Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Andreea si Cristina' (afirmatori) vs 'Marian' (negatori)

A1 (Andreea Barbu)

    Pasivitatea se manifestă sub diverse forme, atât în viața privată, cât și în cea publică, iar în cazul românilor a născut chiar polemici, dacă ne gândim la pasivitatea ciobanului în față morții din Miorița. Diferitele forme precum cea a cetăţenilor în ceea ce priveşte viaţa politică, a problemele comunitare, de mediu sau când sunt martori la încălcări ale legii generează probleme pe termen lung. Cea din urmă formă, și anume pasivitatea individului care este martor la încălcări ale legii  este cea care ne interesează în discuţia de faţă și considerăm că aceasta ar trebui sancționată prin lege.

   Pasivitatea în acest caz este un tip de comportament  în când individul rămâne indiferent sau alege să nu facă nimic într-o situație în care asistă la încălcari ale legii. În momentul actual, în România, o astfel de situație intră în sfera moralității și nu în cea juridică.

   Transcenderea chestiunilor care țin de moralitate în zona juridică aduc după sine discuții în ceea ce privește limita implicării statului în zone ce țin de privat precum și până unde ar trebui să meargă legiferare, sau cum mai putem distinge între comportamente morale și cele care se conformează respectării unei legi care vine din exterior. Cu toată importanța acestor aspecte, cât și delicatețe discuției, suntem de părere că sancționarea prin lege a pasivității de acest tip este necesară din motivele pe care le vom enunța în continuare.

   În primul rând, indiferența invidului în fața nerespectării legii este nocivă, iar sancționarea prin lege ar diminua și descuraja această pasivitate. Cred că fiecare dintre noi au măcar o dată temeri sau constatări mai ales în cazul oraşelor mari precum ‚,poţi să pățești orice pentru că nu se uită nimeni la tine’’. Pasivitatea când cineva încalcă legeaiar cel mai adesea în cadrul unei infracțiuni viața victimei este pusă în pericol)  poate duce fie la pierderea unei vieţii umane, încurjarea indirectă a infracţiunile, creșterea sentimentul alienării sociale şi a nesiguranţei. Și aici intră în discuţie datoria de a salva[1] şi legea Bunului Samaritean. Prima presupune  pe scurt datoria, responsabilitatea de a interveni pentru salvarea unei persoane aflate în pericol cu precizarea că viața salvatorul  ar trebui să nu fie pusă în pericol.Cea de-a doua, chiar dacă de cele mai multe decurge din prima, pune mai mult accentul pe protejarea salvatorului și pe încurajarea oamenilor de a oferi ajutor[2].

  În al doilea rând, datoria de a salva, Legea Bunului Samaritean, precum și sancționarea pasivității în alte situații de nerespectare a legii sunt necesare atunci când morală nu se mai manifestă de la sine, sau dintr-un alt sistem de valori precum cele religioase. Într-o societate care vine cu traume din comunism  cum este România, când gradul de alienare a crescut foarte mult, iar luarea de atitudine și empatizarea și manifestarea compasiunii nu puteau fi expuse oricum și oriunde mai ales dacă cei aflați în pericol se opunea cumva regimului, o măsura impusă prin lege este mai eficientă decât lăsarea la propria latitudine a intervenției. Este cunoscut cazul femeii accidentate care în loc să fie ajutată, a fost jefuită sub privirile celor care treceau

Datoria de a salva și Legea Bunului Samaritean fac deja parte din sistemul legislativ al următoarelor state: Albania, Argentina, Austria, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Denmarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Iceland, Israel, Italia, Norvegia, Portugalia, Rusia, Serbia, Spania și Elveția precum și în câteva state din SUA[3], iar România nu ar face decât să urmeze exemplu acestora.

  În concluzie, sancționarea este necesară deoarece dimunează un comportament nociv, iar atunci când morala nu se manifestă, impune un comportament benefic în raporturile umane, mai ales că România beneficiază și de exemplu altor state.



