Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Oana' (afirmatori) vs 'Mirela si Nicoleta' (negatori)

A1 ()

E timpul ca mass media privata sa aiba responsabilitati educationale fata de public=

Introducere: Atunci cand 2 din 3 oameni cred ca informatiile provenite din mass-media sunt conforme cu realitatea si prezentate obiectiv [1] si pentru 80% din populatie televizorul reprezinta principal sursa de informare in privinta politicii [2], trebuie sa ne intrebam daca nu ar trebui sa impunem standarde si noi responsabilitati in domeniul mass-media, pentru a ne asigura ca publicul nu va adopta automat idei propagandiste, informatii trunchiate, asa cum se intampla acum.

Definitii: Prin responsabilitati educationale intelegem obligatia canalelor media private de a promova, intr-o cantitate satisfacatoare, programe de interes educational, precum: documentare, adaptari artistice, programe culturale, campanii de informare asupra unor probleme de interes piblic (prevenirea epidemiilor, probleme supuse referendum-urilor la nivel national) etc.

Interpretarea motiunii: Vom justifica necesitatea introducerii obiectivelor de ordin educativ printre obligatiile legale ale mass-mediei private, in acelasi mod in care sunt prevazute in cazul mijloacelor media publice, luand in considerare efectele pe care aceasta schimbare le-ar produce.

Contextul: Conform legislatiei actuale, doar canalele publice si-au insusit rolul educational, insa programele de acest gen au o aplicabilitate scazuta: in primul rand,  cotele de audienta ale massmediei publice sunt mult mai scazute (5% Romania [3]), iar in al doilea rand, si aceste canale prefera sa difuzeze programe orientate spre consum, non-educationale pentru a se mentine in competitia pentru audienta.

Pe de alta parte, sesizam o crestere a influentei mass-mediei, si de asemenea o crestere a efectelor negative generate de continutul acesteia in ce priveste comportamentele deviante [4], adoptarea de opinii gresite alimentate de media [5] [6], lipsa unei optiuni politice reale, lipsa activismului social.

Ideea centrala:

Datorita influentei sale dovedite, se justifica introducerea programelor educationale in scopul transmiterii unor mesaje mai clare si mai corecte, care determina comportamente sociale imbunatatite.

Argumente:

  • Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta

Tocmai pentru ca mass-media are atata influenta asupra unui auditoriu neavizat si credul[7], trebuie sa preia si responsabilitatea acestei influente. Pentru ca media are un rol atat de mare in formare opiniilor si sustinerea ferma a deciziilor privitoare la viata socio-politica, este important sa ne asiguram ca libertatea presei nu duce la promovarea unor concepte false sau opinii daunatoare, lucru care se intampla. Mass media trebuie sa ofere instrumente pentru formarea unor opinii corecte si informate, trebuie sa arate publicului ce e bine sa faca si ce nu, tocmai pentru ca auditoriul  rareori stie sa priveasca analitic si realist. Singurul mod de a determina mass-media sa isi indeplineasca rolul este de a o oblige sa difuzeze programe educative si de interes in loc de programe comerciale, politizate sau senzationaliste.

  • Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung

Pentru ca mass media privata acopera uniform si aproape in totalitate populatia unei zone, de cele mai multe ori mesajele difuzate prin astfel de canale ajung mult mai eficient la publicul tinta decat prin alte mijloace care fie au acoperire limitata, fie sunt foarte costisitoare sau nu la fel de rapide. Uneori, DOAR prin intermediul mass-mediei s-a putut ajunge la anumite segmente de populatie [8]. De asemenea, promovarea prin aceste canale a fost adesea mai eficienta, chiar cand nu era singurul mijloc de comunicare, datorita caracterului interactiv si accesului usor la informatie.[ 9]

 

  • O astfel de implementare va avea ca efect responsabilizarea educationala a mass-mediei private

