Login  Register
Email:

Pass:

forgot password?

Email:

login?

'Teo si Ana-Maria' (afirmatori) vs 'Ana-Maria si Ionescu Adina' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii



In cadrul motiunii, intelegem ca individul este pasiv atunci cand ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni, fie direct (fiind martor la savarsirea acesteia) sau indirect (detine probe care dovedesc savarsirea unei infractiuni), si nu comunica aceste informatii organelor de cercetare penala. Daca organele penale descopera ulterior ca aceasta persoana cunostea informatiile si nu le-a comunicat, in cazul martorului direct, de indata ce a luat cunostinta de infractiune, iar in cazul celui care detine probe, in termen de 5 zile, atunci aceste persoane vor fi sanctionate cu amenda sau chiar inchisoare de pana la 2 ani pentru nedenuntarea infractiunilor grave (sanctionate cu peste 10 ani inchisoare.)

  1. Statul are dreptul sa reglementeze in privinta comportamentului social

In primul rand, legea penala romana contine deja prevederi privind obligatia cetatenilor de a denunta savarsirea unor anumite categorii de infractiuni: denuntarea infractiunilor de tradare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, talharie, piraterie, delapidare, distrugere calificata (art. 262 C. pen.), denuntarea de catre functionarul public a infractiunilor in legatura cu serviciul de care ia cunostinta in exercitarea functiei (art. 263 C. pen.)1 etc.

De asemenea obligatia are si un revers, caci legea penala prevede obligatia oricarei persoane de a aduce la cunostinta organelor judiciare a oricaror imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau arestata pe nedrept (art. 265 C. pen.).

In ultimul rand, cetatenii au obligatia in unele cazuri sa dea ajutor victimelor unor infractiuni sau persoanelor aflate in stare de pericol: persoana care nu acorda ajutorul necesar sa nu instiinteaza autoritate atunci cand gaseste o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si este lipsita de putinta de se salva, se pedepseste penal (art. 315-316 C. pen.)

Iata ca statul poate si chiar a instituit anumite obligatii legale in privinta obligatiei cetatenilor de a nu contribui la savarsirea unei infractiuni, de a denunta infractiuni grave, de a ajuta persoanele lipsite de ajutor si de a aduce informatii in privinta nevinovatiei unei persoane atunci cand le detin. Ba mai mult, chiar si infractorii care denunta infractiunile la care au participat pot in unele cazuri sa fie aparati de pedeapsa. Rezulta de aici ca statul acorda un interes prioritar in descoperirea infractiunilor si considera necesar chiar sa-i pedepseasca pe cei care nu denunta infractiuni grave, sau dimpotriva, ii recompenseaza pe cei care o fac, fie ei si infractorii insisi.

Ce propun afirmatorii este o extindere a acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta. Motivele vor fi prezentate in argumentele urmatoare.

  1. Exista o obligatie de a interveni care depaseste preceptele morale

Chiar daca statul are obligatia de a apara drepturile indivizilor, si cetatenilor le poate fi impusa aceeasi obligatie, care este o particularizare a interesului si obligatiei fiecaruia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal. Instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni constienti de necesitatea de a contribui si sustine activitatea organelor penale in prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Obligatia ar trebui sa fie una legala cu atat mai mult cu cat, conform sondajelor, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca.2

  1. Obligatia legala nu este nerezonabila

In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme3 si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor, exista un procent considerabil de infractiuni (cifra neagra a crimei) care nu ajung niciodata la cunostinta organelor penale.

Profesorul Tudor Amza descrie in cursul sau cum in 2011, dupa ani de zile in care autoritatile romane sustineau ca nu avem retele de fabricare si distribuire a drogurilor in Romania, ci doar trafic de droguri din afara, au fost descoperite , în localităţile Chiajna şi Bragadiru adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt amplasate în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti.4 Poate ca reteaua ar fi putut fi descoperita mai devreme daca locuitorii satului sau alte persoane care au vazut transporturile suspecte ar fi fost obligati sa raporteze politiei.

Consideram ca in acest context, instituirea unei obligatii legale de denuntare este o masura necesara si indicata, pentru ca ar putea duce la descoperirea mai multor infractiuni decat cele descoperite la momentul actual, sau chiar descoperirea timpurie a unor infractiuni care, daca ar fi descoperite ulterior, intr-o anumita perioada de timp, ar face imposibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia.

