Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Andrei si Lucian 228' (afirmatori) vs 'Marius si Marius' (negatori)

A1 (Andrei Chiper-Leferman)

All that is necessary for the triumph of evil is that good men do nothing. ” - Edmund Burke

Eli Wiesel, laureatul Nobel supraviețuitor al Holocaustului, a blamat pasivitatea, mai mult decât ura, pentru suferințele produse în lume.Un susținător al drepturilor oamenilor de pretutindeni la egalitate și diversitate, Wiesel a contestat doar un singur drept : dreptul la indifrență.

Pentru a îndepărta orice eventuale confuzii, vom începe prin a defini termenii cheie:

Termenul de ”martor” se referă la acea persoană care asistă sau a asistat la desfășurarea unui eveniment.
Termenul de ”pasivitate” se referă la poziția individului, caracterizată prin inactivitate și/sau indiferență.
A ”sancționa legal” se referă la o pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei.


Vom recurge la următoarele argumente pentru a susține moțiunea: 

  1. Sancționarea prin lege a pasivității individului ar combate ”efectul de trecător*” (bystander effect)

Efectul de trecător se referă la indisponibilitatea persoanelor afltate într-o mulțime de a acorda orice formă de ajutor unor indivizi aflați într-o situație limită . El a fost utilizat pentru a explica astfel de situații:

  • Cazul uciderii lui ”Kitty” Genovese din 1964 : o femeie în vârstă de 28 de ani, înjunghiată în public. Timp de jumătate de oră nimeni nu a intervenit direct, până când criminalul a părăsit scena. Acesta a revenit peste 10 minute pentru a își duce la capăt intențiile.

  • Cazul morții lui Wang Yue din 2011 : o fetiță în vârstă de 2 ani din China, lovită de un camion în plină stradă, autoturismul părăsind locul accidentului. Ocolită de 18 persoane, până la intervenția salvatoare. Copila a murit la spital.

 Multe țări europene au prevăzută prin lege obligația de a acorda ajutor unor oameni aflați în pericol, dacă aceasta nu pune în situații de risc pe cel care acordă ajutorul. Codul penal din Brazilia pedepsește pe cei care nu intervin (sau apelează la serviciile de urgență) în sprijinul persoanelor cu handicap, rănite, sau aflate în pericol, inclusiv în cazul copiilor abandonați, atât timp cât timp acțiunea se desfășoară în siguranță.

  1. Măsura ar descuraja direct infracționalitatea.

    Persoanele care nu raportează o infracțiune contribuie la proliferarea acesteia. Din acest punct de vedere considerăm că sancțiunile ar fi justificate: În aplicare ele vor stimula lupta împotriva criminalității.

  1. Încurajarea coeziunii comunităților și a simțului civic.

    Indivizii care vor raporta infracțiunile din vecinătate vor dezvolta o mai bună siguranță și coeziune în comunitate. Apatia comunității în fața unor astfel de probleme va genera un efect contrar.

  1. Încurajarea colaborării dintre autorități și simpli cetățeni.

    Studiile statistice* indică faptul că în România nivelul de încredere a populației în instituțiile publice este în scădere. Încrederea în poliție se află la o cotă de 57%, iar cea în jandarmerie de 44%. Colaborând cu autoritățile și raportând ilegalitățile comise în cadrul ei populația ar putea redobândi încrederea în instituțiile justiției.

În concluzie, trăind într-o societate diversă și dinamică, supusă mereu un grele încercări, considerăm că sancționarea prin lege a pasivității individului care este martor la încălcările sale, măsură aplicată deja în numeroase țări, ar funcționa pentru a reduce infracționalitatea, a stimula spiritul civic, întări comunitățile și descuraja o atitudine apatică și total nepăsătoare a cetățeanului în societate.

