Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Oana' (afirmatori) vs 'Elena si Ioana' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (Ioana Danila)

E timpul ca posturile private de televiziune să aibă  responsabilităţi educaţionale faţă de public.

Ce este televiziunea?În zilele noastre acest concept se abate cu mult de la înțelesul tradițional spre a căpăta sensuri noi și din cele mai diverse.Dacă la începutul existenței sale televiziunea era corelată cu transmiterea de informații,cu prezentarea realității într-o manieră cât mai concretă,în momentul de față televiziunea are drept sinonime noțiuni precum entertainment,divertisment,show. Oamenii folosesc televizorul mai mult ca pe un mijloc de relaxare,delectare,destindere decât ca pe unul de educare sau de acumulare de noi informații.

Această evoluție a televiziunii nu este deloc bizară,din contră este chiar normală din moment ce au apărut din ce în ce mai multe posturi de televiziune private.Astfel responsabilitățile acestor posturi față de public se redefinesc,accentul deplasându-se de la educație spre amuzament.

De ce această îndepărtare radicală?Motivele sunt numeroase dar printre cele mai importante se regăsește,în primul rând,dreptul deținătorului unui post de televiziune de a-și alege grila de programe,de a difuza ceea ce este conform intereselor sale.Este oare acest lucru de condamnat?Cel care deține un post de televizune investește în el și,la fel ca orice alt investitor de pe piață,are așadar dreptul de a produce ceea ce dorește.

În al doilea rând apare și cererea publicului.În zilele noastre publicul are o mai mare predilecție spre tot ceea ce inseamnă show,distracție,decât spre cultură,informație,educație.Așsadar este de datoria posturilor private să ofere publicului ceea ce el dorește.

    Contrar opiniei afirmatorilor,care susțin căMass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta,noi,negatorii  considerăm că posturile de televiziune private ar trebui să se focalizeze mai mult pe latura de entertainment,asta deoarece majoritatea celor care dețin un post de televiziune sunt afiliați unor anumite partide politice,unor anumite grupuri de interese.Din aceasta cauză,orice emisiune cu tentă politică ar putea duce chiar la promovarea acelor concepte false,opinii dăunătoare,de care vorbeau afirmatorii.O emisiune socio-politică în cadrul unui post privat de televiziune poate să încerce să influențeze publicul într-un mod negativ,chiar să-l manipuleze.Apare astfel un mare semn de întrebare atunci când un post privat de televiziune difuzează o astfel de emisiune:”Este prezentată realitatea sau doar o imagine distorsionată a ei conform unor anumite interese?”Așadar,difuzarea programelor educative nu este cel mai indicat lucru pentru un post privat de televiziune.

     În ceea ce privește faptul că” Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung”,acesta nu este un argument suficient care să determine posturile private de televiziune să difuzeze emisiuni educaționale.Deși mass-media privată acoperă o zonă largă de răspândire,ajungând chiar și în locuri greu accesibile,ea este însoțită,ba chiar întrecută de posturile publice de televiziune.Regiunile izolate,în care receptarea posturilor TV este mai dificilă,au în primul rând acces la mass-media publică și,secundar,la cea privată. Așa că de ce să nu lăsăm în seama posturilor naționale de televiziune difuzarea emisiunilor educaționale?În orice caz acestea au o mai mare credibilitate și par mai verosimile,influențând publicul într-o mai mare măsură decât ar face-o un post privat de televiziune.

        Contrar argumentului adus de afimatori,cum că:”Responsabilizatea educationala este esntiala”,noi negatorii susținem că acest argument nu este valabil,întrucât nu pot fi difuzate doar programe cu tentă educațională,pentru că acest lucru ar conduce la o regresiune a televiziunii.Aici ne referim la perioada comunistă când oamenii nu aveau la dispoziție o gamă largă de posturi de televiziune de unde să poată alege.Așadar putem spune că posturile private au încercat o diversificare a programelor TV,oferindu-le oamenilor posibilitatea de a-și dezvolta cultura generală și de asemenea noi perspective de divertisment.

    Considerăm că nu mass-media reprezintă principala sursă de influențe negative asupra   persoanelor,pentru că oamenii își pot găsi modele negative peste tot.

     Asta e partea frumoasă la diversificare,aceea că omul are posibilitatea de a  alege ce consideră frumos și ce îl atrage,pentru că dacă vrea informații le găsește sau le gândește.

     În cocluzie,nu se poate vorbi nicidecum de contrângerea posturilor de televiziune private să difuzeze emisiuni educaționale întrucât fiecare canal TV are dreptul să aleagă ceea ce vrea sa ofere publicului.Mai mult trebuie să se țină cont în primul rând de cererile publicului.Dacă acesta dorește divetisment poate cineva să-l contrângă să se orienteze către cultură?Posturile private de televiziune oferă ceea ce li se cere.

