Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Alexandra si Natalita' (afirmatori) vs 'Adeline si Radu' (negatori)

A1 (Gavrilenco Natalita)

La Newtown a fost impuşcaţi 20 de copii şi 6 adulţi. Au fost răniţi în Ukraina 5 elevi. O domnisoară a fost violată în Polonia ieri noapte. Intre timp în Italia o mamă şi-a ucis copilul punîndu-l în maşina de spălat. În 2011 au fost asasinate zilnic 112 persoane în Brazilia, iar în Mexic 71. Se întâmplă mereu şi se aude la ştiri.

Din toate cele expuse mai sus vin cu întrebarea: Nu mai există valori? Nu mai suntem oameni? Uneori ma indoiesc de existenta spiritului civic in cazul unora dintre semenii nostri. Altora a căror gîndire este mai limpede, pot schimba lucrurile avînd la bază o conştiinţă naturală. Fiind cetăţean ai în mîini un factor ideal al existenței – spiritul. El este potenţialul element care poate aduce la o schimbare a lucrurilor. Curajul şi activismul dă naştere spre o speranţă a unei societăţi mai bune.

Punem accentul pe sensibilizarea spiritului civic din simplul motiv că oamenii nu au iniţiativă de la sine să se ajute unul pe celălalt, iar prin legea în care martorul pasiv este sancţionat fie prin cea mai simplă pedeapsă -cîteva ore de lucru în favoarea statului- este o probabilitate ca rata infracţiunilor să se diminueze.

  1. Instituirea unei obligatii de denuntare poate duce la scaderea numarului de infractiuni

Rezultatul lipsei de activitate a  persoanei care asistă sau a asistat la o infractiune devine din ce in ce mai vizibil, nu numai în Republica Moldova ci pe tot globul pămîntesc. În întreaga lume rata omuciderilor nu au înregistrat o creştere, dar nici o scădere. O soluţie de diminuare este sancţionarea martorului prin lege în cazul în care nu dă un telefon direct la poliţie pentru a mărturi cele văzute. In acest mod cetatenii vor deveni mult mai responsabili. Ca fiecare schimbare şi aceasta la rîndul ei are nevoie de timp pentru a-şi arăta rezultatele finite. Pe termen lung, avem sansa sa prindem mai multi infractori daca adaugam si aceasta metoda eforturilor politiei si plangerilor victimei.

De asemenea, exista posibilitatea ca infractorul sa reconsidere ceea ce se pregateste sa faca si sa se gandeasca asupra posibilitatii de a fi vazut si denuntat. Aici putem vorbi şi de teama de a săvîrşi infractiuni, iar simpla reglementare a obligatiei legale de a denunta poate duce la prevenirea unui anumit tip de infractiuni, precum cele savarsite in locuri publice, sau asupra persoanelor, caci unii infractori vor renunta poate la savarsirea infractiunilor pe care acum le comit stiind ca oamenii nu intervin si nu suna la politie.

Legea trebuie să fie percepută de societate ca o metodă şi ca un mecanism de prevenire şi de combatere a infracţiunilor.

  1. Obligatia legala are ca scop formarea unui comportament

Nu consideram aceasta obligatie legala de a denunta ca fiind o sancţiune, ci mai degrabă ca o încurajare. Nu este ceva ce trebuie de făcut silit, ci e vorba de spiritul civic al martorului. Mişcarea civică porneşte din interiorul fiecăruia, indiferent daca exista si o lege care te obliga, in ultima instanta tu esti cel ce manevrează acţiunea ta de viitor. Legea iti indica in acest caz care trebuie sa fie actiunea.

Tindem spre o societate sănătoasă , iar în viziunea noastra "sănătatea" conferă lucrurilor o formă corectă. O formă corectă este aceea in care se ajunge la pedepsirea unui infractor , iar pentru a avea arma necesara pentru a-l condamna uneori este nevoie de marturia unei persoane.



