Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Loredana' (afirmatori) vs 'Dialectica GH' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii



In cadrul motiunii, intelegem ca individul este pasiv atunci cand ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni, fie direct (fiind martor la savarsirea acesteia) sau indirect (detine probe care dovedesc savarsirea unei infractiuni), si nu comunica aceste informatii organelor de cercetare penala. Daca organele penale descopera ulterior ca aceasta persoana cunostea informatiile si nu le-a comunicat, in cazul martorului direct, de indata ce a luat cunostinta de infractiune, iar in cazul celui care detine probe, in termen de 5 zile, atunci aceste persoane vor fi sanctionate cu amenda sau chiar inchisoare de pana la 2 ani pentru nedenuntarea infractiunilor grave (sanctionate cu peste 10 ani inchisoare.)

  1. Statul are dreptul sa reglementeze in privinta comportamentului social

In primul rand, legea penala romana contine deja prevederi privind obligatia cetatenilor de a denunta savarsirea unor anumite categorii de infractiuni: denuntarea infractiunilor de tradare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, talharie, piraterie, delapidare, distrugere calificata (art. 262 C. pen.), denuntarea de catre functionarul public a infractiunilor in legatura cu serviciul de care ia cunostinta in exercitarea functiei (art. 263 C. pen.)1 etc.

De asemenea obligatia are si un revers, caci legea penala prevede obligatia oricarei persoane de a aduce la cunostinta organelor judiciare a oricaror imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau arestata pe nedrept (art. 265 C. pen.).

In ultimul rand, cetatenii au obligatia in unele cazuri sa dea ajutor victimelor unor infractiuni sau persoanelor aflate in stare de pericol: persoana care nu acorda ajutorul necesar sa nu instiinteaza autoritate atunci cand gaseste o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si este lipsita de putinta de se salva, se pedepseste penal (art. 315-316 C. pen.)

Iata ca statul poate si chiar a instituit anumite obligatii legale in privinta obligatiei cetatenilor de a nu contribui la savarsirea unei infractiuni, de a denunta infractiuni grave, de a ajuta persoanele lipsite de ajutor si de a aduce informatii in privinta nevinovatiei unei persoane atunci cand le detin. Ba mai mult, chiar si infractorii care denunta infractiunile la care au participat pot in unele cazuri sa fie aparati de pedeapsa. Rezulta de aici ca statul acorda un interes prioritar in descoperirea infractiunilor si considera necesar chiar sa-i pedepseasca pe cei care nu denunta infractiuni grave, sau dimpotriva, ii recompenseaza pe cei care o fac, fie ei si infractorii insisi.

Ce propun afirmatorii este o extindere a acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta. Motivele vor fi prezentate in argumentele urmatoare.

  1. Exista o obligatie de a interveni care depaseste preceptele morale

Chiar daca statul are obligatia de a apara drepturile indivizilor, si cetatenilor le poate fi impusa aceeasi obligatie, care este o particularizare a interesului si obligatiei fiecaruia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal. Instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni constienti de necesitatea de a contribui si sustine activitatea organelor penale in prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Obligatia ar trebui sa fie una legala cu atat mai mult cu cat, conform sondajelor, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca.2

  1. Obligatia legala nu este nerezonabila

In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme3 si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor, exista un procent considerabil de infractiuni (cifra neagra a crimei) care nu ajung niciodata la cunostinta organelor penale.

Profesorul Tudor Amza descrie in cursul sau cum in 2011, dupa ani de zile in care autoritatile romane sustineau ca nu avem retele de fabricare si distribuire a drogurilor in Romania, ci doar trafic de droguri din afara, au fost descoperite , în localităţile Chiajna şi Bragadiru adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt amplasate în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti.4 Poate ca reteaua ar fi putut fi descoperita mai devreme daca locuitorii satului sau alte persoane care au vazut transporturile suspecte ar fi fost obligati sa raporteze politiei.

Consideram ca in acest context, instituirea unei obligatii legale de denuntare este o masura necesara si indicata, pentru ca ar putea duce la descoperirea mai multor infractiuni decat cele descoperite la momentul actual, sau chiar descoperirea timpurie a unor infractiuni care, daca ar fi descoperite ulterior, intr-o anumita perioada de timp, ar face imposibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia.

