Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Pieptănații ' (afirmatori) vs 'x2Eu' (negatori)

A1 (Gavrilenco Natalita)

La Newtown a fost impuşcaţi 20 de copii şi 6 adulţi. Au fost răniţi în Ukraina 5 elevi. O domnisoară a fost violată în Polonia ieri noapte. Intre timp în Italia o mamă şi-a ucis copilul punîndu-l în maşina de spălat. În 2011 au fost asasinate zilnic 112 persoane în Brazilia, iar în Mexic 71. Se întâmplă mereu şi se aude la ştiri.

Din toate cele expuse mai sus vin cu întrebarea: Nu mai există valori? Nu mai suntem oameni? Uneori ma indoiesc de existenta spiritului civic in cazul unora dintre semenii nostri. Altora a căror gîndire este mai limpede, pot schimba lucrurile avînd la bază o conştiinţă naturală. Fiind cetăţean ai în mîini un factor ideal al existenței – spiritul. El este potenţialul element care poate aduce la o schimbare a lucrurilor. Curajul şi activismul dă naştere spre o speranţă a unei societăţi mai bune.

Punem accentul pe sensibilizarea spiritului civic din simplul motiv că oamenii nu au iniţiativă de la sine să se ajute unul pe celălalt, iar prin legea în care martorul pasiv este sancţionat fie prin cea mai simplă pedeapsă -cîteva ore de lucru în favoarea statului- este o probabilitate ca rata infracţiunilor să se diminueze.

  1. Instituirea unei obligatii de denuntare poate duce la scaderea numarului de infractiuni

Rezultatul lipsei de activitate a  persoanei care asistă sau a asistat la o infractiune devine din ce in ce mai vizibil, nu numai în Republica Moldova ci pe tot globul pămîntesc. În întreaga lume rata omuciderilor nu au înregistrat o creştere, dar nici o scădere. O soluţie de diminuare este sancţionarea martorului prin lege în cazul în care nu dă un telefon direct la poliţie pentru a mărturi cele văzute. In acest mod cetatenii vor deveni mult mai responsabili. Ca fiecare schimbare şi aceasta la rîndul ei are nevoie de timp pentru a-şi arăta rezultatele finite. Pe termen lung, avem sansa sa prindem mai multi infractori daca adaugam si aceasta metoda eforturilor politiei si plangerilor victimei.

De asemenea, exista posibilitatea ca infractorul sa reconsidere ceea ce se pregateste sa faca si sa se gandeasca asupra posibilitatii de a fi vazut si denuntat. Aici putem vorbi şi de teama de a săvîrşi infractiuni, iar simpla reglementare a obligatiei legale de a denunta poate duce la prevenirea unui anumit tip de infractiuni, precum cele savarsite in locuri publice, sau asupra persoanelor, caci unii infractori vor renunta poate la savarsirea infractiunilor pe care acum le comit stiind ca oamenii nu intervin si nu suna la politie.

Legea trebuie să fie percepută de societate ca o metodă şi ca un mecanism de prevenire şi de combatere a infracţiunilor.

  1. Obligatia legala are ca scop formarea unui comportament

Nu consideram aceasta obligatie legala de a denunta ca fiind o sancţiune, ci mai degrabă ca o încurajare. Nu este ceva ce trebuie de făcut silit, ci e vorba de spiritul civic al martorului. Mişcarea civică porneşte din interiorul fiecăruia, indiferent daca exista si o lege care te obliga, in ultima instanta tu esti cel ce manevrează acţiunea ta de viitor. Legea iti indica in acest caz care trebuie sa fie actiunea.

Tindem spre o societate sănătoasă , iar în viziunea noastra "sănătatea" conferă lucrurilor o formă corectă. O formă corectă este aceea in care se ajunge la pedepsirea unui infractor , iar pentru a avea arma necesara pentru a-l condamna uneori este nevoie de marturia unei persoane.