Bibliografie:

http://dexonline.ro

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/mass-comedia/articol/ieducatie-prostiii




A2 ()

Principiul de la care porneste argumentarea afirmatoare a acestei motiuni este obligatia morala pe care o are orice mijloc de exprimare publica, ca formator de opinie, de a prezenta orice informatie in mod constructiv.

Asa cum orice membru al unei societati are obligatia morala de a incerca sa mentina ordinea si un nivel de decenta in interactiunea cu semenii, la fel si televiziunea, desi impersonala, ar trebui sa repecte aceeasi regula.

1. Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta. Printre cei mai mari consumatori de televiziune se numara copiii, care inca nu pot discerne intre informatiile pozitive si cele negative, si este de datoria societatii sa le prezinte lumea in asa fel incat sa poata, intr-o zi, deveni membri complet functionali ai acesteia. Acestia sunt cei mai influentabili membri ai societatii si cu siguranta nu au niciun beneficiu de pe urma scaderii continutului educativ al emisiunilor prezentate pe posturile tv.

2. Responsabilizarea educationala este esentiala. Societatea umana este un construct teoretic, este o inventie umana, ea nu poate rezista si functiona normal fara nicun efort din partea membrilor sai, fara a fi prezentate si subliniate regulile sale (nu vorbesc aici de niciun fel de impunere fortata, ci mai degraba de o educare care va duce spre un nivel de trai mai ridicat, in cazul in care aceste reguli sunt interiorizate). Oamenii sunt fiinte cu o capacitate extraordinara de adaptare si conformare, precum si de asimilare a informatiilor, atata timp cat cunosc ceea ce li se cere, iar incercarea de a le fi aduse la cunostinta cererile societatii, precum si diverse informatii legate de societatea in care traiesc nu poate fi in niciun caz considerata indezirabila sau cu efecte negative. Cum si posturile de televiziune si grupurile de interese care stau in spatele acestora au interesul de a conserva o societate in care valorile principale permit schimburile economice si incurajeaza educatia si civilizatia, este de la sine inteles ca doresc sa o faca, sau ca ar trebui sa doreasca.

Referiotor la contraargumentele negatoare:

In primul rand echipa afirmatoare nu se refera la acele incercari de manipulare a opiniei prin asa-zisa “educatie”, ci la un continut educativ aprobat de autoritati apolitice. Tocmai pentru ca mass-media nu se implica activ in educatie publicul poate fi asa usor manipulat, pe plan politic sau pe oricare alt plan.

In ceea ce priveste posturile publice de televiziune, ele nu sunt deajuns. Un singur post nu poate anula ceea ce se spune pe alte 40. Si legat de aceasta problema, oare nu se creeaza confuzie atunci cand posturile publice sustin anumite valori iar cele private, care sunt mai “cool”, prezinta emisiuni care au ca unic scop entertainment-ul, distractia? Cand un telespectator are la dispozitie 60 de posturi de televiziune, oare mai sta sa caute acele 2 posturi cu caracter educational? Un copil poate sa realizeze ca televiziunile publice sunt cele care ii ofera niste valori superioare? Este adevarata parerea negatoare conform careia nu numai mass media aduce influente negative, dar este cu siguranta este una din influentele negative, deci de ce ar trebui sa o toleram asa cum este ea in prezent?

Trecand la cel de-al treilea contraargument, pare o exagerare afirmatia conform careia ne intorcem la comunism... Afirmatorii nu propun propaganda politica pe posturile de televiziune, ci o minima decenta in ceea ce priveste emisiunile tv. In opinia noastra titlul de “emisiune educativa” se poate aplica la o gama extrem de larga de emisiuni, insa nu putem tolera excesul de incultura, si, mai important, nu trebuie sa-l toleram.

In incheiere, as vrea sa subliniez ca telespectatorii sunt educati oricum de televiziune, inca de mici. Prin urmare daca telespectatorii sunt obisnuiti cu emisiuni sub nivelul mediu de cultura, acestia nu vor alege in necunostinta de cauza alt tip de emisiuni. Problema care se pune acum este daca este favorabil, avand o arma atat de importanta si puternica cum este televiziunea, sa o indrepti spre denigrarea valorilor universal acceptate, sau spre cladirea unei baze si mai solide pentru acestea. Gustul in materie de televiziune trebuie educat, iar mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung, asa cum incercam sa dovedim prin al treilea argument afirmator.