1 Codul Penal al Romaniei, actualizat 2012, http://www.cjo.ro/coduri-de-drept/codul-penal

4 Curs Criminologie, Tudor Amza, Universitatea Hyperion Bucuresti, 2011, pag. 12, http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/Criminologie_AN%20II,%20sem%201.pdf


N1 (Andrei Tanasescu)

Primul discurs negator are in plan atingerea a trei obiective: in primul rand clarificarea catorva aspecte esentiale, in al doilea rand contraargumentarea cazului afirmator si in al treilea rand sustinerea punctului de vedere negator printr-un argument principial.

Inainte de a incepe, as dori sa precizez ca echipa negatoare este de acord cu definitiile propuse de afirmatori, insa doreste sa sublinieze un aspect important pe care acestia l-au omis: individul poate fi martor atat in mod voluntar, cat si involuntar, adica se poate intampla ca uneori acesta sa detina informatii impotriva vointei lui de a le detine.

Analizand cazul afirmator, putem identifica doua probleme majore cu care se confrunta societate. In primul rand, nevoia de eficientizare a organelor de stat, cat si lipsa dorintei de cooperare a individului. Consideram si noi acestea ca fiind reale probleme, insa solutiile pe care le sustin afirmatorii nu le rezolva, ci dimpotriva pot provoca si mai mult rau.

Eficientizarea sistemului se poate realiza, dupa cum sustin afirmatorii, prin completarea unei legi deja in vigoare. De buna seama, discutia ar trebui plasata in sfera infractiunilor ce nu intra in categoria celor considerate ca atentat la siguranta nationala.

Primul argument sustinut de afirmatori vizeaza in primul rand existenta unui “Bine al societatii”, o societate “normala si sigura”, iar acest lucru ridica un mare semn de intrebare. Nu ni s-a precizat ce inseamna de fapt un astfel de “bine al societatii” si ce anume ne garanteaza obtinerea lui prin aplicarea coercitiei propusa de motiune. Asadar, statul nu are dreptul de a constrange indivizii avand un motiv ambiguu, nedefinit clar si obiectiv. Mai departe, este sugerata ideea ca aceasta motivatie negativa (coercitia) ar avea un efect reparator la nivelul psihicului. Kenneth Binmore, unul din cei mai importanti reprezentanti ai teoriei contractualiste, specifice acceptiunii secolului XX, sustine faptul ca empatia reprezinta cauza prima ce a determinat convietuirea indivizilor. Deci, faptul ca oamenii coopereaza si sunt receptivi unii fata de altii se datoreaza unei cauze naturale, independente de vointa lor, este vorba practic de un sentiment. Astfel, o motivatie negativa in acest sens, menita sa constranga acest sentiment, nu isi va atinge nici pe departe scoptul dorit, ci dimpotriva, va avea ca rezultat inhibarea indivizilor (efectul conditionarii unui sentiment). Aceasta consecinta este si mai evidenta in cazul martorilor involuntari (care nu au nicio vina ca se aflau in acel moment in prezenta locului crimei, de exemplu). In plus, legile in sine au caracter prescriptiv. Acestea au rolul de a constrange anumite obiceiuri ale oamenilor, insa in nici un caz nu au rol moralizator, acela de a schimba principiile morale ale acestora. Sondajele care arata parerea oamenilor in legatura cu masura propusa de motiune nu se vor modifica, pentru ca chiar daca vor fi constransi sa denunte, ei o vor privi doar ca pe o constrangere si nu ca pe o datorie morala. O eventuala solutie in acest sens ar fi educarea indivizilor in spiritual valorilor morale promovate de societate.