În concluzie este necesara implementarea acestei legi prin faptul că a fost experimentată şi s-a adeverit a fi funcţionabilă. Legislaţia Germaniei îi obligă pe cetăţeni să denunţe o fărădelege la poliţie, indiferent cine a săvîrşit-o. Astfel schimbarea a fost vizibilă prin simplu fapt că germanii (cetăţenii de rînd) percep legea corect şi au transformat-o, de la sine, într-o conştiinţă civică . Asa cum am mai spus aceasta este condiţia ideală a societatii umane, care sa dea dovada de implicare si solidaritate si avem ocazia sa o implementam.


N1 (Radu Constantinescu)

Reamintim părţii afirmatoare ca subiectul sună astfel: “Este timpul să SANCŢIONĂM prin lege PASIVITATEA individului care este MARTOR la încălcări ale legii”. Sintagma finală este “ÎNCĂLCĂRI ALE LEGII” la modul general. Partea afirmatoare a ales într-un mod foarte ciudat, să argumenteze necesitatea acestei legi prin înşiruirea unei statistici (corecte sau nu, nu are sursă) a criminalităţii. Jumătate din discurs se bazează pe acest fapt!

1.       Există deja legi care pedepsesc  martorul pasiv la infracţiuni grave (violente şi nu numai) prin încadrarea juridică în “complicitate la omor” sau “tăinuire” dar si altele, spre exemplu codul penal precizeaza foarte clar la TitlulVI “Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate prin lege” Capitolul II art 262: nedenuntarea unor infractiuni  ca fiind pasibila de sanctiune  insa in anumite imprejurari clar specificate

2.        În plus, este puţin probabil ca cineva să fi putut împiedica acele crime enunţate în introducere, dacă ar fi fost “activ”.

Se înţelege din cele două argument, primul fiind cel cheie, faptul că este inutilă continuarea dezbaterii pe acest segment de acţiune al legii, “pasivitatea” fiind aici un factor nu doar fără influenţă ci şi deja pedepsit de legile în vigoare.

Echipa afirmatoare mai susţine faptul că “[…] exista posibilitatea ca infractorul sa reconsidere ceea ce se pregateste sa faca si sa se gandeasca asupra posibilitatii de a fi vazut si denuntat.” În acest caz, exista doua tipuri de infracţiuni: iraţionale (instinctuale, de moment) şi raţionale (in general cu premeditare)

1.       În primul caz, infractorul nici măcar nu ia în considerare factorul coercitiv, legislativ sau pedapsa posibilă. El acţionează doar dintr-un impuls de moment. In acest caz, cu atât mai puţin poate să ia în calcul o pedeapsă, asupra unui martor care de frica legii va merge sa-l denunte.

2.       În cazul doi, infractorul încearcă să planifice totul amănunţit şi să nu lase urme sau martori care să poată duce spre el. Infractorul pleacă din start, cu sau fără lege, de la premise că martorul va merge să-l denunţe.

În ambele cazuri, efectul unei astfel de legi asupra unui posibil infractor este nul. Drept urmare, ea nu poate avea efect de prevenire.

Spre final, după ce se exemplifica un tip de sancţiune posibil, echipa afirmatoare se contrazice şi spune că în fapt legea nu e lege, ci tocmeală, o încurajare pentru “formarea unui omportament” şi nu are ca scop pedeapsa. În acest caz, legea este “cutumă”. Cutuma deja există iar societatea o cunoaşte. Toţi ştim că este bine să anunţăm autorităţile dacă observăm o infracţiune. Acesta este un fapt care ţine de morală şi nu de lege, iar morala se învaţă prin educaţie (instituţionalizată sau nu).