În concluzie este necesara implementarea acestei legi prin faptul că a fost experimentată şi s-a adeverit a fi funcţionabilă. Legislaţia Germaniei îi obligă pe cetăţeni să denunţe o fărădelege la poliţie, indiferent cine a săvîrşit-o. Astfel schimbarea a fost vizibilă prin simplu fapt că germanii (cetăţenii de rînd) percep legea corect şi au transformat-o, de la sine, într-o conştiinţă civică . Asa cum am mai spus aceasta este condiţia ideală a societatii umane, care sa dea dovada de implicare si solidaritate si avem ocazia sa o implementam.


N1 (Dana)

Intr-o societate in care este incurajata autonomia si liberul arbitru al cetateanul, este oare normal ca decizia de a ajuta o alta persoana aflata in necaz sa fie dictata nu din ratiuni altruiste, ci din frica de consecinte in caz de nerespectare a legii? De asemenea, trebuie facuta deosebirea intre legea bunului samaritean si datoria de a ajuta pe cineva. Cazurile prezentate de afirmatori nu fac decat sa demonstreze ca ceea ce lipseste acestei lumi nu sunt implementarea de noi legi, ci tocmai aceasta constientizare la nivel personal.

Alegerea de a da sau nu ajutorul cuiva apartine de sfera personala a unei persoane iar nu instanta de judecata. Problemele morale si obligatiile legale sunt chestiuni distincte in tari ca Marea Britanie, SUA, Australia, etc. si acestea dovedesc o mai mare obiectivitate in judecarea cazurilor de neglijenta si nerespectare a legii bunului samaritean, deoarece obligatiile civile sunt strans legate de legea penala. Domeniul in care domneste litera legii trebuie sa aiba o limita, iar aceasta e constinta  cetatenilor. Impunerea unor masuri coercitive ar solutiona numai cazuri particulare, iar nu fenomenul infractionalitatii in sine.

In Marea Britanie, SUA aceasta masura nu exista, deoarece o persoana nu poate fi facuta responsabila pentru pasivitate, cu exceptia cazului in care aceasta este responsabila pentru dificultati si a categoriilor de persoane care sunt responsabile de siguranta altor persoane (politie, pompieri, supraveghetori, etc.).

Acolo unde este necesara o interventie de intrajutorare, legile stipuleaza ca trebuie procedat cu deosebita grija, pentru a nu pune in pericol atat viata victimei cat si a salvatorului, iar acestea limiteaza ajutorul extern la categorii de persoane calificate, pentru a putea efectiv ajuta cel aflat in primejdie, iar in astfel de cazuri neimplicarea in actiunea de salvare si doar semnalarea ei, este chiar incurajata. In cele mai multe cazuri este suficienta contactarea autoritatilor. Cazul The Ogopogo evidentiaza cel mai bine aceasta situatie.[5]

Se poate ajunge chiar la situatia absurda in care un cetatean care a reactionat pasiv la o faradelege sa fie mai blamat decat un organ de ordine publica care nu a oferit ajutor![4]


Statul poate pedepsi un act, dar nu poate pedepsi o omisiune, adica pasivitatea cetateanului, deoarece aceasta ar echivala cu stabilirea normelor etice ale unei persoane intr-un cadru juridic rigid. Ar exista de asemenea pericolul ca statul sa se erijeze in instanta suprema a adevarului, in conditiile in care dreptatea poate fi si impartita, iar amestecul notiunilor de altruism cu frica sa altereze considerabil coordonatele unor circumstante atenuante.

Intrajutorarea  are loc chiar si in tari in care nu exista datoria de a ajuta, in sitiuatia in care neglijenta si indiferenta fata de suferinta altuia nu sunt sanctionata de nici o autoritate, deoarece acest imbold exista in insasi natura umana si nu trebuie conditionat de legi coercitive. Un cetatean cu un veritabil spirit civic nu are nevoie de o legislatie de a oferi ajutor celui aflat in dificultate pentru a face acest lucru!Este raior in acest context emplul dat de  filozoful australian Peter Singer in cazul cutremurului din Haiti. [3]

De asemenea, un infractor nu se va simti in mod expres demotivat de a comite o infractiune (rata ridicata a ei chiar si in tari ca Franta, Germania unde aceasta masura se afla in codul civil[6]), iar tocmai aceasta lege de a pedepsi pasivitatea unui individ atunci cand se incalca legea poate fi una dintre ele prin constrangerea pe care o exercita asupra cetateanului.