In continuare, cel de-al doilea argument pune in discutie un aspect extrem de important si anume ineficienta/incapacitatea statului de a rezolva problemele. Practic, la momentul actual avea un sistem care utilizeaza anumite resurse (umane, financiare, etc) in vederea combaterii infractiunilor. Legea actuala, depinde de acest sistem iar, asa cum si afirmatorii au sesizat, acesta este ineficient. Noua lege propusa, este si ea asemenea celei deja existente, in sensul ca va depinde tot ce aceleasi resurse. Acest lucru ne demonstreaza foarte clar faptul ca implementarea acestei coerciti nu va putea atinge efectele dorite, deoarece problema in sine tine de incapacitatea statului. Indivizii nu reclama infractiunile, de cele mai multe ori, din cauza fricii, considerand si ei la randul lor ca statul nu ii protejeaza suficient. In ceea ce priveste exemplu propus, este ebsurd sa reprosam oamenilor faptul ca nu au sesizat transporturile suspecte…(nu sunt detectivi !).

Astfel, consideram ca planul sustinut prin cele doua argumente propuse de afirmatori nu rezolva problemele identificate intrucat realizarea acestuia depinde tot de acelasi fond de resure problematic.

Argumentul principial negator doreste sa sublinieze contradictia acestei coerciti propuse de motiune fata de principiile democratice. In fapt, democratia este o forma de organizare care in primul rand garanteaza existenta statului de drept, adica garantarea drepturilor si libertatilor individuale. Astfel, indivizii au libertatea, asigurata prin lege, de a vorbi sau nu. Acest lucru nu Ii se poate impune de catre stat intrucat, pe de-o parte, ar insemna o anulare a unuia din cele mai importante drepturi fundamentale, iar pe de alta parte, nu exista un motiv clar pentru care sa se faca acest lucru. “Binele general” este o notiune problematica ce nu poate consitui un fundament, iar eficientizarea sistemului nu se obtine prin acest demers (asa cum am explicat mai sus). O solutie cu adevarat potrivita ar fi ca statul sa incerce sa-si rezolve in primul rand problemele interne (coruptia, de exemplu).

In concluzie, coercitia propusa de motiune nu se sustine si va rugam sa votati impotriva acesteia !


A2 (Lorena Ilie)