Responsabilizarea educationala este esentiala deoarece duce in timp la cresterea calitatii fenomenului social si la dezvoltarea spiritului critic al publicului. Atunci cand hranesti publicul cu informatie de proasta calitate si nu-i oferi o perspectiva corecta asupra realitatii,  acesta nu va face efortul de a sorta aceasta informatie, ci va imbratisa una dintre multele opinii nefundamentate [10]. Pe masura insa ce publicul este ‘’educat” prin furnizarea de informatii limpezi, bine orientate, va incepe sa gestioneze singur aceste resurse, facand alegeri corecte, ceea ce va duce la o crestere a calitatii fenomenului social, precum si la dezvoltarea spiritului critic al receptorilor, ceea numim “media literacy”. [11]

Concluzia: Daca mass-media privata ar fi constransa spre prezentarea mesajelelor educationale, efectele acestora vor fi vizibile la nivelul societatii. Aceste efecte vor fi semnificative, atat datorita raspandirii ample a mesajelor, cat si din cauza influentei pe care mass-media privata o are asupra oamenilor .

 

Surse:

  1. 1.          BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006 http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  2. 2.         “Influenta media asupra comportamentului electoral”, raport final, septembrie-octombrie 2007, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala pentru CNA http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_CNA2007.pdf
  3. 3.         Programele TVR, TVR online, 29 martie 2007, http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"&HYPERLINK "http://www.tvr.ro/articol_organizatie.php?id=14&c=192"c=192
  4. 4.         “The influence of media violence on youth”, Craig A. Anderson, Leonard Berkowitz, Edward Donnerstein and co. Psychological science in the public interest, American Psychology Society, vol.4, no.3, Decembrie 2003, http://www.psychologicalscience.org/pdf/pspi/pspi43.pdf
  5. 5.         “Public opinion, the media and their influence on public policy”, Aris Jameson, Helium, http://www.helium.com/items/1036958-public-opinion-the-media-and-their-influence-on-public-policy
  6. 6.         “Americans are pretty confused about cap and trade”, Good Politics Blog,Andrew Price, 12 mai 2009 http://www.good.is/post/americans-are-pretty-confused-about-cap-and-trade/
  7. 7.         BBC/Reuters/Media Center poll: Trust in Media , Globescan Incorporated, 3 mai 2006http://www.globescan.com/news_archives/bbcreut.html
  8. 8.         “The penetrating educational effect of a mass-media based fund-raising campaign “Heart for life””, Fønnebø VSøgaard AJ., Institute of Community Medicine, University of Tromso, Norvegia, publicat in Scandinavian Journal of Social Medicine, septembrie 1990, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2237326
  9. 9.         “Effects of mass media educational intervention during the 2005 cholera epidemic in Iran”, Mohammad-Hossein Baghianimoghadam, Mohammad-Hasan Ehrampoush, Behnam Baghianimoghadam, Yazd University of Medical Sciences, publicat in 2009 in Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"0HYPERLINK "http://www.sid.ir/en/VEWSSID/J_pdf/122020090208.pdf"90208.pdf
  10. 10.     “Television drove viewers to the web to explore Obama-Muslim Rumors, study finds”, Science Daily, 27 septembrie 2010, in care se arata ca 12 % din populatie chiar a crezut ca Obama este musulman http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100927175042.htm
  11. 11.     “What is Media Literacy”, Media Awareness Network, http://www.media-awareness.ca/english/teachers/media_literacy/what_is_media_literacy.cfm

 


N1 (Nicoleta Nechita)

E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public.

            Fundamentul ideei negatoare este acela ca posturile private de televiziune au o serie de obligatii, dar si de scopuri bine definite, care le asigura existenta si prosperitatea, iar problema educationala nu se numara printre atributiile asumate de acestea.


            Prin responsabilitate educationala intelegem obligatie legala, politica sau morala de a contribui la educatia publicului, sarcina ce trebuie mai inainte de toate acceptata, pentru ca nu poti trage la raspundere pe cineva care nu si-a asumat aceasta functie.