Un individ va actiona doar de frica legii intr-un cadru public, in timp ce faradelegile faptuite fara martori vor fi cu grija ascunse societatii. Aceasta situatie va dezvolta si un sentiment de neincredere printre cetateni, asemanator ideologiilor totalitare, astfel ca cetatenii vor fi mai usor de manipulat.

O societate care nu poate lua o pozitie morala din proprie initiativa, ci numai prin lege, va deveni treptat o societate barbara, care va promova valorile umanitare numai de ochii lumii.

Un alt argument impotriva acestei masuri este argumentul economic: aceasta clauza ar insemna mai multe proceduri de urmarire, procese, adica mai multa birocratie, mai multi bani publici cheltuiti poate cu riscurul unor mai mari pagube. De asemenea ar produce numeroase vicii de procedura, cum am explicat mai sus.

[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Warren_v._District_of_Columbia

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Duty_to_rescue

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/2010_Haiti_earthquake

[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Murder_of_Kitty_Genovese

[5] http://www.daneurope.org/c/document_library/get_file?uuid=c09228f3-a745-480b-9549-d9fc8bbbd535&groupId=10103

[6]http://businessday.ro/10/2009/infractionalitate-romani-versus-nemti-italieni-si-suedezi-sau-demonstratia-faptului-ca-avem-o-parere-prea-proasta-despre-noi-insine/


A2 (Victor Barbascumpa)

 “Decizia de a ajuta o alta persoană aflată în necaz să fie dictată nu din ratiuni altruiste, ci din frica de consecinte in caz de nerespectare a legii “ reprezintă un fragment perindat prin intrebarea introductivă a negatorilor. Nu este vorba de o frică ci de manifestarea unui spirit civic care este mult dezvoltat in acele ţări menţionete şi de negatori: Marea Britanie, SUA – acesta e şi motivul ca aceste ţări să privească într-un mod mai diferit lucrurile.

În general, lucrurile legate de dreptul la viață și dreptul la libertate sunt (relativ) ușor de judecat. În aceeaşi ordine de idei negatorii susţineau: Ce lipseste acestei lumi nu sunt implementarea de noi legi, ci tocmai aceasta constientizare la nivel personal. Totul este relativ exact ca şi în decizia atenienilor , iar ca poporul să conştientizeze la nivel personal faptul că trebuie să prezinte cele văzute printr-un telefon la poliţie e necesar şi obligatoriu să implementăm legea nouă, astfel vom diminua ceea ce lipseşte acestei lumi.



Realitatea cotidiană spune că azi oamenii sunt foarte indiferenţi fata de ceea ce se intimplă.Şi pe lingă asta persistă chiar şi invidia faţă de starea altei persoane, lucrul acesta necesita o lege care să penalizeze indiferenta.

Vrem sa lamurim ca noi nu cerem ca martorul sa se implice atunci cand vede infractiunea, ci doar sa sune la politie. Din acest punct de vedere, nu intelegem de ce negatorul face distinctii complexe, dar inutile intre legea bunului samaritean si obligatiade a ajuta. Noi nu vorbim de SUA unde problemele morale si obligatiile legale sunt chestiuni distincte pentru cetateni, unde functioneaza legea bunului samaritean, noi vorbim de Romania si Moldova, unde oameni nu au un spirit civic,unde elementar, oraşele sunt înzăpezite de lipsa spiritului civic pe timp de iarnă, şi este un exemplu banal dar real.

Exista posibilitatea, de care negatorul se indoieste, fara sa insa sa demonstreze, ca cetatenii sa devina in timp mai activi si implicati, ca unii infractori sa renunte la continuarea activitatii infractionale cand sunt descoperiti de martori, sau ca mai multe infractiuni sa fie descoperite. Aceasta posibilitate este un bonus fata de scopul principal, aceea de a transforma mentalitatea si pasivitatea, fie si cu forta, daca altfel nu se poate.