  Referitor la argumentul negatorilor ma simt nevoita sa afirm in primul rand ca , traind intr-un stat democratic drepturile si libertatile noastre nu trebuie sa afecteze bunastarea celor din jurul nostru si ca adoptarea motiunii nu poate anula sau suprima dreptul de a vorbi sau nu al individului. In al doilea rand , chiar daca echipa negatoare sustine ca binele general nu este un motiv convingator pentru adoptarea motiunii , tin sa amintesc ca el sta la baza intelegerii dintre cetateni si este poate cel mai important motiv pentru care ar trebui sa actionam si ca problemele interne precum coruptia nu au legatura cu motiunea. In continuare va voi demonstra de ce si cum s-ar produce eficientizarea sistemului actual .
    Daca martorul a fost prezent voluntar sau involuntar nu are nicio relevanta pentru ca motiunea prevede sanctionarea pasivitatii indivizilor care sunt martori la incalcarea legii , fara nicio exceptie. Adoptarea motiunii presupune detectarea cu ajutorul cetatenilor a unui numar mai mare de infractiuni si pedepsirea lor iar micsorarea ratei infractionalitatii duce la eficientizarea sistemului actual si , implicit la binele societatii. Primul negator a afirmat ca cetatenii trebuie sa actioneze voluntar ,  nu sa li se impuna sa o faca dar vreau sa precizez ca moralitatea e o valoare pe care nu toti o avem si nu putem pur si simplu sa adunam toti cetatenii si sa le predam lectii de morala pentru ca e improbabil ca vor participa , s-ar simti stanjeniti si probabilitatea ca ei sa aplice ce au fost invatati in viata de zi cu zi e foarte mica. Insa ce se intampla atunci cand actiunile acestor indivizi afecteaza ? Cand au un impact negativ asupra societatii ? Atunci actioneaza statul ca o institutie care vizeaza doar binele cetatenilor si responsabilizarea lor  si sanctioneaza martorul pasiv , care, pe langa faptul ca este imoral este si iresponsabil! Nu trebuie sa confundam nici o clipa moralitatea cu responsabilitatea cum nu trebuie sa confundam sistemul de valori morale cu cel juridic. Echipa afirmatoare nu a spus niciodata ca cei prezenti la locul unei crime (de exemplu) sunt vinovati pentru ca au trecut pe acolo , ci pentru ca nu au raportat ce au vazut organelor de politie si cu atat mai putin ca legile pot schimba principiile morale pentru ca suntem constienti ca e imposibili si in orice caz , rolul statului nu este de a ii invata pe oameni ce valori si principii sa aiba ci de a ii invata ce este responsabilitatea. 
    Noi nu am afirmat niciodata ca statul este ineficient! Daca urmareste o eficientizare , asta inseamna ca nu se multumeste cu starea de fapt si ca urmareste perfectionare. Echipa negatoare a contraargumentat al doilea argument spunand ca rezultatele nu vor fi cele dorite fiindca folosim resurse (materiale, umane)  insa nu intelegem ce e gresit in legatura cu asta pentru ca personalul si resursele materiale au un rol esential in orice institutie.Ceea ce echipa afirmatoare a sesizat astazi este ca negatorii incearca sa amane o problema , punand-o pe seama "ineficientei statului ". Da , ar fi absurd sa le reprosam oamenilor ca nu sesizeaza transporturi suspecte insa , ganditi-va, e absurd sa le reprosam ca stiind de aceste acte ilegale nu au facut nimic in privinta asta ? Nu , nu este pentru ca cetateanul propus de negatori este unul care are drepturi , libertati  , insa uita cu desavarsire de responsabilitati! Noi , ca afirmatori nu vrem sa perpetuam un obicei prost , un act imoral si iresponsabil , acela de a nu actiona cand poti si nu te costa nimic sa o faci. 
    Prin argumentele aduse , am vrut sa va demonstram  gravitatea acestui fenomen si sa va facem sa constientizati ca este necesara adoptarea motiunii  pentru responsabilizarea cetatenilor , pentru ca ei sa isi dea seama ca trebuie sa actioneze atunci cand sunt martorii unei infractiuni. Consideram ca , in contextul in care ne aflam , aprobarea acestei decizii nu este doar indicata ci si necesara pentru ca ar avea un impact benefic nu doar asupra cetatenilor care ar invata ce este responsabilitatea si solidaritatea ci si fata de organele penale care ar localiza mult mai usor infractorii. 
   Echipa negatoare a argumentat doar pe baza principiilor democratice , spunanad ca dreptul de a vorbi sau nu ar fi anulat insa , aceeasi conditie cu care si-a inceput argumentarea demonstreaza ca intr-un stat democratic drepturile nu se anuleaza sau suprima si nu trebuie sa afecteze alte persoane . In schimb , echipa afirmatoare v-a demonstrat prin argumente  si exemple ca este necesara implementarea acestei masuri si de aceea speram sa votati motiunea in favoarea noastra!


N2 (Andrei Morosan)

"Democratia nu poate reusi daca cei care isi exprima alegerea nu sunt pregatiti sa aleaga intelept. Singura protectie reala a democratieie e educatia.” Franklin D Roosevelt

In primul rand, observam o invocare repetata a conceptului de “bine general” din partea afirmatorilor, pe care acestia il considera ca punct de sprijin in vederea convietuirii. Insa, acestia omit din nou caracterul problematic pe care il are, deoarece insasi “intelegerea” intre indivizi presupune relativitatea si astfel imposibilitatea gasirii unui sens concret, fapt pentru care “binele general” nu poate constitui fundamentul unei legi intr-un stat democratic. De asemenea, as dori sa consemnez un rationament cauza-efect eronat in ceea ce priveste afirmatia potrivit careia in urma detectarii mai multor infractiuni vom obtine automat si scaderea ratei infractionalitatii. Nu poate fi garantata infaptuirea acestei relatii, intrucat infractionalitatea are mult mai multe cauze iar detectarea nu garanteaza in niciun fel scaderea numerului infractiunilor.

In ceea ce priveste “moralitatea” despre care a vorbit al doilea afirmator, aceasta nu este o valoare. In fapt, moralitatea este o calitate/insusire a lucrurilor ce au valoare morala, iar aceasta valoare este stabilita in virtutea unui principiu moral. Suntem perfect de acord ca da, nu toti oamenii au aceleasi principii morale drept pentru care nu este indreptatita impunerea prin legea a unuia (in fond, responsabilitatea este tot un principiu ce vizeaza maniera in care trebuie sa se desfasoare conduita individului).