                                                                      ***

*http://en.wikipedia.org/wiki/Bystander_effect

*http://www.tvrnews.ro/studiu--romanii-nu-au-incredere-in-politisti-si-magistrati--dar-inca-apelaza-la-ei_12640.html


http://youtu.be/XeQUlr4Xc3s


N1 (Marius Panait)

Astazi echipa negatoare nu crede ca putem sa vorbim despre indiferenta  chinezilor sau a celor care au asistat la moartea lui Kitty cu “indiferenta” cetatenilor romani. In primul rand este vorba de situatii care difera prin cativa factori cheie care motiveaza acea indiferenta si care justifica de ce aceste exemple nu sunt neaparat plauzibile pentru cazul propus de echipa Afirmatoare. Inainte sa trec la contraargumentare voi prezenta cazul propriu.  
1 Taierea raului de la radacina.
In mod normal cand un doctor vindeca un om urmareste sa opreasca cauza simptomelor nu doar simptomele in sine, deoarece nu ele sunt cele care creaza neplacerea si ameninta sanatatea pacientului. Neincrederea cetatenilor in organelle statului, cum ar fi  politia, creaza un efect psihologic al fricii din cauza ca ei cred ca nu este cine sa le sara in ajutor daca au nevoie deci gandul care le apare imediat in minte este acela de a sta departe de problema. Noi daca ii sanctionam pe cei care nu intervin am adopta o solutie irationala ce se contrazice cu orice instinct sau rationament de aparare a individului.
De ce spunem ca nu taiem raul de la radacina? In mod clar noi nu descurajam criminalitatea daca dam oamenilor topoare pe strada cum si in America doar pentru ca cetatenii au dreptul sa impuste oamenii care le incalca proprietatea asta nu impiedica spargatorii sau criminali sa isi faca “datoria”. Noi trebuie sa facem ceva sa descurajam crimile, nu sa sanctionam martorii. Plus ce ar putea sa faca acesti martori intr-un caz real inafara de a suna la 112 fara sa aiba o pregatire speciala? In mod clar, nimic, fara sa se puna in pericol, plus ca nici un cetatean inafara de oragnele de politie nu sunt in masura sa retina un individ.
2 Existenta unor masuri mai directe.
Haideti sa presupunem ca in ciuda oricarui gand de autoprotectie toti oamenii martori vor intervenii in cazul in care un individ cu un cutit a injunghiat o persoana. Chiar daca cei 4-5 oameni care l-au vazut reusesc sa-l impiedice sa fuga cu siguranta va mai fi cel putin inca o victima. Deci ce am putea face ca sa scadem criminalitatea? In primul rand sa suplimentam numarul de politisti aflati in patrula deoarece asa stim clar ca prezenta unor agenti inarmati fie doar cu spray lacrimogen fie chiar cu pistoale va descuraja criminalii. In al doilea rand am putea inaspri pedepsele.
C-A.
Nu putem sa folosim exemple din medii total diferite care au avut loc intr-un moment cand mentalitatea oamenilor era total diferita fata  de cea a celor din prezent. Exista cazuri de agresiuni care au fost raportate imediat dupa ce au avut loc, de exemplu cazul baiatului injunghiat in fata scolii acum 2 saptamani. Este destul de evident ca singurul mod eficient de a interveni in aceste cazuri este chiar prin forta si violenta pentru a dezarma si imobiliza agresorul lucru ce ne pune in pericol dupa cum am mai spus, deci in special in aceste cazuri cand ar fi cel mai mult nevoie de ajutor statul nu ne poate cere sa ne punem in pericol doar pentru ca el ca entitate nu poate sa asigure protectia cetatenilor sai  prin organele aflate in subordine.
In cazul accidentelor rutiere singurul moment in care un martor ar trebuii sa sune la 112 este atunci cand fie conduactorii implicati sunt raniti si inconstienti fie cand vinovatul fuge de la locul accidentului. Nu consideram ca un trecator ar trebui sa fie tras la raspundere pentru neimplicare doar pentru ca era acolo si nu a sunat la 112, dat fiind rationamentul prezentat anterior.
Singurele infractiuni neraportate sunt crimele fara martori restul incidentelor fiind mereu raportate politiei sau organelor competente, singurul factor determinant care afecteaza finalul unui incident este timpu de raspuns al autoritatilor.
La finalul zilei echipa afirmatoare trebuie sa clarifice urmatoarele situatii: cum ar putea sa intervina martorii in cazul unui atac ca si in cazul lui “Kitty” sau in orice alta situatie? cum poate fi pastrata siguranta personala daca am interveni ori de cate ori cineva ar fi in pericol, tinand cont ca nu s-a pus in calcul pana acum agresivitatea inculpatilor?
 