1 Codul Penal al Romaniei, actualizat 2012, http://www.cjo.ro/coduri-de-drept/codul-penal

4 Curs Criminologie, Tudor Amza, Universitatea Hyperion Bucuresti, 2011, pag. 12, http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/Criminologie_AN%20II,%20sem%201.pdf


N1 (Ana-Maria Marin)

  In primul rand, dorim sa aducem in discutie unul dintre cele mai importante drepturi ale omului, si anume dreptul la siguranta si integritate, care ar fi incalcat de obligatia martorilor de a depune marturie, neoferindu-le protectie impotriva repercusiunilor pe care le-ar putea avea aceste actiuni. Martorul, nefiind protejat corespunzator sau chiar deloc, va fi expus si ar putea suferi de pe urma actiunilor suspectului pe care l-a denuntat. Astfel, se poate ajunge la cazuri precum cel al unui barbat din Marasesti, martor intr-un dosar de furt, care a fost agresat de catre principalul suspect datorita faptului ca depusese marturie impotriva lui, sau a unui barbat din Sighisoara, care a fost amenintat si agresat de catre un grup infractional implicat intr-un dosar penal in care depusese marturie. 

  Spunand aceasta, sustinem faptul ca martorii care declara sunt, totusi, expusi la un pericol destul de mare in ciuda "apararii" pe care ar primi-o. Rezultatele incriminarii martorilor pasivi ar fi mai multe cazuri de acest tip, iar ranirea mai multor persoane nu poate fi acceptata, chiar pe fondul rezolvarii unui caz important. Din aceasta perspectiva, consideram ca, daca o persoana nu se simte in siguranta depunand marturie intr-un dosar, atunci ar trebui sa aiba libertatea de a alege sa nu o faca, protejandu-si astfel integritatea si siguranta proprie si pe cea a familiei sale.

   Nu consideram ca recompensarea infractorilor,dupa cum a spus echipa Guvernului,care denunta infractiunile la care au luat parte ar avea un efect pozitiv, pentru ca accentul este pus pe descoperirea modului in care s-au petrecut lucrurile si nu pe pedepsirea si indreptarea celor vinovati. Acest lucru nu ar aduce un bine societatii, ci din contra, va micsora drastic gravitatea pedepselor pentru infractori. Suntem de parere ca elucidarea cazului nu mai are valoare daca, in final, vinovatii scapa cu pedepse mici doar pentru ca si-au recunoscut faptele. In ceea ce priveste recompensarea martorilor pentru marturiile depuse, consideram ca niciun fel de beneficiu de acest fel nu ar trebui sa fie considerat mai important decat protejarea drepturilor individului respectiv.

   In ceea ce priveste apararea drepturilor altor indivizi de catre martor, prin denuntarea infractorilor, noi consideram ca persoana respectiva ar trebui sa se gandeasca mai intai la siguranta proprie si apoi la a celorlalti, si astfel sa decida daca doreste sau nu sa declare ceea ce a vazut. Acest lucru nu trebuie sa fie impus prin lege, datorita dreptului la integritate fizica si psihica si a instinctului de autoconservare al omului. Daca martorul considera ca depunerea marturiei ar aduce un prejudiciu sigurantei sale personale, trebuie sa aiba dreptul de a nu o face, iar implementarea legii i-ar rapi acest drept.

   Suntem de acord ca fiecare are obligatia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal, insa nu avem certitudinea ca implementarea legii ar aduce acest efect, dimpotriva, ar dauna sigurantei martorilor si, intr-o societate, nu trebuie vizata doar siguranta unora, ci, pe cat se poate, a tuturor. Si daca aceasta securitate poate fi asigurata de dreptul individului de a decide sa depuna marturie, atunci trebuie ca acesta sa ramana in vigoare. Intr-adevar, si noi suntem de acord cu afirmatia echipe Guvernului in ceea ce priveste ineficienta organelor penale care duce la frica oamenilor de a declara ceea ce au vazut – insa aceasta nu se va schimba odata cu implementarea legii.