Insa, cel mai important lucru pe care il putem remarca la cel de-al doilea afirmator este nonsensul cu privire la responsabilitate. In esenta, responsabilitatea este un atribut al alegerii libere. Astfel, aceasta are sens doar prin libertate. In momentul in care o anumita conduita este impusa de catre stat, responsabilitatea este practice anulata prin anularea actului liber. Responsabilitatea unui cetatean poate fi apreciata doar in contextul in care acesta poate decide liber ce anume sa faca. E ca si cum Dumnezeu ne-ar fi creat el insusi cu pacate si in Cer ne-ar judeca pentru ele. Responsabilitatea in acest caz este anulata; tocmai din acest motiv a fost utilizat conceptual de “liber arbitru” – da sens rezponsabilitatii.

In plus, procedand precum propun afirmatorii, am face aproximativ acelasi lucru care l-au facut in trecut statele totalitariste prin impunerea unui principiu general ce poate fi acceptat de unii si respins de altii.

Responsabilizarea unei persoane nu tine de faptul ca este obligata sa fie responsabila ci tine de educatie, prin care se promoveaza acest lucru si, mai mult decat atat, chiar Constitutia Romaniei prevede faptul ca cetatenii ar trebui sa fie responsabili de actiunile lor si  sa se implice in viata societatii. Insa si in acest loc conform a ceea ce am mentionat mai sus nu este o stipulare obligatorie ci doar un indemn.

In cel de-al doilea discurs afirmator colegii nostrii sustin faptul ca nu au spus niciodata despre stat ca este inefficient, insa permiteti-mi sa citez: “fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor,”. Practic, asa cum sustinem si noi, rezolvarea problemei infractionalitatii este datoria organelor competente si nu implica obligativitatea martorilor de a coopera.

Martorul, prin deciziile pe care le ia nu afecteaza cu nimic pe cel agresat, de exemplu; acea persoana este agresata chiar daca martorul nu intervine in vreun fel. Si, in plus, nu face altceva decat sa-si exercite dreptul garantat prin lege de a se exprima sau nu.

Intr-un proces martorii sunt convinsi sa vina sa depuna marturie de catre avocati insa nu vor putea fi obligati de catre stat sa atraga organelor competente atentia asupra incidentelor care se petrec. Tot in acest sens martorul isi asuma anumite riscuri cand se implica in rezolvarea unui caz si uneori il poate costa viata sau integritatea sa fizica si psihica, nu este asa cum sustin afirmatorii ca “nu costa nimic” sa fii martor. Ei bine costa atunci cand stii ca un agresor ar putea veni dupa tine la un moment dat sau nenumarate alte exemple.

In cazul motiunii de fata ceea ce echipa afirmatoare incearca sa faca este nu doar sa pericliteze principiile unui stat democratic ci prin aceasta metoda sa sustina ideile unui stat totalitarist. Mai mult decat atat implicarea cetatenilor in viata publica depinde de educatie si mediul de dezvoltare al societatii care sunt factori importanti ce ar rezolva problema infractionalitatii si nu ar periclita principiile unui stat democratic. Nu putem accepta solutia echipei afirmatoare si echipa negatoare cere votul impotriva motiunii.



Decizia:

Ioana Covei

Va felicit pentru un meci interesant, cu interventii pertinente de partea ambelor parti. Feedback-ul meu va fi structurat in doua parti: prima va consta in comentarii cu privire la discursurile individuale, iar a doua va incerca sa rezume punctele majore pe care le-am luat in considerare in luarea deciziei.

Primul afirmator incepe cu o prezentare detaliata a unui model de implementare a motiunii și o trecere in revista a cadrului legislativ (romanesc) care ar constitui fundamentul pe care aceasta reglementare sa fie facuta. Desi precizarile mai curand tehnice legate de prevederile legislative actuale cu relevanta pentru dezbatere demonstreaza research amplu, am identificat o problema la nivel strategic in ceea ce priveste spatiul dedicat aspectelor argumentative și cel rezervat chestiunilor descriptive. Jumatate din discursul afirmator imi discuta legalitatea, cand dezbaterea este fundamental una despre legitimitate. Ne intereseaza mai putin faptul ca agentul, statul, „poate și chiar a instituit” deja niste reglementari, cand discutia de fond este justetea acestora și a altora de acest tip. In continuare, se discuta pe de-o parte nevoia ca cetateanul sa contribuie activ la binele comun din punct de vedere principial, dar și posibilitatea unor avantaje pragmatice.