______________________________________________________-


A2 (Lucian Vâlsan)

În primul rând, echipa afirmatoare dorește să reamintească lui N1 că pe lângă instinctul de conservare, oamenii mai sunt dotați și cu un alt instinct – empatia – instinct din care, în majoritatea societăților, inclusiv cea românească, au derivat o serie de valori precum compasiunea. Prin urmare, a spune că a adopta prezenta moțiune este irațional și contrazice orice instinct este pur și simplu fals.

Ba mai mult, mergând pe această linie de argumentație, N1 contruiește un om de paie întrucât echipa afirmatoare nu a pledat nicăieri pentru obligativitatea intervenției în cazul în care ar pune individul în pericol. Cu ce e pus individul în pericol dacă anunță la 112 în loc să treacă impasibil pe lângă cineva aflat în suferință? Cu ce ar fi fost pus în pericol cineva dacă intervenea să o ajute pe Wang Yue?

În plus, afirmația potrivit căreia niciun cetățean, cu excepția organelor de poliție, nu e în măsură să rețină un individ e pur și simplu falsă și sunt deja o serie întreagă de exemple[1][2][3] din România când cetățeni obișnuiți (unii chiar minori) au reținut infractori și i-au predat ulterior poliției și în acest fel au ajutat la respectarea legii. Echipa afirmatoare consideră că acest gen de comportament trebuie încurajat în societate.

Infracțiunile se întâmplă în câteva secunde, în timp ce poliția ajunge în câteva minute – spre deosebire de cetățeni care pot interveni pe loc.

În al doilea rând, N1 ne spune că faptul că oamenii au arme nu împiedică infractorii să comită infracțiuni în Statele Unite ale Americii. De fapt, îi împiedică într-o măsură mai mare. Există deja precedentul australian și cel englez, unde interzicerea armelor pentru civili și confiscarea de către guvern a armelor de la proprietarii înregistrați a dus pe termen lung la creșterea infracționalității, în special în zona jafurilor armate[4]. Însă acest aspect oricum nu este relevant pentru această dezbatere.

Mai apoi, N1 nu ne lămurește pe ce se bazează atunci când spune că „Chiar daca cei 4-5 oameni care l-au vazut reusesc sa-l impiedice sa fuga cu siguranta va mai fi cel putin inca o victima” întrucât nu oferă nicio sursă pentru acest gen de raționament.

În al treilea rând, N1 respinge exemplele aduse de A1 pe motiv că sunt din vremuri în care mentalitatea oamenilor era alta decât în prezent. Să fi trecut oare atât de mult de la moartea lui Wang Yue din 2011? Așa de mult se schimbă metalitatea oamenilor în mai puțin de doi ani?

Suntem de acord cu N1 că statul nu ne poate cere să ne punem în pericol, însă în această dezbatere n-a fost vorba nicio secundă despre asta. Însă statul nu poate proteja toți cetățenii la orice oră din zi și din noapte din motivul prezentat mai sus și pe care-l reiterăm: Infracțiunile se întâmplă în câteva secunde și poliția nu poate ajunge decât în câteva minute.
Iar suplimentarea numărului de polițiști nu rezolvă situația, ci doar mărește nejustificat de mult mărimea guvernului și puterea acestuia în viața privată. În plus, România la ora actuală nici nu-și poate permite, financiar vorbind, suplimentarea numărului de polițiști, având în vedere că abia îi poate plăti pe aceștia care sunt deja.