[1] Duty to rescue (January 2010), articol accesat pe 19.02.2013 pe adresa: http://en.wikipedia.org/wiki/Duty_to_rescue



[1] The Dan Legal Network, National Coordinators Committe, The Good Samaritan Law Across Europe,p.3 document accesat la data de 18.02.2013 pe adresa : http://www.daneurope.org/c/document_library/get_file?uuid=c09228f3-a745-480b-9549-d9fc8bbbd535&groupId=10103  



[2] Duty to rescue (January 2010), articol accesat pe 19.02.2013 pe adresa: http://en.wikipedia.org/wiki/Duty_to_rescue


N1 (Marian Morosac)

 Alegerea pasivitatii este o chestiune de moralitate si ar trebui sa ramana astfel. Voi prezenta pe rand problemele cazului afirmator si incertitudinile create in raport cu motiunea, urmand sa contrargumentez cele doua argumente si sa aduc un argument propriu.

In ceea ce priveste contextual creat, echipa afirmatoare nu ne-a explicat care ar fi raportul intre ceea ce face individul si modul in care poate acesta va fi pedepsit. La ce fel de infractiuni ne referim? Este de ajuns sa anunt autoritatile? Vom considera ca legea in cauza ar sanctiona (mai mult sau mai putin) individul daca acesta nu face tot posibilul pentru ajutorarea sau solutionarea neregulii pe care o intalneste.

In primul lor argument, echipa afirmatoare ne-a spus ca pasivitatea este nociva deoarece incurajeaza indirect nerespectarea legii si ar creste sentimentul alienarii sociale si al nesigurantei. In primul rand, nerespectarea legii apare inainte ca individul sa intervina, ceea ce inseamna ca motivul pentru care acea infractiune este savarsita este in afara acestei discutii. Dupa ce individul intervine, echipa afirmatoare s-ar astepta ca infractorul sa fie descurajat a mai practica respective infractiune deoarece se afla “in vazul lumii”, deoarece stie ca risca sa fie oprit sau chiar sactionat de cei din jur – ei bine, aceeasi presiune este creata mult mai eficient de catre politie! Frica de politie sau de alte autoritati reprezinta adevaratul motiv pentru care infractorii ar fi descurajati, mult mai mult decat ar fi descurajati de civili. Infractorii ignora pana si autoritatile competente, atunci cand cand incalca legea, civilii nu mai reprezinta de mult o problema – de ce ? Pentru ca sunt lipsiti de aparare!

In al doilea lor argument, echipa afirmatoare ne-a spus ca atunci cand morala nu se manifesta de la sine, o măsura impusă prin lege este mai eficientă decât lăsarea la propria latitudine a intervenției. Mai eficienta pentru ce/cine? Care este scopul despre care vorbim aici? Dorim sa creem o societate mai morala? Ei bine – nu putem vorbi de o moralitate impusa prin lege, moralitatea implica libertatea de actiune a individului, doar atunci putem vorbi de moralitate si nu de datorie, ori aici nu vorbim de moralitate si nici de perpetuarea acesteia – daca dau un telefon la ambulanta spunand ca cineva moare de sete langa mine, voi respecta legea, insa nu sunt mai moral! Sau poate dorim sa crestem eficienta opririi infractiunilor? Ei bine, aceest lucru reprezinta o indatorire a autoritatilor! De ce? Pentru ca acestea sunt cele mai capabile si mai pregatite sa intervina! Pasivitatea individului vine si din faptul ca nu tine de datoria acestuia sa opreasca o problema ce nu tine de el! Propriile mele indatoriri pot fi la fel de importante! Un chirurg poate observa in drum spre lucru o incalcare a legii (de genul unui furt), insa datoria sa de a face “justitie” in legatura cu acest fapt nu este la fel de importanta precum rezolvarea cazului care il asteapta in 10 minute pe sala de operatie! Atribuirea fiecaruia rolul pe care il are de fapt si de merit este essential pentru buna functionare a societatii! Dorim o rata mai scazuta a criminalitatii? Haideti sa eficientizam interventia autoritatilor, si nu sa tragem la raspundere pe cine nu trebuie!