Faptul ca echipa afirmatoare nu are argumente foarte clar dezvoltate ii dauneaza. Negatorul 1 insista tocmai pe lipsa de detaliere din cadrul discursului afirmator. As spune ca pozitia nu e in totalitate justificata, cel putin la nivelul discutiei legate de „binele societatii”. Scaderea infractionalitatii și cresterea solidaritatii transpar ca obiective din argumentarea afirmatoare și ar putea constitui scopul in baza caruia statul sa actioneze. Pe de alta parte, este intr-adevar „povara” afirmatorilor sa ne arate exact mecanismul prin care acest bine comun este atins prin masura luata (eficienta masurii), iar modul in care conditionarea unei duce la constientizare trebuia de asemenea dezvoltat. Altfel, ideea negatorilor ca o masura coercitiva genereaza mai degraba efecte contrare din punct de vedere al atitudinii poate sta in picioare. Mai mult, daca statul e ineficient in momentul de fata tocmai in aplicarea unor masuri coercitive, eficienta unei legi care depinde de aceasta coercitie ar fi destul de scazuta.

Raspunsul afrmator puncteaza bine cateva aspecte: scaderea infractionalitatii poate fi echivalata cu binele societatii, iar contra-modelul oferit de negatori legat de educatie va avea, in cel mai bun caz, efecte intr-un viitor foarte indepartat. Se face destul de bine impact, fiind subliniata gravitatea fenomenului cu care ne confruntam și a pasivitatii ca raspuns la aceasta realitate. O nuantare destul de buna este ca, in viziunea afirmatorilor, statul nu este fundamental incapabil sa raspunda infractionalitatii, ci mai curand ca masura are ca scop eficientizarea procesului. As fi vrut, totusi, un plus de analiza in ceea ce priveste mecanismele declansate de aceasta masura, atat la nivel social-general cat și practic.

Negatorul 2 invoca, in prelungirea argumentarii primului Negator, un anumit relativism axiologic (nu putem sti ce e binele general, statul nu ar putea impune un standard). De aici, se sustine, o comparatie cu regimurile totalitare ar fi apta. As insista pe faptul ca exagerarea e foarte periculoasa pentru un discurs, deoarece scad credibilitatea intregului act de persuasiune; de asemenea, afirmatiile oponentilor ar trebui prezentate cat mai nuantat. In ceea ce priveste discutia despre nivelul infractionalitatii, daca admitem ca detectarea infractiunilor este un factor care il influenteaza, pluralitatea de cauze il poate face pe acesta mai putin relevant, dar nu complet irelevant, prin urmare nu Afirmatorul 2 nu argumentase gresit din punct de vedere logic.

Meciul a fost strans. Pe de-o parte, echipa negatoare contureaza destul de sumar dezavantaje din implementarea motiunii, concentrandu-se mai curand pe lipsa de claritate a unora dintre contentiile echipei afirmatoare. Cu alte cuvinte, ne demonstreaza mai curand ca echipa afirmatoare n-a sustinut suficient motiunea, nu ca motiunea nu ar trebui sustinuta, ceea ce nu reprezinta un raspuns foarte puternic. Pe de alta parte, echipa afirmatoare nu isi indeplineste „povara”, din insuficienta analiza și strategia slaba in constructia și resustinerea cazului afirmator. De aceea, decizia merge in favoarea echipei negatoare.

A1 Continut 11 Strategie 6 Stil 5 Punctaj total 22

A2  Continut  12 Strategie 8  Stil 4 Punctaj total 24

N1 Continut 12 Strategie 9 Stil 4 Punctaj total 25

N2 Continut  12 Strategie 8 Stil 4 Punctaj total 24

A1 -> 22 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Dialectica GH (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.