Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Cezarina si Roxana' (afirmatori) vs 'R.I.S.E.' (negatori)

A1 (Cezarina)

Pentru a  începe prezentarea cazului, vom defini mai întâi  următorii termeni: lege, pasivitate, individ și martor.

Există mai multe definiții ale noțiunii ‚,lege” dar noi vom oferi doar două. Astfel, prin „lege” se înțelege  o normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat.

O altă definiție, de data aceasta mai specifică este aceea că prin lege se înțelege un act normativ adoptat de organul legislativ și apărat de puterea de stat.

Prin  „pasivitate” se înțelege lipsa de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune;  inactivitate.

Prin „individ” se înțelege un organism având o existență proprie și considerat ca unitate distinctă față de specia din care face parte.

Prin  martor” înțelegem acea  persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. sau persoana chemată , conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.

Primul argument pe care îl aducem în sprijinul moțiunii este :

  1. 1.       Pasivitatea față de cei care comit ilegalități este una din cauza creșterii numărului de acte ilegale.

Pasivitatea e mai rea decât moartea”  afirma Ionel Mihăilescu - actor al Teatrului “Odeon” din Bucureşti). În ultimul timp, din ce în ce mai  mulți oameni aleg să nu se implice în ceea ce se întâmplă în jurul lor, deci nici atunci când asistă, voluntari sau nu la comiterea unui act illegal. Chiar dacă mai sunt excepții, de exemplu la alegerile parlamentare din 2012, când s-au sesizat  506 încălcări ale legii  (in mediul rural au existat 256 de sesizări, iar in cel urban 250, au fost constatate doar  55 de contravenții și s-au dat amenzi de peste 20.000 de lei) am asistat până la urmă la faptul că reprezentantii MAI au anunțat că doar 24 de cazuri de mită electorală sunt verificate. Cum rămâne cu celelalte cazuri? De ce organele competente nu au făcut nimic în acest sens? Organele competente sunt cele care alimenteaza pasivitatea în rândul cetățenilor prin ne-implicare, tergiversări și  mușamalizări ale diverselor situații infracționale.

Numărul încălcărilor de lege sesizate  este  foarte mic raportat la numărul populației , de aceea trebuie sancționați cei care au cunoștință despre asemenea situații. Astfel, o primă lichidare a pasivității individului ar trebui să pornească în primul rând de la organele competente care se ocupă cu asemenea cazuri.

Al doilea argument pe care îl aducem în sprijinul moțiunii este :

  1. 2.       Teama de pedeapsă

Un caz general: Este dimineaţă şi vă aflaţi în autobuz. Este aglomerat, ca în aproape orice mijloc de transport în comun din Bucureşti. Oamenii stau la grămadă, sunteţi storciţi şi vă uitaţi prin jur, parcă după ajutor. Daţi cu ochii de interacţiunea dintre poşeta unei doamne şi… mâna unui anumit domn. Din cauza agitaţiei, femeia nu observă că cineva îi fură bunurile din geantă… dar voi vedeți asta. Totuşi, nu spuneţi nimic.

Suntem martori, dar nu scoatem nici un cuvânt în legatură cu asta. Intervenţia fiecăruia dintre noi ar fi putut împiedica furtul, de aceea cred că această pasivitate ar trebui pedepsită prin lege.

De ce? Există două puncte importante ale justificării mele: 1) „de ce suntem vinovaţi?“ şi 2) idealul societăţii viitoare. În primul rând , faptul că suntem martori la o agresiune de acest gen şi că nu avertizăm victima, nu atragem atenţia asupra faptului ne transformă în complici. Tăcerea în sine este un semn de vinovăţie, această ignoranţă în care trăim cu toţii şi care ne orbeşte.

Nu aşa ajungem la societatea pe care o vrem. Ei nu fac nimic pentru noi, dar noi facem ceva unii pentru ceilalţi? Poate da, poate nu, dar distrugerea acestei ignoranţe este un pas înainte pentru majoritatea. Numai prin pură cooperare se va scădea criminalitatea şi se va educa poporul.

Există teama de a nu fi răniţi la rândul nostru. Desigur, cel care e în stare să fure poate face şi lucruri mai rele, dar aici riscurile trebuie asumate.Atunci când societatea e unită prin compasiune şi ajutor, riscurile sunt diminuate.

            În concluzie,noi considerăm că moțiunea  „Este timpul să sancționăm prin lege pasivitatea individului care este martor la încălcări ale legii” ,este necesară și susținem,în totalitate,aprobarea ei.

[1]http://dexonline.ro/definitie/lege

[2]http://dexonline.ro/definitie/pasivitate

[3]http://dexonline.ro/definitie/individ

[4]http://dexonline.ro/definitie/martor

[5]http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2012/peste-500-de-sesizari-de-incalcari-ale-legii-la-alegerile-parlamentare-1206344

[6]http://yorick.ro/ionel-mihailescu-pasivitatea-e-mai-rea-decat-moartea/


N1 (Toma Grozavescu)

Echipa afirmatoare a setat generos graniţele a ceea ce înseamnă individ şi, implicit deci, a delimitării actorilor relevanţi în moţiunea de faţă, asumând faptul că toate fiinţele umane aflate într-o colectivitate care se supune unor legi edictate prin mecanisme specifice ar trebui să fie subiecţi ai acestei obligativităţi legale de a fi proactivi în cazul asistării la o infracţiune.