N2 (Elena Giol)

       În zilele noastre a devenit greu să construiești o teorie pertinentă despre televiziune întrucât acest concept nu mai este de mult unul de sine stător.Termenul”televiziune” este foarte flexibil,căpătând diferite nuanțe în funcție de semnificația pe care o are pentru fiecare în parte.În aceste condiții,în care televiziunea nu mai are o definiție general valabilă (poate însemna fie mijloc de informare,fie mijloc de relaxare,fie poate fi considerată inutilă,depinde de părerea fiecarui consumator) este lesne de înțeles că nu putem să stabilim cu exactitate nici care sunt responsabilitățile sale.Neavând un observator neutru,impersonal,care să privească din exterior relația ce se stabilește între public și televiziune,nu putem trasa obligațiile acesteia din urmă față de telespectatori.Așadar este la latitudinea fiecărui post de televiziune în parte să decidă care sunt responsabilitățile sale față de public.

      Așa cum au precizat și afirmatorii,printre cei mai mari consumatori de televiziune se numără,am adăuga noi că din nefericire,copiii.De ce din nefericire?Pentru că indiferent de ce promovează un post privat de televiziune,și aici vorbim atât de emisiuni educative cât și de entertainment,nu el este cel care are obligații educaționale față de copiii.Aceste sarcini revin școlii și părinților care trebuie să fie conștienți că unele emisiuni televizate nu sunt propice pentru copiii aflați în imposibilitatea de a selecta informațiile benefice dezvoltării lor.

Mai mult prea multe ore in fața televizorului,chiar dacă este vorba de emisiuni educative,pot afecta dezvoltarea psihică și fizică a copilului.Un copil trebuie să exploreze el însuși lumea,să interacționeze cu ceilalți copii,acestea fiind cele mai bune modalități prin care el își dezvoltă aptitudinile,prin care își formează personalitatea,nicidecum vizionând emisiuni,fie ele si educative.

       După cum a punctat și echipa afirmatoare,într-adevăr o societate nu poate funcționa normal fără niciun efort din partea membrilor săi.Unde este atunci efortul indivizilor unei societăți de a se autoeduca dacă responsabilitatea educațională este atribuită televiziunii? Dacă posturile private ar mări volumul de programe educative ne-ar face leneși și apatici și ne-ar împiedica să citim,de exemplu. De ce să citim,când putem,în același timp,auzi și vedea la televizor?De ce să ne punem imaginația în funcțiune,când televiziunea poate face totul in locul nostru?Ni se înmânează programele pe un platou,pregătit cu măiestrie și având sos picant,ceea ce trebuie să facem e să mâncăm.Acest lucru am fi îndreptățiți cu toții să îl credem dacă posturile private de televiziune ar abunda în emisiuni educaționale.Ceea ce ne oferă mass media privată(filme, emisiuni de divertisment,parodii,pamflete)nu putem lua din alte surse,în schimb informațiile constructive da.Așadar putem spune că posturile TV private ne oferă ceea ce noi nu ne putem procura singuri.

      În ceea ce privește contraargumentele negatorilor,trebuie făcute următoarele precizări:

      În primul rând dacă ne referim la promovarea unui conținut educațional aprobat de autorități apolitice atunci ne îndreptăm spre aria posturilor publice de televiziune,căci în ceea ce le privește pe cele private,acestea sunt deținute în marea lor majoritate de actori politici sau susținători ai acestora.Așadar emisiunile cu caracter apolitic se circumscriu mass mediei publice.

      În al doilea rând,superioritatea numerică a posturilor private nu ar trebuie să aibă niciun impact negativ asupra telespectatorilor cu adevărat doritori să vizioneze o emisiune educativă.Afirmatorii se întrebau dacă un telespectator care are la dispozitie 60 de canale mai stă să le caute pe acelea două cu caracter educațional.Răspunsul nostru este da.Cu siguranță cei care vor sa vadă o emisiune educativă,constructivă,nu se vor conforma să vizioneze un program de entertainment doar pentru că este difuzat pe mai multe canale,ci va continua să caute acel post ce difuzează ceea ce consideră el că îi este benefic și folositor.

      În ultimul rând,referirea la comunism nu ni se pare exagerată pentru că din moment ce vorbim de constrângerea posturilor private de televiziune să difuzeze emisiuni educative,așa cum au precizat afirmatorii în primul lor discurs,ne abatem de la regulile democratice.Neavând posibilitatea de a alege ce să difuzeze,posturilor private le este astfel încălcat un drept fundamental.

       În concluzie,nu este de datoria posturilor private de televiziune să ofere un background educațional publicului.Telespectatorii sunt cei care au obligația morală fată de ei înșiși de a se informa,de a cerceta,a investiga,într-un cuvânt a se autoeduca.Doar astfel vor fi capabili sa facă distincție între valori si pseudovalori și să selecteze informațiile cu adevărat eficiente.Este aberant ca având atâtea resurse de informare la dispoziție să așteptăm să ne educe televiziunea privată.