Dacă martorul face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, comite infracţiunea de mărturie mincinoasă care se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani (art. 260 Cpen). (http://cristidanilet.wordpress.com/2012/08/18/martorul-care-minte-organele-judiciare-risca-inchisoarea/)

De asemenea, legea penala romana permite deja sanctionarea omisiunilor din art. 262 C. pen.: Omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215^1, 217 alin. 2 - 4, art. 218 alin. 1 şi art. 276 alin. 3 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Iata ca pentru anumite infractiuni, martorii au deja obligatia sa sune la politie cand vad anumite infractiuni precum omorul, talharia, pirateria, distrugerea etc. Ce sustinem noi e ca vrem sa avem o astfel de obligatie pentru toate infractiunile, pentru ca spiritul civic si implicarea sunt foarte scazute.

Sunt déjà legile care funcţionează pe teritoriul amblelor ţări şi ele nu ne-au transformat societatea în una barbară, şi nici cetatenii nu au devenit mai usor de manipulat. Şi dacă e vorba de societate, aceasta nu s-a transformat într-o societate totalitară ci din contra in una democratic, Romania intrînd în UE iar Republica Moldova ajungind-o treptat din urmă. Dacă aceste legi ce prevăd pedepsirea unui martor pasiv sau mincinos sunt benefice ele dau un imbold de a crede că si legea cu privire la pedepsirea martorului pasiv la orice infractiune vazuta va fi una justificata si eficace.


N2 (Dana)

Reluam ideea : In tarile mentionate in primul discurs negator (Anglia, SUA) nu exista obligativitatea de a ajuta pe cineva aflat in primejdie, in afara de cazurile clar explicate mai inainte (sunt responsabili de situatia in care se afla persoana, etc), ci numai o clauza in codul penal.

Aceasta clauza exista si in Romania, introdusă prin Legea 95/2006 si stabileste ca o persoana care vrea să ajute nu poate fi tras la răspundere, chiar dacă victimei i se întâmplă ceva, ci numai medicul şi asistentul pot fi răspunzători[4].

Articolul 17: Infractiunea comisa se considera savarsita si prin omisiune, cand:

a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;

b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.

 

Acest articol de lege este suficient pentru a incuraja dezvoltarea spiritului civic, precum si includerea Romaniei in programul de protectie a martorilor (Franta nu face parte din acest program desi a implementat deja legea bunului samaritean). Cazuri nemediatizate excesiv, arata ca acest spirit civic exista cu adevarat si ca nu se regaseste numai in teorie [1].

 

O alta problema pe care am ridicat-o este birocratia si cheltuiala pe care o presupune o asemenea lege, e adevarat, in teorie umanitarista si viciile de procedura care pot aparea prin aglomerarea de legi si amendamente.

 

De exemplu, autoritatile trebuie sa demonstreze in cazul in care victima a ajuns in stare grava sau a decedat, daca vina cade exclusiv asupra celui care nu a chemat salvarea sau a unor alte circumstante (gravitatea accidentului, sanatate subreda, etc.)

Ce am enuntat in discursul anterior, intarim prin argumentul simplu ca, asa cum astazi un acuzat reuseste sa isi traga spuza pe turta lui (datorita banilor, influentei, relatiilor), asa si in cazul implementarii acestei legi, persoane vinovate de omisiune pot scapa nepedepsite datorita coruptiei existente in orice structura sociala. Este de aceea de recomandat ca sistemul juridic sa se asemene cu cel din tarile anglicane, care judeca cazul in ansamblul lui si prin principiul precedentei.

 

Un exemplu negativ cu care pot face o paralela cu Romania socialista este astazi Suedia, care prin obligativitate a creat un stat asistential, stat care la randul lui a creat monştrii egoişti, care cred in orice situatie vor fi salvati (ei si nevoile lor individuale) prin acordarea tuturor cetăţenilor a privilegiilor şi ajutoarelor de catre stat, pentru care nu va plăti „nimeni”. Cu alte cuvinte, statul cultiva o dependenta si un sentiment de recunostiinta fata de stat, ca entitate abstracta iar nu catre persoane reale, persoane care ajuta la nevoie, care cheama salvarea la nevoie, astfel incat solidaritatea adevarata este nula. Astfel, masurile coercitive in ideea de a-ti ajuta aproapele nu conduc decat la deteriorarea sentimentelor umane si la barbarie, cadru propice pentru dezvoltarea unui sistem totalitarist.