Sensibilitatea subiectului vine tocmai din larga sa aplicabilitate şi nu din restrângerea lui. Încălcarea legii la modul general, include întreaga legislaţie a unei ţări. Se spune astfel că trebuie sancţionat martorul pasiv la încălcarea legii. Acest fapt presupune că toţi indivizii care se află pe teritoriul unei ţări, trebuie să cunoască întreaga legislaţie a acelei ţări, deoarece necunoasterea legii nu te absolvă de respectarea ei. În acest caz, dacă un turist vine pe teritoriul României, iar această lege ar fi în vigoare, el trebuie să anunţe orice încălcare a legii care o observă.

Principalele probleme rezultate:

P1. Individul nu ştie dacă pe teritoriul României se poate sau nu consuma alcool în spaţii publice. Pentru protecţia sa este bine să nu facă acest lucru, pentru a fi sigur că nu încalcă legea. Însă în momentul în care “pasivitatea” este sancţionată, turistul respectiv se face vinovat dacă observă, spre exemplu, că un individ consumă alcool în spaţii publice şi nu raportează incidentul poliţiei. În esenţă, sub nicio definiţie a moralităţii el nu poate fi făcut vinovat . Dacă nu exista vinovăţie morală, înseamnă că legea este “supra-morală”  sau mai simplu spus imorală!

P2. Din cazul anterior, se poate extinde la infinit un lanţ al vinovaţilor. Dacă în afara individului care consumă alcool şi a turistului, se mai află un terţ care observă faptul că primul individ încalcă legea şi dacă acelaşi terţ observă şi turistul pasiv, el trebuie să-I reclame poliţiei pe ambii cetăţeni, deoarece “pasivitatea” este deja “încălcare a legii”.

În concluzie, o astfel de lege nu face decât să încurce sistemul legislativ, şi aşa extrem de aglomerat, ducând la inepţii ca cele prezentate anterior, iar ineptiile legislative se pot transforma în abuzuri şi hărţuiri.  În plus, aşa cum am demonstrat, efectul ei asupra scăderii infracţionalităţii este nul.


A2 (Alexandra Beuca)

Voi începe prin a contraargumeta argumentele negatorului 1,ei bine având în vedere că vorbim despre încălcări ale legii,nu e normal să vorbim doar despre fapte deosebit de grave (violențe ,omoruri).

Consider că aceasta este o restrăngere incorecta ce nu îndeplinește scopul moțiunii și anume scăderea criminalității și e mult mai greu de găsit un martor la anumite crime ca cele făcute de rețelele de crimă organizată.

Dacă nu am introduce acestă lege atunci accidentele ca cel petrcut în Craiova cu feiemia lovită pe zebră și ulterior jefuită de țigani fără ca nimeni să contacteze organele de poliție.

2.Oricum se intâmplă deja acest lucru,singurul factor este că acum infractorul știe că toți oamenii din jur îl vor opri sau vor acționa ca martori fără să existe efectul de bystanders. Efectul de trecător se referă la indisponibilitatea persoanelor afltate într-o mulțime de a acorda orice formă de ajutor unor indivizi aflați într-o situație limită . El a fost utilizat pentru a explica astfel de situații:

a)cazul uciderii lui ”Kitty” Genovese din 1964 : , înjunghiată în public. Timp de jumătate de oră nimeni nu a intervenit direct, până când criminalul a părăsit scena. Acesta a revenit peste 10 minute pentru a își duce la capăt misiunea.

b)cazul morții lui Wang Yue din 2011 : o fetiță în vârstă de 2 ani din China, lovită de un camion în plină stradă, autoturismul părăsind locul accidentului. Ocolită de 18 persoane, până la intervenția salvatoare. Fetița a murit la spital.

Se restrănge aria de activitate a infractorilor deci spațiile publice devin mai sigure.

Legile sunt făcute să întărească normele morale ,degeaba facem diferența dintre moral si imoral dacă nu există o metodă de a corecta imoralul,legile sprijina și aplică moralitatea,fiind create după aceste principii.