De asemenea, doresc sa adauga faptul ca Romania (inca nu stiu de ce s-a discutat despre Romania) nu ar trebui sa se alature modelului altor state din simplu motiv ca ele s-au alineat unui trend, sau altfel spus – dintr-un spirit de turma, ci sa apeleze la ratiunea lucrurilor si sa vada ca aceasta masura reprezinta o falsa moralitate si creeaza un pericol pentru individ.

Argumentul propriu este acela ca trecerea de la o chestiune de moralitate, la o chestiune juridica in care individual este obligat sa intervina, creeaza un pericol pentru individ. Situatiile de incalcare a legii presupun adesea violenta, implica persoane periculoase sau chiar grupari periculoase. In cazul in care individual are nenorocul de a intalni astfel de situatii, el este pun intr-o dilema periculoasa: fie sa intervina - si sa isi riste siguranta, fie sa nu intervina si atunci sa fie sanctionat de lege (chiar si un simplu telefon poate reprezenta un pericol). Aceasta dilema reprezinta un pericol pentru individ, un rau ne-necesar, un mod in care incercam sa facem din individ o autoritate (precum politia, jandarmeria) fara a ne gandi ca chiar si acele autoritati au o minima protectie (fizica si juridica) de care individul nu se poate bucura.

In concluzie, pasivitatea ar trebui sa ramana o chestiune de morala si/sau de conjunctura. Daca scopul nostru este moralitatea, adevarata moralitate nu se exprima sub opresiunea legii ci prin liberul arbitru, daca scopul nostru este reducerea infractiunilor, acest lucru nu se realizeaza printr-o justitie stradala, ci prin interventia autoritatilor.


A2 (Alexandra Burche)

Moralitatea tine si de sfera religioasa, implicit existenta in societatea noastra controversata zilnic de diferitele situatii in care oamenii sunt surprinsi si pedepsiti conform neregulilor ce li se atribuie. Relativitatea ce caracterizeaza diferitele situatii ridica multe semne de intrebare si de ce nu, de exclamare. Pentru a adanci mai mult aceasta fateta, voi incerca o mai clara lamurire a conceptului de corp legislativ al acestei legi si gradul de aplicabilitate necesar. Intai de toate, insa, as dori sa implic o anume legatura cu sfera religioasa mai sus mentionata. Religia sanctioneaza” la nivel real imoralitatea, luand in considerarea principiul liberului arbitru. Sanctionarea desigur nu este una iminenta si palpabila cum se precizeaza in legea creata si data de oameni, iar asta presupune o mai mare permisivitate, in special in cazul celor ce se declara atei. Sa presupunem cazul unui om credincios, constient si increzator intr-o judecata non-umana. Acesta actioneaza conform liberului sau albitru, precizat si intarit in paginile Cartii Sfinte (oricare ar fi aceasta). Aceleasi pagini insa precizeaza ca liberul arbitru confera o libertate in alegere, libertate ce aduce cu sine anumite decizii si deznodamanturi ce sunt, conform legilor sfinte (oricare ar fi acestea, fie cele zece porunci fie altele) „sanctionabile”. Omul alege ce-si doreste si actioneaza in conformitate cu vointa sa libera, insa toate acestea se realizeaza intr-un context in care urmarile actiunilor sale sunt „sanctionate”/sau nu. Aceeasi matrice se regaseste mai mult/ sau mai putin in societate si in legile create de aceasta societate a noastra.

Ce presupune o lege a bunului samaritean? Ce infractiuni sunt condamnabile sub aceasta lege?