   Cu privire la exemplul oferit de echipa afirmatoare, consideram ca nu este bine ales, deoarece organele penale ar trebui invinuite pentru ca retelele de fabricare a drogurilor nu au fost descoperite mai devreme, si nu cei care locuiau in jur, care, cel mai probabil, nu aveau cum sa stie. De asemenea, pedepsirea lor ar fi imposibila in conditiile in care nu se poate dovedi daca intr-adevar stiau ceva care ar fi putut ajuta investigatiile sau nu.

   Astfel, consideram ca viziunea Guvernului asupra aplicarii acestei legi este una idealizata, pentru ca nu ar putea fi aplicata in mod corespunzator si nu s-ar ajunge la situatia sperata. Spre exemplu, injuriile si adresarile obscene sunt interzise in spatiul televizat si, totusi, ele se practica, desi exista o lege in acest sens, aceasta nu este respectata.

  Echipa Opozitiei considera ca un lucru similar s-ar intampla si cu legea incriminarii martorilor pasivi, daca ea ar fi introdusa. Trebuie sa spunem, totodata, ca, din perspectiva unui om ce se teme pentru propria sa viata, siguranta proprie va fi mai importanta decat orice lege.
Astfel, ceea ce doreste echipa Opozitiei sa sustina astazi este ca dreptul la siguranta si instinctul de autoconservare al omului nu pot fi trecute cu vederea, chiar si daca acest lucru ar ajuta la rezolvarea unui caz, pentru ca protejarea unor victime potentiale nu este mai importanta decat protejarea martorilor care, din pacate, in prezent nu poate fi asigurata de catre organele juridice intr-un mod corespunzator.

http://www.ziare.com/focsani/stiri-actualitate/martor-intr-un-dosar-de-furt-snopit-in-bataie-de-principalul-suspect-3543660
http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/au-batut-martorul-din-proces-si-au-fost-retinuti-de-politie-83898.html
http://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2010-01/8_SNEZANA_BRKIC.pdf


A2 (Ana-Maria Barbu)

În calitate de vorbitor doi al echipei guvernului,voi începe prin a contraargumenta cele susținute de echipa opoziției .

În primul rând,la nivelul vorbitorului 1 al opoziției s-a ridicat problema încălcării dreptului la siguranță și integritate. Conform Art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,orice persoană are dreptul la libertate și siguranță,fiind lipsit de acest drept doar în cazuri excepționale ,când potrivit căilor legale este lipsit de dreptul de libertate ( cazuri precum : deținerea legală pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal,dacă persoana a fost arestată și reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente ș.a.) . Noi nu putem să afirmăm că un martor ar putea fi lipsit de acest drept doar prin aducerea unei mărturii din proprie inițiativă sau la cererea organului de urmărire penală. Dacă analizăm această situație ,observăm că echipa opoziției dorește schimbarea Codului penal ,ce are ca scop apărarea împotriva infracțiunilor,apărarea României,suveranității,independenței,unității și indivizibilității statului,persoanei,drepturilor și libertăților acesteia,proprietății ,precum și întregii ordine de drept ( conform Art 1,Cap 1 ,Codul penal) , datorită unei greșeli în înțelegerea rolului unui martor și ideei de încălcare a unor drepturi,punând la îndoială puterea de acțiune a legii penale. De asemeni ,opoziția vorbește despre posibilitatea martorului de a alege să facă declarații ori nu. Însă cu toții știm că doar inculpatul și învinuitul au dreptul la tăcere,conform Art 70,aliniatul 2,Codul penal,martorului revenindu-i acest drept doar atunci când calitatea unei persoane martor se convertește în calitate de inculpat,prin extinderea procesului sau în fața actelor premergătoare. Ipotetic vorbind,în cazul unei crime cu un singur martor,fără alte probe,putem admite dreptul la tăcere singurului ce poate ajuta la soluționarea cazului?

Mai departe,echipa opoziției vorbește despre pericolul la care sunt expuși martorii în cazul declarațiilor. Țin să resping prompt această afirmație ,aducând ca întărire Art. 86,1 : Protecția datelor de identificare a martorului ,unde,la aliniatul 1 se precizează : ” Dacă există probe sau indici temeinici ca prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața,integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane,martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date,atribuindu-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar”. Astfel,eliminăm din start ideea de expunere a martorilor susținută de opoziție ,ei putând dispune de o identitate falsă în cazul existenței unui risc,fiindu-le protejată viața și integritatea .

