care sunt considerati a fi in pozitii superioare”. Astfel, consider ca daca pasivitatea ar fi fost incriminata cu siguranta rezultatul nu ar fi fost acelasi; mai mult, trebuie sa spun ca se desprind inclusiv cele mentionate anterior si anume ca legea influenteaza moralitatea individului. Un exemplu relevant este cel al incriminarii avortului in Romania care, se stie, a influentat gandirea societatii dupa cum a fost sau nu legalizat cu consecinte pe planul dreptului femeii asupra propriului sau corp2.

Aceasta influentare, desigur, nu  incalca articolul 9-CEDO-privind Libertatea de gandire, de constiinta si de religie deoarece, asa cum am afirmat mai sus, insasi aceasta gandire a societatii in ansamblu este reflectata in incriminarea martorilor pasivi iar situatia in care exista oameni care nu aproba aceasta eventuala sanctiune se explica, din nou, prin convietuirea indivizilor in societate si de exercitarea drepturilor lor cu buna-credinta conform art. 57 din Constitutia Romaniei care prevede “Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”.

In ultimul rand, adaug ca  noi, oamenii suntem complexi si in acelasi timp egali ceeea ce nu ne da dreptul de a ne judeca intre noi; nu suntem in masura de a decide daca unul dintre noi isi merita soarta sau nu. Fara indoiala ca fiecare este indreptatit sa actioneze in consecinta gandirii sale, dar asta nu este o scuza plauzibila pentru pasivitatea fata de individul in nevoie. Ce s-ar intampla cu oamenii obligati sa cerseasca, sa se prostitueze daca am considera ca-si merita soarta? Iar daca i-am ajuta nu ar insemna implicit ca suntem voluntari? De ce trebuie sa facem parte dintr-o organizatie cand si aceasta presupun un grad de risc in cazul interventiilor de urgenta sau in cadrul programelor anti-drog, de exemplu.

In concluzie, cred de cuviinta ca pasivitatea martorilor la incalcarea legii poate face obiectul unei reglementari pentru ca societatea ar avea de castigat atat pe plan spiritual, cat si pe plan material.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 http://www.beckshop.ro/fisiere/5862_fp_2664_EdituraCHBECK-dimensiunea....%20extras.pdf

2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Avort

Constitutia Romaniei

Declaratia Universala a Drepturilor Omului


N2 (Elena Radu)

A fi afectat de o anumită situație nu înseamnă neapărat manifestarea într-un anumit sens. Cum am afirmat anterior, individul dispune de libertatea de a decide cum va acționa, în funcție de propriul echilibru emoțional, propriile priorități, gânduri, percepții, pe scurt din perspectiva propriei mentalități. Problema fundamentală abordată de dimensiunea individualismului din modelul 5D al lui Geert Hofstede, autorul teoriei dimensiunilor culturale, este gradul de interdependenţă pe care o societate o menţine între membrii săi. Ea are de a face cu felul în care oamenii își definesc imaginea de sine: prin “eu” sau “noi”. În societăţile individualiste, oamenii se presupune că ar trebui să aibă grijă directă doar de ei şi familia lor. În societăţile colectiviste oamenii aparţin unor grupuri în care membrii acestora au grijă unii de alții în schimbul loialităţii. Un scor mare indică faptul că individul și drepturile individuale sunt supreme în cadrul societății. Societatea colectivistă se manifestă printr-un angajament strâns, pe termen lung, fie că grupul este familia, familia extinsă sau relaţiile extinse. Loialitatea într-o cultură colectivistă este primordială, şi prevalează asupra majorității celorlalte norme sociale şi reglementări. Societatea încurajează relaţiile puternice în care toată lumea îşi asumă responsabilitatea pentru ceilalţi membri ai grupului lor. În societăţile colectiviste infracţiunea atrage ruşinea şi alterarea imaginii, relațiile angajator/angajat sunt percepute în termeni morali (ca o legătură de familie), deciziile de angajare şi promovare țin seama de grupul angajatului, managementul este unul de gestionare a grupurilor.[1]Așadar, dacă pentru un individ instinctul de apărare se manifestă printr-o acțiune promptă și imediată de ajutor, pentru altul instinctul de apărare presupune apărarea propriei ființe, printr-o limitare a acțiunilor. De ce trebuie sa fie considerat complice dacă respectiva persoană a considerat că aceasta este cea mai bună soluție în acel sens? Subliniem din nou importanța libertății individului în societate, idee regăsită la J.S.Mill.

În primul rând, afirmăm din nou că legea nu poate fi practică pentru că ea presupune din start inegalitate. Ne-ar fi plăcut ca A2 să ne prezinte câteva criterii obiective în sancționarea inacțiunii sau în dovedirea inacțiunii unui individ. Întrebarea este:există oare?  Asumpția lui A2 referitoare la imposibilitatea existenței unui raport de inegalitate în ceea ce ține de sancționarea pasivității individului martor are ca fundament decontextualizarea ideii din discursul lui N1 prin referire la faptul că “legea are ca temei credintele, valorile si asteptarile noastre, adică ale societății”, însă omite să adauge că ” așa zisa ”datorie de a salva” derivă prin intermediul legilor din valorile morale individuale chiar dacă acestea nu sunt unanim acceptate”, ceea ce implică faptul că întregul nu se regăsește în totalitate în fiecare parte a sa.

În altă ordine de idei, nu am afirmat faptul că libertatea individuală este superioară normelor impuse de societate, insă prin adoptarea acestei legi, echilibrul dintre cele două ar fi în mare parte distrus. Dacă ajungem să impunem individului ce să facă, de ce nu am ajunge să impunem individului ce să mănânce, ce să bea. Pe scurt, unde ar mai fi democrația? Reiau idea cum că individual ar trebui încurajat în dezvoltarea spiritului civic în mod indirect, prin activități care să îi facă plăcere și în care să aibă posibilitatea să se implice voluntar.