 

Este evident de exemplu, ca state ca America si China, unde pedeapsa cu moartea nu a fost inca abolita iar drepturile omului nu sunt respectate nici pe sfert, nu se pot erija in instanta morala si nu pot sa reglementeze relatiile interumane! Din spirit civic si din respect pentru lege cetatenii Germaniei naziste provocau moartea oponentilor regimului, desi se urmarea dezvoltarea solidaritatii cetatenilor. [5]

 

Astazi in Germania oamenii sunt obligati prin lege sa intervina cand sunt martori la un jaf, dar in Romania va simti un cetatean oarecare cu spirit civic oare imboldul de a opri pe acel talhar cand stie ca la el in tara statul fura miliarde si nu face nimeni nimic? Ar fi o situatie asemanatoare celei din Mizerabilii lui Victor Hugo.

In China s-a incercat in anul 2011 implementarea acestei masuri legislative, dar a fost respinsa de catre cetateni, fiindca cu câteva luni înainte un barbat fusese obligat de instanţă să achite o parte a costurilor medicale ale victimei! Acest lucru evidentiaza perfidia si incapacitatea statului in general de a gestiona inechitatea unei asemenea legi, deoarece este evident ca statul nu vrea sa isi asume si cheltuielile aferente legii bunului samaritean!

 

In incheiere, in atat de mediatizatul caz al mortii printesei Diana, n-ar fi trebuit statul francez mai degraba sa reglementeze gradul de intrusivitate al jurnalistilor in viata intima a personalitatilor, decat sa bata toba pe necesitatea legii bunului samaritean?

 

[1]http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Lectie-de-eroism-si-spirit-civic-la-Iasi-2444.html [2]http://www.telegrafonline.ro/1319144400/articol/177594/legea_bunului_samaritean.html

[3]http://inliniedreapta.net/dereferinta/cum-statul-asistential-a-corupt-suedia/

[4] http://www.avocatura.com/ll491-noul-cod-penal.html#ixzz2Lvchpozr

[5]http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/studentii-germani-care-l-au-subminat-hitler

[6]http://www.evz.ro/detalii/stiri/viata-secreta-a-martorilor-protejati-923122.html







Decizia:

Radu Jakab

Multumesc pentru unul dintre meciurile online bune pe care am avut placerea sa le arbitrez. Mi-ar fi placut sa vad mai multa structura la ambele echipe, mai multe dovezi la afirmatori, continut mai puternic la negatori. Insa in afara de aceste observatii generale, nivelul este ridicat in termeni de continut, strategie si stil.

Voi enunta ideile majore ale meciului asa cum l-am inteles eu, ariile de conflict, ca apoi sa trecem prinfiecare discurs si sa intelegem ce  realizeaza fiecare.

Principala intrebare la care au incercat sa raspunda echipele a fost daca masura ar putea sau nu sa modeleze comportamentul social – sa intareasca spiritul civic al comunitatii. O alta intrebare a fost daca masura poate sau nu sa duca la prinderea infractorilor si, pe termen lung, sa scada gradul criminalitatii. Acestea reprezinta si principalele arii de conflict ale meciului.

O idee prezentata, relevanta, dar nedezbatuta (afirmatorii nu au atins acest subiect) a fost impactul economico-administrativ al masurii, problema ridicata de implementarea efectiva a masurii.

Discursul A1 este foarte bun: partea de introducere este convingatoare, se prezinta date despre situatia actuala care confirma existenta unei probleme, urmeaza doua argumente bine sustinute si o parte conclusiva. Singurul lucru care il pot reprosa este lipsa dovezilor in sustinerea argumentelor.

N1 aduce mult continut, atat pe partea de contra-argumentare, cat si in cladirea propriei pozitii. Ce mi-ar fi placut ar fi fost mai multa structura, nu mi-a fost intotdeauna clar ce argument afirmator contra-argumentezi. Iti recomand sa iti notezi fiecare argument si idee a echipei adverse, in ordinea in care sunt prezentate, ca apoi sa le contra-argumentezi in exact aceeasi ordine. Asta face discursul mult mai usor de urmarit. Felicitari pentru documentare si dovezile aduse!