De asemeni ,la nivelul vorbitorului 1 al opoziției s-a semnalat o contradicție. Astfel,deși în prima fază susține ideea guvernului de a recompensa infractorii ce depun mărturii ,se contrazice mai apoi : ”acest lucru nu ar aduce un bine sociețății”. Mulțumim susținerii opoziției și ținem să clarificăm faptul că ,prin recompensarea infractorilor nu vom duce la o scădere drastică a gravității pedepselor. Prin acest lucru se dorește stimularea colaborării dintre martor și organul penal . Noi nu susținem prin acest lucru renunțarea la pedepse ,ci implicarea martorilor pentru o mai bună soluționare a cazurilor.

Echipa opoziției a invocat pe parcursul aproape întregului discurs ideea de încălcare a siguranței martorului , echipa guvernului respingând-o prompt cu dovezi incontestabile.

În continuare, echipa guvernului susține sancționarea individului care este martor la încălcări ale legii . Acest lucru este susținut deja de lege în Codul penal ,dorindu-se crearea unui mediu social normal,sigur prin responsabilizarea populației . Urmând exemplul opoziției de a ne gândi la noi înșine și de a acționa doar în scopuri proprii, de a pune siguranța statului în care trăim și necesitatea îndeplinirii unei datorii morale ,unei datorii impuse,pe planul doi ,vom duce la crearea unei societăți în care corupția și fărădelegile vor fi întâlnite la orice pas,însă necombătute datorită fricii poporului de a vorbi. Noi nu dorim asta,noi vrem ca prin impunerea denunțării infracțiunilor ,să eliminăm simțitor numărul mare al fărădelegilor.

Închei discursul constructiv prin a spune că echipa guvernului și-a îndeplinit punctele propuse și susține cu vehemență sancționarea pasivității individului care este martor la încălcări ale legii.

1 http://www.scritube.com/stiinta/drept/Dreptul-la-libertate-si-la-sig94231757.php

2 http://www.avocatura.com/forum/dreptul-la-tacere-si-martorul-t4841.html

3 http://www.anp-just.ro/interna/Codul%20Penal.pdf

4 http://e-juridic.manager.ro/articole/codul-de-procedura-penala_declaratiile-martorilor-1330.html


N2 (Ionescu Adina)

Pornind de la cazul echipei afirmatoare si de la intrebarile propuse de aceasta,vom incerca sa raspundem cat mai clar ideii de sanctionare legala a martorului care nu ar trebui introdusa.

In primul rand,echipa opozitiei nu interzice depunerea in general de marturii,lucru pe care afirmatorii nu l-au inteles,mergand pe o singura linie in ambele discursuri,ci respectarea deciziei martorului in cazul in care acesta nu doreste sa depuna marturie intr-un caz de infractionalitate dintr-un motiv sau altul,impunerea acestei sanctionari in plan legal incalcandu-i dreptul la libera alegere,un drept fundamental. In al doilea rand,nu avem certitudinea ca autoritatile pot dovedi ca cineva a fost martor sau nu intr-un caz de infractionalitate si cu atat mai mult daca detine dovezi privind acel caz sau nu,lucru de unde reiese ca practic,autoritatile nu au cum sanctiona pe cineva din moment ce nu au cum dovedi daca acela a fost martor sau nu.Introducerea acestei sanctiuni legale nu ne ofera o solutie fezabila pentru ceea ce doreste echipa afirmatoare.

Continuand,as dori sa clarific o afirmatie la nivelul discursului vorbitorului 2 al Guvernului,care din cauza unei analize superficiale a primului discurs din partea negatoare nu a inteles faptul ca echipa opozitiei nu este de accord cu recompensarea infractorilor,ci dimpotriva,ni se pare total inadecvat acest mod de a “stimula martorii sa colaboreze cu organele judiciare”,micsorandu-le pedepsele inculpatilor doar pentru ca au marturisit infractiunea la care au luat parte.Acest lucru nu va influenta nicidecum numarul de martori care vin la procese,incurajandu-i sau descurajandu-i sa vina sa depuna marturie.