N1 ne spune că singurul factor determinant care afectează finalul unui incident este „timpu” de răspuns al autorităților. Suntem de acord că este un factor determinant de luat în calcul, însă nu suntem de acord că e singurul. De asemenea, având în vedere că acceptăm că timpul de răspuns al autorităților este un factor determinant pentru deznodământ, este clar că momentul în care incidentul este raportat scurtează timpul de răspuns. Dacă incidentul e raportat la 2 minute de la petrecerea sa față de 15 minute, până trece primul trecător dispus să raporteze, considerăm că s-ar face o diferență întrucât victima ar putea fi salvată iar agresorul prins mai repede.

N1 cum s-ar fi putut interveni în cazul „Kitty” deși răspunsul e evident: prin sunat poliția! Kitty nu ar fi murit dacă poliția ar fi fost anunțată la timp și ar fi ajuns căci criminalul nu se mai putea întoarce să termine treaba.

[1] - http://www.ziare.com/stiri/hoti/hot-de-telefoane-din-spitale-prins-de-pacienti-1045593

[2] - http://www.ziare-pe-net.ro/stiri/fiu-de-politist-talharit-a-fugit-dupa-hot-si-l-a-prins-2426641.html

[3] - http://www.gandul.info/news/doi-elevi-din-brasov-au-oprit-un-jaf-si-l-au-predat-pe-hot-la-politie-9504822

[4] - http://www.theblaze.com/stories/2012/12/28/will-banning-guns-stop-homicides-stats-from-england-and-australia-show/


N2 (Marius Panait)

Legat de cazul afirmatorilor trebuie spus faptul că individul are anumite motive pentru care nu apelează la instituțiile statului. Cel mai întâlnit motiv în astfel de cazuri este motivul temerii că ceva rău i se poate întâmpla și lui în momentul în care va alege să acționeze. Considerăm că astfel de temeri nu pot fi reprimate printr-o astfel de lege. Simpla constrângere a individului de a face ceva nu va aduce rezultatele scontate și mai mult, nu va duce la rezolvarea problemei pe fond. Fie martorului pasiv ii este frica să acționeze, fie nu are încredere în instituțiile statului și asta este cu adevărat problema, problemă ce nu se rezolvă printr-o constrângere. Un cetățean devine cu adevărat cetățean în momentul în care interiorizează cu adevărat acest lucru, nu în momentul în care este constrâns să respecte „legile cetății” față de care nu simte apartenență.

Din nou apare lipsa unui raționament care să justifice interiorizarea unor sentimente prin-o măsura coercitivă. Deși sentimente „sănătoase”, de dorit în societatea de astăzi, nu considerăm că ele pot fi atinse prin măsura prezentată astăzi de echipa afirmatoare. Plus de asta, dacă e să vorbim de oameni „complet desprinși de societate”, egoiști și egocentriști ce nu sunt capabili de empatie pentru a da un simplu telefon care să alerteze poliția când un act ilegal se întâmplă, când un alt cetățean suferă anumite daune, considerăm că în cazul respectivilor o nouă lege nu poate să le ofere suficientă motivație astfel încât aceștia să-și modifice atitudinea sau comportamentul.

  1. Lipsa de practicabilitate a măsurii

Încă de la definiții, dar chiar și la nivelul argumentelor problema principală a unei astfel de masuri ar fi inutilitatea ei și imposibilitatea creării unui cadru propice pentru a pune în aplicare o astfel de lege.

Inutilitatea măsurii se observă chiar din argumentele afirmatoare și din contraargumentare, faptul că până acum s-a vorbit de necesitatea unui cetățean activ, cu un simt puternic de apartenenta la comunitate, toate acestea fiind sentimente ce am demonstrat că nu pot fi interiorizate prin constrângere legislativă.

Mai mult, pentru că din anumite motive avem cetățeni pasivi, această lege nu poate aduce niciun beneficiu, chiar și prin constrângere. Simplul fapt ca legea este aproape imposibil de verificat și de asemenea destul de greu de delimitat clar cazurile în care un cetățean ar trebui sau nu să apeleze la instituțiile statului face ca legea să fie lipsită de pragmatism și astfel lipsită de eficiență practică.