În ceea ce privește “efectul de așteptare” amintit că argument invocat este considerat în continuare plauzibil; în acest sens voi extinde explicația. Socio-psihologii au explicat acest proces prin trei procese mai mici. Pentru ca o persoană să ajute, ea trebuie să treacă prin 3 situații:ea trebuie să observe acțiunea, să o interpreteze ca o urgență și să își asume responsabilitatea în oferirea ajutorului. Pentru ca ajutorul să apară, individual trebuie să indeplinească aceste condiții. Astfel, aceasta poate cu ușurință fie să nu observe situația, fie să o interpreteze greșit, fie să considere că altcineva va interveni. Se subliniază din nou subiectivitatea alegerilor individului care nu poate fi constrâns moral printr-o lege să facă un lucru pe care nu îl consideră/observă/interpretează ca atare.[2] Platon însuși spunea că oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acționa responsabil, iar oamenii răi vor găsi întotdeauna o modalitate de a le ocoli.

Pentru a restabili cazul echipei negatoare și pentru a conchide vom aduce în atenția auditoriului faptul că legea bunului Samaritean se referă la acordarea primului ajutor atunci când este nevoie, de către persoane care au cunoștințe minime necesare (a se consulta Legea 95/2006 art.87 (2) și 88 (1) )[3], însă cunoașterea legii nu înseamnă aplicare ci mai degrabă găsirea căii minimei rezistențe. Conținutul unei astfel de legi există în substratul cultural al poporului/societății colective prin prisma faptului că se renunță la o parte de intimitate pentru rațiunea de siguranță fizică, ceea ce implică lipsa necesității sancționării pasivității individului martor catalogat cel mai probabil ca fiind un om rău care oricum va găsi întotdeauna modalități de a ocoli legile.



[1] http://www.catchy.ro/ce-fel-de-popor-suntem-dupa-teoria-lui-geert-hofstede/29245

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Bystander_effect

[3] http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=72105



Decizia:

George Maxim

Partea 1 – Remarci individuale

Afirmatorul 1:

  • Un discurs bun cu argumente clare
  • Atentie la prima parte din argumentul nr 1: obligatia primului ajutor este stabilita déjà prin legislatia curenta in situatiile de urgenta. Scopul motiunii este de a discuta despre acele situatii care nu implica urgent medicala ci una la nivel de oprirea savarsirii unei infractiuni; totodata, intarizerea acordarii ingrijirilor medicale necesare (fie din neglijenta sau rea-credinta) se pedepseste conform legilor in vigoare
  • “legea nu ne obligă sa intervenim dacă ne-am pune pe noi în pericol sau dacă nu avem cunoștiințele necesare.” – tocmai aici sta esenta conflictului din cadrul motiunii, anume de a forta indivizii sa iasa din zona de comfort (chiar si in situatii de urgenta) pentru a-si ajuta semenii

Negatorul 1:

  • Un discurs foarte bun cu doua scapari: in primul rand se face confuzie intre moralitatea individului si comportamentul lui in societate (de exemplu as considera morala razbunarea victimei asupra infractorului; insa conform normelor societale si legale exista un parcurs legal care inlocuieste aceasta retributie considerata de multi ca fiind “morala”);
  • Al doilea aspect este legat de contraargumentarea dovezilor aduse de echipa adversa care este preferabil sa se faca prin alte dovezi si mai putin prin punerea sub indoiala a fiecarui aspect al dovezilor prin reducere la absurd  

Afirmatorul 2:

  • Discursul este unul pertinent dar se focalizeaza prea mult pe detaliile dovezilor aduse, nu propune arii clare de conflict si mentioneaza la final un castig material al societatii care nu este explicat indeajuns de clar inainte (spre deosebire de cel moral).
  • “In ultimul rand, adaug ca  noi, oamenii suntem complexi si in acelasi timp egali ceeea ce nu ne da dreptul de a ne judeca intre noi; nu suntem in masura de a decide daca unul dintre noi isi merita soarta sau nu.” – complecsi nu complexi J iar cheia de bolta a intregului sistem juridic este faptul ca fiecare individ accepta sa fie judecat pentru faptele sale de catre semenii lui

Negatorul 2:

  • Discursul are un continut foarte bun, dar din pacate aduce aspecte noi pe final care din punct de vedere al fair-play-ului ar fi trebuit evitate: societate colectivista vs individualista si minima resistenta la aplicare. Aceste concepte sunt foarte utile dar trebuiau precizate la primul discurs negator deoarece in acest moment nu mai exista un al treilea afirmator care sa poata sa apere pozitia echipei sale si de a contraargumenta aceste aspecte noi

Partea 2 – Verdict si punctaje

Tin sa multumesc ambelor echipe pentru o runda excelenta, cu argumente care nu s-au oprit la un nivel superficial ci au implicat o abordare profunda a motiunii. Totodata logica discursurilor a fost evidenta si clara.

Avand in vedere ca echipa negatoare aduce argumente noi prin vorbitorul al doilea, verdictul se acorda echipei afirmatoare care reuseste sa-si apere pozitia pastrand liniile de argumentare de la primul afirmator la cel de-al doilea.

Felicitari ambelor echipe!

Vorbitor

Continut

Strategie

Stil

Total

A1

12

8

4

24

N1

13

8

4

25

A2

12

7

4

23

N2

11

6

4

21

A1 -> 24 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

Carmen si Maria (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.