Mai departe,echipa afirmatoare a evitat intru totul sa confrunte exemplele concrete date de echipa noastra in care martorii au fost agresati de catre inculpati,in ciuda articolelor din diferitele Coduri,exemple ce stau ca marturie incapacitatii de a proteja martorii pe care refuza sa o vada afirmatorii,exemple ce contesta tot cazul echipei guvernului.Vietile puse in pericol a acelor oameni dovedesc inca o data ca Protejarea martorilor,pe care o voi dezvolta imediat,nu se efectueaza la un nivel corespunzator asigurarii reale a acestora.

1.Afirmatorul 2 ne-a expus ideea unei protectii a martorilor sub introducerea persoanei in cauza sub o identitate falsa,concept ce este respins de echipa opozitiei din 2 motive:discutam despre resursele necesare acesteia,protectiei martorilor.Avem resurse financiare suficiente pentru aceasta protectie?Putem dispune politisti care sa acorde siguranta martorilor?Timpul si oamenii angajati in organelle judiciare au cum sa se imparta pentru a apara fiecare martor care se va ivi la un proces? Permite economia noastra,ca stat,sa facem toate acestea? Echipa opozitiei sustine vehement imposibilitatea acestei propuneri idealizate. Al doilea motiv ar fi faptul ca,chiar in Codul de procedura penala Art. 86,1 se exprima faptul ca toate datele reale ale martorului vor fi introduse in dosarul penal pentru care a depus marturie odata cu incheierea acestuia si cu decizia procurorului daca pericolul a trecut.Din cate se pare,viziunea guvernului se contrazice pe ea insasi cu privire la identitatea falsa pe care ar putea-o primi martorii.In final,identitatea falsa nu poate apara martorii in niciun fel,nici macar procurorul nefiind in masura sa anticipeze cand si daca pericolul a trecut.

2.Sa ne gandim si sa analizam cele doua viziuni,cea a guvernului si cea a opozitiei.

Trebuie sa punem in balanta ceea ce este mai important:morala sau vietile unor oameni?Dupa cum a spus si primul negator,sustinand cu exemplele date, incriminarea martorilor pasivi ar duce la mai multe cazuri de tipul celor prezentate,in care persoanele au fost agresate,amenintate si chiar rapite,daca este sa ne referim la cazul martorului rus, iar ranirea sau agresarea mai multor persoane nu poate fi acceptata, chiar pe fondul rezolvarii unui caz important.Acest lucru contravine ideilor morale pe care le sustine chiar si echipa afirmatoare.

O modalitate viabila si realizabila prin care putem creste numarul de martori la procese fara ca legea sa fie implicata ar fi prin accentul pus pe educatia populatiei in timp si din timp,prin ridicarea nivelului de trai,prin informarea despre ceea c ear trebui facut in asemenea cazuri si cum ar trebui procedat,adica prin moduri mult mai stimulatoare decat impunerea unei sanctiuni legale,care sa nu permita exercitarea unui drept fundamental.Impunerea prin forta a unei metode pentru a adduce martorii in fata unei instante de judecata nu va genera o schimbare in mentalitatea oamenilor,ci dimpotriva ii va face sa fie constransi de o implementare legalizata ce,pe langa ca nu respecta drepturile,nu este nici adecvata unui stat democratic.

Echipa opozitiei nu doreste o “societate plina de faradelegi si infractiuni la tot pasul”,echipa opozitiei doreste o societate care sa respecte drepturile omului,care sa stimuleze intr-un mod realizabil si pasnic aceasta constientizare,care sa-si invete cetatenii si nu sa-I oblige,impunandu-le alegerile.

Prin toate argumentele expuse mai sus,echipa negatoare a explicat clar si concis de ce aceasta sanctionare legala a individului nu este benefica atat pentru persoana in sine cat nici pentru stat si nu sustine aprobarea acesteia.

http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_procedura_penala_2007.php

http://www.europalibera.org/archive/news/20130211/445/445.html?id=24898887



Decizia:

Ioana Covei

Va felicit pentru meci, ambele echipe au avut o prestatie onorabila. Feedback-ul meu va fi structurat in doua parti: prima va consta in comentarii cu privire la discursurile individuale, iar a doua va incerca sa rezume aspectele pe care le-am luat in considerare in luarea deciziei.