3. Ei bine acei indivizi care nu știu legea o să fie pedespiți și e normal daca chiar e nevoie punem afișe cu legea respectivă în vreo 3 limbi internaționale la fiecare intrare vamală fie aeroport, terestră sau la . gara.

Credem că scăderea criminalității e un scop comun și ne ațteptăm ca echipa negatoare să ne prezinte o soluție mai viabilă, dacă aceasta există. Nu credem că efectul psihologic ce rezultă din contraargumentarea de mai sus poate fi numit ca efect nul.

În concluzie ,cred că aplicarea acestei legi ar dezvolta spiritul civic al cetățenilor,ar menține moralitatea și anume cu ajutorul legilor putem corecta atitudinea cetățenilor.În acest fel cetățenii vor colabora cu organele legii ,s-ar restrănge aria criminalității deoarece infractorii s-ar feri de locurile publice .

Adica,m.ăsura ar descuraja direct infracționalitatea. Persoanele care nu raportează o infracțiune contribuie la proliferarea acesteia. Din acest punct de vedere considerăm că sancțiunile ar fi justificate: În aplicare ele vor stimula lupta împotriva criminalității și încurajarea colaborării dintre autorități și simpli cetățeni și anume studiile statistice indică faptul că în România nivelul de încredere a populației în instituțiile publice este în scădere. Încrederea în poliție se află la o cotă de 57%, iar cea în jandarmerie de 44%. Colaborând cu autoritățile și raportând ilegalitățile comise în cadrul ei populația ar putea redobândi încrederea în instituțiile justiției.






N2 (Adeline Blajiu)

În primul rând noi nu am recurs la o restrângere a incidenței acestei posibile legi, ci doar am arătat că există legi expres pentru situațiile în care se consideră că este importantă intervenția directă sau indirect a aceluia care este martor la încălcări ale legii. Acestea sunt situații clare reglementate de Codul Penal pentru că se consideră că în afara lor orice alt fapt nu poate cădea sub incidența legii și orice altă reglementare ar fi neconstituțională . De astfel nu putem avea în vedere în această dezbatere cazuri precum cel din China pentru că să vezi pe cineva rănit și să vrei să-l ajuți ține de morală și de sentimentul de solidaritate , am putea spune chiar de umanism , dar în niciun caz nu poate fi considerat „pasivitatea individului care este martor la încălcări ale legii” din moment ce nu ai asistat la încălcarea propriu zisă , așadar la acțiunea în sine. Astfel nu ar putea intra sub incidență acestei legii. În al doilea rând partea afirmatoare susține că printr-o normă juridică care să oblige oamenii să acționeze ar dispărea efectul de bystanders și că infractorul va fi atât de înspăimântat de posibilitatea de a fi văzut și denunțat sau împiedicat chiar să-și ducă la bun sfârșit faptă încât ar putea renunță la intenție și spațiile public ar deveni un loc mai sigur . Am arătat în discursul anterior de ce această ipoteză este una utopică și deci nu este viabilă efectul fiind nul sau aproape nul și nu credem că este cazul să mai revenim asupra celor două categori de infractori care fie premeditează infracțiunea și în consecință pleacă de le ipoteză că există posibilitatea de a fi denunțați fie cei care acționează pe bază unor sentimente puternice de moment deci nu analizează situația