Aceasta lege prezinta diverse valente in diferitele tari in care este aplicata, insa toate coincid in privinta unui aspect, prezentat pe scurt de echipa afirmatoare: “responsabilitatea de a interveni pentru salvarea unei persoane aflate în pericol cu precizarea că viața salvatorului ar trebui să nu fie pusă în pericol”. Extind aceasta definitie si precizez faptul ca in Germania, aceasta lege nu sanctioneaza cazul in care acela aflat in fata unei crize nu este capabil sau nu are pregatirea necesara sa intervina si intr-adevar sa amelioreze in mod direct situatia urgenta (daca spre exemplu un om este vadit afectat la vederea sangelui sau daca nu prezinta pregatirea necesara si nedorind sa inrautateasca starea celui in suferinta, alege sa nu actioneze). In general, respectarea acestei legi se rezuma la o simpla actiune de alertare a autoritatilor, deci un simplu telefon la 112. Un plus in acest sens il reprezinta si faptul ca in aceeasi tara, detinerea unui permis de conducere presupune trecerea obligatorie printr-un curs de prim-ajutor, mai mult decat necesar in contextul actual. Mai mult chiar, legea canadiana aduce in lumina dreptul celui aflat in pericol de a fi salvat/asistat. [1]

Promovand pasivitatea la general aducem un aport ideii ca oamenilor nu ar trebui sa le fie frica de consecintele propriilor actiuni. Nu spune nimeni sa ne transformam de pe azi pe maine in politisti, medici, pompieri etc insa daca si in cazul unui simplu efort minim de a ajuta alegem sa nu ne implica, doarece astfel ne-am invatat sa ne purtam, cu indiferenta ajutata de o privire ingustata si captusita de obloane, atunci este evidenta necesitatea impunerii unei legi.

A unei legi care nu trebuie dusa intr-o extrema fara o aplicabilitate practica si rezonabila. Vor exista mereu exceptii de la regula si desigur oameni fara frica de legi, tocmai pentru ca alegem sa nu ne implicam si sa nu ne jucam rolul ce vine odata cu unele situatii si momente de cumpana. Trendul negativ despre care vorbeste echipa negatoare nu consta in faptul ca alegem sa copiem o lege, ci in faptul ca alegem sa inchidem ochii cautand motive materiale pentru o problema morala. Un exemplu scandalos, ce reflecta ideea de trend specific romanesc este urmatorul: un om este surprins lesinand in timp ce astepta in statia de autobuz. Acesta zace inconstient, jumatatea in strada, in timp ce un numar destul de mare de trecatori trec nepasatori, considerandu-l probabil beat sau nedemn de atentia lor. Dupa mai bine de 10 minute, doi cetateni il ridica si il aseaza pe trotuar, insa fara a verifica daca intr-adevar acesta pare a fi sau nu un caz de ebrietate ce dupa morala de azi, isi merita soarta. Un sfert de ora trece pana ce politistii din spatele camerelor de monitorizare a circulatiei observa omul prabusit si anunta salvarea. Salvatorii sai, specializati, afirma faptul ca l-au salvat pe ultima suta de metrii si ca daca acestia ar fi ajuns fie si un minut mai tarziu, persoana ar fi decedat sub privirile impasibile ale trecatorilor ce aleg sa nu se implice, adica aleg sa ramana in tipare si sa urmeze acel spirit de turma.

Dorim sa cream o societate mai responsabila, mai constienta de oamenii ce o compun. Parerea personala ma indeamna sa spun ca mai intai de toate suntem oameni si ca mai apoi de acest fapt incep ierarhiile si categorisirile.

In concluzie, trebuie sa invatam sa gestionam mai bine diversele aspecte legate de viata noastra sociala, de la a incepe sa eficientizam interventiile specialistilor in domeniile in care sunt solicitati pana la a colabora si a usura siuatiile dificile in care ne putem afla pe masura posibilitatilor noastre. Sa fim oameni pentru oameni, pentru ca oricand sociatatea ne poate transforma din obiectivisti in subiectivisti iar daca noi sau cei apropiati noua s-ar afla in impas, am regandi existenta unei legi a bunului samaritean.