            Posturile private (sau televiziunea comerciala) au aparut dupa 1989, cand schimbarea sistemului politic isi pune amprenta si in domeniul audiovizual romanesc, domeniu nou si neexploatat pana in acel moment istoric. Evolutia suferita de posturile TV au adus pe micile ecrane si in general in peisajul mediatic romanesc un suflu American, dinamismul, abordarea directa, lipsa de prejudecati, fiind doar cateva dintre caracteristicile stilului comercial American ce au stat ca  puncte de inspiratie pentru noi, copii inca in ale domeniului privat.


            Un prim contraargument, ar fi unul de ordin practic: motivul pentru care mass-media privata atrage un auditoriu numeros ar fi acela ca ofera publicului ceea ce cere (nu poti impune unui individ sa ia de la tine ceva ce nu vrea, fie ca acel ceva reprezinta educatia, fie opusul). Televiziunea ofera o gama larga de programe, de la informative la interactive, insa majoritatea personelor isi petrec o parte din timpul liber vizionand posturile preferate din necesitatea de destindere, relaxare, acestea fiind privite adesea cu superficialitate, intermitent si fara prea multa concentrare.

            Un al doilea contraargument, o responsabilizare mai mare a mass-mediei private, (dupa obisnuirea publicului cu un astfel de continut) ar duce inevitabil la o dependenta acuta fata de aceasta. Daca televiziunea ar avea un renume pe baza laturii educative, atunci tot mai multe persoane ar recurge la acest mijloc de informare, iar peste librariile, bibliotecile etc. si peste abilitatile de cercetare, capacitatea de analiza, s-ar aseza praful gros al involutiei umane. Si ce ar ramane din mare sclipire a geniului uman? Golul lipsei de ratiune, iar in cazul distribuirii unei informatii gresite, aceasta va creea un impact grav, deoarece omul ar uita sa distinga si mai apoi sa digere informatiile primite.

            Iata o problema de care ne lovim tot mai des: “Omul face haina sau haina face omul? “; sau adaptat problemei noastre: omul educa televiziunea in vederea difuzarii unor categorii de emisiuni, sau televiziunile dicteaza ce ar trebui sa ii intereseaza pe oameni? Problema nu sta in ce se difuzeaza ci in ce se cere, pentru ca nu poti condamna la ‘sinucidere’ un post, pentru ca ofera oamenilor ceea ce cer acestia.


            Un prim argument, asa cum aflam si din filosofia lu Walzer, in diferite societati exista "bunuri dominante", bunuri care asigura detinatorilor accesul la proprietati. In functie de momentul istoric, "bunul dominant" poate fi: pozitia sociala, functia politica, banul. In momentul actual "bunul dominant" este banul. Televiziunea comerciala, ca si alte activitati comerciale, a luat nastere tocmai cu scopul bine trasat de a atrage un public cat mai numeros in vederea obtinerii de profit. Fara acest profit, orice apartine domeniului privat, fara exceptii, ar muri. Asadar pentru supravietuirea acestui tip de televiziune, se apeleaza la metode tot mai diversificate pentru a atrage spectatorii de partea lor.

            Deducem de aici un al doilea argument, si anume: sunt sigura ca tuturor ne este cunoscuta vorba “clientul nostru, stapanul nostru”, o vorba de insemnatate ce este foarte clar evidentiata in domeniul privat. Trebuie subliniat faptul ca posturile private acopera o zona diversificata de domenii, ce satisfac gusturile unui public larg (alaturi de posturile cu programe de toate nuantele, avem si posturi cu specific, ca RealitateaTV-stiri, MTV-muzica, Discovery, AnimalPlanet, NationalGeographic-stiinte, History- istorie etc). Canalele comerciale nu impun, ci se muleaza si difuzeaza ceea ce este in conformitate cu cerintele telespectatorilor, sau cum spun alte vorbe romaneasti “cum iti asterni, asa dormi”  sau “ce semeni, aia culegi”.