  1. I.                    Contraargumentarea cazului afirmator

 

1.1   Considerăm că problema  identificată de afirmatori nu este cea reală. Așa cum arată și exemplul lor, problema adevărată constă în faptul că autoritățile competente nu își fac treaba cum trebuie. Înainte de a obliga oamenii să raporteze anumite lucruri, de care poate nu sunt siguri, trebuie să se rezolve celelalte probleme procedurale care facilitează soluționarea acestor cazuri. Mai mult, există și alte situaţii în care cetățenii au raportat nereguli sau încălcări ale legii dar rezolvarea nu a apărut, de exemplu în cazul Roșia Montană sau al tăierilor ilegale de copaci ONG-urile de mediu au depus sesizări[1] dar acțiunea autorităților a întârziat să apară sau a fost doar formală, nerezolvînd esenţa problemei, în ciuda intervenţiei active a cetăţeanului.

1.2   Așa cum ajung să arate și afirmatorii la sfârșit, teama de a nu fi rănit este mai mare decât teama de a fi sancționat prin lege[2] și din toate punctele de vedere este o teamă legitimă, chiar în cazul exemplificat cel care ar fi deturnat acel act își punea integritatea fizică în pericol, ori este moral să obligăm pe cineva să facă acest lucru? Nu numai că problema pasivității indivizilor nu este cea mai importantă, dar o obligativitate legală de a interveni ar putea chiar agrava lucrurile pentru că, așa cum vom arăta mai jos, puțini oameni au cunoștiințele şi abilităţile necesare de a interveni cu succes.

  1. II.                  Susținerea cazului negator

 

1)      Nu suntem în egală măsură capabili de a oferi ajutor

Există cutume în jurisprudenţa americană prin care indivizi aflaţi în relaţii speciale unii cu alţii au, dincolo de obligaţia morală de a interveni în momentul săvîrşirii unei infracţiuni sau a unei acţiuni care periclitează siguranţa individului cu care se află într-o relaţie specială, şi o obligaţie legală. Aceste relaţii speciale sunt între soţi şi părinţi-copii[3]. Având în vedere faptul că, într-adevăr, un cuplu precum cel de părinte-copil presupne o răspundere asumată etic, moral, afectiv precum şi (în special, pentru cazul de faţă) o răspunere legală de a proteja copilul în perioada în care acesta este minor. Acceptăm aceste cazuri ca fiind purtătoare şi a unei responsabităţi legale de proactivitate în situaţiile definite în instanţele descrise. Tocmai relaţia specială (şi consimţită legal) dintre doi soţi, de exemplu, legitimizează obligativitatea de intervenţie în cazurile săvârşirii unei infracţiuni care atentează la viaţa unuia dintre soţi, însă a obliga pe cineva să acţioneze într-un fel în care îi poate chiar pune propria viaţă în pericol este un abuz şi chiar un afront adus principiului liberului arbitru. 

Mai mult, speţa Warren versus D. C.[4], exonerează chiar şi membri ai departamentului de poliţie din districtul Columbia de vina de a nu fi intervenit la timp în salvarea reclamantelor, având în vedere inexistenţa unei relaţii speciale între cele două părţi (dincolo de cele derivate din statutul de poliţişti).

Obligativitatea de a interveni necondiţionat când vedem o infracţiune săvârişindu-se este astfel cel puţin problematică. Ce este de făcut cînd suntem în clară inferioritate numerică şi de putere în cazul constatării unui jaf? Putem sesiza organele competente de intervenţie, în cazul în care avem acces şi capacitatea de a face acest lucru. Ce facem când suntem martorii unei infracţiuni care are ca urmare rănirea corporală gravă a unui individ? A nu fi pasivi ar insemna practic să intervenim direct în asistarea lui/ei. Cum vom face acest lucru fără a avea competenţe medicale de a aferi ajutor şi în ce măsură este firesc ca legea să te oblige la a-ţi asuma practic vina la o posibilă înrăutăţire a condiţiei victimei, datorate inadecvării ajutorului oferit? 

2)      Intervenţia în cazul unei infracţiuni este strict o problemă de morală şi libertate personală

Pornind de la asumpţiile a numeroşi gînditori politici, precum Kant, Rawls, Hobbes, Rousseau etc., indivizii sunt fiinţe raţionale, capabile deci de a face inferenţe, a-şi calcula opţiunile şi a lua decizii în concordanţă cu valori proprii şi colective. Kant spune că individul este liber să facă orice atît timp cît acţiunile sale nu limitează libertatea altuia; acesta nu vorbeşte destre „inactivitatea” cuiva ca violînd libertatea altuia.