  

Primul afirmator incepe prin prezentarea foarte amanuntita a prevederilor legislative acutale in Romania. Sunt binevenite clarificarile, dar din punct de vedere strategic alegerea de a le dedica jumatate din discurs nu a fost foarte nimerita. Mult mai castigata ar fi fost echipa afirmatoare daca ar fi discutat mai mult despre legitimitate, nu despre legalitate. Posibilitatea unor avantaje principiale și practice este prezentata, dar aceasta posibilitate nu este prezentata neaparat drept probabilitate, impactul motiunii parand incert.

Primul negator ridica o serie de obiectii, centrate in jurul justetii masurii de a-i obliga pe martorii care se tem pentru propria siguranta sa depuna marturie. Naratiunea negatorilor prezinta o posibila motivatie puternica a indivizilor care nu coopereaza in prezent cu autoritatile. Ineficienta autoritatilor, se sustine, cauzeaza ineficienta masurii și posibilitatea reala de punere in pericol a martorilor. Ar fi fost nevoie de dovezi care sa-mi arate cat de raspandite sunt astfel de cazuri, cateva exemple nu constituie un fundament foarte puternic.

  

Mi s-ar fi parut important ca afirmatorii sa discute mai clar exact problema pe care incearca sa o rezolve. Echipa negatoare alege sa se concentreze pe martorii care refuza sa depuna marturie pentru ca ar fi pusi in pericol, dar nu e oare pasivitatea o cauza mult mai raspandita in momentul de fata și tocmai problema atacata prin aceasta masura? Exista pericole reale? Despre asta se  discuta spre sfarsitul discursului, dar cred ca e o discutie ce strategic conta mai mult.  Totodata, ar fi fost nevoie de o argumentare ceva mai consistenta drept raspuns la asa-zisele riscuri cu care se confrunta martorii. Faptul ca exista anumite prevederi in lege legate de protectia martorilor nu garanteaza ca protectia este reala.

  

Se reia in discursul Negatorului 2 cateva dintre liniile de contra-argumentare incepute de colegul Negator 1: nu ar trebui sanctionati martorii care aleg sa nu se implice pentru ca le este frica de acest lucru (din nou, nu stim daca aceasta e motivul pentru care multi oameni aleg sa nu contribuie la solutionarea cazurilor și nici cat de des esueaza politia in a-i proteja). Pe de alta parte, se atrage atentia ca echipa afirmatoare nu reuseste sa sustina foarte bine fezabilitatea acestei masuri. Spre sfarsit, se compara doua solutii: constrangerea propusa de afirmatori și constientizarea datoriei de cetatean prin educatie, dezirabila in opinia negatorilor.

 

In cazul catorva afirmatii cheie, cele doua echipe nu furnizeaza un material constructiv foarte convingator. De la echipa negatoare as fi vrut dovezi ceva mai concludente legate de principala problema identificata, protectia martorilor: este aceasta realmente cauza pentru care majoritatea martorilor nu vor sa depuna marturie? Cat de reale sunt riscurile la care s-ar expune? Pe de alta parte, afirmatorii nu reusesc sa demonstreze impactul mare al acestei masuri, care sa poata fi comparat favorabil cu riscurile, poate minore, cu care s-ar putea confrunta martorii. Masura parand ineficienta, iar mecanismele acesteia fiind relativ neclare, am considerat ca „povara” echipei afirmatoare nu a fost indeplinita. Castiga negatorii.

 

 Punctaje:

A1 Continut 12, Strategie 5 Stil 5, Punctaj total 22

N1 Continut  12  Strategie 8 Stil  5, Punctaj total 26

A2  Continut  12 Strategie 7  Stil 4, Punctaj total 23

N2 Continut  12 Strategie 8 Stil 4, Punctaj total 24

A1 -> 22 puncte
N1 -> 26 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Ana-Maria si Ionescu Adina (negatori)


Vrem parerea ta! Pentru asta, trebuie sa te loghezi.

Un proiect
Ardor
Finanțatori
Open Society Foundation
MemoPlus
Parteneri
Policy Center
British Council
Europuls
Ce-Re
Prime Romania
Centrul pentru jurnalism independent
Aisec
Cogitus
Foreign Policy
Elsa
Voluntari pentru idei si proiecte
Trust
Leap
Asociatia young initiative
Asjc
Osut
Susținători Parteneri instituționali
Parteneri media
HotNews
Romania Pozitiva
Think Outside The Box
Carevasazica
Studentie.ro
startub.unibuc.ro
Iasi fun
Ziarul de Iasi
KissFm
Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.