            In concluzie, consider ca, omul, cu insusirea sa specifica RATIUNEA, are capacitatea de a se orienta spre ceea ce il intereseaza. Responsabilizarea televiziunii ar aduce dupa sine mai multe urmari negative, printre care: majorarea dependentei fata de aceste mijloace, distantarea fata de literatura si alte mijloace informationale, ingradirea libertatii individuale de a prezenta interese proprii, limitarea gandirii umane, falimentarea unor televiziuni, plus multe alte efecte derivate din cele spuse mai sus.

Surse:

  1. Televiziunea în România - http://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziunea_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#Televiziunea_comercial.C4.83
  2. TELEVIZIUNE ŞI INFLUENŢĂ SOCIALĂ - LUCRARE DE DIPLOMÃ Mitarcă Monica-Elena - http://www.scribd.com/doc/3248713/TELEVIZIUNE-SI-INFLUENTA-SOCIALA
  3. Posturile comerciale de televiziune au responsabilitati educationale fata de public - http://debatepedia.idebate.org/ro/index.php/Posturile_comerciale_de_televiziune_au_responsabilitati_educationale_fata_de_public
  4. Manual de filosofie - http://www.scribd.com/doc/40284288/Manual-de-Filozofie

A2 ()

Principiul de la care porneste argumentarea afirmatoare a acestei motiuni este obligatia morala pe care o are orice mijloc de exprimare publica, ca formator de opinie, de a prezenta orice informatie in mod constructiv.

Asa cum orice membru al unei societati are obligatia morala de a incerca sa mentina ordinea si un nivel de decenta in interactiunea cu semenii, la fel si televiziunea, desi devine impersonala, ar trebui sa repecte aceeasi regula.

Principalele argumente in favoarea acestui punct de vedere pe care as vrea sa le prezint sunt:

1. Mass media privata ar trebui sa aiba responsabilitati educationale pentru ca are o atat de mare influenta. Printre cei mai mari consumatori de televiziune se numara copiii, care inca nu pot discerne intre informatiile pozitive si cele negative, si este de datoria societatii sa le prezinte lumea in asa fel incat sa poata, intr-o zi, deveni membri complet functionali ai acesteia. Acestia sunt cei mai influentabili membri ai societatii si cu siguranta nu au niciun beneficiu de pe urma scaderii continutului educativ al emisiunilor prezentate pe posturile tv.

2. Responsabilizarea educationala este esentiala. Societatea umana este un construct teoretic, este o inventie umana, ea nu poate rezista si functiona normal fara nicun efort din partea membrilor sai, cel putin nu in aceasta forma, fara a fi prezentate si subliniate regulile sale (nu vorbesc aici de niciun fel de impunere fortata, ci mai degraba de o educare care va duce spre un nivel de trai mai ridicat, in cazul in care aceste reguli sunt interiorizate). Oamenii sunt fiinte cu o capacitate extraordinara de adaptare, precum si de asimilare a informatiilor, iar incercarea de a le fi aduse la cunostinta cererile societatii, precum si diverse informatii legate de societatea in care traiesc nu poate fi in niciun caz considerata indezirabila sau cu efecte negative. Cum si posturile de televiziune si grupurile de interese care stau in spatele acestora au interesul de a conserva o societate in care valorile principale permit schimburile economice si incurajeaza educatia si civilizatia, este de la sine inteles ca doresc sa o faca.

Referiotor la contraargumentele negatoare:

In ceea ce priveste faptul ca majoritatea persoanelor se uita la televizor fara prea multa concentrare, permiteti-mi sa nu fiu de acord. Un copil de sase ani se uita cu foarte multa atentie la televizor, aceasta fiind poate cea mai importanta legatura a sa cu lumea “de afara”, cu informatia nefiltrata de catre paritii sai. Si nu numai un copil. Majoritatea telespectatorilor vad in persoanele care apar la televizor un model, o autoritate. Iar legat de cerere si oferta, echipa afirmatoare nu-si aminteste sa fi existat vreodata in istorie plangeri referitoare la continutul mult prea educativ al programelor prezentate la televizor. Exista, pe de alta parte, unele plangeri referitoare la nivelul de incultura al anumitor emisiuni.