În al treilea rând ideea că spațiile public ar deveni un loc mai sigur prin aplicarea acestei legii, de menționat că legea ar fi una onerativa cu sancțiuni severe în cazul în care nu este respectată, este una cu adevărat nerealista . După cum susține și partea afirmatoare , nivelul de încredere în instituțiile publice cum sunt poliția și jandarmeria este în scădere iar asta nu face decât să evidențieze faptul că problema se află la nivelul acestor instituții și abea mai apoi poate fi coborâtă la nivelul cetățenilor . Cum putem crede că spațiile publice ar putea fi mai sigure în condițiile în care oamenii nu au încredere că în caz de nevoie poliția , instituția principal delegată să mențină ordinea și să apere securitatea , nu va acționă cu promptitudine? O mai bună eficacitate a poliției ar putea crește nivelul de încredere și ar putea duce la o bună colaborare între cetățeni și instituțiile publice , scăzând astfel rata criminalității. Acțiunile poliției care ar trebui să ocrotească siguranța ar putea avea influențe asupra modului în care cetățenii aleg să acționez în cazul în care sunt martori la încălcări ale legii și nu invers. Nu putem cere oamenilor de rând să devină activi în sensul în care susține partea afirmatoare pentru că am nesocoti astfel importantă și rolul organelor de ordine și am ajunge în curând să votăm o nouă lege a talionului.

În altă ordine de idei nu putem afirmă că fiind “normal să îi pedepsim “ pe cei care nu cunosc legea. Este împotriva oricărui principiu democratic ca să nu mai spunem moral sau chiar constituțional. Nu poți fi vinovat pentru ceva ce nu știai că este considerată infracțiune , pentru asemenea situații există și principiul neretroactivității legii.

În concluzie o asemenea legea ar produce mult mai multe efecte negative decât pozitive prin aglomerarea unui sistem normativ și așa destul de greoi cu o normă care nu doar că nu ar produce efecte pozitive ar încalcă drepturi liberăți și principii consacrate de un stat de drept și ar periclita până și rolul și locul organelor de ordine. Acestea fiind spuse și luând în considerare toate argumentele credem că o astfel de reglementare ar fi inutilă , nefondata și neconstituțională



Decizia:

Laura Bretea

Mulțumesc participanților pentru dezbatere și pentru eforturile de a prezenta discursuri interesante și bine gândite. Mi-a plăcut faptul că ambele echipe au combătut fiecare argument, încercând sistematic să arate de ce au dreptate. Aș fi vrut să văd măcar o mențiune de sursă, argumente mai clare și mai puține afirmații sau întrebări retorice.

Am considerat că negatorii au câștigat acest meci pentru că au reușit să mă convingă că raționamentul propus de afirmatori nu este viabil și că soluția lor – adăugarea unei sancțiuni – nu ar reduce rata criminalității. Am depunctat totuși negatorii la stil, pentru că am considerat că puteau fi mai eleganți și mai diplomatici. Am punctat la afirmatori încercarea de a introduce exemple concrete care să le sprijine argumentele.

Arii de conflict:

Denunțarea duce la reducerea ratei criminalității – negatorii au demolat acest raționament cu demonstrația lor despre criminali. Afirmatorii au ignorat această explicație și au repetat, la nivel de A1, argumentele lor. Am considerat că negatorii au explicat clar de ce un număr mic de infractori ar fi intimidați de obligația denunțării.

Obligația duce la scăderea efectului de bystanders – negatorii consideră că moțiunea nu se referă la pasivitate ca refuzarea de ajutor unei victime. Nu sunt de acord cu această restrângere, dar afirmatorii nu au prezentat nici o definiție inițială pentru termeni și nici o interpretare a moțiunii, deci negatorii au dreptate să considere acest argument ca irelevant.

Un individ care nu cunoaște legea trebuie pedepsit – arie de conflict irelevantă pentru dezbatere. În orice caz, negatorii consideră că cei care nu cunosc legea nu ar trebui pedepsiți, iar pedeapsa ar fi neconstituțională. Consider că afirmatorii au dreptate când consideră că cei care nu cunosc legea trebuie pedepsiți la fel ca ceilalți cetățeni. Las negatorii să mediteze la această perspectivă.

Cred că afirmatorii au pierdut meciul pentru că nu au interpretat bine moțiunea și nu au găsit o soluție adecvată. Soluția prezentată inițial – serviciu de câteva ore în folosul comunității – nu a mai fost menționată în cadrul meciului. Ar fi putut fi o soluție viabilă dacă ar fi fost explicată bine. În momentul în care negatorii au argumentat că este o inepție să pedepsești pe cineva care nu cunoaște legea, afirmatorii ar fi putut reaminti că e vorba doar de muncă în folosul comunității.