Virtutea civică şi datoria morală de a fi bun samaritean sunt deja  valori ale societăţii noastre, educabile atît în mediile formale, cît şi informal, prin modul în care interacţionăm între noi. Cazuri de intervenţii reuşite de întrajutorare sunt nenumărate, iar accentul ar trebui pus pe educarea şi instaurarea principiului de a ajuta, aceasta fiind o problemă ce ţine de spectrul moral, şi nu de cel statal. Statul are datoria de a interveni în cazuri de infracţiuni, iar individul are conştiinţa morală a acestei necesităţi de întrajutorare, putîndu-se folosi de instrumentele statului pentru a ajuta şi nu neapărat de propria capacitate în cazul în care nu se simte apt. 

Ținând cont de faptul că afirmatorii au identificat problema greșită și de faptul că trăind într-o democrație liberală respectul pentru individ este cel mai important, nu putem fi de acord cu sancționarea pasivității prin lege.



[1] http://www.ziare.com/stiri/proteste/protest-in-cluj-fata-de-taierea-copacilor-dintr-un-parc-1081959

[2] http://listverse.com/2011/09/30/top-10-strong-human-fears/


A2 ()


N2 ()



Decizia:

Radu Jakab

Buna ziua, va multumesc pentru participare si cele doua discursuri din meci. Regret ca ultimele doua au lipsit, caci primele au fost bune si creau premisele unui meci interesant.

Nu cred ca pot numi “arii de conflict” in adevaratul sens al cuvantului cele doua subiecte discutate in contra; insa voi lua fiecare argument in parte adus si va voi expune analiza mea asupra lor.

Primul argument al A1 se refera la posibilitatea de a influenta pozitiv rata criminalitatii prin masura propusa. Rationamentul este ca prin interventia celor din jur, anumite infractiuni pot fi prevenite. Aici insa, chiar voi spuneti ca in cazuri in care cetatenii au intervenit, nu s-a intamplat mare lucru datorita organelor statului. Ceea ce, asa cum surprinde N1, inseamna ca masura nu ar avea defapt efect.

Sunt convins ca existau suficiente exemple de cazuri in care interventia celor din jur chiar a beneficiat aplicarii legii. Cred ca prin acest exemplu ati incercat sa aratati ca organele statului au datoria de a promova si sustine o astfel de lege. Lucru care insa nu trebuia neaparat demonstrat; politia are obligatia de a sustine orice lege data de stat. Iar atunci cand nu o fac avem de-a facec cu o cu totul alta discutie, ce masuri ar trebui luate, etc.

Ca afirmatori, pentru a sustine acest argument, puteati alege o putin alta strategie. Mai exact, sa cereti ca martorii infractiunii sa anunte organele abilitate si apoi sa depuna marturie. Astfel, am putea obtine mai multe condamnari, ceea ce ar duce tot la scaderea infractionalitatii, desi intr-un termen mai lung, prin condamnarea acelor infractori dar si prin descurajarea altora.

In al doilea argument vorbiti despre modelarea mentalitatii indivizilor prin pedepsirea unui comportament nedorit. Insa cred ca mergeti prea departe cerand interventia acestora directa pentru a opri actul infractional. Astfel, ridicam doua importante semne de intrebare: “au persoanele respective abilitatile necesare pentru a interveni?” si “e moral sa le cerem sa isi puna integritatea fizica in pericol pentru a interveni?”.

Din nou, N1 puncteaza corect aceste slabiciuni in implementarea unei astfel de masuri. Cele doua probleme pot fi evitate daca ceea ce cereti e pur si simplu ca martorii unei infractiuni sa anunte organele abilitate.

Discursul constructiv N1 este in regula si aduce doua motive bune pentru a nega motiunea. O observatie insa aici. Exemplele din jurisprudenta SUA reprezinta o largire a ariei discutate (Romania) si posibil o largire prea mare. O tema ca aceasta, chiar daca in sine este globala, este de asemenea greu de discutat pentru tari foarte diferite din punct de vedere al mentalitatii. Intrebarea poat fi pusa, dar trebuie discutata diferit pentru Romania, Rep. Moldova, EU, pentru China, pentru SUA, pentru state Africane.

Date fiind tarile participante la dezbatere, oricare dintre echipe poate cere, pe buna dreptate, sa ne referim doar la Romania si Rep. Moldova, caz in care exemplele din SUA devin irelevante.

In final, in lipsa unei resustineri A2 si datorita unei contra-argumentari eficiente a N1, decizia mea merge catre negator(i).

Va felicit inca o data pentru participare si va incurajez sa continuati sa dezbateti!

Punctaje


Continut

Strategie

Stil

Total

A1

13

6

4

23

N1

14

9

4

27

A1 -> 23 puncte
N1 -> 27 puncte
A2 -> 0 puncte
N2 -> 0 puncte
Castiga echipa:

R.I.S.E. (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.