Trecand la al doilea punct din contraargumentare, atata timp cat televiziunea si-ar asuma cu succes absolut toate rolurile pe care in prezent alte mijloace de informare le au, atunci este si normal ca acestea sa fie inlocuite. Dar, din pacate, acest lucru este imposibil. Noi ne referim insa la acea categorie care nu are acces la multe alte mijloace de informare educationale, din diferite motive, si care trebuie totusi, educata.

Privitor la primul argument negator, as dori sa fac o analogie. Din pozitia negatoare se intelege ca pentru obtinerea bunului dominant, orice valori trebuiesc sacrificate. De aici se poate deduce ca, intr-o era din trecut, era perfect justificabil ca pentru a obtine o pozitie sociala, sa fie masacrati 3000 de oameni. Prin urmare, orice sacrificiu al valorilor morale este justificat daca de pe urma acestei decizii se pot castiga multi bani.

In al doilea rand, as vrea sa subliniez ca telespectatorii sunt educati oricum de televiziune, inca de mici. Prin urmare daca telespectatorii sunt obisnuiti cu emisiuni sub nivelul mediu de cultura, acestia nu vor alege in necunostinta de cauza alt tip de emisiuni. Problema care se pune acum este daca este favorabil, avand o arma atat de importanta si puternica cum este televiziunea, sa o indrepti spre denigrarea valorilor universal acceptate, sau spre cladirea unei baze si mai solide pentru acestea. Mass media privata poate obtine rezultate acolo unde alte mijloace nu ajung, cum incercam sa dovedim prin al treilea argument afirmator, si trebuie folosita intelept.


N2 (Mirela Todea)

E timpul ca posturile private de televiziune să aibă responsabilităţi educaţionale faţă de public.

  Ideea principala negatoare este aceea ca mass-media privata, dupa cum se poate intelege si din denumire, apartine domeniului comercial, ce urmareste satisfacerea cerintelor publicului in vederea obtinerii unui rating ridicat (materializat in profit) intr-un cadru legal.

  In primul rand tin sa mentionez, pentru a nu se face confuzii, ca mass-media privata nu este lipsita de responsabilitati. Materialele difuzate se supun unui set de legi , ca spre exemplu cenzurarea limbajului si a imaginilor neadecvate, clasificarea programelor si prezentarea lor la un anumit fus orar in functie de continut, afisarea varstei recomandate pentru vizionare etc.

  In al doilea rand, domeniul privat a fost intotdeauna bine intretinut, deoarece indivizii care participa la dezvoltarea acestuia au un mare interes: supravietuirea; din acest motiv se incearca satisfacerea a cat mai multor preferinte. In privinta copiilor, consider ca acestia ar trebui supravegheati si indrumati in demersul lor de dezvoltare a capacitatii de distingere a informatiilor si nu numai, nu doar in cazul televiziunii ci in toate imprejurarile in care sunt pusi pana la o anumita varsta. In plus, copiii sunt pusi intr-o situatie delicata si in cazul in care televiziunea s-ar remarca prin latura educativa: acestia vor renunta mai usor la celalte mijloace de informare, abilitatile de selectie a stirilor vor ramane limitate, iar difuzarea unor idei eronate intr-un loc cunoscut ca sigur ar avea un impact mai grav.

  In ceea ce priveste cel de-al doilea argument al echipei afirmatoare, mentionez ca societatea umana nu este un construct teoretic, ci unul natural specific fiintelor rationale, si dupa cum spune si Aristotel, oamenii nu sunt indivizi izolati, ci de la natura sociali. Rolul principal al mass-mediei este acela de a informa cetatenii cu privire la problemele de interes public, dar are si rol interactiv, ambele roluri  fiind asumate cu seriozitate pentru a castiga fidelitatea telespectatorilor (mass-media privata este intr-o continua competitie si nu isi permite pierderea popularitatii).