Dacă e să luăm în considerare și faptul că o parte din această pasivitate a individului în cazurile grave de atentare la viața unei alte persoane sunt deja legiferate și constituie tăinuire în anumite cazuri, fiind pedepsite penal, singurele acte de pasivitate ce rămân subiectul discuției de astăzi ar trebui rezolvate pe fond prin creșterea simțului civic al cetățeanului și prin creșterea gradului de încredere a acestuia în instituțiile statului și nu rezolvate în mod artificial printr-o lege ce lasă foarte multe portițe de scăpare.

  1. Nerezolvarea problemei din rădăcină

Faptul ca avem în anumite regiuni o criminalitate crescută nu se datorează lipsei de raportare a acestor acțiuni ci se datorează lipsei de intervenție a organelor legii (poliție, sistem juridic). O criminalitate crescută într-o anumită regiune nu poate trece neobservată o perioadă lungă de timp, drept urmare nerezolvarea acestei probleme se datorează pasivității instituțiilor statului, nu a individului. Asta se observă cel mai clar prin faptul că statele cu o criminalitate ridicată nu sunt statele „pasive”, ci statele în care nivelul de corupție este ridicat sau au alte deficiențe în sistemul judiciar.



http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs29.pdf

http://www.euroavocatura.ro/articole/481/Nedenuntarea_in_Noul_Cod_Penal__art__264_





Decizia:

Radu Ocrain

Din punctul meu de vedere a fost o dezbatere foarte buna, in care ambele echipe au analizat destul de bine motiunea, prezentand argumente bune. A existat insa o echipa care a adus mai multa substanta in dezbatere. Guvernul (echipa afirmatoare) a stabilit bine cadrul dezbaterii, prezentand o filosofie de caz coerenta si definind termenii cheie ai dezbaterii. Daca ar fi prezentat si situatia actuala, ar fi fost chiar o deschidere de meci perfecta. Argumentele guvernului au fost bine prezentate si explicate, cu exemple si analiza pertinente. Opozitia (negatorii) nu si-a petrecut suficient timp atacand argumentele guvernului, contraargumentand doar la un nivel superficial. In conditiile in care guvernul prezentase destul de multa analiza, am considerat acest fapt o greseala strategica. De asemenea, as fi apreciat mai mult argumentul opozitiei daca ar fi fost prezentat un pic mai concret, si mai putin prin comparatia cu tratamentele medicale. Desi am inteles in final la ce va refereati, mi s-a parut un pic neclar.
Clash-urile importante din dezbatere au fost:

1. Care "instinct" este mai important pentru oameni, empatia sau instinctul de conservare? In final guvernul ne-a demonstrat ca in societatea actuala, oamenii pot trece peste instinctul de conservare pentru a isi ajuta concetatenii.
2. Relevanta exemplelor din dezbatere. S-a discutat mai mult despre cat de actuale sunt exemplele decat despre cat de bine sustineau argumentele. In final am ajuns la concluzia ca 2011 nu a fost un an atat de indepartat, si in contextul actual, exemplele guvernului sustineau in mod realist argumentele lor.
Astfel, decizia mea merge catre echipa afirmatoare (Guvern).

Punctaje: 
A1. 25 puncte (12/8/5). Singura mentiune ar fi prezentarea situatiei actuale (status quo) in prezentarea frame-ului dezbaterii.
A2. 26 puncte. (13/8/5) Resustinere foarte buna a argumentelor, punctata pe cele mai relevante aspecte din meci
N1. 23 puncte. (12/8/3) Atentie la relevanta contraargumentarii. Este mai bine sa ataci direct problema decat sa incerci sa subminezi pozitia guvernului prin "trucuri" tactice.
N2. 22 puncte. (11/7/4) Ai schimbat linia de argumentare fata de colegul tau. Acest fapt a slabit pozitia opozitiei, in conditiile in care guvernul isi intarise argumentele in discursul precedent.

A1 -> 25 puncte
N1 -> 23 puncte
A2 -> 26 puncte
N2 -> 22 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Lucian 228 (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.