Un alt punct foarte important care a făcut diferența este lipsa de documentare a afirmatorilor pe chestiuni de legislație. În mod evident, negatorii au avantajul de a avea ceva studii de drept, însă afirmatorii au ignorat complet să studieze prevederile existente. Totuși, negatorii ar fi putut folosi mult mai bine cunoștințele lor pentru a demonstra că ceea ce cereau afirmatorii exista deja sub o formă sau alta.

Nu pot să nu remarc că afirmatorii s-au așteptat ca arbitrul să fie o enciclopedie a Știrilor de la ora 5, adică a faptelor diverse și crimelor pasionale care umplu tabloidele. Domnișoara care a fost violată aseară(sic!) în Polonia este irelevantă în discuție, iar retorica este cel puțin hilară. Pe de altă parte, cazul fetiței din China care nu a fost ajutată de trecători este mult mai cunoscut și foarte relevant pentru discuție. Însă exemplele trebuie susținute de surse și introduse în sprijinul unor argumente viabile.

A1

Un caz care demonstrează un anumit efort de cercetare și de meditație. Dar impresia generală este că tema nu a fost suficient reflectată. Aveți nevoie de o structură clară, să vă definiți termenii și să vă fixați o soluție sau un raționament care să fie susținut (ă) de tot cazul și pe care să-l (s-o) repetați pe tot parcursul dezbaterii. Jumătate din discurs nu este relevant pentru moțiune, ideile cele mai importante sunt expediate fără prea multe explicații. Unele argumente sunt construite pe raționamente ciudate – ca de exemplu cel cu legea care nu este sancțiune, ci încurajare. Gândiți-vă împreună la fiecare argument, discutați-l cu prieteni și cunoscuți, ca să aveți feedback și să înțelegeți problemele sale.

N1

Am apreciat că negatorii au mai multă structură decât afirmatorii, însă faptul că frazele sunt mai scurte și mai categorice nu înseamnă că discursul este bine organizat. Vă recomand să încercați formula clasică, în care anunțați idee principală a argumentului în începutul paragrafului și apoi explicați raționamentul, susținându-l cu exemple.

Am apreciat că se observă mai multă pregătire a raționamentului. Totuși, trebuie să tratați toate argumentele cu aceeași seriozitate și să vă gândiți bine toate argumentele.

Am sancționat greșelile gramaticale la ambele vorbitori și o agresivitate în ton. De asemenea, cred că totul putea fi scris mai scurt, mai concis și mult mai bine structurat.

A2

Îmi pare rău pentru femeia din Craiova, dar ea nu este decât un artificiu retoric în cazul N1, care nu mă convinge decât de existența unui simț al umorului macabru la echipa afirmatoare. Nu este nevoie de trei exemple care să susțină același argument, unul bine documentat și explicat este destul.

Structura lipsește cu desăvârșire – am pierdut șirul ideilor afirmatoare și negatoare, cazul nu are cap sau coadă. Numerele introduse în discurs nu mă ajută cu nimic. Vă recomand să vă structurați ideile și să le reluați prezentând un raționament viabil la fiecare vorbitor. Apoi, treceți la cazul negator, explicând sistematic care idee o contra-argumentați și de ce.

N2

Argumente mai închegate decât la N1, însă destul de lung și fără structură. Paragrafele trebuie despărțite de textul mare, pentru a prezenta fiecare idee în parte. Fiecare argument poate prezenta raționamentul din spate într-un mod mai concret.

Am sancționat greșelile gramaticale. 

Conținut

Strategie

Stil

Total

A1

11

7

4

22

N1

13

8

3

24

A2

12

6

4

22

N2

14

7

3

24

A1 -> 22 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Adeline si Radu (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.