  Gradul de popularitate a canalelor private se numeste rating, iar acesta este oglinda clara si de incredere in ceea ce priveste interesul populatiei pentru programele prezentate. Practic, cetateanul are dreptul de a alege ce sa vizioneze, asa cum am mai mentionat mass-media privata ofera atat programe mixte cat si tematice (istorie, geografie, literatura, stiri), iar alegerile lor sunt masurate, tinand astfel in viata posturile preferate de majoritate.

  Referitor la punctul de vedere afirmator in care se mentioneaza despre succesul absolut in asumarea unor functii, tind sa fiu de parere ca nu este realistic, oamenii sunt imperfecti iar greselile, mai devreme sau mai tarziu, sunt inevitabile; cat despre categoria de oameni care nu are acces decat la mass-media privata consider ca este inexistenta, intrucat televiziunea publica se emite pe zone mult mai extinse.

  Privitor la “bunul dominant” despre care vorbea si Walzer, nu se referea in nici un caz la incalcarea normelor juridice si morale, ci punea in evidenta importanta acestuia in societate. Drumul parcurs pentru obtinerea lui este constrans de anumite legi, fie scrise, fie nescrise. Violenta fata de ceilalti a fost intotdeauna privita ca gresita si niciodata justificabila, indiferent de presupusele motive ori perioada istorica. Pentru obtinerea “bunul dominant” nu trebuiesc sacrificate in nici un caz valorile umane (totul trebuie sa se desfasoare intr-un cadru legal), insa in cazul mass-mediei private si a responsabilizarii acesteia, singurul lucru sacrificat este libertatea de exprimare si de alegere a oamenilor.

  Faptul ca se porneste de la premisa ca televiziunea furnizeaza in general programe sub nivelul mediu de cultura mi se pare o judecata nu tocmai corecta. Televiunea nu se rezuma numai la mass-media privata ci si la cea publica, nu numai la programe interactive ci si la informative, din acest motiv subliniez din nou multitudinea de oferte de care se bucura cetateanul.

  In concluzie, mass-media privata respecta anumite norme, printre care, dreptul garantat de stat: dreptul la exprimare.



Decizia:

Mihai Pomarlan

O dezbatere “interesantă”, în care una din echipe reuşeşte să se mineze cu succes, anume Negatorii. De aceea decizia mea este în favoarea Afirmatorilor.

Afirmatorii ştiu ce vor. “With great power comes great responsibility” şi televiziunile (în special cele private, din cauza audienţei) au o mare putere de formare şi informare asupra oamenilor. Pentru binele social, această putere trebuie controlată. O viziune coerentă.

Pe de altă parte Negatorii propun un consumator de media raţional şi care trebuie lăsat liber să aleagă dar care în acelaşi timp este atât de susceptibil la influenţele TV încât ar cădea într-o dependenţă acută de programe educative. Negatorii mai propun că scopul televiziunilor private este banul, par a face o concesie spunând că nu orice mijloc poate fi urmărit pentru câştigul material, iar apoi o retrag spunând că orice limitare ar fi un abuz. Cam multe contradicţii.

În cele din urmă, rămân din meci cu ideea că dependenţa acută de care vorbesc Negatorii nu este plauzibilă, şi că binele societăţii ca ansamblu justifică obligarea televiziunilor private de a-şi asuma un rol educaţional.

Comentarii individuale, punctaje

(Notă: am plecat de la o bază de punctare de: conţinut 12, strategie 8, stil 4. Scorul de bază este apoi modificat prin bonificaţii/penalizări, reflectate în observaţiile individuale.)

A1:

-        lipseşte un aspect în interpretarea moţiunii şi anume ce se întâmplă cu posturile de nişă. Era o întrebare suficient de previzibilă din partea adversarilor (că nu a aparut serios în acest meci este surprinzător) şi care merita să fie tratată explicit de la bun început.

-        altfel însă, stilul este clar şi concis, putând acoperi multe idei în spatiul acordat (Stil +1) într-un mod coerent şi bine organizat (Strategie +1).