 

[1] Duty to rescue (January 2010), articol accesat pe 27.02.2013 pe adresa: http://en.wikipedia.org/wiki/Duty_to_rescue


N2 ()



Decizia:

Liviu Gajora

Felicitări ambelor echipe pentru o dezbatere foarte strânsă și în spiritul moțiunii.

Verdictul meu merge către echipa afirmatoare, luând în considerare următoarele aspecte:

  • Există situații posibile în care această lege ar putea duce la o diferență semnificativă în viețile unor oameni și există un „deficit” de civism, lucru pe care echipa negatoare nu îl neagă direct.
  • Afirmatorii răspund în norme ale rezonabilității problemelor pragmatice, explicând că o astfel de lege ar avea atât pârghii de implementare (ex.: cunoștințe de prim-ajutor pentru șoferi), cât și flexibilitate (ex.: nu ar exista așteptarea unei intervenții directe dacă viața martorului ar fi pusă în pericol).
  • Deși ideea unei societăți morale construite strict în baza liberului arbitru și nu a unei obligații legale, expusă de primul negator, este una convingătoare, lipsa unui discurs secund care să ofere o punere în balanță a acestei idei raportată la celelalte din dezbatere face ca acest argument să nu fie suficient pentru a câștiga dezbaterea.

Câteva sugestii individuale:

A1 (604 cuvinte) – 24 puncte (12, 8, 4): Încercați să oferiți toate detaliile relevante legate de model/implementarea moțiunii încă de la primul vorbitor, mai ales dacă dezbaterea conține doar 4 discursuri. Orice clarificare ulterioară va apărea după ce 50% din dezbatere a avut loc deja.

Oferiți întotdeauna surse pentru dovezile prezentate, dacă acestea sunt reale (ca atunci când vorbiți despre cum „Este cunoscut cazul femeii accidentate care în loc să fie ajutată, a fost jefuită sub privirile celor care treceau”).

Atenție la argumentele care fac apel la majoritate/mulțime (ad populum). Doar pentru că un număr mare de entități procedează într-un fel (țări, în cazul de față), nu înseamnă că modul în care procedează este unul bun, care ar trebui urmat de toată lumea (România sau alte țări care nu au implementat legea bunului samaritean), după cum bine observă și primul negator.

N1 (779 cuvinte) – 26 puncte (13, 9, 4): Pentru a evita eroarea falsei dileme, acordați mai mult spațiu de explicație situațiilor în care sugerați că doar două scenarii sunt posibile, sau că o situație exclude automat o alta (ex.: dacă acționez în baza legalității, automat nu mai pot acționa în baza moralității; dacă nu am pregătirea necesară, cel mai bine este să nu încerc să ajut/trebuie să ajute doar cei care au pregătirea necesară). Oferind o analiză mai complexă, vă creșteți șansele de a rezista contraargumentelor ulterioare ale echipei oponente.

A2 (902 cuvinte) – 26 (13, 9, 4) / 25 puncte: Asigurați-vă că ideile noi pe care le introduceți în rundă au o relevanță evidentă / răspund în mod explicit unor argumente ale echipei oponente. Explicația cu privire la religie ca formă de moralitate poate fi un răspuns la dihotomia moralitate-legalitate, însă trebuie încadrată ca atare.

Oferiți surse pentru exemplele reale la care faceți apel - le conferă acestora mult mai mult credibilitate decât dacă rămân la nivel de anecdotă/scenariu („Un exemplu scandalos, ce reflecta ideea de trend specific romanesc este urmatorul...”).

A1 -> 24 puncte
N1 -> 26 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

Andreea si Cristina (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.