Decizia:

Jakab Radu

Doresc sa incep prin a felicita cele doua echipe pentru calitatea apreciabila a meciului disputat. Voi face cateva observatii tehnice generale inainte de a prezenta evaluarea meciului.

In legatura cu dovezile, acestea au lipsit cu desavarsire in cadrul discursurilor A2 si N2, in timp ce la sfarsitul discursului N1 sunt prezentate doua linkuri, fara sa stim la care parte din text ele se refera. Dovezile aduse la A1 sunt aproape exemplare ca numar si prezentare, lipsind insa in cadrul celor care se refera la carti sau articole mai ample referinta paginii / sectiunii relevante.

Ambele echipe au abordat un stil bun de prezentare al continutului, fapt cu totul imbucurator.

Discursul afirmatorului 1 este foarte bine structurat si aduce informatiile necesare despre context, starea de fapt si sustinerea initiala a argumentelor.

Prima neclaritate in acest discurs este daca echipa afirmatoare se refera la Romania sau la nivel global, in special datorita dovezilor. Intuiesc ca este totusi vorba de Romania, caz in care insa, unele dovezi devin mai putin relevante, ele putand usor sa fie mai degraba specifice altor populatii.

O a doua neclaritate este in exprimarea celui de-al treilea argument, care suna foarte similar cu primul.

Discursul N1 vine si puncteaza, inca de la inceput aria principala de conflict si anume masura in care influenta pe care o au televiziunile le confera acestora si o responsabilitate crescuta.

Continua mai apoi sa deschida o discutie nefericita despre influenta politicului si impactul politic, discutie reluata si de urmatorii vorbitori. Materialul educational are putin de-a face cu politicieni si partide, desi poate sa aiba de-a face cu idei precum implicare sociala, activism social, etc. acestea insa fara sa sustina o parte anume a mediului politic existent.

Este combatut argumentul numarul doi prin idea ca televiziunile politice acopera o sfera suficient de mare si in plus au o credibilitate sporita.

Atacul la argumentul numarul trei, precum si alte atacuri ulterioare ale echipei fac o greseala de rationament numita “panta alunecoasa” presupunand ca impunerea unor emisiuni educationale ne-ar readuce la comunism. Ideea ca aceasta actiune ar limita optiunile curente ramane insa valida.

Al doilea vorbitor afirmator deschide discutia despre educatia copiilor pentru a sustine primul argument, subliniind incapacitatea acestora de a alege.

Al doilea argument nu este reluat, motiv pentru care il consider cedat negatorilor.

In privinta celui de-al treilea argument, se subliniaza faptul ca nu se ofera o sansa corecta publicului de a fi bine informat, ca valorile posturilor private sunt inferioare celor publice, ca telespectatorul este in mod gresit lasat sa aleaga o emisiune “cool”, ca cineva poate identifica un set de “valori superioare” si ca putem educa gusturile telespectatorilor inspre acestea.

Negatorul doi vine sa ne spuna ca educatia copiilor nu este responsabilitatea televizorului ci a scolilor si parintilor; fapt pentru care posibilele efecte negative ale televiziunii asupra copiilor nu poate fi pus in spatele mass-mediei.

Se lanseaza ideea ca nu poate exista o monitorizare apolitica a continutului unui post privat, idee de altfel falsa. Exemple pot include CNA si alte autoritati de acest gen.

Tot acest vorbitor ne reaminteste ca telespectatorul are totusi dreptul si posibilitatea de a alege si ca modelul propus de afirmatori limiteaza defapt acest drept.

Principala arie de conflict a meciului a fost daca influenta pe care o au televiziunile publice asupra societatii le confera automat si o responsabilitate educationala acestora. Consider ca afirmatorii au reusit sa demonstreze doar partial aceasta tema – televiziunilor li se poate cere responsabilitatea de a oferi informatii corecte, sau de a nu dauna daca vreti. Insa argumentele afirmatorilor nu arata de ce ele ar trebui sa ajute – sa rezolve defapt un set de probleme pe care nu ei le-ar crea.

O a doua arie de conflict este educatia fortata, cu scopul de a educa gusturi, versus dreptul televiziunilor de a-si face grila de programe si cel al telespectatorului de a alege ce priveste. Desi ideea afirmatorilor poate fi valida, ea a fost propusa intr-un mod prea strict, dand astfel putere risurilor prezentate de negatori. Din acest motiv si aceasta a doua arie merge spre negatori.

In concluzie, echipa negatoare este cea care castiga meciul.

A1 – 27

Continut – 13

Strategie – 9

Stil – 5

A2 – 23

Continut – 12

Strategie – 8

Stil – 3

N1 – 25

Continut – 13

Strategie – 9

Stil – 3

N2 – 26

Continut – 14

Strategie – 9

Stil – 3

A1 -> 27 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Elena si Ioana (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.