Punctaj: 26 (Conţinut 12 Strategie 9 Stil 5)

N1:

-        <responsabilizarea mass-mediei private duce la dependentă acută>: … halucinant. Reuşiţi să subminaţi partea de discurs în care consideraţi consumatorul de media ca fiind o fiinţă raţională (Strategie -2) într-un limbaj pompos (Stil -1) menit să ascundă carenţele de logică ale argumentului (Conţinut -1). Cum ar apare dependenţa acută? Respectiv, dacă mass-media ar putea înlocui integral funcţia oricărei alte metode de culturalizare (o propunere cel puţin incertă), într-un mod mai comod, nu este o decizie raţională de a o prefera?

-        <filosofia lui Walzer>: sunt convins că filosofia lui Michael Walzer, asupra implicaţiilor existenţei bunurilor dominante asupra egalitarismului, este subtilă si nuanţată. Dar de ce simţiţi nevoia să-l amintiţi pe Walzer doar ca sprijin pentru o afirmaţie evidentă (că banii sunt necesari pentru a dobandi proprietate)?

-        <în domeniul privat, orice n-are profit moare>: şi orice este în domeniul privat se supune legilor. Dacă regulile cer tuturor să plăteasca taxe, vor plăti ceva, chiar dacă asta le strică agoniseala. Un argument mai potrivit aici ar fi că orice agent ce maximizează profitul va găsi căi de ocolire a unor măsuri ce incomodează acest scop (Conţinut -1)

Punctaj: 19 (Conţinut 10 Strategie 6 Stil 3)

A2:

-        rolul de vorbitor 2 în această competiţie cere şi o comparaţie de ansamblu între poziţiile celor două echipe, nu doar o resustinere punctuală a poziţiei proprii. De ce aş prefera viziunea Afirmatoare asupra celei Negatoare? Este indicat, când doriti să convingeţi pe cineva, să nu lăsaţi asemenea întrebări deoparte (Strategie -2).

Punctaj: 22 (Conţinut 12 Strategie 6 Stil 4)

N2:

-        <omul, fiinţă socială, după cum spunea Aristotel>: şi oricine nu-i sociopat poate constata. Din nou, de ce insistaţi să amintiţi filosofi când de fapt nu vă folosiţi deloc de gândirea şi experienţa acestora?

-        <filosofia lui Walzer, continuare>: argumentul nu ajunge nicăieri. Spuneţi pe de-o parte că urmărirea câştigului material nu poate încălca anumite principii, dar sfârşiţi prin a afirma pur şi simplu că orice limitare adusă televiziunilor ar fi o încălcare a libertăţii de expresie. Pe de-o parte contraziceţi paragraful doi al discursului dumneavoastră în care enuntaţi responsabilităţi legale, iar pe de alta Afirmatorii au propus oricum binele social ca pe un principiu ce ar justifica responsabilizarea, iar acest argument nu-l abordează (Conţinut -1, Strategie -1).

-        <TV nu furnizează doar programe proaste>: ok, dar referindu-vă la programe publice este irelevant fiindcă nu ele sunt subiectul moţiunii şi admitem oricum că influenţa lor asupra publicului este redusă, deoarece din primul discurs Afirmator aflăm care le sunt cotele de audienţă iar Negatorii nu atacă acest punct (Conţinut -1).

-        aceeaşi observaţie ca la A2: rolul de vorbitor 2 în această competiţie cere şi o comparaţie de ansamblu între poziţiile celor două echipe, nu doar o resusţinere punctuală a poziţiei proprii. De ce aş prefera viziunea Negatoare asupra celei Afirmatoare? Este indicat, când doriti să convingeţi pe cineva, să nu lăsaţi asemenea întrebări deoparte (Strategie -2).

Punctaj: 19 (Conţinut 10 Strategie 5 Stil 4)

A1 -> 26 puncte
N1 -> 19 puncte
A2 -> 22 puncte
N2 -> 19 puncte
Castiga echipa:

Teo si Oana (afirmatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.