Legat de formarea comportamentului, ni se spune ca nu putem combina altruismul cu frica (atitudine de sistem totalitarist) dar si ca masura poate duce la exagerari nedorite in aplicarea sa. In privinta combaterii infractionalitatii, ni se dau exemplele unor tari ca Franta, Germania, care au adoptat o astfel de lege. Ni se atrage de asemenea atentia ca pentru a ajuta cu adevarat in astfel de situatii, e nevoie de persoane specializate, cum ar fi politia, medici, etc. Ceea ce nu ati sesizat si A2 va atrage atentia este ca nu se sustine interventia in actul infractional ci doar anuntarea organelor abilitate si denuntarea infractorului.

La nivelul A2 aflam ca pentru a lupta impotriva apatiei si uneori invidiei unei societatii, putem incerca astfel de masuri coercitive; efectele negative de genul exagerarilor in aplicarea legii pot fi depasite de castigul la nivel moral. Acesta ne mai arata ca masura este deja prezenta in legea Romana, insa doar pentru martorii unor infractiuni specifice. Ceea ce redefineste (putin tardiv) discutia, din implementarea unui mecanism de lege nou, in extinderea (totala) a incidentei unei legi existente.

Acelasi sfat ca si la N1 – reargumentarea si contra-argumentarea ideilor in ordinea in care sunt aduse poate aduce multa claritate in discurs. Ca si la A1, discursul putea beneficia de mai multe dovezi factuale aduse. As dori de asemenea sa atrag atentia ca nu sunt respectate regulile de citare in cazul articolelor de lege citate – un detaliu de domeniu tehnic. Ma mai asteptam aici la o contra-argumentare a problemei econoico-administrativa adusa de N1; in general nu e bine sa ignorati argumente aduse de cealalta echipa – puteti pierde prea, mult prea usor astfel.

Discursul N2 incepe un pic confuz – legea 95/2006 se refera la reforma sistemului sanitar si nu cred ca e cea care se dorea citata. Articolul 17 citat pare a fi din legea 286/2009, referitor la pedepsirea omisiunilor in codul penal. Conditiile in care aceasta se intampla insa sunt foarte restranse fata de ceea ce propune motiunea si in fond, un cu totul alt tip de situatie.

Reintarirea ideilor de masura totalitara si dezvoltarea aspectului administrativ al masurii este binevenita. In general insa, feriti-va de argumente de tipul “oricum e coruptie si legea nu se va aplica”. O astfel de afirmatie e exagerata; iar daca ar fi asa, nu ar mai avea sens sa dam nici o lege, sa luam nici o masura, caci argumentul se poate aplica la absolut orice.

O greseala facuta in acest discurs este pozitia vizavi de existenta legii care pedepseste lipsa de reactie in cazul anumitor infractiuni. In momentul in care contra-argumentati prin “acestea sunt deja suficiente pentru a crea acel spirit civic”, practic spuneti ca intr-adevar astfel de masuri pot genera spirit civic. Este un backstab la una dintre directiile voastre principale de atac, si anume ca nu poti crea in mod coercitiv spirit civic.

Din nou – nivelul de dovezi si sustinere fatuala este unul bun.

In concluzie, cred ca argumentul scaderii nivelului infractionalitatii ramane indecis. Exista exemple si de o parte si de alta, care insa nu pot fi foarte clar corelate cu aceasta masura in mod specific. De partea afirmatorilor ramane argumentul modelarii comportamentale in timp ce de partea negatorilor ramane problematica aplicarii masurii.

Consider insa ca motiunea este mai degraba despre justetea introducerii unei astfel de legi, mai degraba decat despre un model pentru implementarea sa practica. Fapt pentru care, decizia mea merge in favoarea afirmatorilor.

Va multumesc, si mult succes in continuare!

Punctaje

Continut (15p)

Strategie (10p)

Stil (5p)

Total (30p)

A1

13

8

3

24

N1

12

8

4

24

A2

13

8

3

24

N2

11

6

4

21

A1 -> 24 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

Pieptănații (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.